Pretenţii. Sentința nr. 4112/2015. Judecătoria BOTOŞANI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 4112/2015 pronunțată de Judecătoria BOTOŞANI la data de 24-04-2015 în dosarul nr. 10703/193/2014
Dosar nr._ - pretenții –
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA B. - SECȚIA CIVILĂ
Ședința publică din data de 24.04.2015
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE – B. I.
GREFIER – P. M. - E.
SENTINȚA CIVILĂ NR. 4112
Pe rol judecata cauzei civile având ca obiect pretenții, formulată de reclamantul K. E.-A., în contradictoriu cu pârâții P. I., P. P. și P. A. M..
Procedura legal îndeplinită, fără citarea părților.
Se constată că s-au depus la dosar, prin serviciul Registratură al instanței, note de concluzii din partea reclamantului.
Dezbaterile asupra fondului au avut loc în data de 21.04.2015, situație consemnată în încheierea de ședință din acea dată, încheiere care face parte integrantă din prezenta hotărâre, și când, din lipsă de timp pentru deliberare, s-a amânat pronunțarea pentru astăzi, când:
INSTANȚA,
Deliberând asupra cauzei civile de față:
Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei B. în data de 28.07.2014, K. E.-A. a solicitat instanței ca prin hotărârea ce urmează a se pronunța, în contradictoriu cu pârâții P. I., P. P. și P. A. M., să oblige pe aceștia din urmă la plata sumei de 4700 Euro reprezentând împrumut acordat în decursul anilor 2011-2013, și la plata daunelor moratorii echivalente cu dobânda legală, de la data introducerii prezentei acțiuni până la plata efectivă. Cu cheltuieli de judecată.
În motivarea cererii, reclamantul a arătat că, în anul 2011, a remis pârâților P. I., P. P. și P. A. M., suma de 4700 Euro, cu titlu de împrumut, în mai multe tranșe, respectiv în data de 26.07.2011-1500 Euro, 08.08.2011-500 Euro, 03.12.2011-2700 Euro, conform recipiselor de la Western Union, respectiv Money G., bani care i-au fost solicitați de familia P. ca împrumut pentru a dezvolta afacerea pe care aceștia o au în agricultură, urmând a-i fi înapoiați în momentul aprobării și primirii subvențiilor de la APIA.
A mai arătat reclamantul că nu a încheiat contractul de împrumut în formă scrisă, întrucât era într-o relație amoroasă cu pârâta P. A. M. încă de la începutul anului 2010, având astfel o relație apropiată cu întreaga familie, mergând astfel pe încredere în ce privește buna credință a familiei P. și solvabilitatea acesteia. Susține reclamantul că a solicitat verbal în nenumărate rânduri restituirea sumelor de bani respective, însă a fost amânat în mod repetat pe diferite motive, motiv pentru care consideră că se urmărește împlinirea termenului de prescripție.
A precizat reclamantul că anterior promovării prezentei acțiuni a notificat familia P. prin intermediul scrisorilor transmise prin intermediul avocatului său, în vederea rezolvării amiabile a litigiului, fără rezultat însă.
În drept, a invocat dispozițiile art. 1350, 1535, 2158 și urm. NCC.
În dovedire, reclamantul a depus la dosar înscrisuri.
Pârâții, cărora li s-a comunicat cererea reclamantului și copii de pe înscrisurile doveditoare, au formulat întâmpinare (fila 40), prin care au invocat excepția lipsei calității procesuale pasive, în temeiul art. 245-248 NCPC, pe fond, solicitând respingerea ca nefondată a acțiunii. Cu cheltuieli de judecată.
Au arătat pârâții, în motivare, că nu au încheiat niciun fel de contract de împrumut cu reclamantul, motiv pentru care nu pot sta în judecată în calitate de pârâți, neexistând între ei un raport juridic obligațional, în care reclamantul să aibă calitate de creditor, iar pârâții de debitori. Susțin pârâții că nu este reală susținerea reclamantului că ar fi solicitat sumele indicate în acțiune cu titlu de împrumut, pentru a dezvolta o așa zisă afacere în domeniul agricol, însuși reclamantul recunoscând că nu a încheiat cu ei niciodată un contract de împrumut în formă scrisă, nici în formă autentică, nici sub semnătură privată. Mai arată că este real că reclamantul a avut o relație cu P. A. M. și că reclamantul le-a solicitat restituirea așa zisului împrumut, iar refuzul lor de a restitui sumele pretinse este motivat de faptul că nu a existat un împrumut.
Totodată, au mai precizat pârâții că reclamantul a lucrat în Franța și a depus mai multe sume de bani pe numele pârâtului și al soției sale, destinatara fiind fiica lor, cu care reclamantul a avut o relație din anul 2010, și care era minoră la acea vreme, iar banii erau trimiși cu titlu de cadou, fără a fi solicitați de către pârâți. O parte din banii trimiși, respectiv suma de 2700 Euro, au fost utilizați de către pârâtul P. I. la achiziționarea unui autovehicul marca VW Golf, cumpărat ca și cadou din partea reclamantului în data de 03.12.2011 pentru fiica sa, numita P. A. M., în data de 09.12.2011, înmatriculând-o pe numele fiicei sale, în data de 01.08.2013 fiind vândut autovehiculul respectiv către reclamant.
Au învederat pârâții că s-a plătit din propriul patrimoniu suma de 2200 lei cu titlu de timbru de mediu pentru a putea fi înmatriculată mașina, și suma de cca. 1500 lei, pentru a trece examenul RAR necesar în vederea înmatriculării. Mașina nu a fost înmatriculată un an de zile de la data cumpărării pentru a fi trecută pe numele reclamantului, însă acesta refuza mereu, spunând că dorește să i-o dea pârâtei P. A. M..
Susțin pârâții că reclamantul nu s-a aflat în imposibilitate materială sau morală de a preconstitui un înscris, motiv pentru care solicită să se constate inadmisibilitatea probei cu martori, conform art. 309 alin. 2 NCPC, neaflându-ne în situația de excepție prevăzută de art. 309 alin. 4 pct. 1-6.
În drept, s-au invocat disp. art. 205-208 și urm. NCPC.
În dovedire, pârâții au depus la dosar înscrisuri.
În replică, reclamantul a formulat răspuns la întâmpinare, prin care a solicitat ca instanța să dispună unirea cu fondul cauzei a excepției lipsei calității procesuale pasive, invocat de pârâți, având în vedere că existența raporturilor juridice obligaționale dintre părți este necesar a fi lămurită în cadrul cercetării judecătorești. A mai arătat că nu a încheiat cu pârâții un contract în formă scrisă, din cauza încrederii pe care a avut-o în familia P., datorită relației sale cu numita P. A. M., fiind în imposibilitate morală de a solicita preconstituirea unui înscris, lucru greu de realizat și din cauză că se afla în Franța la acea vreme.
A mai precizat reclamantul că nu este real că suma de 4700 Euro trimisă în 3 tranșe a fost cu titlu de donație, atât timp cât cadourile către P. A. M. au constituit în sume de bani rezonabile, între 50-300 Euro, trimise aproape lunar. Mai arată că autoturismul a fost achiziționat cu o altă tranșă de bani de către pârâtul P. I. pentru fiica sa, și ulterior i-a fost vândut lui, și va face dovada tranșei respective în momentul în care instituția bancară cu sediul în Franța îi va elibera extrasul de cont, sens în care a început să facă demersuri. De asemenea, a mai învederat reclamantul că, așa cum rezultă din înscrisurile depuse la dosar odată cu întâmpinarea, la momentul achiziționării autoturismului au fost menționate ca preț două sume de bani, încheindu-se contracte simulate pentru eludarea taxelor și pentru inducerea sa în eroare, ceea ce dovedește reaua – credință a pârâților.
În data de 24.04.2015, reclamantul a formulat note de concluzii, prin care a solicitat admiterea acțiunii așa cum a fost formulată, reiterând susținerile din acțiune și din răspunsul la întâmpinare, învederând că a existat o imposibilitate morală de a solicitat semnarea unui înscris cu privire la sumele de bani remise cu titlu de împrumut, și o imposibilitate materială, sumele de bani fiind solicitate și trimise în perioada când reclamantul se afla în străinătate, imposibilitate materială și morală prevăzută de art. 309 al. 4 pct. 1 C.. A mai arătat că înscrisurile doveditoare ale transferului de bani constituie un început de dovadă scrisă, conform art. 309 al. 4 pct. 2 C., situație în care dovada cu martori și prezumțiile judecătorești prevăzute de art. 329 C. pot fi primite pentru probarea actului juridic dedus judecății.
A mai arătat reclamantul că, având în vedere că pârâții au recunoscut prin întâmpinare și interogatorii existența transferurilor de bani, probate prin recipisele de transfer și extrasul contului bancar, și având în vedere că ambele pretinse contracte, respectiv cel de împrumut de consumație și cel al donației, sunt contracte reale, trebuie analizată voința reală a părților. Susține reclamantul că părțile au convenit ca sumele de bani să fie restituite, fapt probat prin mărturisirea extrajudiciară a pârâtului P. I., confirmat și de declarațiile martorilor N. A. M. și S. Dumitrița – A., ambii fiind de față la această recunoaștere verbală, ultimul dintre martori asistând la o . discuții telefonice între reclamant și pârât, în care s-a discutat despre restituirea sumelor de bani. Pârâții nu au demonstrat cauza unei donații, animus donadi, dorința de a gratifica a reclamantului, aceste pretinse gratificări de peste 7000 Euro în decursul a doi ani (pe lângă cele lunare), fiind puțin probabile, gratificații fiind sumele rezonabile între 50-300 Euro trimise lunar și recunoscute de pârâți prin răspunsul la interogatorii. În favoarea existenței contractului de împrumut pot fi invocate și prezumțiile judiciare, născute din atitudinea pârâților relevată de răspunsul la întâmpinare și interogatorii, reieșind neconcordanțe apte a naște prezumția de tentativă de inducere în eroare prin declarații neconforme cu adevărul.
De asemenea, a mai arătat reclamantul că se observă mai multe discordanțe între declarativ și faptic, astfel pârâții au declarat că sumele erau destinate numitei P. M. și erau transmise prin intermediul părinților, întrucât aceasta era minoră, dar, pe de altă parte, aceasta a putut primi bani înainte de majorat (07.10.2011), în data de 26.06.2011, prin transfer Western Union, iar la datele ulterioare, respectiv 03.08.2011, 03.12.2011, 07.07.2012, banii erau trimiși mamei și tatălui, deși fiica era deja majoră. Pârâții au declarat că au achiziționat un autovehicul cu suma de bani trimisă, deși le-a fost remisă o sumă totală de peste 7000 de Euro, iar autovehiculul a costat maxim 2550 Euro. A mai precizat reclamantul că nu înțelege să formuleze pretenții cu privire la suma folosită la achiziționarea autovehiculului, ci dorește restituirea sumelor de bani remise cu titlu de împrumut.
În final, a arătat reclamantul că nu poate fi primită susținerea pârâților cu privire la greșita invocare de reclamant a temeiurilor de drept material, în speță art. 1350 reglementând răspunderea civilă contractuală, art. 1535 reglementând daunele moratorii în cazul obligațiilor bănești, iar art. 2158 și urm. cod civil reglementând contractul de împrumut a cărei existență a fost dovedită.
La termenul de judecată din data de 21.04.2015, instanța a dispus unirea cu fondul cauzei a excepției lipsei calității procesuale pasive a pârâților, invocată prin întâmpinare.
Pentru justa soluționare a cauzei s-a administrat proba cu înscrisuri, proba cu interogatoriile părților, precum și proba testimonială cu martorii Paliciuc D., S. Dumitrița – A. (filele 83, 84 dosar), N. A. M. (fila 99 dosar) și s-au solicitat relații de la Banca Comercială Română SA (fila 93).
Analizând actele și lucrările dosarului, instanța reține următoarele:
Excepția lipsei calității procesuale pasive invocată de pârâți va fi analizată cu prioritate în baza dispozițiilor art. 248 din Codul de procedură civilă. Reclamantul afirmă că a transferat pârâților sume de bani pe care le pretinde a-i fi restituite. Pârâții recunosc existența acestor transferuri însă contestă obligația de restituire cu motivarea că s-ar fi făcut cu titlul de donație nu de împrumut. Prin urmare, există identitatea între părți și subiectele raportului juridic litigios, astfel cum acesta este dedus judecății iar excepția lipsei calității procesuale pasive este neîntemeiată și va fi respinsă. Existența sau nu a obligației de restituire constituie o chestiune de fond.
Pe fondul cauzei, din înscrisurile de la filele 8 și 9 rezultă că la data de 26.07.2011 reclamantul K. E.-A. a transferat pârâtei P. A. suma de 1500 de euro. Din înscrisul de la fila 10 rezultă că reclamantul a transferat pârâtei P. P. suma de 500 de euro la data de 03.08.2011. La data de 03.12.2011 reclamantul K. E.-A. a transferat pârâtului P. I. suma de 2700 de euro potrivit înscrisului de la fila 11. Din extrasul de cont de la fila 94 rezultă că la data de 07.07.2012 reclamantul a transferat pârâtului P. I. suma de 2500 de euro.
Prin întâmpinare și interogatoriile de la filele 40-42, 77-79 pârâții au recunoscut că au primit sume de bani de la reclamant și nu au contestat susținerile pârâtului dovedite prin înscrisurile la care s-a făcut referire mai sus. Este necontestat faptul că reclamantul a transferat aceste sume de bani pârâților. Pârâții cer respingerea pretențiilor de restituire a sumelor de bani formulate de reclamant cu motivarea că în perioada când acestea au fost transferate reclamantul avea o relație amoroasă cu pârâta P. A. și remiterea s-a făcut cu titlu de cadou. Mai mult, o parte din banii împrumutati au fost deja restituiți prin restituirea autoturismului Volkswagen Golf.
Cerererea recclamantului de a fi obligați pârâții să restituie suma de 4700 de euro este neîntemeiată în ce privește solidaritatea obligației. Potrivit ART. 1041 din Codul civil de la 1865: Obligația solidară nu se prezumă, trebuie să fie stipulată expres; această regulă nu încetează decât numai când obligația solidară are loc de drept, în virtutea legii. În cauza de față obligația de restituire nu este una solidară ci fiecare dintre pârâți urmează a fi obligat în măsura în care se dovedește ca a primit o sumă de bani cu titlu de împrumut la restituire.
În ce privește suma de 1500 de euro pretinsă de reclamant pârâtei P. A. ca fiind împrumutată la data de 26.07.2011, instanța va reține între părți a avut loc un împrumut. Relația de prietenie dintre reclamant și parâta P. A. este necotestată și prin urmare în cauză sunt incidente dispozițiile art. 1197 și art. 1198 pct. 3 din Codul civil de la 1865 care fac admisibilă proba cu martori în cazul unei imposibilități morale de preconstituire a unui înscris și în cazul existenței unui început de dovadă scrisă. Nu se contestă remiterea acestei sume prin intermediul serviciului Western Union.
Din contractele de vânzare-cumpărare de la filele 43, 46 rezultă această sumă a fost utilizată pentru achiziționarea unui autoturism care în final a intrat în proprietatea reclamantului în locul sumei de bani. Prin întâmpinare pârâții recunosc că au utilizat o parte din bani pentru achizitionarea autoturismului care este mentionat în aceste contracte. Din concluziile scrise ale reclamantului rezultă că acesta nu pretinde sumele utilizate pentru achiziționarea autoturismului. Pentru aceste considerente va fi respinsă cererea de restituire a sumei de bani de 1500 de euro împrumutată la data de 26.07.2011.
Reclamantul a transferat pârâtei P. P. suma de 500 de euro la data de 03.08.2011. Instanța va respinge susținerea că această sumă de bani nu este un împrumut ci un cadou oferit de reclamant fiicei pârâtei care era minoră la data transferului. Așa cum rezultă din probele la care s-a făcut referire mai sus în luna iulie 2011 reclamantul transferase sume de bani fiicei minore a pârâtei P. P. și prin urmare nu exista un impediment care să-l determine pe reclamant să facă un astfel de cadou direct.
Martorii N. A. M. și S. Dumitrița au arătat că au asistat direct la discuții între reclamant și P. I. cu privire la restituirea banilor împrumutați iar în răspunsurile la interogatoriu pârâta P. P. arată că reclamantul i-a cerut restituirea banilor, nu direct ci prin intermediul fiicei sale.
Relația de prietenie dintre reclamant și fiica pârâtei este necotestată și prin urmare în cauză sunt incidente dispozițiile art. 1197 și art. 1198 pct. 3 din Codul civil de la 1865 care fac admisibilă proba cu martori în cazul unei imposibilități morale de preconstituire a unui înscris și în cazul existenței unui început de dovadă scrisă. Nu se contestă remiterea acestei sume prin intermediul serviciului Western Union.
Pentru aceste considerente instanța va reține că suma de 500 de euro a fost transferată pârâtei P. P. la data de 03.08.2011 cu titlu de împrumut. În prezenta cauză sunt aplicabile dispozițiile art. 1576 din Codul civil de la 1865. Pârâta P. P. va fi obligată să restituie reclamantului suma de 500 de euro.
În temeiul dispozițiilor art. 1088 din Codul civil de la 1865 instanța va obliga pârâta P. P. să plătească reclamantului daune moratorii constând în dobânda legală începând cu data de 28.07.2014 când s-a introdus cererea de chemare în judecată și până la data plății efective.
Din cererea de chemare în judecată rezultă că reclamantul pretinde a-i fi restituită și suma de 2700 de euro transferată pârâtului P. I. potrivit înscrisului de la fila 11 în data de 03.12.2011. Și cu privire la această sumă există o recunoaștere a transferului prin întâmpinare și interogatorii. Se contestă însă obligația de restituire cu motivarea că suma a constituit un cadou pentru fiica pârâtului. Această susținere nu poate fi primită deoarece la data transferului pârâta P. A. era majoră și nu s-a dat nicio explicatie plauzibilă pentru care transferul banilor si pretinsul cadou de 2700 de euro în luna decembrie 2011 și 2500 de euro în iulie 2012 nu s-a făcut direct fiicei pârâtului. Și privitor la aceste fapte sunt incidente dispozițiile art. 1197 și art. 1198 pct. 3 din Codul civil de la 1865 care fac admisibilă proba cu martori în cazul unei imposibilități morale de preconstituire a unui înscris și în cazul existenței unui început de dovadă scrisă. Nu se contestă remiterea acestei sume, există o recunoaștere prin întâmpinare și interogatorii, iar martora propusă de pârâți, Paliciuc D. arată în declarația de la fila 83 că în opinia sa, cunoscând părțile și relația de prietenie dintre reclamant și P. A., dacă s-ar fi împrumutat bani nu s-ar fi încheiat un înscris care să consemneze voința părților.
Pentru aceste considerente instanța va reține că suma de 2700 de euro a fost transferată pârâtului P. I. la data de 03.12.2011 cu titlu de împrumut. În prezenta cauză, cu privire la acestă sumă sunt aplicabile dispozițiile art. 2158-2159 din Codul civil. Pârâtul P. I. va fi obligat să restituie reclamantului suma de 2700 de euro.
În temeiul dispozițiilor art. 1535 din Codul civil instanța va obliga pârâtul P. I. să plătească reclamantului daune moratorii constând în dobânda legală începând cu data de 28.07.2014 când s-a introdus cererea de chemare în judecată și până la data plății efective.
Din cererea de chemare în judecată și concluziile scrise rezultă că reclamantul nu a formulat o cerere de restituire și cu privire la suma de 2500 de euro transferată potrivit extrasului de cont de la fila 94, la data de 07.07.2012, pârâtului P. I., înțelegând să existe o compensare a pretinse diferențe până la prețul real de achiziționare a autoturismului la care care se face referire în înscrisurile de la filele 43-47. Decizia de stabilire a timbrului de mediu de la fila 47 dovedește că achiziționarea autoturismului a mai presupus costuri suplimentare peste cele din contractele de la filele 44-46.
În temeiul art. 451 Cod procedură civilă, instanța va dispune obligarea pârâților P. I. și P. P. să plătească suma de 2139 lei reprezentând 1139 lei taxă de timbru și 1000 lei onorariu de avocat.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
HOTĂRĂȘTE:
Respinge excepția lipsei calității procesuale pasive invocată de pârâții P. I., P. P. și P. A. M.
Admite în parte cererea de chemare în judecată formulată de reclamantul K. E. A., CNP_, cu domiciliul în mun. B., .. 50, ., ., în contradictoriu cu pârâții P. I., CNP_, cu domiciliul în ., jud. B., P. P., CNP _, și P. A. M., CNP_, ambele cu domiciliul în oraș Flămânzi, .. 394 jud. B..
Obligă pârâta P. P. să plătească reclamantului suma de 500 de euro.
Obligă pârâtul P. I. să plătească reclamantului suma de 2700 de euro.
Obligă pârâții P. I. și P. P. să plătească reclamantului daune moratorii constând în dobânda legală începând cu data de 28.07.2014 când s-a introdus cererea de chemare în judecată și până la data plății efective.
Respinge pretențiile formulate față de pârâta P. A. M..
Obligă pârâții P. I. și P. P. să plătească suma de 2139 lei reprezentând 1139 lei taxă de timbru și 1000 lei onorariu de avocat.
Cu drept de apel în termen de 30 zile de la comunicare. Cererea de apel se depune la Judecătoria B..
Pronunțată în ședință publică, 24.04.2015.
PREȘEDINTE,GREFIER,
Red. Jud. BI/tehnored. BI/PME
5 ex. 22.06.2015
| ← Dizolvare persoana juridică. Hotărâre din 23-04-2015,... | Plângere contravenţională. Sentința nr. 4161/2015.... → |
|---|
