Plângere contravenţională. Sentința nr. 1405/2015. Judecătoria BOTOŞANI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 1405/2015 pronunțată de Judecătoria BOTOŞANI la data de 06-02-2015 în dosarul nr. 11284/193/2014
Dosar nr._
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA B.
SECȚIA CIVILĂ
Sentința nr. 1405
Ședința publică de la 06 februarie 2015
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: A.-M. C.
GREFIER: M. N.
Pe rol se află judecarea cauzei civile privind pe petentul B. R. C., în contradictoriu cu intimatul INSPECTORATUL DE POLIȚIE JUDEȚEAN B., având ca obiect plângere contravențională.
La apelul nominal făcut în ședința publică, în ordinea cauzelor aflate pe lista de ședință, la prima strigare și la a doua strigare a cauzei, lipsesc părțile.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
În baza art. 131 Cod procedură civilă, instanța constată că este competentă general, material și teritorial să soluționeze cauza, conform prevederilor art.32, alin.1 din O.G. nr.2/2001.
În temeiul art. 238 Cod procedură civilă, instanța estimează durata cercetării acestui proces la 90 de zile.
În privința probatoriului, instanța constată că petentul, prin acțiune, a solicitat încuviințarea probei cu înscrisuri, iar intimatul la întâmpinare a anexat înscrisuri.
În temeiul art. 255 alin.1 C.pr.civ. și al art. 258 al.1 C.pr.civ., apreciindu-le utile, pertinente și concludente pentru soluționarea cauzei, încuviințează pentru ambele părți proba cu înscrisurile anexate la dosarul cauzei.
Nemaifiind alte cereri de formulat, excepții de invocat și probe de administrat, instanța, în temeiul art. 244, alin.1 Cod procedură civilă, declară închisă cercetarea judecătorească, constată cauza în stare de judecată și o reține în pronunțare.
INSTANȚA
Deliberând asupra cauzei civile de față, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei B. la data de 05.08.2014, sub nr._, petentul B. R. C., în contradictoriu cu intimatul Inspectoratul de Poliție Județean B., a contestat procesul-verbal de constatare a contravenției . nr._ din data de 21.07.2014.
În motivare, petentul a arătat că pe trecerea de pietoni nu se afla nicio persoană angajată în trecerea străzii, solicitând instanței ca intimatul să prezinte înregistrarea video a contravenției.
Petentul nu a motivat cererea în drept.
În susținerea acțiunii, petentul a depus la dosar, în copie: procesul-verbal de constatare a contravenției ., nr._ din data 21.07.2014 (fila 4), carte de identitate (fila 6).
Acțiunea petentului a fost legal timbrată, conform dispozițiilor art. 19 din OUG nr. 80/2013.
La data de 17.11.2014, intimatul a formulat întâmpinare, prin care a solicitat să se respingă plângerea contravențională și să se mențină procesul verbal de contravenție, cu toate măsurile dispuse prin acesta.
În motivare, intimatul a arătat că în ziua de 21.07.2014, agentul constatator se afla în exercitarea atribuțiilor de serviciu și acționa conform planificării pe raza Mun. B., ocazie cu care a constatat direct faptul că autoturismul marca Opel, cu nr. de înmatriculare_, care circula pe . . a acordat prioritate de trecere unui pieton angajat în traversarea regulamantară a drumului public prin locul special amenajat și semnalizat din dreptul farmaciei Catena, aflat pe sensul de deplasare al autovehicului petentului.
În urma constatării abaterii, agentul constatator a procedat la oprirea autoturismului_, conducătorul acestuia fiind identificat în persoana petentului, căruia i s-a adus la cunoștință despre abaterea care a fost săvârșită și faptul că va fi sancționat contravențional. De asemenea, intimatul a mai precizat că abaterea a fost constatată personal de un agent al statului aflat în exercițiul funcțiunii, iar procesul-verbal legal întocmit se bucură de prezumția de autenticitate și veridicitate, având forța probantă a unui act doveditor preconstituit, care face dovada faptelor săvârșite până la proba contrarie.
În drept, au fost invocate dispozițiile Codului de procedură civilă.
În susținerea întâmpinării, intimatul a depus la dosar următoarele înscrisuri: raportul agentului constatator, proces-verbal ., nr._/21.07.2014, fișa cu abaterile contravenționale și adresa nr._/08.10.2014.
Petentul nu a depus la dosar răspuns la întâmpinare.
Pentru justa soluționare a cauzei, instanța a încuviințat și a administrat proba cu înscrisuri pentru ambele părți.
Analizând ansamblul materialului probator administrat în cauză, instanța reține următoarele:
Prin procesul-verbal de constatare a contravenției ., nr._ din data de 21.07.2014, petentul B. R.-C. a fost sancționat contravențional cu 4 puncte-amendă, în cuantum de 360 lei și cu aplicarea sancțiunii complementare a suspendării exercitării dreptului de a conduce pentru o perioadă de 30 de zile, în baza art. 100, alin. 3, lit. b din OUG nr. 195/2002 și cu avertisment, în baza art. 101, alin. 1, pct. 18 din OUG nr. 195/2002 pentru săvârșirea faptei prevăzute de art. 147, pct. 1 din același act normativ, reținându-se că la data de 21.07.2014, ora 07:25, a condus auto OPEL, cu nr. de înmatriculare_ pe . . în dreptul Farmaciei Catena nu a acordat prioritate unui pieton angajat în trecere pe marcajul pietonal și că nu avea asupra sa certificatul de înmatriculare.
Petentul a semnat de luare la cunoștință procesul- verbal, iar la rubrica mențiuni (obiecțiuni) ale contraveninetului, au fost consemnate următoarele: ”nu sunt”.
Față de cele consemnate în procesul-verbal de constatare și sancționare a contravenției, petentul a formulat plângere, în conformitate cu dispozițiile art. 31 alin. 1 din O.G. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, invocând motive de nelegalitate a procesului-verbal.
În temeiul art. 34 din O.G. nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, instanța va analiza legalitatea și temeinicia procesului verbal contestat și va hotărî asupra sancțiunii aplicate.
Cu privire la legalitatea procesului verbal, instanța reține că acesta se bucură de prezumția de legalitate, până la proba contrară, conform art. 34 din O.G. nr. 2/2001.
Conform dispozițiilor prevăzute de art. 17 din O.G. nr. 2/2001, lipsa mențiunilor privind numele, prenumele și calitatea agentului constatator, numele și prenumele contravenientului, iar în cazul persoanei juridice lipsa denumirii și a sediului acesteia, a faptei săvârșite și a datei comiterii acesteia sau a semnăturii agentului constatator atrage nulitatea procesului verbal.
Procedând la verificarea legalității procesului-verbal de constatare și sancționare a contravenției contestat de către petent, instanța constată că acesta a fost întocmit cu respectarea dispozițiilor O.G. nr. 2/2001, în cuprinsul actului constatator regăsindu-se toate elementele obligatorii prevăzute de art. 17 din O.G. nr. 2/2001, neexistând niciun motiv de nelegalitate care să poată fi invocat de instanță din oficiu, iar petentul nu a invocat niciun motiv de nulitate relativă pentru a fi analizat de către instanță.
În plus, instanța apreciază că faptele reținute în sarcina petentului au fost descrise suficient pentru a permite corecta încadrare juridică și aplicarea sancțiunii corespunzătoare.
Pentru aceste motive, instanța apreciază că procesul-verbal de constatare a contravenției ., nr._ din data de 21.07.2014, respectă condiția legalității.
Sub aspectul temeiniciei procesului-verbal, instanța reține că procesul-verbal de contravenție, în măsura în care cuprinde constatările personale ale agentului constatator, are forță probantă prin el însuși și constituie o dovadă suficientă a vinovăției contestatorului, cât timp acesta din urmă nu este în măsură să prezinte o probă contrară.
Instanța apreciază că în prezenta cauză sunt incidente dispozițiile art. 100, alin. 3, lit. b, ale art. 101, alin. 1, pct. 18 din OUG nr. 195/2002, precum și dispozițiile art. 135, lit. h și ale art. 147, pct. 1 din H.G. nr. 1391/2006.
Astfel, potrivit dispozițiilor art. 100 alin. 3 lit. b) din O.U.G. nr. 195/2002:(…)
(3) Constituie contravenție și se sancționează cu amenda prevăzută în clasa a II-a de sancțiuni și cu aplicarea sancțiunii contravenționale complementare a suspendării exercitării dreptului de a conduce pentru o perioadă de 30 de zile săvârșirea de către conducătorul de autovehicul sau tramvai a următoarelor fapte:(…)
b) neacordarea priorității de trecere pietonilor angajați în traversarea regulamentară a drumului public prin locurile special amenajate și semnalizate, aflați pe sensul de deplasare a autovehiculului sau tramvaiului.
Totodată, conform dispozițiilor art. 135, lit. h) din H.G. nr. 1391/2006:
(1) Conducătorul de vehicul este obligat să acorde prioritate de trecere și în următoarele situații:(…)
h) pietonului care traversează drumul public, prin loc special amenajat, marcat și semnalizat corespunzător ori la culoarea verde a semaforului destinat lui, atunci când acesta se află pe sensul de mers al vehiculului.
Totodată, instanța reține că, în conformitate cu dispozițiile art. 101, alin. 1, pct. 18 din OUG nr. 195/2002:
(1) Constituie contravenții și se sancționează cu amenda prevăzută în clasa a III-a de sancțiuni următoarele fapte săvârșite de persoane fizice: (...)
18. nerespectarea obligației conducătorului de vehicul de a avea asupra sa documentele prevăzute la art. 35 alin. (2).
În același sens, dispozițiile art. 35, alin. 2 din OUG nr. 195/2002 statuează următoarele:
(2) Participanții la trafic sunt obligați ca, la cererea polițistului rutier, să înmâneze acestuia documentul de identitate sau, după caz, permisul de conducere, documentul de înmatriculare ori de înregistrare a vehiculului condus, documentele referitoare la bunurile transportate, precum și alte documente prevăzute de lege.
Nu în ultimul rând, potrivit art. 147, alin. 1 din HG nr. 1391/2006:
Conducătorul de autovehicul sau tramvai este obligat: 1. Să aibă asupra sa actul de identitate, permisul de conducere, certificatul de înmatriculare sau de înregistrare și, după caz, atestatul profesional, precum și celelalte documente prevăzute de legislația în vigoare.
Instanța constată faptul că petentul, prin cererea de chemare în judecată a solicitat prezentarea de către intimat a înregistrării video a faptei consemnate în procesul-verbal contestat, neînțelegând să propună administrarea vreunei alte probe.
În acest context, instanța reține că, astfel cum rezultă din cuprinsul procesului-verbal de constatare și sancționare a contravenției contestat, dar și din cele susținute de către intimat în cuprinsul întâmpinării, fapta reținută în sarcina petentului a fost constatată personal de către agentul constatator, nefiind depusă la dosar vreo înregistrare video care să surprindă contravenția. Cu toate acestea, instanța amintește că, potrivit art. 109, alin. 2 din O.U.G. nr. 195/2002, ”Constatarea contraventiilor se poate face si cu ajutorul unor mijloace tehnice certificate sau mijloace tehnice omologate si verificate metrologic, consemnandu-se aceasta in procesul-verbal de constatare a contraventiei”, text de lege din interpretarea căruia se desprinde concluzia că agenții constatatori nu sunt obligați în toate cazurile să înregistreze contravențiile constatate.
Instanța a încuviințat și administrat proba cu înscrisurile anexate la dosarul cauzei pentru ambele părți.
Cu privire la probațiune, instanța constă că în O.G. nr. 2/2001 nu se arată în mod expres care este forța probatorie a procesului-verbal de constatare a contravenției, dar în practica judiciară internă, plecând în principal de la prevederile art. 47 din O.G. nr. 2/2001, care trimit la prevederile Codului de procedură civilă și având în vedere că procesul-verbal legal întocmit face dovada situației de fapt și a încadrării în drept până la proba contrară, s-a statuat că sarcina probei revine celui care contestă realitatea consemnărilor din procesul-verbal.
Din materialul probator administrat in cauză, instanta reține ca petentul nu a reusit sa rastoarne prezumtia de legalitate si temeinicie a procesului-verbal de contraventie cu privire la niciuna dintre contravențiile reținute în actul constatator.
Astfel, cu privire la fapta prevăzută de art. 135, lit. h) din H.G. nr. 1391/2006 și sancționată conform art. 100, alin. 3, lit. b din OUG nr. 195/2002, instanța reține că, deși petentul, prin plângerea contravențională formulată, a susținut că pe trecerea de pietoni nu se afla nicio persoană angajată în traversare, din materialul probator administrat in cauză (procesul-verbal contestat, raportul agentului constatator, care, deși constituie un înscris întocmit pro causa, poate servi la lămurirea împrejurărilor de fapt, în măsura în care se coroborează cu alte probe), instanta retine că la data de 21.07.2014, ora 07:25, petentul a condus autoturismul OPEL, cu nr. de înmatriculare_ pe . . în dreptul Farmaciei Catena nu a acordat prioritate unui pieton angajat în trecere pe marcajul pietonal.
Simpla negare a petentului în sensul că faptele nu corespund adevărului nu este suficientă, atâta timp cât acesta nu aduce probe sau nu prezintă o explicație rațională pentru care agentul ar fi întocmit procesul-verbal cu consemnarea unor situații nereale, pentru a se ridica un dubiu cu privire la obiectivitatea acestuia ori nu invocă alte împrejurări credibile pentru a răsturna prezumția simplă de fapt născută împotriva sa.
În ceea ce privește cea de-a doua faptă consemnată în procesul-verbal de constatare a contravenției, prevăzută de art. 147, alin. 1 din HG nr. 1391/2006 și sancționată conform art. 101, alin. 1, pct. 18 din OUG nr. 195/2002, instanța constată că petentul nu a contestat temeinicia acesteia. Pe cale de consecință, ținând cont și de prezumția de temeinicie a procesului-verbal de contravenție, dar și de probele prezentate de către intimat, instanța constată că acțiunile petentului întrunesc elementele constitutive ale contravenției în discuție ( de a nu avea asupra sa certificatul de înmatriculare al autoturismului).
În ceea ce privește incidența și aplicabilitatea jurisprudenței Curții Europene a Drepturilor Omului, în sensul respectării prezumției de nevinovăție a persoanei sancționate contravențional, prezumție garantată de art. 6 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului și în materie contravențională și care, în plan procedural, se concretizează prin răsturnarea sarcinii probei, instanța reține că jurisprudența Curții nu interzice, în principiu prezumțiile de fapt sau de drept din sistemele juridice ale statelor semnatare ale Convenției, cu singura condiție ca aceste prezumții să respecte anumite limite rezonabile în raport cu gravitatea faptei și a sancțiunii. În acest sens, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a stabilit în Decizia H. și alții c. României (cererea nr. 7034/07) că, în materia circulației rutiere, prevederile art. 6 par. 2 din Convenție nu se opun aplicării unui mecanism care ar instaura o prezumție relativă de conformitate a procesului-verbal cu realitatea, prezumție fără de care ar fi practic imposibil să sancționezi încălcările legislației în materie de circulație rutieră, intrând în competența poliției.
Totodată, în procedura contravențională prevăzută de OG nr. 2/2001, contestatorul are posibilitatea de a înlătura această prezumție prin administrarea unor probe certe si concludente, în conformitate cu dispozițiile art. 249 C. pr. civ., probatoriu dublat de rolul activ al judecătorului învestit cu soluționarea cauzei, prevăzut de art. 34 alin 1 din OG nr. 2/2001.
Conform jurisprudenței Curții Europene a Drepturilor Omului, instanța trebuie să analizeze, în fiecare caz în parte, în ce măsură fapta reținută în sarcina petentului reprezintă o ”acuzație în materie penală”, în sensul art. 6 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului. Această analiză se realizează prin prisma a trei criterii alternative, care pot fi abordate și cumulativ, atunci când analiza lor separată nu permite a se ajunge la o concluzie clară, respectiv: natura faptei, caracterul penal al textului ce definește contravenția, conform legislației interne, și natura și gradul de severitate al sancțiunii aplicate.
În cauză, se constată că normele în baza cărora au fost constatate faptele au caracter general, iar amenda aplicată petentului, în cuantum total de 360 lei nu are scop reparator, ci scop de prevenire și pedepsire.
Odată stabilită aplicabilitatea art. 6 în cauza concretă, instanța de judecată trebuie să acorde petentului în mod efectiv posibilitatea de a propune probe prin care să aducă dovada contrară celor reținute de agentul constatator și de a-și prezenta argumentele în apărare, în cadrul unei proceduri contradictorii.
În speță, petentul a avut posibilitatea de a-și proba susținerile și de a-și formula apărările, acestuia fiindu-i comunicată întâmpinarea depusă de intimat și având posibilitatea de a depune răspuns la întâmpinare și de a propune probe pentru clarificarea situației de fapt.
Pe cale de consecință, instanța reține că petentului i-a fost oferit cadrul necesar pentru a-și expune cauza în condiții de egalitate cu partea adversă, căzând exclusiv în sarcina acestuia responsabilitatea modalității efective în care a înțeles să uzeze de drepturile sale procedurale, petentul rezumându-se în a contesta temeinicia procesului verbal de contravenție, fără a indica probe apte să facă dovada contrară celor reținute în cuprinsul procesului-verbal contestat.
Având în vedere că petentul nu a adus probe pertinente pentru a-și dovedi susținerile, instanța nu poate reține o altă situație decât cea menționată de agentul constatator în procesul- verbal de contraventie, astfel încât plângerea este apreciată ca neîntemeiată.
În considerarea celor expuse mai sus, instanța apreciază că situația de fapt reținută corespunde adevărului, iar procesul-verbal de constatare și sancționare a contravenției ., nr._ din data de 21.07.2014 îndeplinește condiția temeiniciei.
În ceea ce privește sancțiunile contravenționale aplicate petentului, instanța, ținând seama de principiul proporționalității în stabilirea și aplicarea unei sancțiuni contravenționale, raportat la criteriile prevăzute de textul de lege: împrejurările în care a fost săvârșită fapta, modul și mijloacele de săvârșire a acesteia, scopul urmărit, urmarea produsă, precum circumstanțele personale ale contravenientului și celelalte date înscrise în procesul-verbal, apreciază că agentul constatator a proporționalizat corect sancțiunile aplicate.
În ceea ce privește amenda aplicată pentru săvârșirea faptei prevăzute de art. 135, lit. h) din H.G. nr. 1391/2006 și sancționată conform art. 100, alin. 3, lit. b din OUG nr. 195/2002, instanța constată că nivelul acesteia corespunde pericolului social al faptei și conduitei petentului, mai ales prin raportare la implicațiile pe care nerespectarea normelor rutiere le pot avea cu privire la participanții la trafic, ținând cont totodată și de circumstanțele personale ale contravenientului, din fișa privind istoricul abaterilor contravenționale rezultând faptul că a mai săvârșit fapte de aceeași natură sau de natură diferită, dar privind încălcarea normelor referitoare la circulația rutieră.
Instanța consideră că acest gen de fapte contravenționale este din ce în ce mai des întâlnit și că este necesară sancționarea contravențională cât mai adecvată a acestor fapte pentru a se realiza scopul educativ și preventiv al sancțiunii contravenționale. De asemenea, aceste fapte contravenționale prezintă un grad de pericol social ridicat, prin aceea că pot conduce la punerea în pericol a integritatății fizice a pietonului angajat în traversare.
Având în vedere cele menționate, instanța consideră că dispozițiile art. 21 alin. 3 O.G. 2/2001 au fost respectate cu ocazia aplicării sancțiunii contravenționale, aceasta fiind una proporțională cu gradul de pericol social al faptei săvârșite de către petent.
Constatând legalitatea și temeinicia procesului-verbal de constatare și sancționare a contravenției ., nr._ din data de 21.07.2014, instanța, în temeiul art. 34 din O.G. nr. 2/2001, va respinge ca neîntemeiată plângerea contravențională formulată de petentul B. R.- C., în contradictoriu cu intimatul Inspectoratul de Poliție Județean B. și va menține procesul-verbal contestat.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
HOTĂRĂȘTE:
Respinge, ca neîntemeiată, acțiunea având ca obiect plângerea contravențională, formulată de petentul B. R.-C., domiciliat în ., jud. B., în contradictoriu cu intimatul INSPECTORATUL DE POLIȚIE JUDEȚEAN B., cu sediul în B., .. 57.
Menține procesul-verbal de constatare și sancționare a contravenției ., nr._ din data de 21.07.2014.
Cu drept de apel în termen de 30 de zile de la comunicare, cererea și motivele de apel urmând a fi depuse la Judecătoria B..
Pronunțată în ședință publică, azi, 06.02.2015.
PREȘEDINTE, GREFIER,
C. A.-M. N. M.
Red. C.M.
Tehnored. N.M.
4 ex./24.04.2015
| ← Rezoluţiune contract. Sentința nr. 1855/2015. Judecătoria... | Cerere de valoare redusă. Sentința nr. 1848/2015. Judecătoria... → |
|---|
