Plângere contravenţională. Sentința nr. 1314/2015. Judecătoria BOTOŞANI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 1314/2015 pronunțată de Judecătoria BOTOŞANI la data de 04-02-2015 în dosarul nr. 1314/2015
Dosar nr._
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA B.
SECȚIA CIVILĂ
Sentința nr. 1314
Ședința publică de la 04 februarie 2015
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: A.-M. C.
GREFIER: A. H.
Pe rol se află judecarea cauzei civile, privind pe petentul V. I., în contradictoriu cu intimatul INSPECTORATUL DE POLIȚIE JUDEȚEAN B., intervenient forțat S. M., asigurători . SA și . GROUP SA, având ca obiect plângere contravențională.
Dezbaterile au avut loc în ședința publică din data de 21 ianuarie 2015 și au fost consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, încheiere care face parte integrantă din prezenta sentință, când instanța, având nevoie de mai mult timp pentru a delibera, a amânat pronunțarea pentru data de 28 ianuarie 2015, apoi pentru data de 04 februarie 2015.
INSTANȚA
Deliberând asupra cauzei civile de față, constată următoarele:
Prin plângerea înregistrată pe rolul instanței la data de 16.10.2012 sub nr._, petentul V. I. a contestat, în contradictoriu cu intimatul I. De Poliție Județean B., procesul – verbal de contravenție ..P. nr._, întocmit la data de 09.10.2012, solicitând instanței ca, prin hotărârea ce o va pronunța, să dispună, în principal, anularea actului sancționator, exonerarea de la plata amenzii și restituirea amenzii achitate și, în subisidiar, înlocuirea sancțiunii amenzii cu sancțiunea avertismentului.
În motivare, petentul a arătat că fapta reținută în sarcina sa, respectiv avarierea autoturismul Volkswagen cu nr. de înmatriculare_, nu are corespondent în realitate.
A arătat că în ziua de 24.09.2012, a acordat prioritate de trecere autoturismului Volkswagen fără să aibă loc vreun impact. A mai arătat petentul că la data de 09.10.2014, i-a fost încheiat procesul-verbal de contravenție privind așa-zisul accident rutier soldat cu avarii, deși înainte de întocmirea acestuia, agentul constatator a vizualizat cele două mașini fără a constata avarii la vreunul din vehicule.
De asemenea, nu s-a încheiat nicio notă de constatare cu privire pagubele pricinuite autoturismului Volkswagen, singura lăsată să dea explicații fiind doar conducătoarea auto.
Ca urmare, a considerat că sancțiunea aplicată este nelegală și netemeinică deoarece nu s-a produs un accident de circulație din care să rezulte avarierea unui vehicul sau alte pagube materiale. Mai mult, procesul – verbal a fost întocmit după 15 zile, descrierea faptei contravenționale precum și arătarea împrejurărilor ce pot servi la aprecierea gravității faptei a fost făcută doar în baza declarațiilor și opiniei conducătoarei auto, iar descrierea avariilor sau a pagubelor materiale suferite nu sunt menționate în actul sancționator.
În subsidiar, a solicitat ca, în situația în care se va reține existența faptei contravenționale, să se aibă în vedere împrejurările în care s-au petrecut faptele, inexistența avariilor la autoturismul marca Volkswagen și că fapta nu prezintă pericol social atât de ridicat încât să justifice aplicarea sancțiunii amenzii contravenționale de 700 de lei și suspendarea dreptului de a conduce pe o perioadă de 90 de zile.
În drept, a invocat dispozițiile art. 31, alin. 1 din OG nr. 2/2001.
În dovedirea plângerii, petentul a anexat la dosar, în copie, procesul-verbal de contravenție contestat, chitanță nr._ A. din 10.10.2012.
Potrivit art. 36 O.G. nr.2/2001 și art.1, alin. 2 O.G. nr. 32/1995, plângerea petentului este scutită de la plata taxei judiciare de timbru și a timbrului judiciar.
Intimatul, legal citat, a depus la data de 05.12.2012 întâmpinare, prin care a solicitat respingerea plângerii, menținerea procesului-verbal și a măsurilor dispuse.
În motivare, intimatul a învederat că în data de 24.09.2012, în jurul orelor 11:30, reclamantul fiind în trafic, în timp ce conducea autoturismul marca Ford, cu nr. de înmatriculare_, pe . cu I. Pillat, nu a respectat semnificația indicatorului ”Stop” și nu a acordat prioritate unui autoturism cu nr. de înmatriculare_, care circula pe drum cu prioritate, ceea ce a dus la coliziunea între cele două autoturisme, fără a rezulta victime. Totodată, a subliniat că petentul nu s-a prezentat în termen de 24 de ore pentru anunțarea evenimentului.
A mai menționat intimatul că fapta petentului a fost constatată pe baza petitiei cu nr._/25.09.2012, formulate de numita S. M. și a declarațiilor din data de 09.10.2012.
În drept, a invocat dispozițiile Codului de procedură civilă și ale OUG nr. 195/2002.
În susținerea întâmpinării, intimatul a solicitat admiterea probei testimoniale cu martora S. M. și a anexat la dosar următoarele înscrisuri: raportul agentului constatator din 09.11.2012, dovada achitării amenzii contravenționale, fișa privind istoricul contravențional al petentului, referat cu rezultatul verificărilor efectuate în petiția nr._ din data de 25.09.2012, declarații S. M. și V. I., raport din data de 09.10.2012, planșe fotografice, proces-verbal de contravenție contestat, fișă de evidență auto.
Prin sentința civilă nr. 6666 pronunțată la data de 04.06.2013, Judecătoria admis în parte plângerea formulată de petentul V. I. și a modificat procesul – verbal ., nr._/09.10.2012 în sensul că a înlocuit sancțiunea amenzii cu sancțiunea „ avertisment”.
Împotriva acestei sentințe a formulat recurs petentul, arătând că, în contextul în care agentul constatator nu a perceput în mod direct contravenția, în mod greșit prima instanță a reținut că îi revenea obligația de răsturna prezumția de veridicitate a procesului-verbal. În privința primei fapte reținute în sarcina sa, a arătat că, față de distanța mare de timp de la momentul sesizării organelor de poliție și până la momentul încheierii procesului-verbal și față de modul în care s-a simulat constatarea tehnică a avariilor celor două autoturisme, există o îndoială cu privire la săvârșirea contravenției de către acesta, iar cu privire la cea de-a doua contravenție, a arătat că lipsește elementul subiectiv al acesteia, el nefiind conștient de existența unei coliziuni.
Pe cale de consecință, a solicitat casarea sentinței și trimiterea spre rejudecare cu indicația de a fi audiată martora S. M., iar, în subsidiar, modificarea sentinței, în sensul admiterii în totalitate a contestației cu efectul anulării procesului verbal de contravenție.
Prin decizia civilă nr. 526-R din data de 02.06.2014, Tribunalul B. a admis recursul declarat de petent, a cast sentința nr. 6666 din data de 04.06.2013 și a trimis cauza spre rejudecare aceleiași instanțe.
Pentru a se pronunța astfel, instanța de recurs a reținut că, din analiza sentinței primei instanțe, se observă că aceasta nu a analizat aspectele de netemeinicie arătate prin plângere și nici nu a audiat martorul propus de intimat prin întâmpinarea de la dosar, rezumându-se a arăta că „probatoriul administrat, (planșe fotografice, declarații) confirmă cu evidență săvârșirea faptei contravenționale”.
De asemenea, Tribunalul a constatat că în prezenta cauză, procesul-verbal de contravenție nu este încheiat ca urmare a constatărilor făcute directe ale agentului constatator, astfel că o atenție deosebită trebuie acordată probatoriului propus de ambele părți, instanța de fond având obligația de a răspunde la toate aspectele invocate de părți. Totodată, Tribunalul a constatat că prima instanța nu a stabilit corect nici cadrul procesual, în contextul în care în cauzele având ca obiect plângeri contravenționale îndreptat împotriva unor procese-verbale ce constată accidente de circulație, este obligatorie citarea celeilalte persoane implicate în accident și a asiguratorilor de răspundere civilă.
Cauza a fost reînregistrată pe rolul Judecătoriei B. la data de 29.07.2014 sub numărul_ .
La termenul de judecată din data de 09.10.2014, instanța a dispus, în baza art. 119 din OUG nr. 195/2002, citarea celeilalte persoane implicate în evenimentul rutier, S. M., citarea societății de asigurare indicate de către persoana implicată în evenimentul rutier, S. M., . S.A. și citarea societății de asigurare a petentului, . GROUP SA, cu copie de pe cererea de chemare în judecată, întâmpinarea și înscrisurile anexate acestora și cu mențiunea ca, până la termenul următor de judecată, să arate excepțiile, dovezile și celelalte mijloace de apărare pe care înțeleg să le folosească.
La termenul de judecată din data de 12.11.2014, instanța, în temeiul art. 34, alin.1 din OG nr. 2/2001 a considerat necesară ascultarea petentului, susținerile acestuia fiind consemnate în declarația atașată la dosar (fila 19).
Tot la același termen de judecată au fost încuviințate în temeiul art. 167 al.1 vechiul Cod procedură civilă proba cu înscrisuri pentru ambele părți și proba cu planșe foto pentru intimatul Inspectoratul de Poliție Județean B..
De asemenea, s-a dispus emiterea unei adrese către Primăria Municipiului B., pentru a preciza dacă la momentul producerii evenimentului rutier, 24.09.2012 pe tronsonul de drum ce cuprinde străzile Victoriei și I. Pillat s-a emis aviz de construcție, iar în caz afirmativ, să precizeze în ce au constat lucrările de construcție, care era stadiul carosabilului și care au fost măsurile întreprinse pentru fluidizarea traficului, precum și emiterea unei adrese la societatea de asigurări la care petentul deținea poliță de asigurare valabilă la data de 24.09.2012, pentru a preciza dacă a fost valorificată polița de asigurare a petentului de către intervenientul forțat S. M. pentru repararea avariei.
În temeiul art. 33 din OG 2/2001, instanța a considerat necesară ascultarea intervenientului forțat, S. M., care a fost citată cu mențiunea de a se prezenta în instanță în vederea ascultării, însă aceasta nu a dat curs solicitării.
Analizând actele și lucrările dosarului, instanța reține următoarele:
Prin procesul-verbal de constatare a contravenției ..P., nr._ din data de 24.09.2012, petentul Valinicuc I. a fost sancționat contravențional cu 6 puncte-amendă, în cuantum de 420 de lei, în baza art. 101, alin. 3 din OUG nr. 195/2002 și cu 4 puncte-amendă, în cuantum de 280 de lei, în baza art. 100, alin. 3, lit. g din același act normativ, reținându-se că în data de 24.09.2012, ora 11:30, în timp ce conducea autoturismul marca Ford, cu nr. de înmatriculare_ pe . .. I. Pillat, nu a respectat semnificația indicatorului ”Stop” și nu a acordat prioritate de trecere autoturismului_, care se deplasa pe st. I. Pillat- drum prioritar, provocând avarierea ușoară a acestuia. De asemenea, în actul constatator s-a reținut că petentul nu s-a prezentat în termen de 24 ore la sediul poliției pentru a anunța evenimentul rutier, faptele consemnate în procesul-verbal fiind prevăzute de dispozițiile art. 101, alin. 3, lit. a și art. 79, alin. 1, lit. b din OUG nr. 195/2002.
În plus, prin același proces-verbal s-a dispus și măsura complementară a suspendării dreptului de a conduce autovehicule pe drumurile publice pentru o perioadă de 90 de zile.
Petentul a semnat de luare la cunoștință procesul- verbal, iar la rubrica mențiuni (obiecțiuni) ale contraveninetului, au fost consemnate următoarele: ”Nu am atins nicio mașină, nu știu nimic despre acest accident”.
Față de cele consemnate în procesul-verbal de constatare și sancționare a contravenției, petentul a formulat plângere, în conformitate cu dispozițiile art. 31 alin. 1 din O.G. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, motivând că nu se face vinovat de contravențiile reținute în sarcina sa.
În temeiul art. 34 din O.G. nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, instanța va analiza legalitatea și temeinicia procesului-verbal contestat și va hotărî asupra sancțiunii aplicate.
Cu privire la legalitatea procesului verbal, instanța reține că acesta se bucură de prezumția de legalitate, până la proba contrară, conform art. 34 din O.G. nr. 2/2001.
Conform dispozițiilor prevăzute de art. 17 din O.G. nr. 2/2001, lipsa mențiunilor privind numele, prenumele și calitatea agentului constatator, numele și prenumele contravenientului, iar în cazul persoanei juridice lipsa denumirii și a sediului acesteia, a faptei săvârșite și a datei comiterii acesteia sau a semnăturii agentului constatator atrage nulitatea procesului verbal.
Procedând la verificarea legalității procesului-verbal de constatare și sancționare a contravenției contestat de către petent, instanța constată că acesta a fost întocmit cu respectarea dispozițiilor O.G. nr. 2/2001, în cuprinsul actului constatator regăsindu-se toate elementele obligatorii prevăzute de art. 17 din O.G. nr. 2/2001, neexistând niciun motiv de nelegalitate care să poată fi invocat de instanță din oficiu, iar petentul nu a invocat niciun motiv de nulitate relativă a procesului-verbal de contravenție, contestând doar temeinicia procesului-verbal.
Totodată, instanța apreciază că fapta reținută în sarcina petentului a fost descrisă suficient pentru a permite corecta încadrare juridică și aplicarea sancțiunii corespunzătoare.
Pentru aceste motive, instanța apreciază că procesul-verbal de constatare și sancționare a contravenției ..P., nr._ din data de 24.09.2012, respectă condiția legalității.
Sub aspectul temeiniciei procesului-verbal, instanța reține că, deși O.G. nr. 2/2001 nu cuprinde dispoziții exprese cu privire la forța probantă a actului de constatare a contravenției, din economia textului art. 34 rezultă că procesul-verbal contravențional face dovada situației de fapt și a încadrării în drept până la proba contrară, legea instituind o prezumție relativă de veridicitate cu privire la împrejurările constatate de agentul constatator. Astfel, în măsura în care cuprinde constatările personale ale agentului constatator, are forță probantă prin el însuși și constituie o dovadă suficientă a vinovăției contestatorului, cât timp acesta din urmă nu este în măsură să prezinte o probă contrară.
Pe cale de consecință, câtă vreme fapta contravențională nu a fost constată de către agent ”ex propriis sensibus” deoarece nu a fost prezent la momentul desfășurării evenimentelor consemnate în procesul-verbal de contravenție, astfel cum este și cazul de față, actul de constatare a contravenției nu se poate bucura de prezumția de legalitate și temeinicie, fiind necesară administrarea în cauză a unui probatoriu complex, care să confirme sau să infirme aspectele cuprinse în actul sancționator.
Conform jurisprudenței Curții Europene a Drepturilor Omului, instanța trebuie să analizeze, în fiecare caz în parte, în ce măsură fapta reținută în sarcina petentului reprezintă o ”acuzație în materie penală”, în sensul art. 6 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului. Această analiză se realizează prin prisma a trei criterii alternative, care pot fi abordate și cumulativ, atunci când analiza lor separată nu permite a se ajunge la o concluzie clară, respectiv: natura faptei, caracterul penal al textului ce definește contravenția, conform legislației interne, și natura și gradul de severitate al sancțiunii aplicate.
În speță, se constată că normele în baza căreia s-au constatat faptele au caracter general, iar amenda aplicată petentului, în cuantum total de 700 de lei, nu are scop reparator, ci scop de prevenire și pedepsire.
Calificarea faptei ca ”acuzație în materie penală” are drept consecință directă, în privința probațiunii, incidența prezumției de nevinovăție de care se bucură petentul și, pe cale de consecință, obligația organelor statului de a convinge instanța în privința vinovăției ”acuzatului”, dincolo de orice îndoială rezonabilă.
Față de cele expuse mai sus, instanța concluzionează că acuzația adusă petentului este o acuzație penală în sensul Convenției, iar aceasta beneficiază și în procedura contravențională de prezumția de nevinovăție, care a fost instituită cu scopul de a proteja indivizii fața de posibilele abuzuri din partea autorităților, motiv pentru care sarcina probei în procedura contravențională desfășurată în fața instanței de judecată revine în primul rând organului constatator, iar nu petentului.
În ceea ce privește faptele reținute în sarcina petentului prin procesul-verbal de constatare și sancționare a contravenției ., nr._ din data de 09.10.2012, instanța constată că sunt incidente dispozițiile art. 101, alin. 3, lit. a din OUG nr. 195/2002, precum și cele ale art. 79, alin. 1, lit. b și ale art. 100, alin. 3, lit. g din același act normativ, astfel cum erau în vigoare la data constatării contravențiilor.
Astfel, potrivit dispozițiilor art. 101, alin. 3, lit. a din OUG nr. 195/2002, ”(3) Constituie contraventie și se sancționează cu amendă prevăzută în clasa a III-a de sancțiuni și cu aplicarea sanctiunii contraventionale complementare a suspendarii dreptului de a conduce pentru o perioadă de 60 de zile savarsirea de către conducatorul de autovehicul sau tramvai a urmatoarelor fapte:a) nerespectarea regulilor privind prioritatea de trecere, depășirea sau trecerea la culoarea rosie a semaforului, dacă prin aceasta s-a produs un accident de circulatie din care au rezultat avarierea unui vehicul sau alte pagube materiale.”
De asemenea, în conformitate cu dispozițiile art. 79, alin. 1, lit. b din același act normativ, ”(1) Conducătorii de vehicule implicati într-un accident de circulatie în urma caruia au rezultat numai avarierea vehiculelor și/sau alte pagube materiale sunt obligați: (...) b) să se prezinte la unitatea de politie competența pe raza careia s-a produs accidentul în termen de cel mult 24 de ore de la producerea evenimentului pentru întocmirea documentelor de constatare.”
Nu în ultimul rând, potrivit art. 100, alin. 3, lit. g din OUG nr. 195/2002, ” 3) Constituie contraventie și se sancționează cu amendă prevăzută în clasa a II-a de sancțiuni și cu aplicarea sanctiunii contraventionale complementare a suspendarii exercitarii dreptului de a conduce pentru o perioadă de 30 de zile savarsirea de către conducatorul de autovehicul sau tramvai a urmatoarelor fapte: (...) g) neprezentarea la unitatea de politie competența pe raza careia s-a produs un accident de circulatie din care au rezultat numai pagube materiale, cu excepția cazurilor prevăzute la art. 79 alin. (2).”
Instanța reține, în privința situației de fapt, astfel cum s-a arătat mai sus și astfel cum de altfel a susținut și petentul în cererea de recurs, că procesul-verbal de constatare a contravenției nu se bucură de prezumția de veridicitate atât timp cât împrejurările consemnate cu ocazia descrierii comportamentului contravențional nu au fost constatate direct, ci au reieșit, astfel cum este cazul în speță, din declarațiile persoanei care a apelat organele de poliție, coroborate cu celelalte mijloace de probă administrate.
Chiar în situația în care prezumția de veridicitate a procesului-verbal de contravenție este inoperantă, analizând situația de fapt reținută în cuprinsul-procesului verbal de contravenție contestat, instanța constată că aceasta este confirmată prin mijloacele de probă administrate în cauză.
În ceea ce privește fapta prevăzută de art. 101, alin. 3, lit. a din OUG nr. 195/2002 și sancționată de art. 101, alin. 3 din același act normativ, din procesul-verbal de contravenție contestat, coroborat cu planșele fotografice anexate la dosar, cu rapoartele agentului constatator care, deși constituie înscrisuri întocmite ”pro causa”, pot servi la lămurirea împrejurărilor de fapt, în măsura în care se coroborează cu alte probe și cu declarațiile olografe ale părților, la care se adaugă cele învederate de petent nemijlocit în instanță, se desprinde concluzia că petentul, în data de 24.09.2012, ora 11:30, în timp ce conducea autoturismul marca Ford, cu nr. de înmatriculare_ pe . .. I. Pillat, nu a respectat semnificația indicatorului ”Stop” și nu a acordat prioritate de trecere autoturismului_, care se deplasa pe st. I. Pillat- drum prioritar, provocând avarierea ușoară a acestuia.
Astfel, din planșele fotografice anexate la dosar rezultă cu claritate, contrar susținerilor petentului, că între autoturismul marca Ford, cu nr. de înmatriculare_, aparținând contestatorului și autoturismul_ s-a produs un impact ușor, existând o corespondență între avarii, astfel cum reiese din redarea fotografică, prin apropierea celor două autovehicule, a locului de impact (fotografia nr. 9, fila 24 din dosarul nr._ ).
Instanța mai învederează că dinamica evenimentului rutier este susținută de o probă obiectivă, clară, constând în planșele fotografice care au fixat urmele ridicate cu ocazia examinării autoturismelor la data de 09.10.2012 și stabilită tocmai pe baza avariilor pe care cele două autoturisme le-au prezentat, aspecte de natură să confirme cele declarate de către intervenientul forțat S. M. în declarațiile de avarie, în contextul în care deteriorării aripei dreapta spate a autoturismului cu nr. de înmatriculare_ îi corespund urme de avarii pe spoilerul din față a autoturismului petentului. În acest context, afirmația petentului privind faptul că urma de pe autoturismul intervenientului forțat reprezintă doar un punct de culoare neagră, care ar fi putut avea drept cauză o atingere cauzată de o piatră din asfalt apare ca lipsită de temei. De asemenea, nici faptul că intervenientul forțat nu a înțeles să valorifice polița de asigurare aparținând petentului în vederea reparării avariei, aspect ce rezultă din relațiile furnizate de asigurătorul petentului, . Group SA și nici efectuarea unor lucrări de reabilitare a carosabilului și a trotuarului pe . data de 24.09.2014 nu constituie situații dintre cele prevăzute de art. 11 din OG nr. 2/2001, care să înlăture caracterul contravențional al faptei sau care să conducă la o concluzie contrară.
În plus, în ceea ce privește neprezentarea intervenientului forțat în instanță în vederea ascultării sale, instanța constată că citarea celeilalte persoane implicate în evenimentul rutier, S. M., a fost efectuată în temeiul legii (art. 119 din OUG nr. 105/2002), aceasta dobândind în proces o poziție procesuală ”sui generis”, fiind asimilată unei părți, luând procedura în starea în care se află în momentul introducerii sale în proces și având dreptul de a solicita și obține administrarea de probe, în contextul în care are un interes evident în cauză, hotărârea instanței contravenționale putând produce efecte indirecte față de aceasta. Astfel, luând în considerare calitatea celeilalte persoane implicate în evenimentul rutier, instanța, apreciind necesară clarificarea situației de fapt, a considerat oportună ascultarea intervenientului forțat în baza dispozițiilor art. 33 și 34 din OG nr. 2/2001, dispunând citarea acesteia, cu mențiunea de a se prezenta în instanță în vederea ascultării sale, iar nu citarea acesteia cu mențiunea ”personal la interogatoriu”. De altfel, proba cu interogatoriul nu a fost nici solicitată, nici pusă în discuția părților de către instanță din oficiu, astfel încât instanța nu poate face aplicarea în cauză a dispozițiilor art. 225 Cod procedură civilă vechi, care reglementează posibilele efecte ale neprezentării părții la interogatoriu.
Referitor la susținerile petentului privind efectuarea măsurătorilor în condiții diferite pentru cele două autovehicule, instanța nu le poate reține, întrucât acestea nu au fost dovedite prin niciun mijloc de probă, în conformitate cu dispozițiile art. 1169 C. Civ. vechi, instanța reținând că celui care pretinde un fapt contrar poziției dobândite de adversar îi incumbă sarcina probei.
În ceea ce privește cea de-a doua contravenție reținută în sarcina petentului, prevăzută de art. 79, alin. 1, lit. b din OUG nr. 195/2002 și sancționată conform art. 100, alin. 3, lit. g din același act normativ, instanța reține că afirmațiile petentului privind faptul că nu a perceput existența unei coliziuni, astfel încât nu a luat în mod voluntar, intenționat, hotărârea de a se sustrage de la declararea accidentului în termen de 24 de ore nu pot fi primite pentru următoarele considerente:
Astfel cum rezultă din însăși declarația petentului, dată nemijlocit în fața instanței de judecată, la data producerii evenimentului rutier, conducătoarea autoturismului marca VW, cu nr. de înmatriculare_, S. M., a coborât din mașină și i-a relatat că s-a produs o coliziune între cele autoturisme, autovehiculul acesteia fiind avariat în partea dreaptă spate. Pe cale de consecință, nu se poate susține că petentul nu a avut cunoștință despre existența unei avarii, chiar dacă acesta a învederat că pe mașina intervenientei exista doar un punct de culoare neagră, care ar fi putut fi consecința unei zgârieturi cauzate de o piatră din asfalt. Eventualele obiecțiuni ale petentului privind cauza avarierii autoturismului numitului S. M. nu îl exonerează pe petent de obligația de a se prezenta în termen de 24 de ore la producerea evenimentului la unitatea de poliție pentru întocmirea documentelor de constatare, mai ales în contextul în care în speță se impunea lămurirea situației de fapt, de vreme ce existau evidente contradicții între cei doi conducători auto cu privire la însăși producerea impactului.
În plus, reținerea în sarcina contravenientului a acestei fapte este consecința firească și directă a constatării existenței elementelor constitutive ale contravenției prevăzute de art. 101, alin. 3, lit. a din OUG nr. 195/2002 și sancționate de art. 101, alin. 3 din același act normativ și, implicit, a existenței unei coliziuni între cele două autovehicule implicate în evenimentul rutier.
În considerarea celor expuse mai sus, instanța constată că agentul constatator în mod corect a reținut vinovăția petentului în producerea accidentului rutier, prin nerespectarea dispozițiilor privind prioritatea de trecere a autovehiculelor care se intersectează pe drumul public și a celor privind prezentarea la unitatea de poliție în termen de 24 de ore de la producerea evenimentului pentru întocmirea documentelor de constatare și pentru aceste motive apreciază că procesul-verbal de constatare și sancționare a contravenției ., nr._ din data de 09.10.2012 a fost încheiat cu respectarea condiției temeiniciei.
În ceea ce privește sancțiunea amenzii în cuantum de 420 lei aplicată petentului pentru fapta prevăzută de art. 101, alin. 3, lit. a din OUG nr. 195/2002, mai sus amintit și sancțiunea amenzii în cuantum de 280 de lei, aplicată pentru fapta prevăzută de art. 79, alin. 1, lit. b din același act normativ, instanța are în vedere faptul că sancțiunea trebuie să fie proporțională cu gradul de pericol social al faptei săvârșite (art.5 alin.5 OG 2/2001) iar avertismentul se aplică în cazul în care fapta este de gravitate redusă (art.7 alin.2 din OG 2/2001). De asemenea, potrivit art.21 alin.3 O.G. nr.2/2001, la stabilirea sancțiunii trebuie să se țină seama de împrejurările în care a fost săvârșită fapta, de modul și mijloacele de săvârșire a acesteia, de scopul urmărit, de urmarea produsă, precum și de circumstanțele personale ale contravenientului.
Astfel, ținând seama de principiul proporționalității în stabilirea și aplicarea unei sancțiuni contravenționale, raportat la împrejurările săvârșirii faptei, având în vedere că avariile produse autovehiculului intervenientului forțat au fost minore, în contextul în care, astfel cum rezultă din relațiile furnizate de societatea de asigurare la care petentul avea încheiată poliță de asigurare la data producerii evenimentului rutier, . Group SA, polița de asigurare nu a fost valorificată de către posesoarea autoturismului cu nr. de înmatriculare_, nefiind deschis dosar de daună, instanța apreciază că sancțiunea amenzii contravenționale aplicate pentru ambele fapte nu se justifică. Pe cale de consecință, instanța apreciază că se impune o reindividualizare a sancțiunilor aplicate petentului, considerând că aplicarea sancțiunilor cu avertismente este suficientă pentru îndeplinirea scopului preventiv și educativ al sancțiunii contravenționale și pentru a atrage atenția petentului ca, pe viitor, să se conformeze dispozițiilor legale în vigoare, mai ales în contextul în care ambele fapte au fost săvârșite în aceeași împrejurare.
În stabilirea acestei sancțiuni, instanța a avut în vedere și faptul că, potrivit relațiilor furnizate de Direcția Edilitare- Serviciul Edilitare (fila 27 dosar nr._/193/2012*), la data producerii evenimentului rutier, pe . în desfășurare lucrări de reabilitare a carosabilului și a trotuarelor, aspect confirmat de altfel și de petent în fața instanței, dar și de intervenientul forțat în declarația de avarie, ceea ce a determinat existența unor condiții de trafic îngreunat și a favorizat astfel impactul dintre cele două autoturisme.
În ceea ce priveste suspendarea exercitarii dreptului de a conduce pentru o perioadă de 90 de zile, instanța reține că cele două sancțiuni contravențională complementare se aplică automat, conform dispozitiilor art. 101, alin. 3, lit. a și ale art. 100, alin. 3, lit. g din OUG nr. 195/2002, aplicarea acestora fiind oportună în contextul în care instanța a constatat temeinicia procesului-verbal de contravenție.
Constatând legalitatea și temeinicia procesului-verbal de constatare și sancționare a contravenției ., nr._ din data de 09.10.2012, instanța, în temeiul art. 34 O.G. nr.2/2001, va admite în parte plângerea contravențională formulată de petentul V. I., în contradictoriu cu intimatul Inspectoratul de Poliție Județean B., intervenientul forțat S. M. și asigurătorii . Group SA și . SA și va modifica procesul-verbal contestat, în sensul că va înlocui sancțiunea contravențională a amenzii în cuantum de 420 de lei, aplicată pentru săvârșirea contravenției prevăzute de dispozițiile art. 101, alin. 3, lit. a din OUG nr. 195/2002 și sancționate conform art. 101, alin. 3 din același act normativ și sancțiunea contravențională a amenzii în cuantum de 280 de lei, aplicată pentru săvârșirea contravenției prevăzute de dispozițiile art. 79, alin. 1, lit. b din OUG nr. 195/2002 și sancționate conform art. 100, alin. 3, lit. g din același act normativ, cu sancțiunea contravențională a avertismentului.
Cu privire la solicitarea petentului de restituire a sumei achitate cu titlu de amendă contravențională, instanța apreciază că aceasta trebuia formulată în contradictoriu cu organul care a încasat respectiva sumă și nu cu intimatul, care doar a aplicat-o cu titlu de sancțiune, însă petentul are posibilitatea de a se adresa organului fiscal cu o cerere pentru restituirea acesteia în baza prezentei hotărâri, la momentul rămânerii definitive. Totodată, solicitarea în cauză poate face obiectul unui litigiu distinct, dar numai în cazul în care nu i se va restitui suma respectivă după prezentarea prezentei sentințe, la rămânerea definitivă.
Totodată, instanța urmează să ia act că nu s-au solicitat cheltuieli de judecată.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Admite în parte plângerea contravențională formulată de către petentul V. I., domiciliat în B., . nr. 39, jud. B., în contradictoriu cu intimatul INSPECTORATUL DE POLIȚIE JUDEȚEAN B., cu sediul în B., .. 57, jud. B., intervenientul forțat S. M., domiciliată în B., .. 10, jud. B. și asigurătorii . GROUP S.A. cu sediul în București, sector 1, ., și S.C. A.-R. ASTRA S.A. cu sediul în București, sector 3, .. 3, .>
Modifică procesul-verbal de constatare și sancționare a contravenției ., nr._ din data de 09.10.2012, în sensul că înlocuiește sancțiunea contravențională a amenzii în cuantum de 420 de lei, aplicată pentru săvârșirea contravenției prevăzute de dispozițiile art. 101, alin. 3, lit. a din OUG nr. 195/2002 și sancționate conform art. 101, alin. 3 din același act normativ și sancțiunea contravențională a amenzii în cuantum de 280 de lei, aplicată pentru săvârșirea contravenției prevăzute de dispozițiile art. 79, alin. 1, lit. b din OUG nr. 195/2002 și sancționate conform art. 100, alin. 3, lit. g din același act normativ, cu sancțiunea contravențională a avertismentului.
Menține restul dispozițiilor din procesul-verbal de constatare și sancționare a contravenției ., nr._ din data de 09.10.2012.
Respinge capătul de cerere referitor la restituirea sumei achitate cu titlu de amendă ca inadmisibil pe calea plângerii contravenționale.
Ia act că nu s-au solicitat cheltuieli de judecată.
Cu drept de apel în termen de 30 de zile de la comunicare, cererea și motivele de apel urmând a fi depuse la Judecătoria B..
Pronunțată în ședință publică, azi, 04.02.2015.
PREȘEDINTE,GREFIER,
C. A.-M.H. A.
Aflată în C.O., semnează
președintele instanței
Red.C.M./tehnored. A.H.
4ex./ 27.05.2015
| ← Plângere contravenţională. Sentința nr. 1231/2015.... | Înlocuire amendă cu muncă în folosul comunităţii.... → |
|---|
