Plângere contravenţională. Sentința nr. 1731/2015. Judecătoria BOTOŞANI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 1731/2015 pronunțată de Judecătoria BOTOŞANI la data de 16-02-2015 în dosarul nr. 1731/2015
Dosar nr._
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA B.
SECȚIA CIVILĂ
Sentința nr. 1731
Ședința publică de la 16 februarie 2015
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: A.-M. C.
GREFIER: A. H.
Pe rol se află judecarea cauzei civile privind pe petentul L. C., în contradictoriu cu intimatul INSPECTORATUL DE POLIȚIE JUDEȚEAN B., având ca obiect plângere contravențională.
La apelul nominal făcut în ședință publică, în ordinea cauzelor aflate pe lista de ședință, se prezintă martora L. S.–N., lipsă fiind părțile și martora propusă de intimat, A. A. -C..
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier, după care:
Nefiind alte cereri de formulat, instanța procedează la audierea martorei propuse din oficiu, sub prestare de jurământ, conform dispozițiilor art. 311, ale art. 318-319 și ale art. 321 Cod procedură civilă, susținerile acestuia fiind consemnate pe filă separată și atașată la dosar, după citire și semnare.
La dosar au fost depuse relațiile solicitate de intimat cu privire la domiciliul martorei A. A.-C., din cuprinsul acestora reieșind faptul că martora figurează cu același domiciliu la care a fost citată până în prezent.
Instanța, având în vedere că citația pe numele martorei s-a întors cu mențiunea ”destinatarul nu mai locuiește la adresă”, ținând cont și de faptul că intimatul nu are cunoștință dacă aceasta locuiește la o altă adresă fără forme legale, constată imposibilitatea audierii acestei martore.
Nemaifiind alte cereri de formulat, excepții de invocat și probe de administrat, în temeiul art. 244, al.1 Cod procedură civilă, instanța declară încheiată cercetarea judecătorească, constată cauza în stare de judecată și reține cauza pentru a se pronunța pe fond.
INSTANȚA
Deliberând asupra cauzei civile de față, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei B. la data de 11.08.2014, sub nr._, petentul L. C., în contradictoriu cu intimatul INSPECTORATUL DE POLIȚIE JUDETEAN B., a solicitat instanței ca, prin hotărârea ce o va pronunța, să dispună anularea procesului-verbal de contravenție .., nr._ din 06.08.2014, ca nefiind legal și temeinic.
În motivare, petentul a arătat că a fost sancționat cu amendă în cuantum de 200 lei potrivit art.3, lit.b din Legea nr. 61/1991, pe motiv că ar fi încălcat normele prevăzute de art. 2, pct.1 din legea nr. 61/1991.
A arătat petentul că, împreună cu mama și frații lui, în calitate de moștenitori după tatăl său, dețin în indiviziune o casă și teren situate în B., . nr. 76, iar el a fost mandatat de către comoștenitori să se ocupe de întreținerea casei.
De comun acord, au luat decizia de a închiria acest imobil pentru a nu-l lăsa în paragină, mai ales că ei nu locuiesc în B..
A mai precizat petentul că, la data de 04.10.2013, a închiriat imobilul familiei L. S. pentru o sumă modică, semnând o „înțelegere”, cu titlu de contract de închiriere, valabil până la data de 04.04.2014.
Cum în perioada 04.10._14, membrii familiei L. au acumulat datorii la utilități și nu au întreținut imobilul, așa cum s-au obligat, a hotărât să le ceară să părăsească imobilul.
A mai arătat petentul că, atunci când i-a solicitat să părăsească imobilul, d-na L. l-a amenințat că sună la serviciul de urgență 112, astfel că la data de 06.08.2014, la imobilul din . s-au deplasat doi agenți de poliție, care au considerat că el este vinovat.
A apreciat că nu se face vinovat de nici o faptă, arătând că nu a adresat injurii, nu a țipat, nu a lovit pe nimeni și a considerat că organele de poliție trebuiau să stabilească în mod corect faptele.
În susținerea plângerii contravenționale, petentul a solicitat încuviințarea probei cu înscrisuri și a anexat la dosar, în copie, procesul-verbal de contravenție ., nr._, declarația d-nei L. S., înscris intitulat ”Înțelegere”, încheiat între petent și L. V..
Petentul nu a motivat în drept plângerea.
Plângerea a fost legal timbrată cu taxă judiciară de timbru în cuantum de 20 de lei conform art. 19 din O.U.G. 80/2013 privind taxele judiciare de timbru. (fila 4).
La data de 02.09.2014, intimatul a formulat întâmpinare, prin care a solicitat să se admită în parte plângerea petentului și să se dispună transformarea sancțiunii amenzii în sancțiunea avertisment
În motivare, intimatul a arătat că, în fapt, în ziua de 06.08.2014, ora 15:45, în calitate de proprietar al imobilului din . nr. 76, în urma unor dispute asupra modalității de întreținere a imobilului de către chiriașa L. S., petentul i-a adresat acesteia cuvinte și expresii jignitoare.
A arătat intimatul că scandalul a fost sesizat de numita L. S. prin serviciul de urgență 112 și că, în urma verificărilor efectuate, s-a stabilit că cele consemnate în procesul-verbal de constatare a contravenției se confirmă, considerând că măsura luată de agentul constatator este legală și oportună.
În drept, intimatul și-a întemeiat apărările pe dispozițiile Legii nr. 61/1991 și ale Codului de procedură civilă.
În susținerea întâmpinării, intimatul a depus la dosar următoarele înscrisuri: raportul agentului constatator și originalul procesului-verbal de contravenție contestat, contestația formulată de petent, înregistrată sub nr._ din data de 11.08.2014, declarația d-nei L. S., înscris intitulat ”Înțelegere”, încheiat între petent și L. V..
La data de 17.09.2014, petentul a formulat răspuns la întâmpinare, prin care a arătat că își menține integral cele solicitate prin plângere. Totodată, a subliniat că, chiar dacă ar fi existat fapta, aceasta nu a fost săvârșită „în public”, nefiind îndeplinită latura obiectivă a contravenției, iar organul constatator nu a constatat cu propriile simțuri fapta, ci a aplicat sancțiunea în funcție de afirmațiile chiriașei.
Cu privire la solicitarea intimatului de transformare a sancțiunii amenzii în avertisment, a arătat că solicită acest lucru doar în subsidiar.
A solicitat înlăturarea administrării probei cu raportul agentului constatator și a învederat că opune solicitării intimatului de audiere a martorei A. A.-C..
Pentru justa soluționare a cauzei, instanța a încuviințat și administrat pentru ambele părți proba cu înscrisuri. Din oficiu, instanța a încuviințat și administrat proba cu martora L. S. N.. Deși instanța a încuviințat pentru intimat proba cu martora A. A.-C., la termenul din data de 16.02.2015, a constatat imposibilitatea audierii acesteia și a procedat la judecarea cauzei.
Analizând actele și lucrările dosarului, instanța reține următoarele :
Prin procesul-verbal de constatare și sancționare a contravenției ., nr._ din data de 06.08.2014, întocmit de intimatul Inspectoratul de Poliție Județean B., contestatorul a fost sancționat cu amendă contravențională în cuantum de 200 de lei pentru săvârșirea contravenției prevăzute de art. 2, pct. 1 din Legea nr. 61/1991 și sancționate de art. 3, lit. b din același act normativ, reținându-se că, la data de 06.08.2014, în jurul orei 15:45, aflându-se în curtea imobilului situat în ., nr. 76, din municipiul B., a adresat injurii și cuvinte jignitoare numitei L. S..
Procesul-verbal a fost semnat de petent, iar la rubrica ”alte mențiuni”, au fost consemnate următoarele: ”Nu recunosc faptele”.
Față de cele consemnate în procesul-verbal de constatare și sancționare a contravenției, petentul a formulat plângere în termen legal, în conformitate cu dispozițiile art. 31 alin. 1 din O.G. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, motivând că nu se face vinovat de contravenția reținută în sarcina sa.
În temeiul art. 34 din O.G. nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, instanța va analiza legalitatea și temeinicia procesului-verbal contestat și va hotărî asupra sancțiunii aplicate.
Cu privire la legalitatea procesului verbal, conform dispozițiilor prevăzute de art. 17 din O.G. nr. 2/2001, lipsa mențiunilor privind numele, prenumele și calitatea agentului constatator, numele și prenumele contravenientului, iar în cazul persoanei juridice lipsa denumirii și a sediului acesteia, a faptei săvârșite și a datei comiterii acesteia sau a semnăturii agentului constatator atrage nulitatea procesului verbal.
Procedând la verificarea legalității procesului-verbal de constatare și sancționare a contravenției contestat de către petent, instanța constată că acesta a fost întocmit cu respectarea dispozițiilor O.G. nr. 2/2001, în cuprinsul actului constatator regăsindu-se toate elementele obligatorii prevăzute de art. 17 din O.G. nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, cu modificările și completările ulterioare, neexistând niciun motiv de nelegalitate care să poată fi invocat de instanță din oficiu, iar petentul nu a invocat niciun motiv de nulitate relativă a procesului-verbal de contravenție, contestând doar temeinicia procesului-verbal.
Totodată, instanța apreciază că fapta reținută în sarcina petentului a fost descrisă suficient pentru a permite corecta încadrare juridică și aplicarea sancțiunii corespunzătoare.
Pentru aceste motive, instanța apreciază că procesul-verbal de constatare și sancționare a contravenției ., nr._ din data de 06.08.2014, respectă condiția legalității.
Sub aspectul temeiniciei procesului-verbal, instanța reține că, deși O.G. nr. 2/2001 nu cuprinde dispoziții exprese cu privire la forța probantă a actului de constatare a contravenției, din economia textului art. 34 rezultă că procesul-verbal contravențional face dovada situației de fapt și a încadrării în drept până la proba contrară, legea instituind o prezumție relativă de veridicitate cu privire la împrejurările constatate de agentul constatator. Astfel, în măsura în care cuprinde constatările personale ale agentului constatator, are forță probantă prin el însuși și constituie o dovadă suficientă a vinovăției contestatorului, cât timp acesta din urmă nu este în măsură să prezinte o probă contrară.
Pe cale de consecință, câtă vreme fapta contravențională nu a fost constată de către agent ”ex propriis sensibus” deoarece nu a fost prezent la momentul defășurării evenimentelor consemnate în procesul-verbal de contravenție, astfel cum este și cazul de față, actul de constatare a contravenției nu se poate bucura de prezumția de legalitate și temeinicie.
Conform jurisprudenței Curții Europene a Drepturilor Omului, instanța trebuie să analizeze, în fiecare caz în parte, în ce măsură fapta reținută în sarcina petentului reprezintă o ”acuzație în materie penală”, în sensul art. 6 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului. Această analiză se realizează prin prisma a trei criterii alternative, care pot fi abordate și cumulativ, atunci când analiza lor separată nu permite a se ajunge la o concluzie clară, respectiv: natura faptei, caracterul penal al textului ce definește contravenția, conform legislației interne, și natura și gradul de severitate al sancțiunii aplicate.
În speță, se constată că normele în baza căreia s-au constatat faptele au caracter general, iar amenda aplicată petentului, în cuantum total de 200 de lei, nu are scop reparator, ci scop de prevenire și pedepsire.
Calificarea faptei ca ”acuzație în materie penală” are drept consecință directă, în privința probațiunii, incidența prezumției de nevinovăție de care se bucură petentul și, pe cale de consecință, obligația organelor statului de a convinge instanța în privința vinovăției ”acuzatului”, dincolo de orice îndoială rezonabilă.
Față de cele expuse mai sus, instanța concluzionează că acuzația adusă petentului este o acuzație penală în sensul Convenției, iar aceasta beneficiază și în procedura contravențională de prezumția de nevinovăție, care a fost instituită cu scopul de a proteja indivizii fața de posibilele abuzuri din partea autorităților, motiv pentru care sarcina probei în procedura contravențională desfășurată în fața instanței de judecată revine în primul rând organului constatator, iar nu petentului.
În ceea ce privește faptele reținute în sarcina petentului prin procesul-verbal de constatare și sancționare a contravenției ., nr._ din data de 06.08.2014, instanța constată că sunt incidente dispozițiile art. 2, pct. 1 și ale art. 3, lit. b din Legea nr. 61/1991, astfel cum erau în vigoare la data constatării contravenției.
Astfel, potrivit dispozițiilor art. 2, pct. 1 din Legea nr. 61/1991, ”Constituie contravenție săvârșirea oricăreia dintre următoarele fapte, dacă nu sunt comise în astfel de condiții încât, potrivit legii penale, să fie considerate infracțiuni:1) săvârșirea în public de fapte, acte sau gesturi obscene, proferarea de injurii, expresii jignitoare sau vulgare, amenințări cu acte de violență împotriva persoanelor sau bunurilor acestora, de natură să tulbure ordinea și liniștea publică sau să provoace indignarea cetățenilor ori să lezeze demnitatea și onoarea acestora sau a instituțiilor publice.”
Totodată, în conformitate cu dispozițiile art. 3, alin.1, lit. b din Legea nr. 61/1991, ” (...) Contravențiile prevăzute la art. 2 se sancționează după cum urmează: (...) b) b) cu amendă de la 200 lei la 1.000 lei, cele prevăzute la pct. 1), 12), 16), 24), 25) și 28).”
Din dispozițiile mai sus citate rezultă faptul că, pentru a fi întrunite elementele constitutive ale contravenției reținute în procesul-verbal de contravenție, cu consecința firească a menținerii actului constatator, este necesară îndeplinirea condiției atașate elementului material al laturii obiective a contravenției, și anume săvârșirea faptelor constând în adresarea de injurii și cuvinte jignitoare ”în public”. În privința noțiunii mai sus amintite, instanța reține că, în conformitate cu dispozițiile art. 47 din OG nr. 2/2001, ordonanță ce reglementează cadrul general al procedurii contravenționale, ”Dispozițiile prezentei ordonanțe se completează cu dispozițiile Codului penal și ale Codului de procedură civilă, după caz”, iar potrivit dispozițiilor art. 184 din Codul penal, ”Fapta se consideră săvârșită în public când a fost comisă: a) într-un loc care prin natura sau destinația lui este întotdeauna accesibil publicului, chiar dacă nu este prezentă nicio persoană; b) în orice loc accesibil publicului, dacă sunt de față două sau mai multe persoane; c) într-un loc neaccesibil publicului, însă cu intenția ca fapta să fie auzită sau văzută și dacă acest rezultat s-a produs față de două sau mai multe persoane; d) într-o adunare sau reuniune de mai multe persoane, cu excepția reuniunilor care pot fi considerate că au caracter de familie, datorită naturii relațiilor dintre persoanele participante.”
Din cuprinsul procesului-verbal contestat de către petent rezultă faptul că actul de conduită reținut în sarcina petentului (adresarea de injurii și cuvinte jignitoare numitei L. S.) a avut loc în curtea imobilului cu nr. 76 de pe . din B., așadar într-un loc neaccesibil publicului prin natura sau destinația lui. Or, în contextul în care din probatoriul administrat în cauză nu rezultă îndeplinirea condițiilor prevăzute de art. 184, lit. c din Codul penal (săvârșirea faptei cu intenția de a fi auzită sau văzută, dacă acest rezultat s-a produs față de două sau mai multe persoane), nu se poate susține că fapta reținută în sarcina petentului îndeplinește elementele constitutive ale contravenției prevăzute de art. 2, pct. 1 din Legea nr. 61/1991.
Astfel, instanța amintește că, atât timp cât procesul-verbal de constatare a contravenției nu se bucură de prezumția de veridicitate, în condițiile în care împrejurările consemnate cu ocazia descrierii comportamentului contravențional nu au fost constatate direct, ci au reieșit, astfel cum este cazul în speță, din declarațiile persoanei care a apelat organele de poliție, latura obiectivă și subiectivă a contravenției trebuie să rezulte dintr-un probatoriu complex, administrat nemijlocit în fața instanței de judecată.
În acest sens, instanța a dispus în cauză administrarea probei testimoniale cu martorele A. A. C. și L. S.-N.. În ședința publică din data de 16.02.2015, instanța a procedat la audierea martorei încuviințate din oficiu, declarația acesteia fiind atașată la dosarul cauzei, constatând totodată imposibilitatea audierii martorei A. A. C. pentru intimat.
Din declarația martorei propuse din oficiu, L. S.-N., rezultă că petentul nu i-a adresat expresii jignitoare sau injurii, însă a amenințat-o, arătând că imobilul în care locuia în chirie este al părinților săi și că are dreptul de a face ce vrea și de a intra în casă oricând. Cu toate acestea, martora a învederat că petentul a avut un comportament agresiv, violent față de ea. În privința locului săvârșirii contravenției, martora a arătat, contrar celor consemnate în procesul-verbal contestat, că petentul a avut un comportament agresiv față de ea în incinta casei, aspect ce rezultă, pe de o parte, din faptul că, potrivit depoziției martorei, petentul i-a scos afară din casă pe cei 5 copii ai săi și, pe de altă parte, din aceea că, din afirmațiile aceleiași martore reiese că la sosirea organelor de poliție, petentul se afla în casă, ieșind ulterior în curte pentru a vorbi cu agenții de poliție. De asemenea, în privința numitei A. A. C., martora a subliniat, contrar celor consemnate în raportul agentului constatator, că aceasta nu a fost de față la desfășurarea evenimentelor.
Pe cale de consecință, depoziția martorei audiate în cauză nu confirmă aspectele cuprinse în procesul-verbal și în raportul agentului constatator, raport care, deși constituie un înscris întocmit pro causa, poate servi la lămurirea împrejurărilor de fapt, în măsura în care se coroborează cu alte probe.
Față de cele expuse mai sus, instanța apreciază că nu se poate stabili cu certitudine dacă petentul a comis sau nu contravenția care i s-a reținut prin procesul-verbal de constatare și sancționare a contravenției ., nr._ din data de 06.08.2014, dubiul fiind generat de posibilitatea ca fapta să se fi petrecut în incinta casei și nu în curtea imobilului.
Indiferent însă de locul săvârșirii faptei reținute în sarcina contravenientului (în casă sau în curtea imobilului), instanța reține că niciuna dintre locații nu este accesibilă publicului prin natura sau destinația sa. Pe cale de consecință, constatând că, potrivit art. 1, teza a doua din OG nr. 2/2001, ”Constituie contravenție fapta săvârșită cu vinovăție, stabilită și sancționată prin lege, ordonanța, prin hotărâre a Guvernului sau, după caz, prin hotărâre a consiliului local al comunei, orașului, municipiului sau al sectorului municipiului București, a consiliului județean ori a Consiliului General al Municipiului București”, instanța învederează că lipsa condiției atașate elementului material al laturii obiective a contravenției (aceea privind săvârșirea faptei ”în public”) echivalează cu lipsa unui element constitutiv al contravenției și atrage netemeinicia procesului-verbal încheiat în cauză.
În plus, având în vedere că probele administrate în cauză nu sunt decisive în stabilirea vinovăției contravenientului, instanța nu-și poate forma convingerea cu privire la faptul că petentul a adresat injurii și cuvinte jignitoare numitei L. S., astfel că se va da eficiență dreptului la un proces echitabil, garantat de art. 6.1 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului și Libertăților fundamentale, drept ce implică și dreptul părților de a prezenta observațiile pe care le consideră pertinente pentru cauza lor. Întrucât Convenția nu are drept scop garantarea unor drepturi teoretice sau iluzorii, ci drepturi concrete și efective (Hotărârea Artico împotriva Italiei, din 13 mai 1980, ., nr. 37, p. 16, paragraful 33), acest drept nu poate fi considerat efectiv decât dacă aceste observații sunt în mod real ,,ascultate”, adică în mod corect examinate de către instanța sesizată. Altfel spus, art. 6 implică mai ales obligația instanței de a proceda la un examen efectiv al mijloacelor, argumentelor și al elementelor de probă ale părților, cel puțin pentru a le aprecia pertinența (Hotărârea Perez împotriva Franței (GC), cererea nr. 47.287/99, paragraful 80, CEDH 2004-I, si Hotărârea V. der Hurk împotriva Olandei, din 19 aprilie 1994, ., nr. 288, p. 19, paragraful 59).
În raport de toate aceste considerente, instanța va da eficiență unui principiu corelativ prezumției de nevinovăție, respectiv principiului in dubio pro reo, în sensul că probele administrate în cauză nu susțin cu certitudine vinovăția petentului în ceea ce privește contravenția consemnată de agentul constatator, având în vedere că acesta nu a perceput direct împrejurările de fapt ce contribuie la descrierea contravenției, astfel că instanța are obligația de a valorifica îndoiala ce rezultă din probe în favoarea petentului.
Pe cale de consecință, instanța va admite plângerea contravențională formulată de către petentul L. C., în contradictoriu cu intimatul Inspectoratul de Poliție Județean B. și va anula procesul- verbal de constatare și sancționare a contravenției ., nr._ din data de 06.08.2014, întocmit de către intimat. Ca o consecință a anulării procesului-verbal de contravenție, urmează a fi anulate toate măsurile dispuse prin procesul-verbal de contravenție contestat.
Totodată, în temiul art. 453 C.pr.civ și al dreptului de dispoziție a părților prevăzut de art. 9 C.proc civ., instanța urmează să ia act că nu s-au solicitat cheltuieli de judecată.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Admite plângerea contravențională formulată de petentul L. C., domiciliat în Bistrița, Cartier Viișoara nr. 339, jud. Bistrița Năsăud, în contradictoriu cu intimatul INSPECTORATUL DE POLIȚIE JUDEȚEAN B., cu sediul în B., .. 57, jud. B..
Anulează procesul-verbal de constatare a contravenției ., nr._ din data de 06.08.2014 și măsurile dispuse prin acesta.
Ia act că nu s-au solicitat cheltuieli de judecată.
Cu apel în 30 zile de la comunicare, cererea urmând a fi depusă la Judecătoria B.. Pronunțată în ședință publică azi, 16.02.2015.
PREȘEDINTE,GREFIER,
C. A.-M.H. A.
Aflată în C.O., semnează
președintele instanței
Red.C.M./tehnored. A.H.
4ex./ 05.06.2015
| ← Cerere de valoare redusă. Sentința nr. 1805/2015. Judecătoria... | Cerere de valoare redusă. Sentința nr. 1806/2015. Judecătoria... → |
|---|
