Actiune in raspundere delictuala. Sentința nr. 1311/2015. Judecătoria BOTOŞANI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 1311/2015 pronunțată de Judecătoria BOTOŞANI la data de 04-02-2015 în dosarul nr. 1311/2015
Dosar nr._
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA B.
SECȚIA CIVILĂ
Sentința nr. 1311
Ședința publică de la 04 februarie 2015
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: A.-M. C.
GREFIER: A. H.
Pe rol se află judecarea cauzei civile privind pe reclamanta . GROUP SA, în contradictoriu cu pârâtul L. O., având ca obiect acțiune in răspundere delictuală.
Dezbaterile au avut loc în ședința publică din data de 21 ianuarie 2015 și au fost consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, încheiere care face parte integrantă din prezenta sentință, când instanța, având nevoie de mai mult timp pentru a delibera, a amânat pronunțarea pentru data de 28 ianuarie 2015, apoi la data de 04 februarie 2015.
INSTANȚA
Deliberând asupra cauzei civile de față, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei B. la data de 13.08.2014, sub nr._, reclamanta . GROUP SA, în contradictoriu cu pârâtul L. O., a solicitat instanței ca, prin hotărârea ce o va pronunța, să dispună obligarea pârâtului la plata sumei de 177,22 lei, cu titlu de contravaloare diferența onorariu de avocat suportat de reclamantă pentru reprezentarea in dosarul nr._/301/2010, soluționat favorabil subscrisei de către Judecătoria Sectorului 3 București și a cheltuielilor de judecata ocazionate cu prezentul litigiu.
În motivarea cererii, reclamanta a arătat în esență prin sentința civilă nr._/11.10.2011, pronunțată în dosarul nr._/301/2010 de Judecătoria Sectorului 3 București, s-a admis acțiunea formulată de către reclamantă, pârâtul L. O. a fost obligat la plata despăgubirilor în sumă de 4373,88 lei, la plata dobânzii legale aferente debitului principal de la data de 29.10.2007 și până la data plății despăgubirilor și a cheltuielilor de judecată în cuantum de 986,57 lei, reprezentând taxă de timbru, timbru judiciar și onorariul de avocat achitat până la data pronunțării sentinței civile nr._/11.10.2011.
A mai arătat reclamanta că, pentru recuperarea acestor sume de la pârât, a apelat la serviciile societății de avocatură ”C.&Asociații”, căreia i-a achitat diferența de onorariu de avocat în cuantum de 177,22 lei și că este în drept să solicite această diferență, întrucât hotărârea în baza căreia pârâtul se află în culpă procesuală a devenit definitivă și irevocabila.
Cu privire la cheltuielile de judecată reprezentate de onorariul de avocat, a învederat că fundamentul juridic al acestora este reprezentat de culpa procesuală a părții care cade în pretenții, în cauză fiind îndeplinite toate condițiile prevăzute de art. 274 din vechiul Cod de procedură civilă, precum și cele privind răspunderea civilă delictuală a pârâtului.
În plus, a arătat că onorariul avocațial în cuantum de 719,60 lei achitat pentru reprezentarea în dosarul nr._/301/2010 a fost stabilit în baza contractului de asistență juridică nr._ din 30.06.2010, modul de calcul al onorariului fiind stabilit în temeiul art. 2 din acest contract, prin care se stipulează în mod expres că onorariul fix se calculează aplicând procentul de 10%+TVA la valoarea pretențiilor solicitate, constând în debit și accesorii. Astfel, a precizat că, față de valoarea pretențiilor solicitate în dosarul nr._/301/2010, respectiv debit și dobândă calculate de la data de 29.10.2007 și până la data comunicării sentinței, a achitat onorariul avocațial în cuantum de 719,60 lei, din care suma de 542, 38 lei reprezintă onorariul fix, în cuantum de 10% din valoarea debitului principal și al accesoriilor solicitate până la momentul introducerii acțiunii, sumă pe care a solicitat-o și obținut-o în cadrul dosarului de fond.
A mai învederat că, ulterior, la momentul rămânerii definitive și irevocabile a sentinței, în baza aceluiași contract de asistență juridică, a fost achitat restul de onorariu fix, respectiv 177,22 de lei la data de 04.07.2014, sumă ce nu a putut fi cuprinsă în onorariul avocațial inițial facturat, această sumă fiind calculată în funcție de contravaloarea dobânzii calculate de la data introducerii acțiunii și până la data comunicării sentinței.
Nu în ultimul rând, reclamanta a precizat că în cauză nu sunt aplicabile dispozițiile art. 452 din Noul Cod de procedură civilă deoarece acest articol se aplică numai în situația în care onorariul avocațial ar fi fost solicitat de partea care a câștigat procesul odată cu pretențiile deduse judecății fondului în dosarul nr._/301/2010.
În drept, reclamanta și-a întemeiat acțiunea pe dispozițiile art 274 din C. proc. civ., ale art. 1.349 si 1.523 alin. 2 lit. e) din Cod Civil, ale art. 31 din Legea nr. 51/1995.
În dovedire, reclamanta a solicitat încuviințarea probei cu înscrisuri și a anexat, în copie următoarele înscrisuri: extras de cont nr. 656 din data de 04.07.2014, factura nr._ din data de 16.05.2014, emisă de Societatea Civilă Profesională de avocați ”C. & Asociații”, dovada comunicării hotărârii nr._/11.10.2011, sentința civilă nr._ din data de 11.10.2011, pronunțată de Judecătoria Sectorului 3 București în dosarul nr._/301/2010, contract de asistență juridică nr._/30.06.2010, certificat de înregistrare, încheierea nr. 108 a Tribunalului București, dată în dosarul nr._/3/2012.
Cererea a fost timbrată cu suma de 20 lei potrivit ordinului de plată de la fila nr. 27 dosar.
Pârâtul nu a formulat întâmpinare și nu s-a prezentat în instanță pentru a formula apărări.
Pentru justa soluționare a cauzei, instanța a încuviințat și administrat proba cu înscrisurile anexate la dosar pentru reclamantă.
Analizând actele și lucrările dosarului, instanța reține următoarele :
În fapt, prin sentința civilă nr._ din data de 11.10.2011, pronunțată în dosarul nr._/301/2010, de către Judecătoria Sectorului 3 București a fost admisă acțiunea formulată de către reclamanta BCR ASIGURARI V. INSURANCE GROUP S.A., în contradictoriu cu pârâtul L. O., fiind obligat pârâtul la plata sumei de 4.373,88 lei, reprezentând despăgubiri civile, la plata dobânzii legale aferente debitului principal, calculată de la 29.10.2007 până la achitare și la plata sumei de 986,57 lei, reprezentând cheltuieli de judecată.
În dosarul nr._/301/2010, reclamanta a fost reprezentată de SCA C. și Asociații, în baza contractului de asistență juridică nr._/30.06.2010, societatea de avocați emițând factura nr._ din data de 16.05.2014, în valoare totală de 1.152,35 lei, din care suma de 177,22 lei reprezintă diferență onorariu fix în dosarul de instanță nr._/301/2010 (f.10).
Instanța mai reține că, potrivit înscrisurilor depuse la dosar (certificat de înregistrare, încheierea nr. 108, dată în camera de consiliu la data de 27.04.2012, pronunțată în dosarul nr._/3/2012 de Tribunalul București, secția a VI-a civilă), . INSURANCE GROUP S.A. a preluat prin fuziune prin absorbție, în calitate de societate absorbantă, S.C. O. V. INSURANCE GROUP S.A. și și-a schimbat denumirea și emblema prin preluarea denumirii și emblemei societății absorbite, respectiv S.C. O. V. INSURANCE GROUP S.A.
La data de 04.07.2014, reclamanta a achitat către SCA C. și Asociații contravaloarea facturii nr._ din data de 16.05.2014, inclusiv suma de 148,70 lei, reprezentând diferența onorariu fix în dosarul de instanță nr._/301/2010, potrivit extrasului de cont nr. 656 din data de 04.07.2014, anexat la dosar (fila 8 dosar) și a înscrisului anexat la fila 9, cuprinzând lista facturilor achitate prin ordinul de plată_ din data de 04.07.2014.
În drept, având în vedere data pronunțării sentinței civile nr._/11.10.2011, anterior intrării în vigoare a prevederilor Noului Cod de Procedură Civilă, sunt aplicabile dispozițiile art. 274 C.proc.civilă vechi, potrivit căruia ,,Partea care cade în pretenții va fi obligată la cerere, să plătească cheltuielile de judecată”.
Temeiul acordării cheltuielilor de judecată îl reprezintă culpa procesuală, dedusă din expresia ,,partea care cade în pretenții”, în doctrina menționându-se faptul că cheltuielile de judecată vor fi suportate de partea care este în culpă, temeiul juridic al plății cheltuielilor de judecată fiind raspundereea delictuală pentru fapta proprie.
În privința aplicării legii civile în timp, în raport de data producerii faptului juridic ilicit, 11.10.2011, cu observarea dispozițiilor art. 6 alin. (1) din noul C.civ., instanța reține că raporturile juridice izvorâte din faptul juridic ilicit sunt guvernate de Noul Cod Civil.
Potrivit art.1357 Cod civil, „Cel care cauzează altuia un prejudiciu printr-o faptă ilicită, săvâșită cu vinovăție, este obligat să îl repare”, omul fiind responsabil atât de paguba cauzată cu intenție, cât și de cea produsă din culpă.
Răspunderea pentru fapta ilicită cauzatoare de prejudicii este o parte componentă a răspunderii sociale care revine fiecărei persoane pentru faptele sale, declanșată de fapta ilicită cauzatoare de prejudicii, al cărei conținut îl constituie obligația civilă de reparare a prejudiciului cauzat.
Pentru angajarea răspunderii civile delictuale, trebuie, însă, întrunite cumulativ patru condiții esențiale, și anume: existența unui prejudiciu, fapta ilicită, raportul de cauzalitate între fapta ilicită și pagubă, precum și vinovăția celui care a cauzat prejudiciul, constând în intenția, neglijența sau imprudența cu care a acționat.
Instanța urmează a analiza pretențiile solicitate și îndeplinirea condițiilor răspunderii civile delictuale.
Cu privire la existența faptei ilicite, instanța reține că din coroborarea ansamblului probator, dintre care cu precădere sentința civilă nr._/11.10.2011 a Judecătoriei Sectorului 3 București, rezultă că fapta ilicită a pârâtului a constat în aceea că a căzut în pretenții în dosarul nr._/301/2010, iar atitudinea culpabilă a acestuia a determinat efectuarea de cheltuieli de către reclamantă, constând în onorariul de avocat achitat de reclamantă către SCA C. și Asociații pentru asistare și reprezentare juridică.
Prejudiciul, ca element esențial al răspunderii delictuale, constă în rezultatul, în efectul negativ suferit de o persoană, ca urmare a faptei ilicite cauzate de către o altă persoană. Pentru ca prejudiciul să fie susceptibil de reparare este necesar ca acesta să fie cert și să nu fi fost reparat încă. Totodată, potrivit principiul reparării integrale a prejudiciului suferit, autorul prejudiciului este obligat să acopere nu numai prejudiciul efectiv suferit (damnum emergens), dar și beneficiul nerealizat de victimă (lucrum cessans) ca urmare a faptei ilicite cauzatoare de prejudicii.
Din înscrisurile depuse la dosar, respectiv extrasul de cont nr. 656 din data de 04.07.2014 (fila 8 dosar), coroborat cu factura nr._ din data de 16.05.2014, în valoare totală de 1.152,35 lei și cu înscrisul anexat la fila 9, cuprinzând lista facturilor achitate prin ordinul de plată_ din data de 04.07.2014, reiese că reclamanta a plătit contravaloarea onorariului, cauzându-se un prejudiciu în cuantum de 177,22 lei, reprezentând cheltuieli de judecată, respectiv diferență onorariu avocațial plătit Societății civile de avocați “C.&Asociații”, societate ce a asigurat asistența juridică și reprezentarea în dosarul nr._/301/2010 al Judecătoriei Sectorului 3.
În continuare, pentru a fi angajată răspunderea unei persoane nu este suficientă existența unei fapte ilicite și a unui prejudiciu suferit de către o altă persoană, ci este necesar ca între fapta ilicită și prejudiciu să existe un raport de cauzalitate, în sensul că respectiva faptă a condus la acel prejudiciu.
În speță, parcurgând contractul de asistență juridică depus la dosar, respectiv contractul de asistență judiciară nr._/30.06.2010(f. 15) reiese fără îndoială că societatea reclamantă a primit asistență juridică și a fost reprezentată în procesele în care era parte de către Societatea civilă de avocați “C.&Asociații”, între fapta ilicită și prejudiciu existând o legătură de cauzalitate.
Faptul că plata diferenței de onorariu s-a realizat ulterior pronunțării instanței de judecată în dosarul amintit nu poate duce la reținerea inexistenței unei legături de cauzalitate între plata efectuată la data de 04.07.2014 (f.8) și asistența juridică oferită, dat fiind că în cuprinsul înscrisului anexat la fila 9 se specifică în mod expres factura nr._/16.05.2014, în care, din valoarea totală facturată face parte și suma de 177,22 lei, reprezentând diferență onorariu fix încasat pentru reprezentarea în instanță în dosarul nr._/301/2010. Acțiunea privind recuperarea cheltuielilor de judecată efectuate în cauze civile, având ca temei juridic răspunderea delictuală pentru fapta proprie, instanța reține că plata onorariului nu este limitată doar până la pronunțarea hotărârii judecătorești, acest moment marcând doar termenul limită până când cheltuielile pot fi dovedite în acel proces, partea care a câștigat procesul având posibilitatea recuperării cheltuielilor de judecată pe cale separată.
În acest sens, instanța reține că o soluție în privința sumelor reprezentând onorariu de avocat, solicitate cu titlu de cheltuieli de judecată, a fost pronunțată de Curtea Europeană a Drepturilor Omului în cauza S. și P. împotriva României(Hotărârea din 28 septembrie 2004, publicată în M. Of. nr. 484 din 8 iunie 2005.). În această cauză, Curtea a amintit că acordarea de despăgubiri pentru onorarii nu trebuie să se limiteze doar la sumele achitate deja de reclamanți avocaților lor, întrucât o asemenea interpretare ar constitui un element de descurajare pentru mulți avocați să reprezinte în fața Curții reclamanți cu mijloace financiare reduse. Curtea a reamintit că a acordat întotdeauna sume cu titlu de cheltuieli de judecată în cazurile în care onorariile, în totalitate sau parțial, rămăseseră neachitate de reclamanți. În cauză, deși convenția de asistență a fost încheiată după decizia de admisibilitate, nimic nu conduce la concluzia că aceasta ar fi simulată.
Având în vedere că în cauză sunt îndeplinite condițiile răspunderii civile delictuale, instanța va admite cererea și va obliga pârâtul la plata către reclamantă a sumei de 177,22 lei, reprezentând contravaloare diferență onorariu de avocat, achitată pentru reprezentarea în dosarul nr._/301/2010, în care s-a pronunțat sentința civilă nr._/11.10.2011.
În ceea ce privește cererea de obligare a pârâtului la plata cheltuielilor de judecată, instanța urmează să constate că, potrivit dispozițiilor art. 453, alin.1 din Noul Cod de Procedură Civilă ,, Partea care pierde procesul va fi obligată, la cererea părții care a câștigat, să îi plătească acesteia cheltuieli de judecată”, iar în conformitate cu dispozițiile art. 451, alin.1 Noul cod de Procedură Civilă ,,Cheltuielile de judecată constau în taxele judiciare de timbru și timbrul judiciar, onorariile avocaților, ale experților și ale specialiștilor numiți în condițiile art. 330 alin. (3), sumele cuvenite martorilor pentru deplasare și pierderile cauzate de necesitatea prezenței la proces, cheltuielile de transport și, dacă este cazul, de cazare, precum și orice alte cheltuieli necesare pentru buna desfășurare a procesului”.
Constatând culpa procesuală a pârâtului, instanța va obliga pârâtul la plata către reclamantă a sumei de 20 de lei, cu titlu de cheltuieli de judecată, reprezentând taxa judiciară de timbru achitată de reclamantă în acest litigiu
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Admite cererea formulată de reclamanta S.C. O. V. INSURANCE GROUP S.A. (fosta denumire: S.C. BCR ASIGURARI V. INSURANCE GROUP S.A.), cu sediul în București, sector 3, ., . 1, mezanin, în contradictoriu cu pârâtul L. O., domiciliat în ..
Obligă pârâtul la plata către reclamantă a sumei de 177,22 lei, reprezentând contravaloare diferență onorariu de avocat, achitată pentru reprezentarea în dosarul nr._/301/2010, în care s-a pronunțat sentința civilă nr._/11.10.2011.
Obligă pârâtul la plata către reclamantă a sumei de 20 de lei, cu titlu de cheltuieli de judecată.
Cu drept de apel în termen de 30 de zile de la comunicare, cererea și motivele de apel urmând a fi depuse la Judecătoria B..
Pronunțată în ședință publică, azi, 04.02.2015.
PREȘEDINTE,GREFIER,
C. A.-M.H. A.
Aflată în C.O., semnează
președintele instanței
Red.C.M./tehnored. A.H.
4ex./ 05.06.2015
| ← Hotarâre care sa tina loc de act autentic. Sentința nr.... | Actiune in raspundere delictuala. Sentința nr. 1312/2015.... → |
|---|
