Plângere contravenţională. Sentința nr. 1231/2015. Judecătoria BOTOŞANI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 1231/2015 pronunțată de Judecătoria BOTOŞANI la data de 03-02-2015 în dosarul nr. 1231/2015
Dosar nr._ plângere contravențională
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA B.
SECȚIA CIVILĂ
Ședința publică din data de 03.02.2015
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE - P. S.
GREFIER – M. M.
SENTINȚA CIVILĂ NR. 1231
Pe rol judecarea acțiunii civile având ca obiect plângere contravențională, formulată de petentul I. C. V., în contradictoriu cu intimatul Inspectoratul de Poliție Județen B..
La apelul nominal făcut în ședință publică au lipsit părțile, la ambele strigări ale cauzei.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care, instanța constată că la dosarul cauzei petentul nu a formulat solicitări suplimentare în ceea ce privește probatoriul.
În temeiul art. 258 Cod pr. Civilă, încuviințează pentru părți probatoriul solicitat, ca fiind pertinent, util și concludent în soluționarea cauzei.
În temeiul art. 394 Cod pr. Civilă, instanța se socotește lămurită cu privire la prezenta cauză și o reține spre deliberare.
INSTANȚA,
Deliberând asupra plângerii contravenționale de față:
Prin cererea înregistrată pe rolul acestei instanțe la data de 28.07.2014, sub nr._, petentul I. C. V. a solicitat în contradictoriu cu intimatul I.P.J. B., anularea procesului verbal de contravenție . nr._, încheiat la data de 24.06.2014.
În motivare, petentul a arătat că s-a reținut în sarcina mai multe contravenții pentru care nu a primit explicații, motiv pentru care a refuzat semnarea procesului verbal de contravenție.
În drept, nu au fost indicate dispoziții legale.
Intimatul a fost legal citat, formulând întâmpinare prin care solicită respingerea plângerii și menținerea procesului verbal de contravenție.
Prin întâmpinarea formulată, intimatul a arătat că în ziua de 24.06.2014, agentul constatator se afla în exercitarea atribuțiilor de serviciu care priveau controlul și supravegherea traficului rutier, iar în jurul orei 23,10, pe . constatator a oprit pentru control, un biciclist care se deplasa pe direcția străzii Bucovina către . bicicleta pe care o conducea să fie dotată cu dispozitive de iluminare, atât în partea din față, cât și în cea din spate. S-a mai reținut, de asemenea, nerespectarea de către petent a obligației de a circula în timp ce se află sub influența alcoolului, cât și a obligației de a avea asupra lui un act de identitate.
În urma legitimării, s-a constatat că biciclistul este I. C. V..
În drept, au fost invocate prevederile art. 205 din Codul de procedură civilă.
În dovedire, au fost depuse la dosar înscrisuri.
În cauză, în temeiul art. 258 din Codul de procedură civilă, instanța a încuviințat și administrat proba cu înscrisuri.
Analizând actele și lucrările dosarului, instanța reține următoarele:
Prin procesul-verbal de constatare și sancționare a contravențiilor . nr._ din data de 24.06.2013 întocmit de Inspectoratul de Poliție Județean B., petentul a fost sancționat contravențional cu amenda în cuantum de 510 lei și două sancțiuni cu ,,avertisment”, reținându-se în sarcina sa că, în ziua de 24.06.2014, agentul constatator ce se afla în exercitarea atribuțiilor de serviciu care priveau controlul și supravegherea traficului rutier, în jurul orei 23,10, pe .-a observat pe petent deplasându-se pe direcția străzii Bucovina către . bicicleta pe care o conducea să fie dotată cu dispozitive de iluminare, atât în partea din față, cât și în cea din spate. S-a mai reținut, de asemenea, nerespectarea de către petent a obligației de a nu circula în timp ce se află sub influența alcoolului, cât și a obligației de a avea asupra lui un act de identitate.
Procesul-verbal de contravenție . nr._ din data de 24.05.2013 nu a fost semnat de către petent, consemnându-se refuzul acestuia de a semna, semnat fiind de un martor asistent în conformitate cu prevederile art. 19 din Codul de procedură civilă.
Verificând, potrivit dispozițiilor art. 34 alin. 1 din O.G. nr. 2/2001, legalitatea procesului-verbal de contravenție . nr._ din data de 24.06.2013, instanța reține că acesta a fost încheiat cu respectarea dispozițiilor legale incidente, respectiv a prevederilor art. 16 și 17 din același act normativ, neexistând cazuri de nulitate absolută ce ar putea fi invocate din oficiu.
Instanța apreciază că motivul invocat de către petent, acela de a nu i se fi adus la cunoștință contravențiile săvârșite, nu constituie un motiv de nulitate. Era firesc ca petentul să nu cunoască dispozițiile legale a căror nerespectare i se imputa, din moment ce a refuzat semnarea procesului verbal și există posibilitatea ca acesta nici să nu fi citit actul sancționator, fără a se fi făcut dovada contrară de către petent. De altfel, în cursul soluționării plângerii contravenționale, petentului i s-a oferit posibilitatea de invoca orice motiv de nulitate apreciat ca incident și a face dovada în acest sens, fără ca petentul să propună probe în dovedire.
De asemenea, instanța apreciază că fapta reținută în sarcina petentului I. C. V. a fost descrisă suficient pentru a permite corecta încadrare juridică și aplicarea sancțiunii corespunzătoare, procesul-verbal contestat fiind de natură a răspunde cerințelor legale imperative.
Sub aspectul temeiniciei procesului-verbal, instanța reține că deși O.G. nr. 2/2001 nu cuprinde dispoziții exprese cu privire la forța probantă a actului de constatare a contravenției, din economia textului art. 34 rezultă că procesul-verbal contravențional face dovada situației de fapt și a încadrării în drept până la proba contrară, legea instituind o prezumție relativă de veridicitate cu privire la împrejurările constatate de agentul constatator.
Instanța subliniază că procesul-verbal de contravenție, în măsura în care cuprinde constatările personale ale agentului constatator, are forță probantă prin el însuși și constituie o dovadă suficientă a vinovăției contestatorului, cât timp acesta din urmă nu este în măsură să prezinte o probă contrară.
În drept, instanța reține că potrivit art. 161 alin. 1 lit. f și n și alin. 2 din H.G. Nr. 1391/2006 pentru aprobarea Regulamentului de aplicare a Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 195/2002 privind circulația pe drumurile publice, se interzice conducătorilor de biciclete:
f) să circule în timp ce se află sub influența alcoolului, a produselor ori substanțelor stupefiante sau a medicamentelor cu efecte similare acestora;
l) să circule pe timp de noapte sau când vizibilitatea este redusă, fără să îndeplinească condițiile prevăzute la art. 14 și 16;
(2) Pe timpul circulației pe drumurile publice, conducătorii de biciclete sunt obligați să aibă asupra lor actul de identitate”.
În fapt, instanța reține că petentului i-a fost oferit cadrul necesar pentru a-și expune cauza în condiții de egalitate cu partea adversă, căzând exclusiv în sarcina petentului responsabilitatea modalității efective în care a înțeles să uzeze de drepturile sale procedurale.
În acest sens apare și jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului în cauza I. P. contra României în care Curtea a apreciat ca fiind esențial faptul că instanțele naționale i-au oferit petentului cadrul necesar pentru a-și expune cauza în condiții de egalitate cu partea adversă, căzând exclusiv în sarcina părții responsabilitatea modalității efective în care a înțeles să uzeze de drepturile sale procedurale.
Prin urmare, Curtea a constat că singurele probe pe baza cărora instanțele naționale puteau pronunța o hotărâre erau cele depuse de agentul constatator, reclamantului dându-i-se pe tot parcursul procesului posibilitatea de a-și dovedi afirmațiile.
Astfel, simpla negare a petentului în sensul că faptele nu corespund adevărului nu este suficientă, atâta timp cât acesta nu aduce probe sau nu prezintă o explicație rațională pentru care agentul ar fi întocmit procesul-verbal cu consemnarea unor situații nereale, pentru a se ridica un dubiu cu privire la obiectivitatea acestuia ori nu invocă alte împrejurări credibile pentru a răsturna prezumția simplă de fapt născută împotriva sa.
Față de argumentele prezentate mai sus, în cauza dedusă judecății, instanța constată că petentul I. C. V. nu a făcut dovada unei situații contrare celei reținute în procesul-verbal de contravenție, existând la dosar doar susținerile acestuia în contra prezumției de temeinicie a actului contestat, deși îi revenea această obligație potrivit dispozițiilor art. 249 din Codul de procedură civilă. Astfel, instanța apreciază că petentul I. C. V. se face vinovat de contravențiiile reținute în sarcina sa.
În ceea ce privește proporționalitatea sancțiunii, în conformitate cu dispozițiile art. 34 din O.G. nr. 2/2001, instanța apreciază că s-a realizat o corectă individualizare a sancțiunilor aplicate petentului.
Opinia instanței se fundamentează, pe de o parte, pe dispozițiile art. 5 alin. 5 din O.G. nr. 2/2001 potrivit cărora sancțiunea trebuie să fie proporțională cu pericolul social al faptei săvârșite, iar, pe de altă parte, pe dispozițiile art. 21 alin. 3 din același act normativ, conform cărora, la aplicarea sancțiunii, trebuie să se țină cont de împrejurările în care a fost săvârșită fapta, modul și mijloacele de săvârșire a acesteia, de scopul urmărit, de urmarea produsă, precum și de circumstanțele personale ale contravenientului.
Din înscrisurile depuse la dosar, instanța reține că pericolul social al faptelor săvârșite de petent este unul ridicat, aducându-se atingere unor norme sociale de o importanță deosebită, respectiv cele privind siguranța circulației conducătorilor de biciclete.
În ceea ce privește posibilitatea de înlocuire a amenzii cu avertisment, având în vedere atitudinea petentului I. C. V. care nu a manifestat regret pentru nerespectarea normelor privind siguranța circulației conducătorilor de biciclete și că acesta nu a învederat împrejurări de fapt sau circumstanțe personale de natură a atenua răspunderea contravențională, instanța consideră că scopul educativ, dar și cel punitiv al sancțiunii poate fi atins doar prin aplicarea amenziiîn acest fel asigurându-se atât prevenția generală, cât și cea specială împotriva faptelor de natură contravențională.
Față de cele constatate, în temeiul art. 34 din O.G. nr. 2/2001, instanța va respinge plângerea contravențională formulată de petentul I. C. V., împotriva procesului verbal de contravenție . nr._ din data de 24.06.2014, în contradictoriu cu intimatul Inspectoratul de Poliție Județean B., ca neîntemeiată.
Pentru aceste motive,
În numele legii,
HOTĂRĂȘTE :
Respinge plângerea contravențională formulată de petentul I. C. V., cu domiciliul în B., ., ., ., împotriva procesului verbal de contravenție . nr._ din data de 24.06.2014, în contradictoriu cu intimatul Inspectoratul de Poliție Județean B., cu sediul în mun. B., Bulevardul M. E. nr. 57, jud. B., ca neîntemeiată.
Cu drept de apel în termen de 30 de zile de la comunicare, cererea și motivele de apel urmând a se depune la Judecătoria B.
Pronunțată în ședință publică, astăzi, 03.02.2015.
Președinte, Grefier,
Red. S.P.
Tehnodact. M.M.
Ex. 4/13.03.2015
| ← Pretenţii. Sentința nr. 1313/2015. Judecătoria BOTOŞANI | Plângere contravenţională. Sentința nr. 1314/2015.... → |
|---|
