Pretenţii. Sentința nr. 1313/2015. Judecătoria BOTOŞANI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 1313/2015 pronunțată de Judecătoria BOTOŞANI la data de 04-02-2015 în dosarul nr. 1313/2015
Dosar nr._
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA B.
SECȚIA CIVILĂ
Sentința nr. 1313
Ședința publică de la 04 februarie 2015
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: A.-M. C.
GREFIER: A. H.
Pe rol se află judecarea cauzei civile privind pe reclamanta ., în contradictoriu cu pârâții C. O. și C. C. M., având ca obiect pretenții.
Dezbaterile au avut loc în ședința publică din data de 21 ianuarie 2015 și au fost consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, încheiere care face parte integrantă din prezenta sentință, când instanța, având nevoie de mai mult timp pentru a delibera, a amânat pronunțarea pentru data de 28 ianuarie 2015, apoi pentru data de 04februarie 2015.
INSTANȚA
Deliberând asupra cauzei civile de față, constată următoarele:
P. cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei B. la data de 27.08.2014, sub nr._, reclamanta ., în contradictoriu cu pârâții C. O. și C. C. M., a solicitat instanței ca, prin hotărârea ce o va pronunța, să dispună obligarea pârâților la plata sumei de 179,76 lei, reprezentând contravaloarea marfă livrată conform facturilor fiscale, a sumei de 414,33 lei, reprezentând penalități de întârziere calculate conform contractului de vânzare cumpărare și a cheltuielilor de judecată în cuantum de 53,12 lei.
În motivare, reclamanta a arătat că in baza raporturilor comerciale, și-a îndeplinit obligația de a livra mărfuri la locul, la termenul și în condiții de calitate către debitorul principal conform facturilor fiscale, principala obligație a pârâtului fiind aceea de a achita prețul in termen de 30 zile de la data emiterii facturii, neplata acestuia în termenul expres stipulat atrăgând după sine penalități de întârziere de 1% pentru fiecare zi de întârziere în primele 30 de zile si 3%, începând cu a 31-a zi de întârziere, acestea putând să depășească cuantumul debitului principal.
Reclamanta a apreciat că sunt îndeplinite cerințele legale, în sensul că această creanță este certă, lichidă și exigibilă, iar conform art.4.6 din contractul de vânzare-cumpărare, în cazul în care cumpărătorul nu formulează obiecțiuni în termen de 5 zile lucrătoare de la primirea mărfii și a facturii, această manifestare de voință este considerată ca fiind o acceptare tacită a facturii. Deși s-au depus diligențele necesare în vederea rezolvării litigiului pe cale amiabilă, pârâții fiind notificați pentru a-și achita datoria, aceștia au rămas în pasivitate, nu au achitat debitul, dar nici nu au contestat cuantumul acestuia.
Totodată, reclamanta a mai susținut că potrivit art.7 pct.4 din contract, părțile au convenit ca în cazul neîndeplinirii în termen a obligației de plată, debitorul să achite în afara sumei datorate, penalități pentru fiecare zi de întârziere, părțile determinând anticipat echivalentul prejudiciului în cazul executării cu întârziere a obligației de către debitor.
Reclamanta a mai arătat că prin coroborarea dispozițiilor art.10 alin.2 din contractul de vânzare-cumpărare cu art. 2280 Cod civil, se face dovada prezumției de solidaritate și asupra fidejusorului, vânzătorul fiind în drept să urmărească și pe fidejusor în scopul executării creanței pentru întreaga sumă datorată.
În drept, a invocat dispozițiile art. 1516, ale art. 1530, ale art. 2280 și ale art. 2300 Cod civil.
În dovedire, reclamanta a solicitat încuviințarea probei cu interogatoriul pârâților și a probei cu înscrisuri și a depus la dosarul cauzei, în copie certificată pentru conformitate cu originalul: contract de vânzare cumpărare; proces-verbal conform art. 2 din Legea nr. 192/ 2006 privind medierea și organizarea profesiei de mediato;.certificat de informare pentru .; factură fiscală; calcul penalități de întârziere; adresa emisa de firma de curierat care atesta livrarea mărfii; practică judiciară in spete similare.
Cererea a fost legal timbrată cu taxă judiciară de timbru în cuantum de 53,12 lei (fila 3).
Legal citați, cu copie de pe acțiune și înscrisuri, pârâții nu au a formulat întâmpinare și nici nu s-au prezentat în instanță pentru a formula apărări.
La data de 19.01.2015 reclamanta a depus la dosar o cerere modificatoare prin care a precizat că își micșorează cuantumul pretențiilor cu privire la suma de 179,76 lei, solicitând obligarea pârâților la plata penalităților de întârziere în cuantum de 414,33 lei și cheltuieli de judecată în cuantum de 53,12 lei, având în vedere achitarea parțială a datoriei de către pârâți.
Instanța, la termenul din data de 08.12.2014 a încuviințat pentru reclamantă proba cu înscrisuri și interogatoriul pârâților apreciindu-le că sunt pertinente, concludente și utile soluționării cauzei.
Având în vedere că pârâții nu s-au prezentat la termenul de judecată din data de 21 ianuarie 2015, când au avut loc și dezbaterile în fond, instanța nu a putut administra proba cu interogatoriul pârâților, deși aceștia au fost citați cu mențiunea de a se prezenta personal la interogatoriu, sub sancțiunea prevăzută de art. 358 Cod procedură civilă.
Analizând actele dosarului, instanța reține următoarea situație de fapt:
Între ., în calitate de vânzător și C. O., în calitate de cumpărător și C. C. în calitate de fidejusor, s-a încheiat contractul de vânzare-cumpărare nr._/30.07.2013 (fila 8), însușit de părți prin semnătură, prin care reclamanta s-a obligat să livreze produsele din gama celor comercializate de ., în sistem de vânzare directă, iar pârâta C. O. să achite contravaloarea acestora în termen de 30 de zile calendaristice de la data emiterii facturilor fiscale, obligându-se și pârâtul C. C., în calitate de fidejusor, să achite contravaloarea produselor livrate, conform art.10.2 din contract.
Potrivit art.4 pct.6 din contract, în cazul în care cumpărătorul nu formulează obiecțiuni în termen de 5 zile lucrătoare de la primirea mărfii și a facturii, această manifestare de voință este consideră ca fiind o acceptare tacită a facturii, iar conform art.7.4, în cazul depășirii termenului de plată, cumpărătorul este obligat la plata unor penalități de întârziere în cuantum de 1% pentru fiecare zi de întârziere în primele 30 de zile și 3% începând cu a 31-a zi de întârziere, acestea putând depăși valoarea mărfii pentru care se datorează plata.
Din înscrisurile depuse la dosar, respectiv contractul de vânzare-cumpărare nr._/30.07.2013 (fila 8) și factura fiscală ., nr. I275224 din data de 07.12.2013 (fila 10), alături de calculul penalităților de întârziere la data de 15.06.2014 (f. 7) reiese că pârâta B. L. figura la data introducerii cererii de chemate în judecată cu un debit restant în cuantum de 176, 81 lei, reprezentând contravaloarea mărfurilor livrate de către reclamantă conform recipisei firmei de curierat anexate la dosar (fila 11 dosar).
Pârâții nu au contestat debitul și penalități de întârziere solicitate de reclamantă, neprezentarea pentru administrarea probei cu interogatoriul fiind apreciată de instanță, conform art. 358 Cod procedură civilă, ca un început de dovadă în favoarea reclamantei, care se coroborează cu celelalte probe administrate în cauză.
În drept, față de momentul încheierii contractului, respectiv 30.07.2013 și a dispozițiilor art.5 din Legea nr.71/2011 pentru punerea în aplicare a Codului civil, instanța constată că prezentului litigiu îi sunt aplicabile dispozițiile Legii nr.287/2009 privind Noul Cod Civil.
Având în vedere situație de fapt reținută, instanța arată că, potrivit art.1270 Cod civil, contractul valabil încheiat are putere de lege între părțile contractante, acestea fiind ținute să-și exercite drepturile, respectiv să-și îndeplinească obligațiile întocmai cum au fost prevăzute în contract, iar potrivit art.1516 Cod civil, creditorul are dreptul la îndeplinirea integrală, exactă și la timp a obligației.
Instanța reține, în privința sumei solicitate de reclamantă reprezentând contravaloarea mărfii livrate conform facturii fiscale anexate la dosar, că la data de 19.01.2015, reclamanta și-a modificat cuantumul obiectului cererii, în sensul că a solicitat doar obligarea pârâților la plata penalităților de întârziere în cuantum de 414,33 lei și a cheltuielilor de judecată în cuantum de 53,12 lei, având în vedere achitarea parțială a datoriei de către pârâți.
Pe cale de consecință, având în vedere împrejurările învederate de către reclamantă, instanța constată executarea de către pârâți a obligației de plată a contravalorii mărfurilor achiziționate în cuantum de 179,76 lei, astfel încât analiza condițiilor de existență a răspunderii civile contractuale cu privire la această sumă nu se mai impune.
Cu privire la capătul accesoriu, având ca obiect penalitățile de întârziere în cuantum de 414,33 lei, instanța retine că părțile, prin însăși dispozițiile contractuale, au convenit în mod expres o evaluare anticipată a prejudiciului cauzat prin neexecutarea la termen, în cuantum de 0,1% pentru fiecare zi de întârziere în primele 30 de zile și 3% începând cu a 31-a zi de întârziere, acestea putând depăși valoarea mărfii pentru care se datorează plata. O astfel de prevedere contractuală prin care a fost determinat anticipat cuantumul prejudiciului, este o concretizare a principiului libertății contractuale, motiv pentru care instanța va aprecia ca fiind întemeiat și acest capăt de cerere, urmând a obliga pârâții și la plata penalităților de întârziere, cuantificate la momentul sesizării instanței la valoarea de 413,73 lei. Suma astfel stabilită urmează a fi actualizată în raport de rata inflației de la data la care hotărârea devine executorie până la data plății efective.
Referitor la existența unei executări cu întârziere din partea cumpărărtorului, instanța învederează că la data introducerii cererii de chemare în judecată (27.08.2014), pârâta C. O. nu își executase obligația de plată a contravalorii mărfurilor achiziționate în cuantum de 176, 81 lei, acest aspect fiind confirmat de probele administrate, respectiv contractul de vânzare-cumpărare nr._ din data de 30.07.2013 (fila 8), factura fiscală ., nr. I275224 din data de 07.12.2013 (fila 10), alături de calculul penalităților de întârziere la data de 15.06.2014 (f. 7), întrucât creditoarea a făcut dovada creanței sale, fără însă ca și debitoarea să facă dovada executării obligației corespunzătoare. În plus, neprezentarea pârâtei pentru administrarea probei cu interogatoriul este apreciată de instanță, conform art.358 Cod procedură civilă, ca un început de dovadă în favoarea reclamantei, care se coroborează cu celelalte probe administrate în cauză.
Referitor la cuantumul penalităților datorat de către pârâți reclamantei, instanța reține că, potrivit dispozițiilor art. 249 Cod proc. civ., ”Cel care face o susținere în cursul procesului trebuie să o dovedească, în afară de cazurile prevăzute de lege”, sarcina probei revenind așadar reclamantei. Astfel, chiar dacă a solicitat inclusiv plata penalităților în cuantum de 0,6 lei, calculate pentru neexecutarea sau executarea cu întârziere a obligațiilor principale datorate în baza facturilor numerele I275225 din data de 07.12.2013,_ din data de 20.12.2013 și F065392 din data de 23.12.2013, aceste din urmă facturi nu au fost anexate la dosar, astfel încât, cu privire la această sumă, reclamanta nu a făcut dovada neexecutării sau a executării cu întârziere de către pârâta C. O. a obligației sale, în contextul în care cel care pretinde executarea unei obligații trebuie să dovedească în primul rând existența ei.
Întrucât pârâtul C. C. s-a obligat conform art.10.2 din contract să răspundă în solidar cu debitoarea pentru neexecutarea obligațiilor acesteia, în temeiul art.2280 și 2.300 Cod civil, instanța va dispune obligarea acestuia, în solidar cu pârâta C. O., la plata către reclamantă a debitului accesoriu.
Având în vedere aceste considerente, instanța va admite în parte cererea formulată de reclamanta ., astfel cum a fost modificată, în contradictoriu cu pârâții C. Oltița și C. C. M., pe care îi va obliga, în solidar, la plata către reclamantă a sumei de 413,73 lei, reprezentând penalități de întârziere, calculate de la data scadenței facturii ., nr._ din data de 07.12.2013, respectiv 06.01.2014, până la data de 15.04.2014, sumă ce urmează a fi actualizată în raport de rata inflației de la data la care hotărârea devine executorie până la data plății efective.
Întrucât pârâții se află în culpă procesuală instanța, în temeiul art. 451 Cod procedură civilă, îi va obliga la plata în solidar către reclamantă și a cheltuielilor de judecată în cuantum de 53,12 lei, reprezentând taxa judiciară de timbru.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Admite în parte cererea, astfel cum a fost modificată, formulată de reclamanta .., cu sediul în Ploiești, ., ., în contradictoriu cu pârâții C. OLTIȚA și C. C. M., domiciliați în B., ., ., jud. B..
Obligă pârâții la plata în solidar către reclamantă a sumei de 413,73 lei, reprezentând penalități de întârziere, calculate de la data scadenței facturii ., nr._ din data de 07.12.2013, respectiv 06.01.2014, până la data de 15.04.2014, sumă ce urmează a fi actualizată în raport de rata inflației de la data la care hotărârea devine executorie până la data plății efective.
Obligă pârâții la plata în solidar către reclamantă a sumei de 53,12 lei, cu titlu de cheltuieli de judecată.
Cu drept de apel în termen de 30 de zile de la comunicare, cererea și motivele de apel urmând a fi depuse la Judecătoria B..
Pronunțată în ședință publică, azi, 04.02.2015.
PREȘEDINTE,GREFIER,
C. A.-M.H. A.
Aflată în C.O., semnează
președintele instanței
Red.C.M./tehnored. A.H.
4ex./ 05.06.2015
| ← Actiune in raspundere delictuala. Sentința nr. 1312/2015.... | Plângere contravenţională. Sentința nr. 1231/2015.... → |
|---|
