Cerere de valoare redusă. Sentința nr. 784/2015. Judecătoria BOTOŞANI

Sentința nr. 784/2015 pronunțată de Judecătoria BOTOŞANI la data de 23-01-2015 în dosarul nr. 16672/193/2014

DOSAR NR._ Pretenții – cerere cu valoare redusă

ROMÂNIA

JUDECĂTORIA B.

SECȚIA CIVILĂ

Ședința camerei de consiliu din data de 23 ianuarie 2015

Instanța constituită din:

PREȘEDINTE - T. C. N.

GREFIER – L.-M. V.

SENTINȚA CIVILĂ NR. 784

Pe rol judecata cauzei civile având ca obiect pretenții formulată de reclamanta S.C. „A. G.” SA, prin lichidator judiciar D. C., în contradictoriu cu pârâtul C. C..

La apelul nominal făcut în ședința camerei de consiliu – lipsă părțile.

Procedura de citare legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care, fiind primul termen de judecată, având în vedere dispozițiile art. 131 Cod procedură civilă, verificându-și competența, instanța constată că este competentă general, material și teritorial, potrivit art. 94 alin. 1 lit. „j” raportat la art. 107 Cod procedură civilă.

Din oficiu, instanța invocă și pune în discuție excepția prescripției dreptului material la acțiune pentru debitul solicitat, prezenta acțiune fiind înregistrată pe rolul Judecătoriei B. la data de 19.11.2014.

Având în vedere dispozițiile art. 10 Cod procedură civilă (potrivit cărora: „Părțile au obligația să îndeplinească actele de procedură în condițiile, ordinea și termenele stabilite de lege sau de judecător, să își probeze pretențiile și apărările, să contribuie la desfășurarea fără întârziere a procesului, urmărind, tot astfel, finalizarea acestuia.”) și, considerând că au fost lămurite toate împrejurările de fapt și temeiurile de drept ale cauzei, conform art. 394 Cod pr. civilă, instanța declară închise dezbaterile în fond și rămâne în pronunțare atât pe excepția, cât și pe fond.

INSTANȚA,

Deliberând asupra cauzei civile de față, reține următoarele:

La data de 19.11.2014 pe rolul Judecătoriei B. – Secția Civilă a fost înregistrată, sub nr._, cererea cu valoare redusă având ca obiect pretenții prin care reclamanta S.C. A. G. S.A. reprezentată de administratorul judiciar provizoriu D. C., a solicitat obligarea pârâtului C. C. la plata sumei 25,75 lei reprezentând contravaloarea facturilor pentru serviciile de furnizare apă prestate și neachitate în perioada 24.12.2008 – 06.12.2011, suma de 115,68 lei, cu titlu de penalități de întârziere calculată conform art. 43 Cod comercial pentru perioada 24.12.2008 – 06.12.2011, fără cheltuieli de judecată.

În motivarea acțiunii, s-a arătat, în esență, că pârâtul a beneficiat în perioada menționată de serviciile de alimentare cu apă furnizate de către reclamantă, fără a achita contravaloarea acestora. În vederea identificării posibilităților de plată, reclamanta a inițiat procedura concilierii prealabile, însă pârâtul nu a dat curs invitației societății creditoare. Mai precizează reclamanta că a emis și a distribuit lunar facturile ce fac obiectul prezentului litigiu, facturi care nu au fost contestate ori respinse la plată. Pârâtul nu a solicitat debranșarea de la rețeaua de furnizare a apei curente.

În privința majorărilor de întârziere, se arată că acestea au fost calculate în baza prevederilor Legii nr. 51/2006 și ale Legii nr. 241/2006, fiind egale cu nivelul dobânzii datorate pentru neplata la termen a datoriilor bugetare. În concret, arată reclamanta, începând cu data de 01.01.2007 s-au aplicat majorări de întârziere în procent de 0,1%, potrivit Legii 210/2005. Ulterior, respectiv din data de 01.07.2010, s-au calculat dobânzi de întârziere de 0,05%, conform art. 1 pct. 10 din OUG nr. 39/2010. În cele din urmă, anume din data de 04.04.2011, s-au aplicat dobânzi de întârziere de 0,04%, potrivit art. 120 alin. 7 CPF, modificat prin Legea nr. 46/2011.

În drept, reclamanta a invocat dispozițiile art. 1177, 1178, 1270, 1272, 1522, 1526, 1531, 1535 C.civ., art. 43 Cod Comercial, ale Ordinului 88/2007 și 90/_ ale ANRSC, Legea nr. 51/2006, nr. 241/2006, nr. 210/2005, 571/2003, ale OUG nr. 39/2010, art. 77 din Legea 85/2006.

În dovedirea cererii, reclamanta a depus la dosar contract și facturi, fișe ale abonatului și calcul penalități.

Pârâtul, căruia i s-a comunicat formularul de cerere al reclamantei și copii de pe înscrisurile doveditoare, însoțite de formularul de răspuns, nu s-a conformat obligației de a remite, în 30 de zile de la comunicare, formularul de răspuns completat și eventuale înscrisuri doveditoare; pârâta nu a formulat apărări scrise prin orice alt mijloc adecvat (art. 1029 alin. 4 NCPC).

La termenul de judecată din data de 6.01.2015, instanța a invocat excepția prescrierii dreptului material la acțiune pentru debitul urmărit în cauză.

Pentru justa soluționare a cauzei, instanța a încuviințat și administrat proba cu înscrisurile depuse la dosarul cauzei de reclamantă.

Analizând probele administrate în cauză, instanța reține următoarele:

În fapt, între părțile în litigiu s-au desfășurat relații comerciale în virtutea cărora societatea reclamantă a furnizat pârâtului servicii de alimentare cu apă, cu obligația pentru acesta din urmă de a achita la scadență contravaloarea serviciilor furnizate, fără a exista încheiat un contract, debitorul fiind un abonat de fapt al societății.

În executarea acestor relații, reclamanta a furnizat pârâtului în perioada 24.12.2008 – 06.12.2011 servicii de apă, aspect ce rezultă din facturile fiscale depuse la dosar și care însumează valoare 25,75 lei, conform fișei abonatului.

Instanța a invocat din oficiu excepția prescripției dreptului material la acțiune, excepție ce a fost comunicată părților pentru a-și spune punctul de vedere.

Reclamanta a solicitat respingerea ca neîntemeiată a excepției invocând dispozițiile art.2506 cod civil coroborat cu prevederile art.2510, 2512 alin.1 Cod civil. Se mai arată că ultima plată efectuată de către pârâtă a fost în data de 06.12.2011, achitându-se atunci facturi restante din 2010, întrerupându-se astfel termenul de prescripție.

În soluționarea excepției prescrierii dreptului material la acțiune, se reține următoarea situație de fapt și de drept:

Pentru facturile emise în perioada decembrie 2008 – decembrie 2011 nu a intervenit nicio plată, iar pentru suma de 18 lei achitată în 6.12.2011 nu se face dovada achitării cu copie conform cu originalul de pe chitanța aferentă. Mai mult, potrivit fișei abonat, fila 55 dosar, prin acea chitanță s-ar fi achitat facturi din 2007, iar pentru fiecare factură în parte curge un termen de prescripție individual, așa încât respectiva plată nu are nici o relevanță pentru facturile solicitate a fi achitate prin prezenta cerere.

De altfel, pentru penalitățile de întârziere înscrise în facturile emise în perioada 24.12.2008 – 06.12.2011 nu curge un termen propriu de prescripție, respectiv de la momentul facturării lor (+30 de zile din legea menționată), ci sunt incidente, dispozițiile exprese ale art. 1 alin. 2 din Decretul nr. 167/1958 – odată cu stingerea dreptului la acțiune privind un drept principal se stinge și dreptul la acțiune privind accesorii.

Astfel, instanța, față de situația prezentată, apreciază că dreptul reclamantei la obținerea în justiție a debitului solicitat în cauză, s-a prescris integral, dat fiind termenul general de 3 ani, concluzie ce impune admiterea excepției analizate și, pe cale de consecință, respingerea acțiunii.

Se mai reține că, deși noul Cod civil a reglementat prescripția extinctivă ca și excepție relativă, aflată la dispoziția exclusivă a celui în folosul căruia curge (art. 2512), în cauză se impune a fi reținute prevederile art. 6 din același cod, referitoare la aplicarea în timp a legii civile, prevederi potrivit cărora, prescripțiile începute și neîmplinite la data intrării în vigoare a legii noi, sunt în întregime supuse dispozițiilor legale care le-au instituit. Or, conform art. 18 din Decretul nr. 167/1958, în vigoare la momentul nașterii dreptului la acțiune pentru debitele facturate în speță, instanța judecătoreasca si organul arbitral sunt obligate ca, din oficiu sa cerceteze, daca dreptul la acțiune sau la executarea silita este prescris.

Văzând că acțiunea este scutită de plata taxelor judiciare de timbru.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

HOTĂRĂȘTE:

Admite excepția prescripției dreptului material la acțiune.

Respinge cererea având ca obiect pretenții – cerere cu valoare redusă, formulată de reclamanta S.C. A. G. SA B. prin lichidator judiciar D. C., cu sediul în mun. B., ..3, jud. B., înregistrată la ONRC B. sub nr. J_, CUI_, cont nr. RO72RNCB_0001 deschis la BCR Sucursala Județeană B., Cod fiscal R_, COD SIRUES_, în contradictoriu cu pârâtul C. C., domiciliat în B., Calea Națională, nr. 18, județul B., ca fiind prescrisă.

Cu drept de apel în termen de 30 zile de la comunicare, care se depune la Judecătoria B..

Pronunțată în ședință publică azi, data de 23 ianuarie 2015.

PREȘEDINTE, GREFIER,

Red. T.C./Tehnored.L.V./ex.4/04.03.2015

Vezi și alte spețe de la aceeași instanță

Comentarii despre Cerere de valoare redusă. Sentința nr. 784/2015. Judecătoria BOTOŞANI