Pretenţii. Sentința nr. 3865/2015. Judecătoria BOTOŞANI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 3865/2015 pronunțată de Judecătoria BOTOŞANI la data de 20-04-2015 în dosarul nr. 3865/2015
Dosar nr._ - pretenții -
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA B.
Ședința publică din data de 20.04.2015
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE – L. L.
GREFIER – B. A.
Sentința civilă nr. 3865
Pe rol judecarea cererii având ca obiect « pretenții », formulată de reclamanta ., în contradictoriu cu pârâta ..
Dezbaterile în fond au avut loc în ședința publică din data de 08.04.2015, cuvântul părților fiind consemnat în încheierea de ședință de la acea dată, care face parte integrantă din prezenta sentință, când instanța având nevoie de timp pentru deliberare a amânat pronunțarea cauzei pentru data de astăzi, când:
INSTANȚA
Deliberând asupra cauzei, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei B., la data de 22.12.2014, reclamanta .., a solicitat în contradictoriu cu pârâta ., obligarea acesteia din urmă la plata sumei de 467.37 lei, reprezentând contravaloare facturi, precum și penalități de întârziere în cuantum de 3383,72 lei.
În motivarea cererii, reclamanta arată că a livrat societății pârâte produse alimentare și nealimentare în valoare de 467,37 lei, fără a fi plătite contravaloarea produselor livrate.
În susținerea cererii, reclamanta a solicitat proba cu înscrisuri.
În drept, cererea a fost întemeiată pe dispozițiile art. 1025 și următoarele din noul C.proc.civ..
La cererea de chemare în judecată au fost anexate în copii certificate pentru conformitate cu originalul: facturile nr._/23.11.2012, nr._/15.12.2012 și nr._/19.12.2012.
De asemenea, în temeiul art. 223 C.proc.civ., se solicita judecarea și în lipsa.
Pârâta, a depus întâmpinare, prin care a invocat excepția prematurității sesizării instanței și a inadmisibilității cererii de chemare în judecată, întrucât reclamanta nu a îndeplinit procedura prealabilă privind comunicarea de către creditor, debitorului prin intermediul executorului judecătoresc sau prin scrisoare recomandată cu conținut declarat și confirmare de primire, plata sumei datorate.
Pe fondul cauzei, a solicitat respingerea acțiunii, iar în ceea ce privește plata penalităților, apreciază că aceste datorii nu sunt certe, lichide și exigibile.
La termenul de judecată din 08.04.2015, instanța a respins excepțiile invocate de pârâtă prin întâmpinare.
Din examinarea actelor dosarului, instanța reține următoarele:
În fapt, reclamanta a încheiat a livrat societății pârâte produse alimentare și nealimentare în valoare de 467,37,emițând facturile nr._/23.11.2012, nr._/15.12.2012 și nr._/19.12.2012, facturi semnate și ștampilate de către un angajat al societății pârâte.
În drept, în privința aplicării legii civile în timp, în raport de data data facturilor, instanța reține că raporturile obligaționale din prezenta cauză sunt reglementate de Noul Cod Civil, intrat în vigoare la data de 01.10.2011, potrivit art. 6 alin.(1) din actul normativ menționat.
Față de înscrisurile depuse la dosar (f. 7-9), între care facturile menționate, instanța reține că pârâta nu a efectuat plata contravalorii facturilor emise pentru livrarea produselor, la termenul scadent. De altfel, prezent în ședința publică din data de 20.04.2015, administratorul societății pârâte a arătat că recunoaște debitul solicitat, menționând că nu este de acord cu achitarea penalităților de întârziere.
În privința legii aplicabile mijloacelor de probă sub aspectul condițiilor de admisibilitate și a puterii doveditoare, instanța constată că pentru facturile de care înțelege să se prevaleze reclamanta, în raport de data emiterii acestora, respectiv data de 15.12.2012, 19.12.2012 și data de 23.11.2012, sunt aplicabile dispozițiile art. 46 C.. dispune art. 26 alin.(1) din noul C.proc.civ., potrivit căruia puterea doveditoare a probelor preconstituite și a prezumțiilor legale sunt guvernate de legea în vigoare la data producerii faptelor juridice care fac obiectul probațiunii, legea veche ultractivând. În cauza dedusă judecății, probele preconstituite sunt facturile emise de către reclamanta și semnate de către pârâtă anterior intrării în vigoare a noului Cod de procedură civilă.
Astfel, potrivit art. 46 C.. liberațiunile se probează:cu acte autentice,cu acte sub-senmătură privată,cu facturi acceptate, prin corespondență, prin telegrame, cu registrele părților, cu martori, de câte-ori autoritatea judecătorească ar crede că trebuie să admită proba testimonială și acesta chiar în cazurile prevăzute de art.1191 codicele civil”. Acceptarea facturii se realizează prin semnarea facturii, făcând dovada atât în favoarea emitentului cât și împotriva lui.
În aceste condiții, instanța reține că facturile emise de către reclamantă, respectiv facturile nr._/23.11.2012, nr._/15.12.2012 și nr._/19.12.2012, au fost acceptate prin semnare și ștampilare de către pârâtă, făcându-se dovada raporturilor obligaționale dintre părți.
În lumina acestor considerente, instanța va obliga pârâta să plătească reclamantei suma de 467,37 lei, reprezentând contravaloarea facturilor nr._/23.11.2012, nr._/15.12.2012 și nr._/19.12.2012.
În privința capătului de cerere accesoriu, anume plata penalităților aferente debitului, instanța reține că potrivit art. 1535 din noul C.civ., “în cazul în care o sumă de bani nu este plătită la scadență, creditorul are dreptul la daune moratorii, de la scadență până la momentul plății, în cuantumul convenit de părți sau, în lipsă, în cel prevăzut de lege, fără a trebui să dovedească vreun prejudiciu”.
În cauza dedusă judecății, cu referire la capătul de cerere privind penalități de întârziere de 1% pe zi din valoarea restantă, potrivit mențiunilor din cuprinsul facturilor, instanța reține că este neîntemeiat.
În acest sens, așa după cum s-a reținut în mod constatnt în practica judiciară(Jud. Tulcea, sent. Civ. nr. 511 din 18 feb. 2009, în A. Orosanu, Somația de plată și Ordonanța de plată-Practică judiciară și reglementarea din noul Cod de procedură civilă, Editura Hamangiu, 2012, p. 208-211), facturile reprezintă mijloace de probă doar pentru ceea ce în mod standardizat și general cuprinde o factură, respectiv marfa și prețul.
De plano, nu poate fi exclusă și posibilitatea existenței altor clauze, însă pentru validitatea acestora trebuie să se probeze acordul de voină neîndoielnic al celui îndeptățit să angajeze pe debitorul prețului, fapt ce nu s-a demonstrat în cauză.
De asemenea, pentru valabilitatea convenției, trebuie să se faca dovada semnării facturilor de către un reprezentant legal al societății pârâte, lucru nerealizat în speță.
De altfel, instanța observă că în facturi se vorbește de daune moratorii de 0,5% pe zi, și nu de 1%.
În ceea ce privește capătul de cerere privind cheltuielile de judecată, instanța reține că potrivit art. 453 C.proc. civ., partea care cade în pretenții va fi obligată, la cerere, să plătească cheltuielile de judecată.
În speță, în lipsa dovezilor privind cheltuielilor de judecată, ce trebuiau deduse judecății în termenul prev. de art. 452 C.proc.civ., instanța nu va eficiență dispozițiilor art. 453 C.proc.civ.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE:
Admite în parte cererea formulată de reclamantul S.C. D. .., societate în insolvență, cu sediul în Suceava, . nr. 47, jud. B., în contradictoriu cu pârâta S.C. R.-S. S.R.L., cu sediul în B., .. 39, jud. B..
Obligă pârâta la plata sumei de 467.37 lei, reprezentând contravaloarea facturilor nr._/23.11.2012,_/15.12.2012 și_/19.12.2012.
Respinge capătul de cerere privind penalitățile convenționale de întârziere.
Cu drept de apel în 30 de zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică, azi 20.04.2015.
PREȘEDINTE, GREFIER,
R.. L.L../ Tehnored. A.B./ ex. 4/25.05.2015
| ← Rezoluţiune contract. Sentința nr. 3860/2015. Judecătoria... | Evacuare art. 1033 CPC ş.u.. Sentința nr. 3895/2015.... → |
|---|
