Plângere contravenţională. Hotărâre din 16-11-2015, Judecătoria BOTOŞANI
| Comentarii |
|
Hotărâre pronunțată de Judecătoria BOTOŞANI la data de 16-11-2015 în dosarul nr. 10634/2015
Dosar nr._ plângere contravențională
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA B.
Ședința publică din data de 16.11.2015
Instanța constituită din:
Președinte: P. S.
Grefier: M. M.
SENTINȚA CIVILĂ NR._
Pe rol amânarea pronunțării asupra acțiunii civile ce are ca obiect plângere contravențională, formulată de petenta R. R., în contradictoriu cu AN.P.C. București și Comisariatul R. pentru Protecția Consumatorilor Regiunea Nord Est Iași.
Dezbaterile asupra fondului cauzei cu avut loc în ședința publică din 02.11.2015, fiind consemnate în încheierea de ședință din acea dată, care face parte integrantă din prezenta hotărâre și când, din lipsă de timp pentru deliberare, a amânat pronunțarea cauzei pentru data de 09.11.2015, apoi pentru data de astăzi, 16 noiembrie 2015, când,
INSTANȚA,
Deliberând asupra acțiunii civile de față, instanța constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul acestei instanțe la data de 25.05.2015, sub nr._, petenta R. R. a solicitat anularea procesului verbal de contravenție . nr._ din 22.05.2015, iar în subsidiar înlocuirea amenzii cu avertisment.
În motivare, petenta a arătat că în calitate de administrator al P.F.A. R. R. a fost sancționată contravențional de către inspectorii A.N.P.C., în urma unei sesizări formulate de către un vecin, C. G..
Petenta a menționat că se află la prima abatere de acest gen, iar persoana care i-a făcut reclamație este una consumatoare de băuturi alcoolice, o persoană agresivă care a amenințat-o de mai multe ori.
În drept, plângerea nu a fost motivată.
În dovedire, au fost depuse la dosar înscrisuri.
Acțiunea a fost legal timbrată cu taxă judiciară de timbru în cuantum de 100 lei, conform art. 7 din OUG nr. 80/2013 privind taxele judiciare de timbru.
Intimata A.N.P.C. București a formulat întâmpinare la dosar prin care a invocat excepția lipsei calității procesuale pasive, iar asupra fondului a solicitat respingerea acțiunii ca netemeinică și nelegală.
Comisariatul R. pentru Protecția Consumatorilor Regiunea Nord Est Iași a solicitat respingerea plângerii ca nefondată, menținerea procesului verbal și a sancțiunii aplicate pentru încălcarea prevederilor art. 26 al.2 din OG nr. 21/1992 raportat la art. 50 alin. 1 lit. d., cu motivarea că petenta nu a adus probe care să răstoarne forța probantă a procesului verbal contestat.
În drept, au fost invocate prevederile HG nr. 700/2012, OG nr. 21/1992, art. 249 din Codul de procedură civilă.
În conformitate cu prevederile art. 223 din Codul de procedură civilă, s-a solicitat judecarea cauzei în lipsă.
În temeiul prevederilor art. 258 din Codul de procedură civilă, instanța a încuviințat pentru părți proba cu înscrisuri.
Analizând actele și lucrările dosarului, instanța reține următoarele:
În ceea ce privește excepția lipsei calității procesuale pasive a Autorității Naționale pentru Protecția Consumatorilor, instanța reține că potrivit art. 33 alin. 1 din O.G. nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, plângerea contravențională se soluționează în contradictoriu cu organul care a aplicat sancțiunea.
Or, în speță, contravenția nu a fost constatată și nu s-a aplicat sancțiunea de către A. Națională pentru Protecția Consumatorilor, cu de către Comisariatul R. pentru Protecția Consumatorilor Regiunea Nord Est Iași – prin Comisariatul Județean pentru Protecția Consumatorilor B..
Prin urmare, instanța constată că petenta nu a justificat calitatea procesuală pasivă a intimatei A. Națională pentru Protecția Consumatorilor, astfel că va admite excepția astfel invocată și va respinge plângerea în raport de această parte.
Pe fondul cauzei, instanța reține că, prin procesul-verbal de contravenție . nr._ din data de 22.05.2015, petenta R. R. PFA a fost sancționată contravențional cu amendă în valoare de 4000 lei, reținându-se în sarcina sa că nu a afișat denumirea petentei la locul de desfășurare a activității și nici programul de funcționare, în conformitate cu prevederile art. 26 alin. 2 din O.G. nr. 21/1992, republicată, privind protecția consumatorilor.
În drept, potrivit art. 26 alin. 2 din O.G. nr. 21/1992, republicată, privind protecția consumatorilor, ,,sunt obligatorii afișarea, în mod vizibil, a denumirii unității, a codului unic de înregistrare la registrul comerțului, din care să rezulte obiectul/obiectele de activitate al/ale societății pentru care este autorizată să funcționeze, precum și afișarea și respectarea orarului de funcționare”, iar nerespectarea acestei obligații atrage răspunderea contravențională, conform art. 50 lalin. 1 lit. d din același act normativ, faptă care se sancționează cu amendă de la 1000 lei la_ lei.
Verificând, potrivit dispozițiilor art. 34 alin. 1 din O.G. nr. 2/2001, legalitatea procesului-verbal de contravenție contestat, instanța reține că acesta a fost încheiat cu respectarea dispozițiilor legale incidente, respectiv a prevederilor art. 16 și 17 din același act normativ, neexistând cazuri de nulitate absolută ce ar putea fi invocate din oficiu. De asemenea, instanța apreciază că fapta reținută în sarcina petentei R. R. PFA a fost descrisă suficient pentru a permite corecta încadrare juridică și aplicarea sancțiunilor corespunzătoare, procesul-verbal contestat fiind de natură a răspunde cerințelor legale imperative.
Sub aspectul temeiniciei procesului-verbal, instanța reține că deși O.G. nr. 2/2001 nu cuprinde dispoziții exprese cu privire la forța probantă a actului de constatare a contravenției, din economia textului art. 34 rezultă că procesul-verbal contravențional face dovada situației de fapt și a încadrării în drept până la proba contrară, legea instituind o prezumție relativă de veridicitate cu privire la împrejurările constatate de agentul constatator.
De asemenea, instanța amintește că procesul-verbal de contravenție, în măsura în care cuprinde constatările personale ale agentului constatator, are forță probantă prin el însuși și constituie o dovadă suficientă a vinovăției contestatorului, cât timp acesta din urmă nu este în măsură să prezinte o probă contrară.
Astfel, simpla negare a petentului în sensul că faptele nu corespund adevărului nu este suficientă, atâta timp cât acesta nu aduce probe sau nu prezintă o explicație rațională pentru care agentul ar fi întocmit procesul-verbal cu consemnarea unei situații nereale, pentru a se ridica un dubiu cu privire la obiectivitatea acestuia ori nu invocă alte împrejurări credibile pentru a răsturna prezumția simplă de fapt născută împotriva sa.
Instanța reține că petentei R. R. PFA i-a fost oferit cadrul necesar pentru a-și expune cauza în condiții de egalitate cu partea adversă, căzând exclusiv în sarcina petentului responsabilitatea modalității efective în care a înțeles să uzeze de drepturile sale procedurale, fără a propune probe în dovedire.
În acest sens apare și jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului în cauza I. P. contra României în care Curtea a apreciat ca fiind esențial faptul că instanțele naționale i-au oferit petentului cadrul necesar pentru a-și expune cauza în condiții de egalitate cu partea adversă, căzând exclusiv în sarcina părții responsabilitatea modalității efective în care a înțeles să uzeze de drepturile sale procedurale.
Prin urmare, Curtea a constat că singurele probe pe baza cărora instanțele naționale puteau pronunța o hotărâre erau cele depuse de agentul constatator, reclamantului dându-i-se pe tot parcursul procesului posibilitatea de a-și dovedi afirmațiile.
Astfel, în cauza dedusă judecății, instanța constată că petenta R. R. PFA nu a făcut dovada unei situații contrare celei reținute în procesul-verbal de contravenție, însăși petenta recunoscând că la data constatării contravenției nu avea afișată denumirea unității la locul de desfășurare a activității și nici programul de funcționare, dar s-a conformat acestei obligații ulterior.
În raport de prevederile legale mai sus arătat și de situația de fapt reținută în cauză, instanța consideră că petenta nu a fost făcută nicio dovadă care să răstoarne prezumția de legalitate și veridicitate a procesului-verbal contestat, deși îi revenea această obligație potrivit dispozițiilor art. 249 din Codul de procedură civilă, conform cu care, cel care face o susținere în cursul procesului trebuie să o dovedească. Astfel, instanța apreciază că petenta R. R. PFA se face vinovată de contravenția reținută în sarcina sa.
În ceea ce privește proporționalitatea sancțiunii, în conformitate cu dispozițiile art. 34 din O.G. nr. 2/2001, instanța apreciază că se impune o reindividualizare a sancțiunii aplicate petentei.
Opinia instanței se fundamentează, pe de o parte, pe dispozițiile art. 5 alin. 5 din O.G. nr. 2/2001 potrivit cărora sancțiunea trebuie să fie proporțională cu pericolul social al faptei săvârșite, iar, pe de altă parte, pe dispozițiile art. 21 alin. 3 din același act normativ, conform cărora, la aplicarea sancțiunii, trebuie să se țină cont de împrejurările în care a fost săvârșită fapta, modul și mijloacele de săvârșire a acesteia, de scopul urmărit, de urmarea produsă, precum și de circumstanțele personale ale contravenientului.
Din înscrisurile depuse la dosar, instanța reține că pericolul social al faptei constatate este unul redus, în condițiile în care contravenția nu a produs urmări deosebite, iar materialul probatoriu care a stat la baza emiterii procesului verbal de contravenție nu evidențiază o activitate de comerț de mare amploare ce ar fi desfășurată de petentă și din care să obțină venituri considerabile. Dimpotrivă, petenta a depus la dosar înscrisuri din care rezultă că din activitatea desfășurată obține venituri reduse și care o pune în imposibilitatea de a achita amenda în cuantum de 4000 lei.
De asemenea, reținând totodată lipsa antecedenței contravenționale a petentei, pentru motivele de fapt și de drept expuse anterior, în temeiul art. 34 din O.G. nr. 2/2001, instanța va admite, în parte, plângerea contravențională formulată de de petenta R. R. PFA și va dispune înlocuirea sancțiunii contravenționale a amenzii de 4000 lei, aplicate prin procesul verbal de constatare și sancționare a contravenției . nr._ din data de 22.05.2015, cu sancțiunea avertismentului, atrăgând atenția petentei asupra pericolului social al faptei săvârșite, cu recomandarea ca pe viitor să respecte dispozițiile legale.
P. ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
HOTĂRĂȘTE:
Admite excepția lipsei calității procesuale pasive invocată de intimata A. Națională pentru Protecția Consumatorilor.
Respinge plângerea contravențională formulată de petenta R. R. PFA, în contradictoriu cu intimata A. Națională pentru Protecția Consumatorilor, cu sediul în București, ., sector 1, București, ca fiind introdusă împotriva unei persoane lipsite de calitate procesuală pasivă.
Admite, în parte, plângerea contravențională formulată de către petenta R. R. PFA, cu domiciliul în ., jud. B., în contradictoriu cu intimatul Comisariatul R. pentru Protecția Consumatorilor Regiunea Nord Est Iași – prin Comisariatul Județean pentru Protecția Consumatorilor B., cu sediul în B., ., .-2, jud. B..
Dispune înlocuirea sancțiunii contravenționale a amenzii de 4000 lei, aplicate prin procesul verbal de constatare și sancționare a contravenției . nr._ din data de 22.05.2015, cu sancțiunea avertismentului, atrăgând atenția petentei asupra pericolului social al faptei săvârșite, cu recomandarea ca pe viitor să respecte dispozițiile legale.
Cu apel în termen de 30 de zile de la comunicare, cererea și motivele de apel urmând a se depune la Judecătoria B..
Pronunțată în ședință publică, astăzi, 16.11.2015.
PREȘEDINTE,GREFIER,
Red. S.P.
Tehnodact. M.M.
Ex. 4/17.12.2015
| ← Plângere contravenţională. Hotărâre din 30-10-2015,... | Cerere de valoare redusă. Sentința nr. 2654/2015. Judecătoria... → |
|---|
