Evacuare art. 1033 CPC ş.u.. Sentința nr. 3895/2015. Judecătoria BOTOŞANI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 3895/2015 pronunțată de Judecătoria BOTOŞANI la data de 20-04-2015 în dosarul nr. 3895/2015
Dosar civil nr._
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA B. – JUDEȚUL B.
Ședința publică din data de 20.04.2015
INSTANȚA CONSTITUITĂ DIN:
PREȘEDINTE – L. L.
GREFIER – B. A.
Sentința civilă nr. 3895
Pe rol judecarea cererii având ca obiect « evacuare », formulată de reclamanta C. D., în contradictoriu cu pârâta . prin administrator Amitroae D..
Dezbaterile în fond au avut loc în ședința publică din data de 08.04.2015, cuvântul părților fiind consemnat în încheierea de ședință de la acea dată, care face parte integrantă din prezenta sentință, când instanța având nevoie de timp pentru deliberare a amânat pronunțarea cauzei pentru data de astăzi, când:
JUDECĂTORIA
Asupra cauzei de față constată:
Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei B. în data de 22.12.2014, sub nr._, reclamanta C. D., a chemat în judecată pe pârâta . prin administrator Amitroae D., solicitând instanței ca prin hotărârea ce o va pronunța să dispună evacuarea pârâtei din imobilul situat în mun. B., ., NR. 123 (fostă D.G. ,nr. 117) și obligarea la plata chiriei (restante pe luna octombrie 2014, noiembrie 2014, cât și plata unei chirii în cuantum de 1000 ron /lună de la data de 9.11.2014, data expirării contractului de închiriere, până la părăsirea efectivă a imobilului. Reclamanta a mai solicitat obligarea pârâtei la plata cheltuielilor restante, respectiv contravaloarea facturilor către E ON ENERGIE SA M. și a cheltuielilor de judecată.
În motivare, s-a arătat faptul că la data de 19.10.2011 între părți s-a încheiat contractul de locațiune autentificat sub nr. 885 la BNP M. S. D. – I. M. B., contract prin care defuncta T. V. a închiriat pârâtei două camere cu vedere la . din imobilul situat în B. .. 117, jud. B., în prezent I.C. B. nr. 123, pentru o perioadă de 3 ani, până la data de 09.11.2014.
În continuarea motivării, reclamanta a arătat că la data de 28.07.2012, numita T. V., a decedat și conform testamentului autentificat sub nr. 3917 din 12.12.2011, cât și a certificatului de moștenitor nr. 133 din 09.8.2012 emis de BNP A. C. – A. S., are calitatea de moștenitor testamentat.
Reclamanta a mai precizat faptul că, la data de 10.11.2014, prin intermediul B. M. V., având în vedere prevederile art. 1033, 1037, 1038, 1040, și art. 1044 Cod proc. Civ., a notificat pârâta să elibereze imobilul însă nici până la data promovării acțiunii, pârâta nu s-a conformat.
În drept, reclamanta a invocat dispozițiile art. 1033 și următoarele Cod proc. Civ..
În dovedire, reclamanta a depus, în copie, înscrisuri, respectiv acte de stare civilă, testamentul autentificat sub nr. 3917 din 12.12.2011 la BNPA C. A. – S. A., certificat de moștenitor nr. 133 din 09.08.2012, contractul de locațiune autentifiact sub nr. 3775 din 19.10.2011 la BNPA M. S. D. – I. M. B., notificarea din data de 10.11.2014, dovada de comunicare și factură E ON Energie România SA.
La data de 13.02.2015, pârâta a depus întâmpinare prin care a arătat că, în ceea ce privește obligarea sa la plata facturii E ON Energie, după decesul numitei T. V., în imobil s-au mutat 13 persoane, membrii de familie ai reclamantei, suportând contravaloarea energiei electrice și pentru aceste persoane. Mai mult, a arătat pârâta că, o perioadă, reclamanta a construit clădiri anexe, în scopul locuirii, care nu aveau sursă de încălzire ci doar energie electrică.
Pârâta a mai precizat că la construcția anexelor, s-a folosit balastieră, flexuri, burghie, toate alimentate electric, astfel costul energiei electrice mărindu-se substanțial. Comparativ, pârâta a arătat că în anul 2012, o factură E On Energie se ridica la suma de 551,22 lei, iar în anul 2013 la 960, 10 lei.
Pârâta a mai arătat că va elibera spațiul până la data de 17.02.2015 și a solicitat anularea sau respingerea pretențiilor bănești.
În apărare, pârâta a depus contractul de locațiune, factură E ON Energie România SA pentru perioada 18.10.2012 – 18.12.2012, factură E ON Energie România SA, pentru perioada 25.09.2013 – 09.12.2013.
La termenul de judecată din 31.03.2015, reclamanta a arătat că primul capăt de cerere, respectiv evacuare, a rămas fără obiect, întrucât după promovarea acțiunii, pârâta a plecat de bunăvoie.
Reclamanta, la termenul din 31.03.2015, a mai solicitat obligarea pârâtei la plata sumei de 5491,68 lei, respectiv contravaloare energie electrică și la suma de 212,74 lei, contravaloare apă canal.
În ședința publică din 08.04.2015, reclamanta a precizat că renunță la capătul de cerere privind obligarea pârâtei la plata facturii E ON în cuantum de 5491,68 lei și la capătul de cerere privind pretențiile de 212,74 lei, reprezentând contravaloare apă canal.
Analizând actele și lucrările dosarului, instanța reține următoarele:
În fapt, la data de 19.10.2011, între părți s-a încheiat contractul de locațiune autentificat sub nr. 885 la BNP M. S. D. – I. M. B., contract prin care defuncta T. V. a închiriat pârâtei două camere cu vedere la . din imobilul situat în B. .. 117, jud. B., în prezent I.C. B. nr. 123, pentru o perioadă de 3 ani, până la data de 09.11.2014.
La data de 28.07.2012, numita T. V. a decedat și conform testamentului autentificat sub nr. 3917 din 12.12.2011 și a certificatului de moștenitor nr. 133 din 09.8.2012, emis de BNP A. C. – A. S., are calitatea de moștenitor testamentat.
La data de 10.11.2014, prin intermediul B. M. V., având în vedere prevederile art. 1033, 1037, 1038, 1040, și art. 1044 Cod proc. Civ., a notificat pârâta să elibereze imobilul însă nici până la data promovării acțiunii, pârâta nu s-a conformat.
La termenul din data de 17.02.2015, instanța a admis excepția lipsei de interes motivat de faptul că potrivit art. 1798 cod civil raportat la art. 1809 alin. 2 Cod Civil și art. 6 alin. 1 Cod Civil din 2009, contractul de închiriere în formă autentică, constituie titlu executoriu atât pentru plata chiriei cât și pentru eliberarea spațiului după expirarea contractului, motiv pentru care va da efect excepției peremptorii și va respinge, ca lipsite de interes, capetele de cerere privind evacuarea și plata chiriei până la expirarea contractului.
Având în vedere că reclamanta a renunțat la capetele de cerere vizând vizând obligarea pârâtului la plata sumelor de 5491,68 lei și 212,74 lei, reprezentând contravaloare energie electrică și cheltuieli apă-canal, instanța a rămas învestită doar cu cererea de plată a contravalorii folosinței imobilului de la data de 09.11.2014, data expirării contractului de închiriere și până la 18.02.2015, data la care a părăsit imobilul. Cum această perioadă de folosință nu este guvernată de către o convenție a părților, devin incidente dispozițiile legale de la răspunderea civilă delictuală.
Sub acest aspect, instanța reține că în privința aplicării legii civile în timp, în raport de data producerii faptului juridic ilicit, 09.11._15, cu observarea dispozițiilor art. 6 alin. (1) din noul C.civ., instanța reține că raporturile juridice izvorâte din faptul juridic ilicit sunt guvernate de noul Cod Civil.
Potrivit art.1357 Cod civil, „Cel care cauzează altuia un prejudiciu printr-o faptă ilicită, săvârșită cu vinovăție, este obligat să îl repare”, omul fiind responsabil atât de paguba cauzată cu intenție, cât și de cea produsă din culpă.
Răspunderea pentru fapta ilicită cauzatoare de prejudicii este o parte componentă a răspunderii sociale care revine fiecărei persoane pentru faptele sale, declanșată de fapta ilicită cauzatoare de prejudicii, al cărei conținut îl constituie obligația civilă de reparare a prejudiciului cauzat.
Pentru angajarea răspunderii civile delictuale, trebuie, însă, întrunite cumulativ patru condiții esențiale, și anume: existența unui prejudiciu, fapta ilicită, raportul de cauzalitate între fapta ilicită și pagubă, precum și vinovăția celui care a cauzat prejudiciul, constând în intenția, neglijența sau imprudența cu care a acționat. Sarcina probei referitoare la existența elementelor răspunderii civile delictuale revine in speta reclamantei, în conformitate cu art.1169 Cod civil, deoarece ea este cea care formulează o pretenție în fața instanței.
Instanța urmează a analiza pretențiile solicitate și îndeplinirea condițiilor răspunderii civile delictuale.
Cu privire la existența faptei ilicite, instanța reține că din coroborarea ansamblului probator, dintre care cu precădere notificarea de somarea a pârâtei de a elibera imobilul, efectuată prin intermediul executorului judecătoresc(f.16-17) și procesul verbal de predare primire a imobilului din data de 18.02.2015(f.54), rezultă că fapta ilicită a pârâtului este aceea de a folosi în perioada 09.11._15 imobilul situat în B. .. 117, jud. B., în prezent I.C. B. nr. 123, fără consimțământul reclamantei.
Prejudiciul, ca element esențial al răspunderii delictuale, constă în rezultatul, în efectul negativ suferit de o persoană, ca urmare a faptei ilicite cauzate de către o altă persoană. Pentru ca prejudiciul să fie susceptibil de reparare este necesar ca acesta să fie cert și să nu fi fost reparat încă. Totodată, potrivit principiul reparării integrale a prejudiciului suferit, autorul prejudiciului este obligat să acopere nu numai prejudiciul efectiv suferit (damnum emergens), dar și beneficiul nerealizat de victimă (lucrum cessans) ca urmare a faptei ilicite cauzatoare de prejudicii.
Din înscrisurile depuse la dosar, respectiv adresa agenției imobiliare .. (f. 64), reiese că, în zonă, chiria practicată pentru imobilul din litigiu este de 250 euro lunar, motiv pentru care instanța, având în vedere posibilitatea pârâtei de a închiria imobilul la un preț superior celui din contract și evaluarea chiriei la 1.000 lei lunar, va obliga pârâtul la plata sumei de 3.000 lei, cu titlu de daune delictuale pentru lipsa de folosință a imobilului în perioada 09.11._15.
În ceea ce privește capătul de cerere privind cheltuielile de judecată, instanța reține că potrivit art. 453 C.proc. civ., partea care cade în pretenții va fi obligată, la cerere, să plătească cheltuielile de judecată. Prin urmare, în privința litigiilor deduse spre soluționare instanțelor judecătorești, partea care a pierdut procesul va suporta atât cheltuielile proprii, cât și cheltuielile efectuate de partea care a câștigat procesul, cheltuieli de judecată care includ, printre altele, și taxele judiciare de timbru și onorariile avocațiale.
În speță, reprezintă cheltuieli de judecată taxa judiciară de timbru în cuantum de 175 lei și 700 lei onorariu avocațial(f.43). Cheltuielile vizând capătul de cerere vizând evacuarea nu vor fi acordate(f.22), în condițiile în care acest capăt de cerere va fi respins.
Dovada cheltuielilor de judecată fiind făcută în termenul prev. de art. 452 C.proc.civ., instanța va obliga intimatul la plata cheltuielilor de judecată în cuantum de 875 lei.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE:
Admite în parte cererea formulată de reclamanta C. D., domiciliată în B., . nr. 123, jud. B., în contradictoriu cu pârâta ., cu sediul în B., .. 35, .. 4, ., prin administrator Amitroae D., cu domiciliul în B., .. 40, ., ..
Ia act de renunțarea la capetele de cerere vizând obligarea pârâtului la plata sumelor de 5491,68 lei și 212,74 lei, reprezentând contravaloare energie electrică și cheltuieli apă-canal.
Respinge, ca lipsite de interes, capetele de cerere privind evacuarea și plata chiriei până la expirarea contractului.
Obligă pârâtul la plata sumei de 3.000 lei, cu titlu de daune delictuale.
Obligă pârâtul să plătească suma de 875 lei, cu titlu de cheltuieli de judecată.
Cu drept de apel în 30 de zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică, azi 20.04.2015.
PREȘEDINTE, GREFIER,
Red. L.L../ Tehnored. A.B./ ex. 4/04.06.2015
| ← Pretenţii. Sentința nr. 3865/2015. Judecătoria BOTOŞANI | Cerere de valoare redusă. Sentința nr. 3873/2015. Judecătoria... → |
|---|
