Plângere contravenţională. Sentința nr. 3499/2015. Judecătoria BOTOŞANI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 3499/2015 pronunțată de Judecătoria BOTOŞANI la data de 03-04-2015 în dosarul nr. 3499/2015
Dosar nr._ plângere contravențională
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA B.
SECȚIA CIVILĂ
Ședința publică din data de 3 aprilie 2015
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE – T. C.-N.
GREFIER – N. M.
SENTINȚA CIVILĂ NR. 3499
La ordine judecarea plângerii contravenționale formulată de către petentul . prin adm. M. M., în contradictoriu cu intimata DIRECȚIA R. ANTIFRAUDĂ SUCEAVA și ADMINISTRAȚIA NAȚIONALĂ DE ADMINISTRARE FISCALĂ.
La apelul nominal făcut în ședință publică se prezintă avocat M. M. M., pentru petent, lipsă fiind intimații.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a expus referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care,
La interpelarea instanței apărătorul petentei arată că nu mai are alte cereri de formulat sau excepții de invocat.
Nemaifiind alte cereri de formulat sau excepții de invocat, instanța acordă cuvântul asupra probatoriului.
Apărătorul petentei solicită încuviințarea administrării probei cu înscrisurile depuse la dosarul cauzei, inclusiv a extrasului ONRC depus la dosarul cauzei.
În temeiul art. 255 alin.1 C.pr.civ. și al art. 258 al.1 C.pr.civ., apreciind utilă, pertinentă și concludentă pentru soluționarea cauzei, încuviințează pentru părți proba cu înscrisurile depuse la dosarul cauzei.
La interpelarea instanței apărătorul petentei arată că nu mai are alte cereri de formulat excepții de invocat sau probe de administrat.
Nemaifiind alte cereri de formulat, excepții de invocat sau probe de administrat instanța, în tem. art. 244 Cod procedură civilă declară încheiată cercetarea judecătorească și acordă părților cuvântul la dezbateri asupra fondului.
Apărătorul petentei solicită admiterea plângerii contravenționale, în sensul înlocuirii sancțiunii amenzii cu sancțiunea avertisment, ținând cont și de faptul că fapta a fost recunoscută.
Instanța consideră că au fost lămurite toate împrejurările de fapt și temeiurile de drept ale cauzei, declară închise dezbaterile pe fondul cauzei conform art. 394, alin. 1 C.proc.civ. și rămâne în pronunțare asupra fondului.
După strigarea cauzei, se prezintă consilier juridic T. D., pentru intimata ANAF, care solicită respingerea plângerii contravenționale și menținerea procesului-verbal încheiat ca fiind temeinic și legal.
INSTANȚA ,
Deliberând asupra cauzei de față, reține următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul acestei instanțe la data de 21.07.2014, sub nr._ petenta . a solicitat, în contradictoriu intimata Administrația Națională a Finanțelor Publice și Direcția R. Antifraudă Suceava, în principal, anularea procesului verbal nr._ întocmit la 03.07.2014 ca fiind nelegal, iar în subsidiar înlocuirea sancțiunii amenzii contravenționale cu sancțiunea avertisment.
În fapt, petenta a arătat că prin procesul verbal contestat, societatea petentă a fost sancționată pentru săvârșirea a două contravenții la punctul de lucru situat în orașul B., ., respectiv pentru faptul că a emis bonuri fiscale care nu cuprind toate datele prevăzute la art. 4 alin. 1 din OUG nr. 28/1999 și pentru faptul că societatea petentă nu a întocmit note de intrare-recepție pentru mărfurile aprovizionate în perioada ianuarie 2014 – iulie 2014 încălcându-se prevederile art. 41 alin. 2 lit. c din Legea nr. 82/1991. Precizează că pentru prima faptă arătată a fost aplicată sancțiunea amenzii în cuantum de 2000 lei, iar pentru cealaltă faptă sancțiunea avertisment.
În motivare, petenta arată că procesul-verbal contestat este nelegal întrucât organul constatator nu a prevăzut, în procesul-verbal întocmit, posibilitatea de a achita jumătate din amendă, respectiv suma de 1000 lei conform art. 16 alin. 1 din O.G. nr. 2/2001.
De asemenea, precizează că evidența magazinului petentei este organizată conform pct. 35 din OMEF nr. 3512/27.11.2008 privind documentele financiar-contabile, iar potrivit acestei metode, contabilitatea analitică a mărfurilor se ține global-valoric, atât în gestiune cât și în contabilitate, verificarea concordanței înregistrărilor din evidența gestiunii și din contabilitate se efectuează numai valoric, la perioade stabilite de unitate.
În ceea ce privește raportul de gestiune și fișele valorice, petenta arată că acesta se completează pe baza documentelor de intrare și de ieșire a mărfurilor și de depunere a numerarului de vânzare, iar în baza acestui raport de gestiune se verifică soldurile valorice ale mărfurilor și ambalajelor aflate în gestiune.
Menționează că . fost făcută pe baza avizelor și a facturilor, chiar dacă nu au fost întocmite note de recepție, arătând că descărcarea mărfurilor s-a efectuat pe baza bonurilor fiscale emise de aparatul de marcat.
Un ultim argument în solicitarea de înlocuire a amenzii aplicate cu sancțiunea avertisment este faptul că societatea petentă a închis punctul de lucru din localitatea B. datorită dificultăților financiare.
În drept, petenta și-a întemeiat plângerea formulată pe dispozițiile OG nr. 2/2001.
În dovedire, petenta a depus la dosarul cauzei procesul-verbal . nr._ din data de 03.07.2014, rezoluția nr. 3739/15.07.2014 și decizia nr. 78/14.07.2014.
În termen legal, intimata Agenția Națională de Administrare Publică, a depus la dosarul cauzei întâmpinare prin care a solicitat instanței respingerea plângerii contravenționale ca neîntemeiată și menținerea procesului-verbal de contravenție ca fiind legal și temeinic.
În privința temeiniciei constatărilor înscrise în procesul-verbal contestat, intimata arată că petenta emitea bonuri fiscale fără ca acestea să conțină toate datele prevăzute la art. 4 alin. 1 din OUG nr. 28/1999 și de asemenea, nu au fost respectate reglementările emise de Ministerul Finanțelor Publice în domeniul contabilității, prevăzute de art. 2 alin. 3 din Legea nr. 82/1991 – cu privire la întocmirea și utilizarea documentelor justificative și contabile pentru toate operațiunile efectuate și înregistrarea în contabilitate a acestora.
Cu privire la mențiunea nespecificării în mod explicit în conținutul procesului-verbal a dreptului de a achita în termen de 48 de ore, jumătate din cuantumul amenzii, intimata arată că dreptul contravenientului de a achita, pe loc sau în termen de 48 ore, jumătate din minimul special al amenzii contravenționale, există ca excepție – numai dacă actul normativ special prevede expres această posibilitate, iar Legea 28/1991 nu prevede, în mod expres, această posibilitate.
Referitor la prima contravenție reținută în sarcina petentei, intimata arată că în mod corect s-a constatat încălcarea prevederilor art. 4 alin. 1 din OUG nr. 28/1999 întrucât petenta a emis bonuri fiscale utilizând denumiri generice, exemplu „alcoolice”, „alimentare”, „chimice” în condițiile în care trebuia să utilizeze denumirile exacte ale produselor întocmai cum sunt înregistrate în notele de recepție, iar pe de altă parte bunurile vândute sub denumirile arătate sunt diferite sub aspect valoric.
Cu privire la cuantumul amenzii aplicate, intimată arată că a fost dispusă sancționarea petentei cu amenda minimă, motiv pentru care apreciază ca fiind lipsită de fundament afirmația petentei în sensul că sancțiunea aplicată nu respectă cerințele legale relative la gradul de pericol social al faptelor reținute și circumstanțele personale ale petentului.
Referitor la cea de a doua contravenție, intimata arată că deși la locația societății petentei verificată se afla la sediul social al agentului economic – în acest loc nu se găsea nici un document de evidență gestionară.
Menționează că rațiunea documentelor de evidență gestionară este pentru a se oferi posibilitatea de a stabili în orice moment concordanța sau neconcordanța între soldul faptic și cel scriptic al mărfurilor aferente activității de vânzare cu amănuntul.
Mai solicită intimata a se reține și aspectul că petenta recunoaște – atât prin plângerea formulată cât și prin nota explicativă dată la momentul controlului – că documentele de evidență gestionară lipseau la momentul controlului, iar în acest sens sunt invocate fără temei motive care nu au nici o relevanță în soluționarea cauzei și care nu schimbă starea de fapt, motiv pentru care apreciază că nu pot circumstanția atenuant fapta săvârșită.
Susținerea petentei potrivit căreia „raportul de gestiune se afla la momentul controlului la contabilul societății” nu respectă dispozițiile O.M.F.P. nr. 3512/2008 privind documentele financiar contabile întrucât petenta avea obligativitatea conducerii raportului de gestiune la locul unde se află gestiunea, respectiv la fiecare punct de lucru unde se desfășoară activitatea de comercializare.
Precizează intimata că raportul de gestiune se întocmește zilnic de către gestionar pentru fiecare punct de lucru în parte, iar un exemplar se păstrează la gestiunea pentru care este întocmit și unul se înaintează către departamentul contabil.
Susține intimata că neîntocmirea raportului de gestiune zilnic împiedică organul de control în efectuarea controlului de specialitate în sensul că acesta se află în imposibilitatea de a determina soldul scriptic de mărfuri sau ambalaje aflate în gestiunea supusă verificărilor la momentul controlului.
Cu privire la modalitatea de individualizare a sancțiunii aplicate, intimata arată că organele de control au ținut cont de gradul de pericol social al fiecăreia dintre faptele săvârșite de către operatorul economic, de împrejurările în care a fost săvârșită fapta, de modul și mijloacele de săvârșite ale acesteia, de urmarea produsă, de faptul că activitatea contravențională a petentei este complexă, în sensul că a săvârșit două fapte contravenționale pentru care a fost sancționată cu amenda îndreptată înspre limita minimă și avertisment.
Concluzionează intimată apreciind că nu se impune o reindividualizare a sancțiunilor aplicate de către agenții constatatori întrucât faptele reținute în sarcina petentei au fost corect individualizate prin raportare la pericolul social al faptelor care rezultă nu doar din modul în care a fost săvârșită fapta ci și din modul în care legiuitorul a stabilit limitele amenzii contravenționale.
În drept, intimata a invocat dispozițiile art. 205 C.proc.civ.
În susținerea întâmpinării s-au anexat înscrisuri, iar în apărare s-a solicitat încuviințarea probei cu înscrisuri.
La dosarul cauzei, petenta a depus răspuns la întâmpinare prin care a subliniat faptul că prin acțiunea introdusă nu este negată împrejurarea că bonurile de marcat fiscale au fost întocmite fără a se menționa denumirea fiecărui bun în parte pe bonurile fiscale, aspect reținut și prin procesul-verbal, însă precizează că ceea ce se solicită este înlocuirea sancțiunii aplicate cu sancțiunea avertisment, motivat de faptul că punctul de lucru a fost închis.
Pentru o justă soluționare a cauzei, instanța a încuviințat și administrat proba cu înscrisuri pentru ambele părți.
Analizând plângerea formulată și probatoriul administrat în cauză, prin prisma dispozițiilor legale incidente, instanța reține următoarele:
Prin procesul verbal de contravenție . nr._ din 3.07.2014, petenta . a fost sancționată contravențional cu amendă în cuantum de 2000 lei pentru săvârșirea contravenției prev. de art.10 lit. c din O.U.G. nr. 28/1999 și sancționată de art.11 alin. 1 lit. a din același act normativ și cu sancțiunea avertisment pentru săvârșirea contravenției prevăzute de art. 41 alin. 2 din Legea nr. 82/1991 sancționată de art.42 alin. 1 din același act normativ.
În sarcina petentului s-a reținut că bonurile fiscale emise de aparatul de marcat electronic fiscalizat conțin denumirea generică de „alimente”, „chimice”, „alcoolice” și nu denumirea fiecărui produs în parte, fapta având caracter repetitiv fiind încălcate prevederile art. 4 alin. 1 din OUG 28/1999. De asemenea, s-a reținut și faptul că nu s-a întocmit note de intrare-recepție pentru mărfurile aprovizionate în perioada ianuarie 2014 – iulie 2014, la punctul de lucru al petentei desfășurându-se activitatea de comerț cu amănuntul, încălcându-se prevederile O.M.F.P. nr. 3512/2008 și ale Legii nr. 82/1991.
Petenta a invocat că procesul verbal de contravenție este nelegal pentru faptul că agentul constatator nu a prevăzut în procesul-verbal întocmit posibilitatea de a plăti jumătate din amenda aplicată conform prevederilor art. 16 alin. 1 din O.G. nr. 2/2001 raportat la Legea nr. 82/1991 care prevede completarea dispozițiilor acesteia cu prevederile O.G. nr. 2/2001.
În subsidiar, petenta, a solicitat înlocuirea sancțiunii aplicate cu sancțiunea avertisment avându-se în vedere dificultățile financiare ale acesteia și faptul că punctul de lucru unde a fost constatată contravenția a fost închis.
Intimata a arătat că faptele săvârșite de petentă au fost individualizate în mod corect de către agentul constatator ținându-se seama de prevederile art. 21 din O.G. nr. 2/2001, gradul de pericol social fiind evaluat în mod corespunzător astfel că sancțiunile aplicate sunt proporționale cu gradul de pericol social al faptei săvârșite.
Lipsa mențiuni din procesul-verbal cu privire la achitarea sancțiunii amenzii în termen de 48 ore a jumătate din minimul amenzii nu atrage nulitatea absolută a procesului-verbal, lipsa acesteia fiind stipulată în art. 16 alin.1 și 6 din OG nr. 2/2001, dar
sancțiunea este de nulitate relativă condiționată însă de existența unei vătămări ce nu ar putea fi înlăturată numai în condițiile anulării actului, vătămare care în speță nu a fost dovedită.
Examinând procesul-verbal de contravenție prin prisma exigențelor de formă prevăzute de O.G. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, instanța constată că acesta îndeplinește rigorile legii sub aspect formal, nefiind identificate niciunul dintre cazurile prev. de art. 16 din O.G. 2/2001, ce atrag nulitatea acestuia.
În ceea ce privește individualizarea sancțiunii aplicate instanța reține faptul că, potrivit art.21 alin.3 din O.G.2/2001, la aplicarea sancțiunii trebuie să se țină cont de :” împrejurările în care a fost săvârșită fapta, modul și mijloacele de săvârșire a acesteia, scopul urmărit, urmarea produsă și circumstanțele personale ale contravenientului” și sancțiunea stabilită de organul constatator trebuie să fie proporțională cu pericolul social al faptei săvârșite.
În raport de toate aceste elemente, având în vedere și faptul că lipsa mențiunilor exacte referitor la produsele vândute nu reprezintă un pericol social evident, instanța apreciază că sancțiunea avertismentului este suficientă pentru a i se atrage atenția contravenientului asupra obligațiilor pe care trebuie să le respecte, dat fiind și faptul că amenda minime aplicată este foarte mare.
Cum fapta contravențională descrisă a fost corect încadrată în drept, iar procesul verbal îndeplinește toate condițiile de formă prevăzute de legea generală, instanța va admite în parte plângerea contravențională formulată de petenta . și va dispune înlocuirea sancțiunii amenzii în cuantum de 2.000 lei aplicată prin procesul verbal de constatare a contravențiilor . nr._/03.07.2014 încheiat de reprezentanții DRAF Suceava pentru contravenția prevăzută de art.10 lit.c din OUG nr.28/1999 cu sancțiunea avertisment.
Referitor la cea de a doua contravenție reținută în sarcina petentei afirmațiile acesteia referitoare la modalitatea de evidențiere a documentelor financiar contabile nu sunt în nici un mod probate, motiv pentru care instanța va reține săvârșirea acestei contravenții și va menține sancțiunea aplicată.
Văzând că plângerea a fost legal timbrată,
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE:
Admite, în parte, plângerea contravențională formulată de către petenta . reprezentată de reprezentant legal administrator M. M., cu sediul în Mun. B., ., jud. B., C._, în contradictoriu cu intimatele DIRECȚIA R. ANTIFRAUDĂ SUCEAVA, cu sediul în localitatea Șcheia, ., jud. Suceava și ADMINISTRAȚIA NAȚIONALĂ DE ADMINISTRARE FISCALĂ, cu sediul în ., sector 5, București.
Înlocuiește sancțiunea amenzii în cuantum de 2.000 lei aplicată prin procesul verbal de constatare a contravențiilor . nr._/03.07.2014 încheiat de reprezentanții DRAF Suceava pentru contravenția prevăzută de art.10 lit.c din OUG nr.28/1999 cu sancțiunea avertisment.
Menține restul dispozițiilor procesului verbal atacat.
Cu drept de apel în termen de 30 de zile de la comunicare, ce se va depune la Judecătoria B..
Pronunțată în ședința publică din data de 3 aprilie 2015.
PREȘEDINTE, GREFIER,
Red. T.C.
Tehnored. N.M.
4ex/27.06.2015
| ← Pretenţii. Sentința nr. 6963/2015. Judecătoria BOTOŞANI | Pretenţii. Sentința nr. 3801/2015. Judecătoria BOTOŞANI → |
|---|
