Contestaţie la executare. Sentința nr. 3781/2015. Judecătoria BOTOŞANI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 3781/2015 pronunțată de Judecătoria BOTOŞANI la data de 16-04-2015 în dosarul nr. 8173/193/2014
Dosar nr._ - contestație la executare -
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA B.
SECȚIA CIVILĂ
Ședința publică din 16 aprilie 2015
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE – U. A.-C.
GREFIER – B. M.
SENTINȚA CIVILĂ NR.3781
Pe rol judecarea cauzei având ca obiect contestație la executare, formulată de contestatorul L. S., în contradictoriu cu intimații B. C. C. M. și R. B. S.A.
Dezbaterile asupra fondului au avut loc în data de 07.04.2015, situație consemnată în încheierea de ședință din acea dată, încheiere care face parte integrantă din prezenta hotărâre, și când, din lipsă de timp pentru deliberare, s-a amânat pronunțarea pentru astăzi, când:
INSTANȚA,
Deliberând asupra cauzei civile de față, constată următoarele:
Prin contestația la executare înregistrată pe rolul Judecătoriei B. sub nr._, la data de 29.05.2014, contestatorul L. S. a solicitat în contradictoriu cu intimații B. E. JUDECĂTORESC C. C. M. și S.C. R. B. S.A. suspendarea executării, anularea deciziei creditorului prin care s-a declarat scadența anticipată a creditului, conform art. 7 din contractul de credit nr. RF_/04.05.2007; încetarea și desființarea oricărei forme de executare (anularea adresei de înființare a popririi, a somației, a încheierii date de executorul judecătoresc, cât și a încheierii de încuviințarea a executării silite) precum și a executării silite însăși, pe motiv că suma pentru care s-a început executarea silită nu este certă, lichidă și exigibilă și de asemenea titlul executoriu prezintă clauze abuzive; obligarea creditoarei S.C. R. B. S.A. la anularea clauzelor abuzive, îndreptarea, modificarea, recalcularea sumei totale a creditului prin eliminarea comisioanelor încasate necuvenit, la formularea contractului în concordanță cu legislația actuală, la întocmirea unui nou grafic de rambursare, precum și la restituirea sumelor încasate ilegal cu titlu de comision de administrare și de procesare; nulitatea absolută a actului adițional pe motiv de vicii ascunse, întocmit la 19.01.2011 și revenirea la contractul inițial cu restituirea comisioanelor și a altor costuri nespecificate încasate necuvenit de creditoare; lămurirea titlului executoriu pe motiv că suma nu este certă, lichidă și exigibilă.
În motivare, arată contestatorul că a încheiat cu creditoarea S.C. R. B. S.A. contractul de credit nr. RF_/04.05.2007 în temeiul căruia s-a emis un grafic de rambursare care a fost respectat până în luna aprilie 2013 când Administrația Finanțelor Publice B. i-a blocat ilegal, fără nici o notificare, toate conturile existente pe numele său, inclusiv cel în care i se virau drepturile salariale și din care creditoarea îi încasa rata lunară pe care o datora. În această situație, contestatorul a încercat să deschidă un nou cont la aceeași bancă pe numele soției sale în care urma să depună suma reprezentând ratele lunare aferente creditului contractat, dar nu i s-a aprobat acest lucru de către bancă. Având toate conturile poprite în contul unei restanțe la plata impozitului pe venit al firmei sale la AFP B., s-a aflat în imposibilitate de a achita ratele restante la credit.
Mai arată contestatorul că la dosarul de încuviințare a executării silite lipsește graficul de rambursare și unele mențiuni privind sumele achitate, iar în ce privește capătul de cerere cu privire la anularea actului adițional arată că suma de_.87 lei reeșalonată conform actului adițional din data de 19.02.2011 lei nu este aceeași cu suma din luna ianuarie din contractul de credit inițial, respectiv 17.376.17 lei. Mai susține contestatorul că a fost indus în eroare de creditoare asupra renunțării la comisionul de administrare.
În drept, și-a întemeiat contestația pe Legea nr. 193/2000, O.U.G. nr. 50/2010, Directivele UE și pe art. 622-908 Cod procedură civilă.
În dovedire, a depus la dosar înscrisuri.
Intimata – creditoare S.C. R. B. S.A., legal citată, a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea contestației ca neîntemeiată.
În motivare, a arătat că, în calitate de Bancă, a încheiat cu contestatorul, în calitate de împrumutat contractul de credit nr. rf_/04.05.2007 care avea ca obiect acordarea unui credit în sumă de 22.550 RON, suma acordată fiind destinată pentru nevoi personale nenominalizate. Potrivit art. 3 din contractul de credit, costul creditului constă în: dobânda variabilă, la data încheierii contractului fiind de 13%, comision de administrare de 0.45%, calculat la soldul creditului și comision de procesare de 2,5 % calculat la valoarea creditului și plătit integral la data tragerii creditului.
La solicitarea contestatorului, s-a încheiat Actul adițional din data de 19.01.2011 prin care s-a acordat o restructurare a creditului, constând în reducerea dobânzii pe o perioadă de 12 luni și prin care Banca a renunțat la perceperea comisionului de administrare.
Ca urmare a nerambursării ratelor la scadență, banca a declarat scadența anticipată la data de 11.03.2014.
Mai susține intimata că cererea de suspendare a executării silite este nefondată, neexistând motive temeinice care să permită aplicarea dispozițiilor art. 718 Cod proc.civilă.
Intimata a invocat excepția inadmisibilității capătului de cerere privind anularea deciziei creditorului prin care s-a declarat scadența anticipată a creditului, raportat la dispozițiile art. 719 Cod procedură civilă, legiuitorul menționând în mod expres soluțiile pe care le poate pronunța o instanță de judecată investită cu soluționarea unei contestații la executare. În acest sens, arată intimata că instanța nu este competentă să anuleze un înscris.
De asemenea, intimata a mai invocat excepția inadmisibilității capătului de cerere privind anularea clauzelor contractuale apreciate ca abuzive în cadrul procedurii speciale a contestației la executare, iar pe fond a solicitat respingerea ca nefundat a aceluiași capăt de cerere. Arată intimata că prevederile contractuale pe care reclamantul le indică a fi abuzive vizează elementele constitutive ale prețului contractului iar analiza oportunității/justeții prețului contractului de credit nu este permisă de legislația specială incidentă în materia protecției consumatorului.
Mai arată intimata că cererea de constatare nulitate absolută a actului adițional din 19.01.2011, pe motiv de vicii ascunse, este nefondată. Actul adițional de restructurare s-a încheiat la solicitarea contestatorului, cu respectarea dispozițiilor legale.
La data de 28.10.2014, contestatorul a formulat răspuns la întâmpinare, prin care a arătat că renunță la judecarea capătului de cerere cu privire la suspendarea executării silite.
De asemenea, la data de 14.01.2015 a formulat precizări la acțiune prin care a arătat că solicită lămurirea titlului executoriu prin înlăturarea comisioanelor contestate ca fiind abuzive, respectiv a comisionului de administrare credit, a comisionului de procesare, prevăzute la art. 3.5 și 3.7 din contractul de credit. Prin aceleași precizări a arătat că sunt abuzive și clauzele prevăzute la art. 3.2 și 3.8 din contract și cele din art. 1 și art. 2.2 din Actul Adițional referitoare la dobândă.
Față de precizările contestatorului, intimata a solicitat în scris decăderea contestatorului din dreptul de a solicita constatarea clauzelor abuzive referitoare la dobândă, motivat de faptul că reprezintă o modificare la acțiune făcută tardiv.
Instanța, la termenul de judecată din data de 07.04.2015 a constatat intervenită decăderea contestatorului din dreptul de a-și modifica contestația în sensul de a solicita și constatarea caracterului abuziv al clauzelor referitoare la dobândă.
Din oficiu, s-a dispus atașarea dosarului de executare întocmit de intimat B.E.J. C. C. M..
Prin încheierea instanței din data de 12.03.2015, a fost admisă excepția lipsei calității procesuale active a B. C. C. M., iar prin încheierea din data de 19.03.2015 a fost admisă excepția inadmisibilității capătului de cerere cu privire la anularea deciziei creditorului privind declararea scadenței anticipate a creditului și a fost respinsă excepția inadmisibilității cererii în anularea clauzelor abuzive pentru motivele arătate în considerentele fiecăreia.
Analizând actele și lucrările dosarului, instanța reține următoarele:
La data de 04.05.2007, contestatorul, în calitate de Împrumutat, a încheiat cu intimata – creditoare S.C. R. B. S.A., în calitate de Bancă, contractul de credit nr. RF_ având ca obiect acordarea unui credit în valoare de_ lei din care suma de_. RON urma să fie utilizată pentru nevoi personale nenominalizate iar suma de 550 RON urma să fie percepută de Bancă pentru achitarea comisionului de procesare datorat în baza contractului.
Potrivit art. 3.5 din contract Împrumutatul datorează lunar Băncii un comision de administrare de 0,45 %, pentru monitorizarea de către Bancă a utilizării/rambursării creditului, precum și a îndeplinirii oricăror alte obligații asumate de acesta în baza contractului de credit, ce se calculează prin aplicarea procentului la valoarea inițială a creditului.
Potrivit art. 3.7 din contract Împrumutatul datorează Băncii un comision de procesare de 2,5 %, pentru procesarea cererii de credit, calculat prin aplicarea procentului la valoarea creditului menționată în contract.
Prin precizările la contestație formulate în scris de contestator, acesta a arătat că înțelege să solicite doar lămurirea titlului executoriu în sensul eliminării din cuprinsul acestuia a clauzelor abuzive privitoare la comisioane.
Așa fiind, instanța se consideră investită cu soluționarea prezentei contestații doar din prisma lămuririi titlului executoriu și înlăturării clauzelor arătate ca fiind abuzive prin petitul contestației.
La data de 19.01.2011, părțile contractului de credit au încheiat un Act Adițional la acesta prin care banca a renunțat la încasarea comisionului de administrare datorat de împrumutat.
La data de 11.02.2014, intimata –creditoare a notificat contestatorul ca a declarat scadența anticipată a creditului motivat de restanțele acumulate de contestator la plata ratelor lunare. Ca urmare, intimata-creditoare a procedat la executarea silită a acestui contract de credit, in dosar nr. 510/2014 al B. C. C. M., împotriva căreia contestatorul a formulat în termenul legal, prezenta contestație la executare, prin care a invocat lămurirea titlului executoriu din prisma constatării caracterului abuziv al clauzelor prevăzute la art. 3.5 și 3.7. din contract și înlăturării acestora din contract.
Analizând motivele contestației, instanța reține, în primul rând, faptul că, convenția încheiate între părți, intră sub incidența Legii nr. 193/2000, întrucât împrumutatul are calitatea de consumatori, iar banca pe aceea de comerciant.
Potrivit art. 1 din Legea nr. 193 din 6 noiembrie 2000 privind clauzele abuzive din contractele încheiate între comercianți și consumatori, orice contract încheiat între comercianți și consumatori pentru vânzarea de bunuri sau prestarea de servicii va cuprinde clauze contractuale clare, fără echivoc, pentru înțelegerea cărora nu sunt necesare cunoștințe de specialitate. In caz de dubiu asupra interpretării unor clauze contractuale, acestea vor fi interpretate în favoarea consumatorului. Se interzice comercianților stipularea de clauze abuzive în contractele încheiate cu consumatorii.
Art. 4 din Legea nr. 193/2000 prevede: O clauză contractuală care nu a fost negociată direcți cu consumatorul va fi considerată abuzivă dacă, prin ea însăși sau împreună cu alte prevederi din contract, creează, în detrimentul consumatorului și contrar cerințelor bunei-credințe, un dezechilibru semnificativ între drepturile și obligațiile părților. S-a realizat astfel, prin dispozițiile legale mai sus citate, transpunerea dispozițiilor Directivei nr. 93/13/CEE din 5 aprilie 1993. Potrivit reglementării comunitare, pentru a putea fi calificată drept abuzivă o clauză trebuie să îndeplinească trei condiții, două negative și una pozitivă: să nu fi fost negociată, să creeze un dezechilibru semnificativ între drepturile și obligațiile părților și să nu se refere la obiectul principal al contractului.
Din definiția dată clauzelor abuzive, rezulta condițiile ce trebuie îndeplinite pentru stabilirea caracterului abuziv: clauza sa nu fie rezultatul unei negocieri, clauza sa creeze un dezechilibru semnificativ intre drepturile si obligațiile părților, contrar cerințelor bunei – credinte in detrimentul consumatorului.
In ce priveste prima conditie, potrivit dispozitiilor legale, o clauză contractuală va fi considerată ca nefiind negociată direct consumatorul dacă aceasta a fost stabilită fără a da posibilitate consumatorului să influențeze natura ei, cum ar fi contractele standard preformulate sau condițiile generale de vânzare practicate de comercianți pe piața produsului sau serviciului respectiv. Faptul că anumite aspecte ale clauzelor contractuale sau numai una dintre clauze a fost negociată direct cu consumatorul nu exclude aplicarea prevederilor prezentei legi pentru restul contractului, în cazul în care o evaluare globală a contractului evidențiază că acesta a fost prestabilit unilateral de comerciant. Dacă un comerciant pretinde că o clauză standard preformulată a fost negociată direct cu consumatorul, este de datoria lui să prezinte probe în acest sens. Evaluarea naturii abuzive a clauzelor nu se asociază nici cu definirea obiectului principal al contractului, nici cu calitatea de a satisface cerințele de preț și de plată, pe de o parte, nici cu produsele și serviciile oferite în schimb, pe de altă parte, în măsură în care aceste clauze sunt exprimate într-un limbaj ușor inteligibil.
In ce priveste cea de-a doua conditie, dezechilibrul contractual reprezinta o nepotrivire, o discrepanta intre elementele continutului contractului, adica alterarea globala a armoniei sale, inclinarea . alta a balantei justului contractual. Libertatea de vointa constituie, de asemenea, un criteriu util in aprecierea dezechilibrului, clauza urmand a fi apreciata ca dezechilibrata in cazul in care consumatorul nu ar fi acceptat-o daca ar fi avut posibilitatea de alegere efectiva. Totodata, potrivit art. 4, la aprecierea caracterului semnificativ al dezechilibrului, trebuie avute in vedere, pe lângă criteriile ideale, toate circumstantele de fapt legate de incheierea contractului, cum ar fi natura bunurilor sau serviciilor care fac obiectul contractului, imprejurarile existente la incheirea lui, celelalte clauze ale contractului sau clauzele unui alt contract de care este legala clauza respectiva.
Legea nr. 193/2000 ofera două modalitati de determinare a caracterului abuziv al clauzelor contractuale, una principala, conturata in criteriile generale prevazute de art. 4 alin. 1 si una suplimentara, reprezentata prin lista indicativa a clauzelor abuzive din anexa la lege, fără insa ca, clauzele ce pot fi apreciate ca abuzive sa se reduca la cele indicate in aceasta lista, revenind doctrinei si practicii judecatoresti sarcina de a califica ca abuzive si alte tipuri de clauze, in masura in care se constata indeplinirea criteiilor de evaluare reglementate in lege.
Astfel, potrivit legii, printre clauzele considerate de plano abuzive sunt cele care dau dreptul profesionistului sa modifice unilateral clauzele contractului, fara a avea un motiv intemeiat care sa fie precizat in contract. Pentru a nu fi apreciata ca fiind abuziva, legea stabileste doua obligatii exprese in sarcina profesionistului care ar dori sa introduca o clauza care sa contina un astfel de mecanism, in contractul cu un consumator: interdictia de a introduce o prevedere care sa dea posibilitatea profesionistului sa modifice unilateral clauzele contractului fara a avea un motiv intemeiat, motivul intemeiat care ar da posibilitatea introducerii unei astfel de clauze trebuie sa fie precizat in cuprinsul contractului. Evaluarea motivului intemeiat este lasata in caz de litigiu la aprecierea instantei de judecata.
Or, in cauza, in primul rand, instanța constată că în momentul în care a fost încheiat acest contract, consumatorii au acționat de pe o poziție inegală în raport cu banca. Contractul încheiat este de adeziune, clauzele cuprinse fiind prestabilite de către împrumutător, fără a da posibilitatea reclamanților de a modifica sau înlătura vreuna dintre aceste clauze. Consumatorii nu au avut posibilitatea să negocieze nici o clauză din contract, actul juridic fiind impus, în forma respectivă, de către bancă. Conform art. 4 alin. ultim din Legea nr. 193/2000, băncii îi revenea obligația de a dovedi că a negociat în mod direct clauzele contractuale cu împrumutații, ceea ce nu s-a întâmplat în cauză. Instanța reține că, deși legea nu interzice încheierea de contracte preformulate, pentru a nu fi abuzive, clauzele ce nu au fost negociate trebuie să nu creeze în detrimentul consumatorului și contrar cerințelor bunei credințe, un dezechilibru semnificativ între drepturile și obligațiile părților.
Relativ la comisionul de administrare, perceput de bancă pe perioada 04.05._11, la punctul 3.5 din contract se arată că acesta se calculează prin aplicarea procentului de 0,45 % la valoarea inițială a creditului iar suma de plată rezultată urmează a fi achitată la data scadenței fiecărei rate lunare. Potrivit aceleiași prevederi contractuale, „Începând cu al doilea an de creditare, în funcție de politica de creditare a Băncii, de evoluția pieței de credit sau de serviciul datoriei Împrumutatului, Banca poate renunța la încasarea comisionului de administrare pentru anul de creditare în curs…Banca va analiza anual oportunitatea renunțării la încasarea comisionului de administrare”. Referitor la această clauză, instanța constată că deși nu ar fi abuzivă în sine, în măsura în care intimata ar justifica niște costuri legate de administrarea creditului, nu este totuși admis ca anumite obligațiile ale băncii față de BNR să fie transferate în sarcina consumatorului. Pe de altă parte, folosirea unor termeni impreciși în legătură cu această clauză, precum politica de credit a băncii, evoluția pieței de credit sau serviciul datoriei împrumutatului poate atrage caracterul abuziv al acestei clauze. Astfel, instanța observă că banca poate modifica unilateral contractul din prisma eliminării clauzei privitoare la perceperea comisionului de administrare în funcție de niște criterii total abstracte și lăsate la discreția totală a intimatei.
În speță, ceea ce este de remarcat este că s-a introdus în contract posibilitatea renunțării la comisionul de administrare, aparent în funcție de niște criterii concrete care în fapt însă, depind exclusiv de voința comerciantului. Astfel, instanța constată că intimata nu a justificat în niciun fel de ce după primul an de creditare a decis să mențină comisionul de administrare deși prin contract s-a obligat să analizeze anual oportunitatea menținerii acestuia și să-i comunice consumatorului decizia privind menținerea sau renunțarea la comision. Tocmai faptul că, în concret, banca nici măcar nu i-a comunicat clientului justificarea menținerii comisionului, învederează instanței caracterul abuziv al acestei clauze.
Instanța observă că acest comision a fost înlăturat din contract abia în anul 2011, conform actului adițional. Prin urmare, instanța constată că această clauză este abuzivă în măsura în care i-a permis băncii să mențină în mod discreționar comisionul de administrare după împlinirea unui an de la data încheierii contractului.
Acest comision, calculat si perceput lunar, disimulează, de fapt, un procent consistent de dobândă, mărind artificial costul efectiv al creditului și, în plus, creând bancii un avantaj concurential contrar uzantelor cinstite fata de celelalte banci.
Acest comision nu reprezinta altceva decat o dobanda mascata care, pe langa faptul ca lezeaza interesele economice ale clientilor, aduce atingere si mediului concurential al bancii, dezavantajand bancile concurente prin prezentarea unor dobanzi doar aparent reduse, dar care, de fapt, disimuleaza un spor de dobanda sub denumirea de comision. Aceasta disimulare a dobanzii echivaleaza cu un dol.
In mod evident, o dobanda (aparent) redusa a atras mai multi clienti si, deci, o cifra de afaceri mai mare raportata la ceea ce ar fi putut obtine banca respectiva in conditiile in care ar fi aratat in mod transparent costurile reale ale creditului (asa cum, de altfel, au facut o mare parte din bancile concurente illo temporis).
În cauză, se creează un dezechilibru major între drepturile și obligațiile părților, întrucât comisionul plătit lunar se raportează la valoarea întregului credit contractat, iar nu la valoarea soldului la data plății comisionului.
Instanța apreciază că nu se poate determina care este realitatea care este acoperită de comisionul arătat mai sus, atâta timp cât împrumutul este unul cu dobândă, în acest mod intimata acoperindu-și eventuale pierderi și obținând, totodată, și un câștig.
Instanța mai constată că terminologia folosită nu este decriptată în cuprinsul contractului, pentru ca împrumutatul să fie în deplină cunoștință de cauză cu privire la motivele pentru care sunt percepute de către intimată aceste sume. Astfel, nu este stabilit în mod clar și fără echivoc în cuprinsul contractului ce reprezintă acest comision.
Disimularea unei părti a dobanzii sub denumirea de comision este o dovada irefutabila a relei credinte a bancii care percepe un astfel de comision, intrucat, pe de o parte, reprezinta o modalitate de inducere in eroare a clientilor, prin prezentarea de dobanzi avantajoase in raport cu ofertele altor banci care actionau pe aceeasi piata relevanta cu banca respectiva (dar care, in realitate, datorita adaugarii la D. a comisionului de administrare, nu mai erau chiar atat de avantajoase) si, pe de alta parte, reprezinta o modalitate de procurare a unui avantaj concurential contrar uzantelor cinstite ale comerciantilor.
Instanța mai observă că acest comision nu este definit în mod expres în niciuna din clauzele contractului de credit, acesta fiind doar cuantificat procentual, respectiv 0,45% din la valoarea inițială a creditului plătibil lunar, în zilele de scadență a fiecărei rate lunare.
Mai mult decât atât, instanța reține că însăși intimata prin adoptarea actului adițional la contractul de credit prin care a eliminat comisionul de administrare credit, a recunoscut caracterul abuziv al acestuia, renunțând să-l mai perceapă.
In baza celor învederate, instanța va constata caracterul abuziv al clauzei care reglementează plata unui comision de administrare calculat la valoarea initiala a creditului.
În ce privește comisionul de procesare, instanța observă, că la fel ca în cazul comisionului de administrare acesta nu este definit expres în cuprinsul contractului, fiind doar cuantificat procentual, respectiv 2,5 % calculat la valoarea creditului. De asemenea, aplicând prin analogie, dispozițiile art. 15 din Legea nr. 190/1999 privind creditele ipotecare, în sarcina Împrumutatului nu pot fi puse decât cheltuielile aferente întocmirii documentației de credit. Comisionul de procesare nu face parte din această categorie, așa încât instanța consideră că acesta are natura unei plăți nedatorate.
Perceperea de către bancă a acestor comisioane doar pentru punerea la dispoziție a creditului este nejustificată, având în vedere faptul că această activitate de creditare se derulează într-un cadru reglementat legal, intimata fiind o instituție financiară autorizată care desfășoară cu titlu profesional activități ce constau în acordarea de credite în cont propriu. În nici una din clauzele convenției nu se specifică care va fi destinația finală a comisioanelor în sensul că nu este menționat dacă aceste sume percepute sunt o garanție a unui posibil risc nedeterminat, se restituie împrumutatului de către bancă la achitarea integrală creditului. Pentru a nu fi abuzive, aceste clauze ar trebui să descrie un motiv întemeiat care să determine aplicarea lor.
Față de aceste considerente, instanța constată caracterul abuziv al celor două comisioane percepute de bancă, respectiv comisionul de administrare și cel de procesare a creditului.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE:
Admite contestația astfel cum a fost precizată, formulată de către contestatorul L. S., domiciliat în mun.B., ., jud.B., în contradictoriu cu intimații B. C. C. M., cu sediul în mun.B., ..63, . și R. B. S.A., cu sediul în București, Calea Floreasca nr.246 C, clădirea SKY TOWER, sector 1.
Constată caracterul abuziv al clauzelor contractului de credit nr.RF_/04.05.2007, referitoare la comisionul de administrare credit și comisionul de procesare.
Dispune anularea formelor de executare emise în dosarul de executare nr. 510/2014 al B. C. C. M. în limita sumelor reținute contestatorului cu titlu de comision de administrare și comision de procesare.
Dispune ca sumele reținute contestatorului cu titlu de administrare și de procesare să fie deduse din sumele datorate de acesta în baza contractului susmenționat pentru care a fost începută executarea silită în dosarul nr.510/2014 al B. C. C. M..
Cu drept de apel în 10 de zile de la comunicare, cererea și motivele de apel urmând a fi depuse la Judecătoria B..
Pronunțată în ședință publică, azi, 16.04.2015.
PREȘEDINTE, GREFIER
Red.U.A.C../Tehnored. B.M.
5 ex./22.04.2015
| ← Cerere de valoare redusă. Sentința nr. 4074/2015. Judecătoria... | Cerere de valoare redusă. Sentința nr. 3679/2015. Judecătoria... → |
|---|
