Cerere de valoare redusă. Sentința nr. 3343/2015. Judecătoria BOTOŞANI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 3343/2015 pronunțată de Judecătoria BOTOŞANI la data de 31-03-2015 în dosarul nr. 17984/193/2014
Dosar nr._ - cerere cu valoare redusă -
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA B.
SECȚIA CIVILĂ
Ședința Camerei de Consiliu din data de 31.03.2015
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE –L. L.
GREFIER –B. A.
SENTINȚA CIVILĂ NR.3343
Pe rol judecata cererii cu valoare redusă, formulată de reclamanta S.C. A. G. S.A. B., în contradictoriu cu pârâtul B. C..
La apelul nominal făcut în ședința camerei de consiliu au lipsit părțile.
Procedura de citare este legal îndeplinită, fără citarea părților.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, se constată că nu s-a solicitat o dezbatere orală între părți și că nu a fost formulată întâmpinare de către pârâtul B. C..
Fiind primul termen de judecată, având în vedere dispozițiile art. 131 Cod procedură civilă, verificându-și competența, instanța constată că este competentă general, material și teritorial, potrivit art.1027 Cod procedură civilă raportat la art. 94 alin. 1 lit. „j” raportat la art. 107 Cod procedură civilă.
În temeiul art. 255 raportat la art. 258 NCPC, instanța încuviințează proba cu înscrisurile depuse la dosar, probă pe care o apreciază utilă soluționării cauzei.
Văzând că nu sunt alte cereri ori probe de administrat, în temeiul art. 244 NCPC, instanța declară încheiate cercetarea procesului și dezbaterile, reținând cauza spre soluționare.
INSTANȚA,
Deliberând asupra cauzei civile de față, reține următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul acestei instanțe la data de 19.12.2014, sub nr._, reclamanta S.C. A. G. S.A. B., a solicitat pe calea procedurii cu privire la cererile de valoare redusă reglementată de art.1025-1032 Cod procedură civilă, ca instanța să oblige pârâtul B. C. la plata sumei de 20,32 lei reprezentând contravaloarea facturilor pentru serviciile de furnizare apă prestate și neachitate în perioada 30.09.2010 - 30.1.2012 și 4,78 lei reprezentând penalități calculate conform art.43 Cod Comercial pentru perioada 30.09.2010 - 30.1.2012.
În motivarea acțiunii, s-a arătat, în esență, că pârâtul a beneficiat în perioada menționată de serviciile de alimentare cu apă furnizate de către reclamantă, fără a achita contravaloarea acestora. În vederea identificării posibilităților de plată, reclamanta a inițiat procedura medierii, însă pârâtul nu a dat curs invitației societății creditoare. Mai precizează reclamanta că a emis și a distribuit lunar facturile ce fac obiectul prezentului litigiu, facturi care nu au fost contestate ori respinse la plată. De asemenea, se subliniază că pârâtul nu a solicitat debranșarea de la rețeaua de furnizare a apei curente.
În privința majorărilor de întârziere, se arată că acestea au fost calculate în baza prevederilor Legii nr. 51/2006 și ale Legii nr. 241/2006, fiind egale cu nivelul dobânzii datorate pentru neplata la termen a datoriilor bugetare. În concret, arată reclamanta, începând cu data de 01.01.2007 s-au aplicat majorări de întârziere în procent de 0,1%, potrivit Legii 210/2005. Ulterior, respectiv din data de 01.07.2010, s-au calculat dobânzi de întârziere de 0,05%, conform art. 1 pct. 10 din OUG nr. 39/2010.
În drept, reclamanta a invocat dispozițiile art. 1177, 1178, 1270, 1272, 1522, 1526, 1531, 1535, ale art. 43 Cod Comercial, ale Legii nr. 51/2006, nr. 241/2006, nr. 210/2005, ale OUG nr. 39/2010, Ordinul 88/2007 și 90/2007 al ANRSC.
Fiindu-i comunicată cererea de chemare în judecată, înscrisurile aferente și formularul de răspuns, pârâtul nu a depus întâmpinare.
În dovedirea cererii, s-a administrat proba cu înscrisuri.
Analizând cererea reclamantei, prin prisma ansamblului probator administrat în cauză, instanța reține următoarele:
În fapt, între părțile în litigiu s-au desfășurat relații comerciale în virtutea cărora societatea reclamantă a furnizat către pârâtul B. C. servicii de alimentare cu apă, cu obligația pentru acesta din urmă de a achita la scadență contravaloarea serviciilor furnizate. Existența raporturilor contractuale dintre cele două părți s-au concretizat în Contractul nr. 103/16.09.2004, depus la dosar – fila 13.
În executarea acestor relații comerciale, reclamanta a furnizat pârâtei serviciile contractate, aspect ce rezultă din facturile fiscale depuse la dosar și care însumează valoarea de 20,32 lei, conform centralizatorului, penalitățile pentru întârziere percepute asupra acestor debite fiind în cuantum de 4,78 lei.
Mai mult decât atât, pârâtul nu a contestat aceste debite și nici nu a formulat întâmpinare prin care să invoce apărări cu privire la acestea.
În drept, având în vedere situație de fapt reținută, instanța apreciază că îi sunt aplicabile dispozițiile în vigoare la momentul încheierii contractului, față de dispozițiile art.102 alin.1 din Legea nr.71/2011, conform cărora „contractul este supus dispozițiilor legii în vigoare la data când a fost încheiat în tot ceea ce privește încheierea, interpretarea, efectele, executarea și încetarea sa”.
Instanța reține că potrivit art.36 din Legea nr.51/2006 privind serviciile comunitare de utilități publice, raporturile juridice dintre operatorii și utilizatorii serviciilor de utilități publice sunt raporturi juridice de natură contractuală și sunt supuse normelor de drept privat, iar potrivit art.41 alin.4 lit. c din Legea nr.51/2006, utilizatorii au obligația să achite în termenele stabilite contravaloarea serviciilor prestate.
Totodată, conform art.42 alin.9 din Legea nr.51/2006, factura pentru serviciile furnizate/prestate se emite cel mai târziu până la data de 15 a lunii următoare celei în care prestația a fost efectuată. Utilizatorii serviciilor de utilități publice, persoane fizice sau juridice, sunt obligați să achite facturile reprezentând contravaloarea serviciilor furnizate/prestate în termenul de scadență de 15 zile lucrătoare de la data primirii facturilor; data emiterii se înscrie pe factură. Termenul de scadență privind plata facturii se ia în calcul începând cu data primirii facturii.
Conform art.30 alin.1 din Legea nr.241/2006 a serviciului de alimentare cu apă și canalizare, utilizatorul are obligația să achite la termen facturile emise de operatorul care are și calitatea de furnizor; factura se emite, cel mai târziu, până la data de 15 a lunii următoare celei în care prestația a fost efectuată. Prin derogare de la prevederile art.42 alin.9 din Legea nr. 51/2006, utilizatorii de energie termică sunt obligați să achite facturile reprezentând contravaloarea serviciului de care au beneficiat în termenul de scadență de 15 zile de la data emiterii facturilor; data emiterii facturii și termenul de scadență se înscriu pe factură. Neachitarea facturii în termen de 30 de zile de la data scadenței atrage dobânzi de întârziere, conform prevederilor art.42 alin.10 din Legea nr. 51/2006.
Din înscrisurile depuse la dosar reiese că pârâtul B. C. a beneficiat constant de servicii de furnizare cu apă, întocmindu-se fișa abonatului privind contravaloarea apei furnizate. Conform înscrisurilor, pârâtul are o datorie către reclamantă în suma de 20,32 lei, reprezentând contravaloarea serviciilor de furnizare cu apă, prestate și neachitate.
În ce privește împrejurarea neachitării acestei datorii, aceasta este confirmată în cauză de probele administrate. Astfel, potrivit art. 1082 Cod civil, sub aspect probatoriu, creditorul este obligat sa facă dovada creanței sale iar apoi, odată dovedită existența creanței, îi revine debitorului obligația de a dovedi executarea obligației corespunzătoare. Cum în cauză pârâtul nu a făcut nicio dovadă în acest sens, neexecutarea obligației de către acesta rezultă cu certitudine și îi este imputabilă.
Instanța reține așadar existența unei creanțe principale în favoarea reclamantei, S.C. A. G. SA B. și în sarcina pârâtului, în sumă de 20,32 lei, reprezentând contravaloarea serviciilor de furnizare cu apă, prestate și neachitate.
În ceea ce privește capătul accesoriu referitor la penalitățile de întârziere, instanța reține că potrivit art.42 alin.10 din Legea nr.51/2006 neachitarea facturii de către utilizator în termen de 30 de zile de la data scadenței atrage penalități de întârziere stabilite conform reglementărilor legale în vigoare, respectiv penalitățile se datorează începând cu prima zi după data scadenței; penalitățile sunt egale cu nivelul dobânzii datorate pentru neplata la termen a obligațiilor bugetare și valoarea totală a penalităților nu va depăși valoarea facturii și se constituie în venit al operatorului. În cazul de față, penalitățile de întârziere aferente debitului principal totalizează suma de 4,78 lei.
Având în vedere situație de fapt reținută, instanța în drept, arată că potrivit art. 969 Cod civil, contractul încheiat cu respectarea dispozițiile legale are forță obligatorie între părți, potrivit principiului pacta sunt servanda, acestea fiind ținute să-și exercite drepturile, respectiv să-și îndeplinească obligațiile întocmai cum au fost prevăzute în contract, iar în temeiul art. 1073 Cod civil, creditorul are dreptul de a dobândi îndeplinirea întocmai a obligației asumate de către debitor prin contract.
În ce privește împrejurarea neachitării acestei datorii, aceasta este confirmată în cauză de probele administrate. Astfel, potrivit art. 1082 Cod civil, sub aspect probatoriu, creditorul este obligat sa facă dovada creanței sale iar apoi, odată dovedită existența creanței, îi revine debitorului obligația de a dovedi executarea obligației corespunzătoare. Cum în cauză debitorul nu a făcut nicio dovadă în acest sens, neexecutarea obligației de către aceasta rezultă cu certitudine și îi este imputabilă.
Instanța reține așadar existența unei creanțe principale în favoarea reclamantei, în sumă de 20,32 lei, reprezentând contravaloarea serviciilor de furnizare cu apă, prestate și neachitate, precum și în sumă de 4,78 lei, reprezentând penalități de întârziere aferente debitului principal.
Având în vedere aceste considerente, instanța va admite cererea cu valoare redusă formulată de reclamanta S.C. A. G. SA B. în contradictoriu cu pârâtul B. C. și va obliga pârâtul la plata către reclamantă a sumei de 20,32 lei cu titlu de preț reprezentând contravaloarea pentru serviciilor de furnizare cu apă, prestate și neachitate și a sumei de 4,78 lei, reprezentând penalități de întârziere aferente debitului principal.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE:
Admite cererea formulată de reclamanta S.C. A. G. S.A. prin lichidator judiciar C.II. D. C. L., cu sediul în B., .. 3, jud. B., împotriva pârâtului B. C., domiciliat în B., ., jud. B..
Obligă pârâtul să achite părții adverse suma de 20,32 lei reprezentând contravaloare servicii prestate în perioada 30.09._12, cu penalități în cuantum de 4,78 lei.
Cu drept de apel în 30 de zile de la comunicare, care se va depune la Judecătoria B..
Pronunțată în ședință publică azi, 31.03.2015.
PREȘEDINTE, GREFIER,
Red. L.L../ Tehnored. A.B./ ex. 4/30.04.2015
| ← Actiune in raspundere contractuala. Sentința nr. 3372/2015.... | Anulare somaţie de plată. Sentința nr. 2583/2015.... → |
|---|
