Ordin de protecţie. Sentința nr. 27/2015. Judecătoria BOTOŞANI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 27/2015 pronunțată de Judecătoria BOTOŞANI la data de 16-03-2015 în dosarul nr. 2782/2015
Dosar nr._ ordin de protecție
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA B.
Ședința Camerei de Consiliu din data de 16.03.2015
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE – B. N.-E.
GREFIER – V. A.
Reprezentantul Parchetului de pe lângă Judecătoria B.
PROCUROR: P. C.
SENTINȚA NR. 2782
Pe rol cauza civilă având ca obiect ordin de protecție privind pe reclamanta M. M. G., în contradictoriu cu pârâtul M. D..
Procedura legal îndeplinită.
La apelul realizat în ședință publică, răspunde reclamanta M. M. G. asistată de avocat G. M. și pârâtul M. D. asistat de avocat A. I.. Răspunde și martorul Echimov T..
S-a expus referatul cauzei, de către grefierul de ședință, după care:
Față de prezența martorului Echimov T., instanța procedează la audierea acestuia sub prestare de jurământ, conform dispozițiilor art. 311, ale art. 318-319 și ale art. 321 Cod procedură civilă, susținerile acestuia fiind consemnate pe filă separată și atașată la dosar după citire și semnare.
Văzând că nu sunt alte cereri ori probe de administrat, instanța consideră cauza în stare de judecată și acordă cuvântul pe fond.
Avocat G. M., având cuvântul pe fond solicită instanței admiterea cererii și a tuturor capetelor de cerere pentru instituirea acestei măsuri, susținând că pârâtul s-a comportat urât atât cu reclamanta cât și cu mama acesteia chiar și în prezența minorei. Apărătorul reclamantei consideră că acesta se cramponează de minoră pentru a o determina pe reclamantă să se împace cu el, copilul fiind consiliat la Direcția Generală de Asisitență Socială și Protecția Copilului dar și la un cabinet psihologic particular.
Avocat A. I., având cuvântul pe fond solicită instanței respingerea cererii privind emiterea unui ordin de protecție întrucât din probatoriul administrat nu rezultă cu certitudine cele susținute de către partea adversă, acest ordin de protecție fiind cerut și pentru Echimov D., persoană care nu se încadrează în prevederile legale aplicabile în prezenta cauză. Totodată, apărătorul pârâtului susține că reclamanta nu dorește ca minora să aibă legături cu tatăl acesteia, minora a fost lăsată cu străbunicii de 85 de ani cât timp reclamanta a fost plecată în străinătate. Av. A. solicită respingerea cererii ca neîntemeiată, înlăturarea declarației mamei reclamantei și a martorului audiat astăzi, cu cheltuieli de judecată.
Av. G. învederează instanței că atitudinea reclamantei de a pleca temporar în străinătate a fost una benefică iar față de afirmațiile apărătoarei pârâtului că mama reclamantei Echimov D. nu se încadrează în prevederile legale aplicabile, aceasta consideră că cererea a fost făcută în virtutea faptului că Echimov D. este membru de familie și locuința reclamantei este la mama acesteia, stresul permanent indus de pârât afectează relațiile de familie și solicită instanței admiterea cererii așa cum a fost formulată.
Av. A. învederează instanței că admiterea cererii reclamantei așa cum a fost formulată nu este posibilă având în vedere și capătul de cerere privitor la interzicerea oricărui contact telefonic cu reclamanta, minora și mama reclamantei având în vedere principiul interesului superior al copilului.
Având cuvântul pe fond, reprezentantul Ministerului Public, procuror P. C. solicită instanței admiterea cererii formulată de către reclamanta M. M. G., cererea acesteia fiind justificată.
Instanța, în temeiul art. 244 NCPC, instanța declară încheiată cercetarea procesului și, în temeiul art. 394 Cod procedură civilă, constată cauza în stare de judecată și o reține spre deliberare.
INSTANȚA
Deliberând asupra cauzei civile de față, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată la data de 06.02.2015 pe rolul Judecătoriei B. sub nr._ reclamanta M. M. G. a solicitat în contradictoriu cu pârâtul M. D., ca instanța să dispună emiterea ordinului de protecție cu următoarele măsuri pe o perioadă nelimitată: obligarea pârâtului la păstrarea unei distanțe de cel mult 100 m. față de reclamantă, obligarea pârâtului la păstrarea aceleiași distanțe față de M. D., născută la data de 16.06.2007 precum și față de Echimov D., obligarea pârâtului la păstrarea unei minime distanțe apreciată la 100 m. față de domiciliul acestuia din municipiul B., ., interzicerea oricărui contact telefonic, pri corespondență față de reclamantă cât și față de minoră și față de mama reclamantei și încredințarea minorei până la soluționarea acțiunii de divorț. În motivare reclamanta a arătat că este căsătorită cu pârâtul din anul 2007 iar din această uniune a rezultat minora M. D., iar pârâtul a dat dovadă pe parcursul căsătoriei de iresponsabilitate față de ea și față de minoră, manifestându-se violent, vulgar în limbaj și amennințări. În drept au fost invocate prevederile Legea nr.217/2003. În dovedire au fost depuse înscrisuri. Pârâtul a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea cererii de chemare în judecată, ca neîntemeiată, cu cheltuieli de jduecată. În motivare pârâtul a arătat că prin cererea formulată reclamanta încearcă modificarea soluției definitive pronunțată în dosarul nr._/193/2014 prin care el a obținut pe calea ordonanței președințiale stabilirea locuinței minorei la domiciliul său. A mai arătat pârâtul că din luna aprilie 2014 este despărțit în fapt de reclamantă iar de la începutul lunii septembire 2014 minora locuiește la el, reclamanta anunțându-l în scris că nu se mai întoarce acasă. Pârâtul a mai învederat că reclamanta a solicitat nejustificat intervenția organelor de poliție iar văzând intenția reclamantei și a bunicii materne de a determina provocarea acestuia, a evitat orice fel de contact cu acestea.
În dovedire pârâtul a depus înscrisuri și a solicitat proba cu martori.La data de 13.03.2015 au fost audiați martorii Echimov Doiuna, P. I. A. și M. L. iar la data de 16.03.2015 a fost audiat martorul Echimov T.. Analizând actele dosarului și materialul probator administrat în cauză, instanța reține:
Prin cererea de chemare în judecată reclamanta M. M. G. a solicitat în contradictoriu cu pârâtul M. D., emiterea ordinului de protecție cu următoarele măsuri: obligarea pârâtului la păstrarea unei distanțe de cel mult 100 m. față de reclamantă, obligarea pârâtului la păstrarea aceleiași distanțe față de M. D., născută la data de 16.06._ precum și față de Echimov D., obligarea pârâtului la păstrarea unei minime distanțe apreciată la 100 m. față de domiciliul acestuia din municipiul B., ., interzicerea oricărui contact telefonic, pri corespondență față de reclamantă cât și față de minoră și față de mama reclamantei și încredințarea minorei până la soluționarea acțiunii de divorț.
În ceea ce privește temeiul de drept al cererii formulate, instanța constată faptul că acesta este constituit de Legea nr.217/2003 pentru prevenirea și combaterea violenței în familie, astfel cum a fost modificată prin Legea nr. 25/2012, prin care este reglementată o procedură specială, cu reguli proprii, ce are drept scop protejarea victimelor agresiunilor astfel cum acestea sunt definite în cuprinsul legii.
Instanța constată că în conformitate cu prevederile art. 3 din Legea nr. 217/2003 (r), „violența în familie reprezintă orice acțiune sau inacțiune intenționată, cu excepția acțiunilor de autoapărare ori de apărare, manifestată fizic sau verbal, săvârșită de către un membru de familie împotriva altui membru al aceleiași familii, care provoacă ori poate cauza un prejudiciu sau suferințe fizice, psihice, sexuale, emoționale ori psihologice, inclusiv amenințarea cu asemenea acte, constrângerea sau privarea arbitrară de libertate.”
De asemenea, potrivit art. 5 lit. a și b din același act normativ, în sensul legii, prin „membru de familie se înțeleg ascendenții și descendenții, frații și surorile, copiii acestora, precum și persoanele devenite prin adopție, potrivit legii, astfel de rude.” Raportat la prezenta cauză instanța constată faptul că părțile au calitatea de membrii de familie, reclamanta fiind soția pârâtului, astfel cum rezultă din actele de stare civilă depuse la dosarul cauzei.
În ceea ce privește starea de fapt invocată în cauză, instanța reține că urmează a fi clarificat aspectul exercitării de către pârât a violențelor de tipul celor prevăzute în cuprinsul actului normativ special.
În conformitate cu prevederile art. 4 din lege violența verbalăconstă în adresarea printr-un limbaj jignitor, brutal, precum utilizarea de insulte, amenințări, cuvinte și expresii degradante sau umilitoare; violența psihologică presupune impunerea voinței sau a controlului personal, pro-vocarea de stări de tensiune și de suferință psihică în orice mod și prin orice mijloace, violență demonstrativă asupra obiectelor și animalelor, prin amenințări verbale, afișare ostentativă a ar-melor, neglijare, controlul vieții personale, acte de gelozie, constrângerile de orice fel, precum și alte acțiuni cu efect similar; iar violența fizică constă în vătămarea corporală ori a sănătății prin lovire, îmbrâncire, trântire, tragere de păr, înțepare, tăiere, ardere, strangulare, mușcare, în orice formă și de orice intensitate, inclusiv mascate ca fiind rezultatul unor accidente, prin otrăvire, intoxicare, precum și alte acțiuni cu efect similar.
Raportat la prezenta cauză, instanța reține faptul că deși s-a invocat, nu s-a dovedit în fața instanței de judecată faptul că pârâtul a exercitat asupra reclamantei ori asupra fiicei sale minore violențe verbale sau violențe fizice.
Astfel, din declarațiile martorilor Echimov D. și M. L. rezultă că pârâtul s-a comportat bine cu fiica sa, iar de la declanșarea procedurii de divorț până în prezent nu au existat acte de violență fizică exercitate de pârât asupra reclamantei sau a minorei.
În ceea ce privește starea de pericol în care s-ar găsi reclamanta și copiii părților, instanța reține că, în conformitate cu prevederile art. 23 din Legea nr. 217/2003 (r), „persoana a cărei viață, integritate fizică sau psihică ori libertate este pusă în pericol printr-un act de violență din partea unui membru al familiei poate solicita instanței ca, în scopul înlăturării stării de pericol, să emită un ordin de protecție, prin care să se dispună, cu caracter provizoriu, una ori mai multe dintre următoarele măsuri - obligații sau interdicții”.
Din această dispoziție legală rezultă că pentru a fi admisă cererea de emitere a ordinului de protecție trebuie să fie îndeplinite cumulativ următoarele condiții: urgența luării măsurii, caracterul vremelnic al măsurii luate, existența unei forme de violenta exercitată de unul din membrii familiei.
În cauză, instanța reține că reclamanta invocă episoade de violență verbală și fizică manifestate de pârât față de aceasta însă reclamanta nu a formulat vreo plângere împotriva pârâtului și nu a depus vreun înscris medical din care să rezulte tipul violențelor fizice exercitate. Referitor la listingul mesajelor trimise de pârât reclamantei instanța constată că din cuprinsul acestora nu rezultă exercitarea unei forme de violență verbală sau psihologică.
Instanța reține că din actele dosarului rezultă că într-adevăr între părți există neînțelegeri, concretizate în certuri, însă acestea nu sunt de natură să determine convingerea instanței că pârâtul reprezintă o amenințare imediată pentru reclamantă și minoră, cu atât mai mult cu cât față de fiica sa, pârâtul are un comportament corespunzător.
Caracterul urgent și preventiv al măsurii de protecție rezultă din dispozițiile art. 24 din lege, care prevăd expres că durata măsurilor dispuse prin ordinul de protecție stabilește de judecător și nu poate depăși 6 luni de la data emiterii ordinului.
În consecință, interpretarea coroborată a textelor de lege conduce la concluzia că ordinul de protecție nu poate fi instituit decât dacă măsura este de strictă și esențială necesitate pentru protecția vieții, integrității corporale sau libertății persoanei reclamante. Or, pentru justificarea condiției urgenței, reclamanta era ținută a dovedi existența unor acțiuni faptice ale pârâtului care creează un risc serios asupra drepturilor ei. Instituirea ordinului de protecție se impune doar dacă viața, integritatea sau libertatea persoanei este în mod actual și real pusă în pericol și chiar și în aceste condiții, protecția nu poate fi oferită decât pe o durată limitată în timp.
Instanța reține că nu se poate considera că singurele aspecte care urmează a fi verificate sunt existența faptei de violență și caracterul vremelnic al măsurii, întrucât o astfel de interpretare a textului legal ar conduce la extinderea nelimitată a măsurii de protecție, deși ca procedură specială, aceasta trebuie aplicată și interpretată restrictiv, exclusiv pentru înlăturarea unei stări de iminent și real pericol. Fiind o procedură urgentă și derogatorie, instituirea ordinului de protecție poate fi solicitată numai în condițiile stabilite prin legea specială.
Ca urmare a celor mai sus prezentate, instanța va respinge cererea formulată de reclamantă ca nefondată, părțile având posibilitatea rezolvării problemelor privind execitarea drepturilor și obligațiilor părintești prin intermediul unei acțiuni civile de drept comun, iar nu prin intermediul unei cereri pentru emiterea unui ordin de protecție care este o acțiune specială, având scopuri bine determinate.
În temeiul art.453 Cod procedură civilă instanța va dispune obligarea reclamantei ca parte căzută în pretenții la plata sumei de 500 lei cheltuieli de judecată către pârât, conform chitanței nr.39 din 13.03.2015.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE:
Respinge cererea de chemare în judecată formulată de reclamanta M. M. G., având CNP_, cu domiciliul în municipiul B., ., județul B., în contradictoriu cu pârâtul M. D., având CNP_, cu domiciliul în municipiul B., ..7, ., ., ca neîntemeiată. Obligă reclamanta la plata către pârât a sumei de 500 lei cheltuieli de judecată. Cu drept de apel în termen de 3 zile de la pronunțare. Cererea de apel se va depune la Judecătoria B.. Pronunțată în ședință publică, azi 16.03.2015.
PREȘEDINTE, GREFIER,
Red. BNE/tehnored. BNE/VA
4 ex., 20.03.2015
| ← Pensie întreţinere. Sentința nr. 1238/2015. Judecătoria BOTOŞANI | Pensie întreţinere. Sentința nr. 3298/2015. Judecătoria BOTOŞANI → |
|---|
