Pretenţii. Sentința nr. 3184/2015. Judecătoria BOTOŞANI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 3184/2015 pronunțată de Judecătoria BOTOŞANI la data de 26-03-2015 în dosarul nr. 3184/2015
Dosar nr._ Pretenții
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA B.
SECȚIA CIVILĂ
Ședința publică din data de 26.03.2015
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE - V. F.
GREFIER - D. E.
SENTINȚA CIVILĂ NR. 3184
Pe rol judecarea cauzei civile având ca obiect “pretenții”, formulată de reclamanții H. A., Ș. D., T. L., H. A. M., H. M., H. M., H. C., A. O. și H. D., în contradictoriu cu pârâtul D. C..
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă avocat A. A. în substituire pentru av. A. M., pentru reclamanții lipsă, conform delegației de substituire pe care o depune la dosar, lipsă fiind pârâtul.
Procedura de citare legal îndeplinită.
S-a expus referatul cauzei de către grefierul de ședință după care,
Instanța invocă, din oficiu, excepția autorității de lucru judecat, în raport de sentința civilă nr. 5753/23.09.2011 a Judecătoriei B., definitivă și irevocabilă, prin respingerea recursului promovat de recurentul D. C..
Av. A. A., ce substituie pe av. A. M., solicită respingerea excepției ca neîntemeiată. Susține că prin sentința civilă nr. 5753 din 23.09.2011 a Judecătoriei B., instanța a dispus plata către reclamanți a sumei de 1500 lei reprezentând cheltuieli de judecată, omițând să se pronunțe asupra taxei de timbru și a contravalorii expertizei medicale.Susține că nu există nicio altă hotărâre judecătorească care să se fi pronunțat asupra acestor sume de bani.
Considerându-se lămurită, instanța rămâne în pronunțare asupra excepției autorității de lucru judecat.
INSTANȚA :
Deliberând asupra cauzei civile de față:
Prin cererea înregistrată pe rolul acestei instanțe la data de 13.05.2014, sub nr._, reclamanții H. A., Ș. D., T. L., H. A.-M., H. M., H. M., H. C., A. O. și H. D. au chemat în judecată civilă pe pârâtul D. C., solicitând ca, în contradictoriu cu acesta, prin sentința ce se va pronunța, instanța să dispună obligarea pârâtului la plata sumei de 2679,56 lei, reprezentând cheltuielile de judecată ocazionate de dosarul nr._ al Judecătoriei B., precum și a cheltuielilor de judecată din prezentul dosar.
În motivarea cererii, reclamanții au arătat că prin acțiunea ce a format obiectul dosarului nr._ al Judecătoriei B. au solicitat, în contradictoriu cu pârâtul D. C., anularea testamentului autentificat sub nr. 4329/09.09.2008 la BNP ASOCIAȚI I. M.-C. M.-O. din P., jud. Iași.
Au menționat reclamanții că prin sentința civilă nr. 5753 din 23.09.2011 s-a admis acțiunea și anularea testamentului, pârâtul fiind obligat la plata sumei de 1500 lei, cu titlu de cheltuieli de judecată, reprezentând onorariu avocat, însă, în timpul procesului, au fost efectuate și alte cheltuieli constând în 2386,90 lei, taxă de timbru și 292,66 lei, c/v taxă pentru expertiza medico-legală la IML Iași, aceste cheltuieli nefiind acordate.
În drept, reclamanții au invocat dispozițiile art. 453 (1) Cod procedură civilă.
În dovedirea cererii, reclamanții au depus la dosar înscrisuri și au solicitat administrarea probei cu atașarea ds._ al Judecătoriei B. și cea cu interogatoriul pârâtului, la această probă renunțând ulterior.
Cererea a fost legal timbrată cu taxă judiciară de timbru în sumă de 193 lei, conform chitanței – f. 34 ds.
Pârâtul, legal citat, nu s-a prezentat în instanță și nici nu a formulat întâmpinare în cauză.
La solicitarea instanței, a fost atașat dosarul nr._ al Judecătoriei B. din care provin cheltuielile de judecată solicitate de către reclamanți.
Pentru justa soluționare a cauzei, instanța a încuviințat proba cu înscrisuri pentru reclamant.
Analizând, cu prioritate, excepția autorității de lucru judecat, conform art. 248 alin.(1) C.pr. civilă, instanța constată următoarele:
Excepția autorității de lucru judecat este o excepție de fond, absolută și peremptorie.
Potrivit art. 431 C.pr.civ.: Nimeni nu poate fi chemat în judecată de două ori în aceeași calitate, în temeiul aceleiași cauze și pentru același obiect, iar conform art. 432 alin. 1 teza I C.pr.civ.: Excepția autorității de lucru judecat poate fi invocată de instanță sau de părți în orice stare a procesului, chiar înaintea instanței de recurs.
Totodată, potrivit dispozițiilor art. 430 C.pr.civ.:
(1) Hotărârea judecătorească ce soluționează, în tot sau în parte, fondul procesului sau statuează asupra unei excepții procesuale ori asupra oricărui alt incident are, de la pronunțare, autoritate de lucru judecat cu privire la chestiunea tranșată.
(2) Autoritatea de lucru judecat privește dispozitivul, precum și considerentele pe care acesta se sprijină, inclusiv cele prin care s-a rezolvat o chestiune litigioasă.
Pentru că autoritatea de lucru judecat este legată de verificarea jurisdicțională realizată de instanță, trebuie recunoscut acest atribut și motivelor necesare, care explică dispozitivul, făcându-l comprehensibil (altminteri, fără a se face apel la argumentele și rațiunile adoptării soluției, nu s-ar cunoaște limitele judecății, pretențiile care au investit instanța și asupra temeiniciei cărora aceasta a avut a se pronunța). De aceea trebuie recunoscută autoritate de lucru judecat motivelor cu valoare decizională, adică acelor motive care conțin soluții asupra unor puncte litigioase ale procesului de așa manieră încât doar felul în care au fost aduse în fața judecății (pe cale de apărare ori ca aspecte prealabile cercetării fondului), face ca astfel de soluții să nu se regăsească în dispozitiv.
Așadar, trebuie recunoscut că intră în autoritate de lucru judecat, alături de dispozitivul care tranșează litigiul, și motivele care susțin soluția (în absența cărora aceasta nu ar avea vreun înțeles, permițând reluarea la nesfârșit a litigiilor), precum și motivele care conțin ele însele soluții pe aspectele litigioase invocate de părți și supuse dezbaterii acestora.
Reglementarea autorității de lucru judecat a motivelor decizorii ar fi de natură, de asemenea, să ducă la evitarea contrazicerilor dintre considerentele hotărârilor judecătorești, dând expresie funcției pozitive a autorității de lucru judecat.
Totodată, în Noul Cod de procedură civilă, primește conținut normativ (art. 431) dubla funcțiune, pozitivă și negativă, a autorității de lucru judecat.
Astfel, efectul pozitiv al puterii de lucru judecat îl constituie recunoașterea prin lege a faptului că o hotărâre judecătorească definitivă este pusă în executare, producând efecte în mod efectiv și dându-i-se astfel eficiență. Autoritatea de lucru judecat conferă persoanelor în favoarea cărora au fost pronunțate dispozițiile hotărârii dreptul de a folosi mijloacele legale pentru executarea acelor dispoziții (puterea lucrului judecat).
Efectul negativ recunoscut prin lege hotărârii judecătorești definitive constă în faptul că este oprită o nouă judecată pentru aceleași pretenții soluționate prin hotărârea ce a rămas definitivă (non bis in idem). În această situație, autoritatea de lucru judecat constituie un obstacol în calea readucerii în fața organelor judiciare a conflictului de drept civil.
Principiul autorității de lucru judecat corespunde necesității de stabilitate juridică și ordine socială, fiind interzisă readucerea în fața instanțelor a chestiunii litigioase deja rezolvate și nu aduce atingere dreptului la un proces echitabil prevăzut de art. 6 din C.E.D.O., deoarece dreptul de acces la justiție nu este unul absolut, el poate cunoaște limitări, decurgând din aplicarea altor principii.
Din economia textului citat, rezultă că elementele de existență ale lucrului judecat și care îi determină efectele, sunt: identitatea de obiect, identitatea de cauză și identitatea de părți.
1) Primul element se refera la identitatea de obiect (eadem res). Pentru a exista autoritate de lucru judecat este necesar ca obiectul din cea de-a doua acțiune sa fie identic cu obiectul primei acțiuni. Acest lucru se poate verifica prin raportarea statuărilor cuprinse în dispozitivul hotărârii cu obiectul determinat din cea de-a doua acțiune. În mod constant jurisprudența și practica au decis că, în analizarea identității de obiect, instanța chemată a rezolva excepția, trebuie sa aibă în vedere nu numai obiectul material, ci și dreptul subiectiv care poartă asupra obiectului sub aspect material, atât pretenția cât și dreptul, subsumându-se scopului final urmărit de reclamant prin promovarea celor două acțiuni.
Prezenta cauză are ca obiect pretenții- constând parte din cheltuielile de judecată efectuate de reclamanți în dosarul nr._ al Judecătoriei B., în cuantum de 2679,56 lei, reprezentând taxă judiciară de timbru și contravaloare taxă pentru expertiza medico-legală.
Astfel, în dosarul susmenționat, reclamanții au solicitat ca și capăt accesoriu obligarea pârâtului la plata cheltuielilor de judecată, iar prin sentința civilă nr. 5753/23.09.2011 a Judecătoriei B., pronunțată în acest dosar, pârâtul a fost obligat să plătească reclamanților suma de 1500 lei cu titlu de cheltuieli de judecată.
Împotriva sentinței susmenționate a declarat recurs pârâtul D. C., ce a fost respins prin Decizia nr. 245R/26.02.2013 a Tribunalului B..
Aspectul că, instanța de fond a omis să ia în calcul o parte din cheltuielile de judecată efectuate de reclamanți, respectiv taxă judiciară de timbru și contravaloarea taxei pentru expertiza medico-legală, reprezintă o eroare materială, în sensul art. 442 C.pr. civilă (art.281 C.P.C vechi), ce poate fi îndreptată pe această cale și nu deschide calea unei acțiuni separate.
În sens similar s-a pronunțat și Î.C.C.J.-Secția I Civilă, prin Decizia nr. 5806/16.12.2013.
Prin urmare, instanța consideră că există identitate de obiect între dosarul nr._ al Tribunalului B.( sub aspectul cheltuielilor de judecată) și prezenta cauză .
2) Cel de-al doilea element privește identitatea de cauză (eadem causa), care rezidă din fundamentul juridic al acțiunii și se materializează în situația de fapt calificată juridic. În ambele cauze subzistă aceleași împrejurări de fapt și de drept, reclamantul neinvocând altele noi, aspectele invocate fiind avute în vedere de instanța care a pronunțat hotărârea cu caracter de autoritate de lucru judecat.
3) Cel de-al treilea element vizează identitatea de părți (eadem conditio personarum), în speță condiția fiind îndeplinită, judecata în cele două acțiuni desfășurându-se între reclamanții H. A., Ș. D., T. L., H. A. M., H. M., H. M., H. C., A. O. și H. D. și pârâtul D. C..
Având în vedere că situația de fapt expusă mai sus și constatând întrunite condițiile triplei identități, instanța va admite excepția autorității de lucru judecat a sentinței civile nr. 5753/23.09.2011 a Judecătoriei B., irevocabilă prin Decizia nr. 245R/26.02.2013 a Tribunalului B., urmând a respinge acțiunea.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
HOTĂRĂȘTE:
Admite excepția autorității de lucru judecat.
Respinge cererea având ca obiect “pretenții”, formulată de reclamanții H. A., domiciliată în ., Ș. D., domiciliată în ., T. L., domiciliată în ., H. A. M., domiciliată în ., H. M., domiciliat în ., H. M., domiciliată în ., H. C., domiciliat în . A. O., domiciliată în . și H. D., domiciliată în ., în contradictoriu cu pârâtul D. C., domiciliat în ., întrucât există autoritate de lucru judecat.
Cu drept de apel în 30 de zile de la comunicare, ce se depune la Judecătoria B..
Pronunțată în ședința publică din 26.03.2015.
PREȘEDINTE,GREFIER,
Red. V.F./Tehnored. V.F./ex.12/25.09.2015
| ← Contestaţie la executare. Sentința nr. 3188/2015. Judecătoria... | Înlocuire amendă cu muncă în folosul comunităţii.... → |
|---|
