Cerere de valoare redusă. Sentința nr. 4254/2015. Judecătoria BOTOŞANI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 4254/2015 pronunțată de Judecătoria BOTOŞANI la data de 30-04-2015 în dosarul nr. 4254/2015
Dosar nr._ Cerere cu valoare redusă
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA B. - SECȚIA CIVILĂ
Ședința Camerei de Consiliu din data de 30.04.2015
Instanța constituită din:
Președinte - N. M. A.
Grefier - A. M.
SENTINȚA CIVILĂ NR. 4254
Pe rol judecata cererii cu valoare redusă, formulată de reclamanta S.C. „N. A.” SA B., în contradictoriu cu pârâtul P. D..
La apelul nominal realizat în ședința camerei de consiliu, nu se prezintă niciuna dintre părți.
Procedura legal îndeplinită, fără citare, potrivit dispozițiilor art. 1029 alin. 2 și 10 NCPC, interpretate per a contrario.
S-a expus referatul cauzei, de către grefierul de ședință, după care s-au analizat actele dosarului, constatându-se că reclamanta a depus la dosar precizări.
Având în vedere că este primul termen de judecată, în temeiul art. 131 alin. 1 NCPC, instanța procedează la verificări din oficiu, stabilind că este competentă general, material și teritorial să soluționeze pricina dedusă judecății, în temeiul prevederilor art. 1027 NCPC raportat la art. 94 pct. 1 lit. j și 107 NCPC.
În temeiul art. 258 raportat la art. 255 NCPC, instanța încuviințează proba cu înscrisurile depuse la dosar, probă pe care o apreciază utilă soluționării cauzei.
Văzând că nu sunt alte cereri ori probe de administrat, în temeiul art. 244 NCPC, instanța declară încheiate cercetarea procesului și dezbaterile, reținând cauza spre soluționare.
INSTANȚA,
Deliberând asupra cauzei civile de față:
Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei B. în data de 20.02.2015, în procedura cu privire la cererile de valoare redusă prevăzută de Noul cod procedură civilă, reclamanta . a chemat în judecată pe pârâtul P. D., solicitând instanței ca prin hotărârea ce urmează a se pronunța, să oblige pe acesta din urmă la plata sumei de la plata sumei de 701,97 lei, din care: 562,73 lei - preț servicii apă-canal și 139,24 lei – majorări de întârziere aferente debitului principal neachitat. Reclamanta a solicitat, de asemenea, cheltuieli de judecată în cuantum de 150 lei (50 lei-taxa judiciară de timbru și 100 lei-onorariu avocat).
În motivare, s-a arătat că pârâtul a beneficiat de servicii de alimentare cu apă prestate de societatea petentă, fără a achita contravaloarea acestora. Mai arată reclamanta că a emis și a distribuit lunar facturile cuprinzând debitul curent și debitele restante, acestea nefiind contestate de câtre beneficiar. Susține petenta că deși între părți nu există un contract de furnizare, acest aspect nu îi este imputabil, întrucât activitatea sa, demarată în data de 01.10.2010, a fost condiționată de asigurarea continuității serviciilor către utilizatori. Pe de altă parte, în pofida notificărilor transmise și a informării prin mass-media, o parte dintre beneficiari nu au dat curs solicitării de a se prezenta la sediul furnizorului, pentru încheierea contractului în discuție. Se mai arată că absența acestui contract nu a determinat schimbarea condițiilor de furnizare a apei, că Legea nr. 51/2006 prevedere obligativitatea achitării unui tarif, că reclamanta nu are posibilitate tehnică a sistării individuale a serviciilor (pârâtul nesolicitând debranșarea) și că sumele cu titlu de dobânzi au fost calculate potrivit Legii nr. 241/2006 și Legii nr. 51/2006.
În drept, reclamanta a invocat dispozițiile Legii nr. 51/2006, nr. 241/2006, nr. 210/2005, ale OUG nr. 39/2010, art. 1025-1032 din Noul Cod de procedură civilă.
În dovedirea cererii, s-a administrat proba cu înscrisuri, reclamanta depunând la dosar, în copie, facturi fiscale, situație debit restant.
Cererea a fost legal timbrată, cu taxa judiciară de timbru de 50 lei.
Reclamanta a solicitat ca judecata să se realizeze fără înfățișarea părților și fără dezbatere orală, instanța constatând, față de motivele acțiunii și față de documentele aflate la dosar, că în speță este aplicabilă pe deplin regula caracterului exclusiv scris al procedurii. Ca atare, nu au fost citate părțile, sens în care s-au reținut dispozițiile art. 1029 alin. 2 coroborat cu art. 1029 alin. 10 NCPC.
Pârâtul, căruia i s-au comunicat formularul de cerere al reclamantei și copii de pe înscrisurile doveditoare, însoțite de formularul de răspuns, nu s-a conformat obligației de a remite, în 30 de zile de la comunicare, formularul de răspuns completat și eventuale înscrisuri doveditoare; pârâtul nu a formulat apărări scrise prin orice alt mijloc adecvat (art. 1029 alin. 4 NCPC).
Analizând actele și lucrările dosarului, instanța reține următoarele:
În perioada aprilie 2012 - ianuarie 2015, . a furnizat pârâtului P. D., în mod constant, servicii de livrare a apei curente și de preluare a apei uzate, servicii pentru care s-a stabilit un debit total restant în valoare de 562,73 lei (restanță servii – coloana 6 în centralizatorul de la filele 15-17 ds.). Reclamanta a executat aceste servicii în lipsa unui contract, beneficiarul fiind considerat un abonat de fapt al societății prestatoare.
Se reține, în acest context, că pârâtul este proprietarul unui apartament situat într-un condominiu și că în această situație reclamanta nici nu are posibilitatea tehnică de a furniza serviciile sale, altfel decât tuturor deținătorilor de locuințe din imobil, cu excepția cazului când vreunul dintre aceștia ar solicita și ar permite debranșarea din interior. Or, în cauză, pârâtul nu a cerut sistarea serviciilor furnizate de către reclamantă. Mai mult, nu a contestat nici facturile emise pe numele său și distribuite lunar de către societatea prestatoare de servicii.
Odată ce a beneficiat de serviciile menționate, pârâtul are și obligația de a achita prestatorului contravaloarea acestora, nefiind posibil a se presupune că reclamanta, în calitatea sa de societate comercială, furnizează servicii gratuite. De altfel, așa cum a arătat aceasta, Legea nr. 51/2006 privind serviciile comunitare de utilități publice prevede că furnizarea serviciilor de apă și canalizare atrage obligația achitării unui tarif. În același context, este de precizat că neîncheierea unui contract de servicii poate fi imputabilă însuși beneficiarului acestor servicii și că absența acestui contract nu este în măsură să împiedice stabilirea unor raporturi juridice comerciale și, în fine, recuperarea contravalorii serviciilor, inclusiv prin raportare la exigențele principiului îmbogățirii fără just temei.
Instanța mai reține că pârâtului i s-a oferit posibilitatea de a contesta pretențiile deduse judecății, în prezentul litigiu neformulându-se însă apărări, deși, potrivit dispozițiilor în materie, exista dreptul și chiar obligația de a se acționa ca atare.
Având în vedere elementele de fapt precizate precum și documentele doveditoare depuse la dosar, cu privire la contravaloarea serviciilor furnizate pârâtului (fila 18 și urm.), în temeiul art. 986 și 1073 Cod civil, instanța urmează a admite cererea principală și a obliga pârâtul la plata sumei de 562,73 lei reprezentând debit principal neachitat, aferent perioadei aprilie 2012 - ianuarie 2015.
În ceea ce privește majorările/dobânzile de întârziere în sumă de 139,24 lei, instanța reține că acestea au fost calculate de către reclamantă în baza dispozițiilor art. 30 alin. 4 din Legea nr. 241/2006, dispoziții potrivit cărora neachitarea facturii în termen de 30 de zile de la data scadenței atrage după sine penalități de întârziere, după cum urmează: - penalitățile sunt egale cu nivelul dobânzii datorate pentru neplata la termen a obligațiilor bugetare, stabilite conform reglementărilor legale în vigoare. Este de adăugat, în acest context, că potrivit dispozițiilor art. 30 alin. 3 din Legea nr. 241/2006, utilizatorii sunt obligați să achite facturile reprezentând contravaloarea serviciului de care au beneficiat, în termenul de scadență de 15 zile de la data emiterii facturilor. Cum ultima dintre facturile invocate în speță, și pentru care s-au calculat penalități, a fost emisă în data de 15.01.2015, apare evident că debitul pretins de societatea reclamantă este scadent, fiind îndeplinite condițiile perceperii accesoriilor.
Cu argumentele arătate, instanța urmează să admită și acest capăt de cerere, obligând pârâtul la plata sumei de 139,24 lei reprezentând accesorii aferente debitului principal.
Pârâtul va fi ținut, potrivit dispozițiilor art. 1031 alin. 1 NCPC, și la plata cheltuielilor de judecată în sumă de 150 lei (reprezentând taxa judiciară de timbru - 100 lei și onorariu avocat - 50 lei).
Potrivit dispozițiilor art. 1030 alin. 3 NCPC, prezenta hotărâre este executorie de drept.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
HOTĂRĂȘTE:
Admite acțiunea formulată de reclamanta . B., cu sediul procesual ales în B., .. 3, jud. B., în contradictoriu cu pârâtul P. D., cu domiciliul în loc. B., ., ..
Obligă pârâtul la plata, către reclamantă, a sumei de 562,73, reprezentând contravaloare servicii prestate în perioada aprilie 2012 – ianuarie 2015 și penalități în cuantum de 139,24 lei.
Obligă pârâtul la plata sumei de 150 lei reprezentând cheltuieli de judecată.
Executorie. Cu apel în 30 de zile de la comunicare, ce se depune la Judecătoria B..
Pronunțată în ședință publică din data de 30.04.2015.
PREȘEDINTE, GREFIER,
Red. NMA
Tehnored. AM
4 ex., 30.04.2015
| ← Ordonanţă preşedinţială. Sentința nr. 3203/2015.... | Cerere de valoare redusă. Sentința nr. 4255/2015. Judecătoria... → |
|---|
