Plângere contravenţională. Sentința nr. 1957/2015. Judecătoria BOTOŞANI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 1957/2015 pronunțată de Judecătoria BOTOŞANI la data de 20-02-2015 în dosarul nr. 13326/193/2013
Dosar nr._
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA B.
SECȚIA CIVILĂ
SENTINȚA CIVILĂ NR. 1957
Ședința publică de la 20 Februarie 2015
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: Z. A. A.
GREFIER: C. I. V.
Pe rol se află judecarea cauzei civile având ca obiect plângere contravențională, formulată de petenta M. M., în contradictoriu cu intimatul INSPECTORATUL DE POLIȚIE JUDEȚEAN B..
Dezbaterile au avut loc în ședința publică din data de 06.02._, susținerile părților fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, care face parte integrantă din prezenta, când instanța, având nevoie de timp pentru a delibera, a amânat pronunțarea la data de 13.02.2015, respectiv la data de 20.02.2015, când a hotărât următoarele:
INSTANȚA,
Deliberând asupra cauzei civile de față, constată următoarele:
Prin plângerea înregistrată pe rolul acestei instanțe la data de 25.06.2013, sub numărul_, petenta M. M., în contradictoriu cu intimatul Inspectoratul de Poliție Județean B., a solicitat instanței ca prin hotărârea ce o va pronunța să dispună anularea procesului verbal de constatare și sancționare a contravenției ., nr._, încheiat de intimat la data de 01.06.2013, iar în subsidiar înlocuirea sancțiunii amenzii cu avertismentul.
În motivarea plângerii, a arătat petenta că, în sarcina sa s-a reținut faptul că, a adresat amenințări cu acte de violență și cuvinte jignitoare și obscene numitei O. P. și a provocat scandal în incinta halei de lactate din Piața Viilor, tulburând ordinea și liniștea publică, prin strigăte și țipete de larmă.
A arătat petenta că, în dimineața zilei de 01.06.2013, ajungând în Piața Viilor, unde avea închiriată o masă de la administrația pieței, cu produse lactate, a observat că, respectiva masă era ocupată de numita O. P., motiv pentru care i-a solicitat s-o elibereze, însă aceasta a refuzat, susținând că e masa ei și i-a adresat cuvinte jignitoare, vulgare și amenințări cu acte de violență. Petenta a susținut că, în momentul în care a încercat să-și pună produsele pe masa respectivă, numita O. P. a început s-o lovească, în repetate rânduri, conflictul fiind aplanat de un cetățean care a intervenit în altercație. A mai precizat aceasta că, la scurt timp au apărut organele de poliție, care au procedat la sancționarea lor. A menționat petenta că, în urma altercației, i s-a făcut rău și a fost transportată de un echipaj de ambulanță la spital.
A susținut aceasta că, situația de fapt descrisă în cuprinsul procesului verbal de contravenție nu corespunde realității, întrucât nu se face vinovată de producerea scandalului, acesta fiind provocat de numita O. P., care i-a ocupat în mod abuziv masa pe care o avea închiriată și care a sărit la bătaie, lovind-o în repetate rânduri.
Totodată, petenta a arătat că, în mod greșit s-a reținut în sarcina sa atât contravenția prevăzută de art. 3 ptc. 1 din Legea 61/1991, cât și cea prevăzută de art. 3, pct. 24 din Legea 61/1991, întrucât pct. 24 absoarbe pct. 1, în cadrul oricărui scandal care tulbură ordinea și liniștea publică, sunt adresate cel puțin cuvinte jignitoare și injurii. În ceea ce privește contravenția prevăzută de art. 3 pct. 25 din același act normativ, a susținut petenta că, nu s-a făcut dovada faptului că, prin acțiunile sale ar fi tulburat liniștea locuitorilor din zonă.
În drept, au fost invocate dispozițiile art. 21 și următoarele din OG 2/2001.
În dovedire, petenta a solicitat încuviințarea administrării probei cu înscrisuri, precum și a probei testimoniale cu martora J. A..
Plângerea a fost legal timbrată cu taxă judiciară de timbru în cuantum de 20 lei.
La data de 28.03.2014, intimatul a depus întâmpinare, solicitând respingerea plângerii, menținerea procesului-verbal contestat și a măsurilor dispuse prin acesta.
În fapt, a arătat intimatul că, în ziua de 01.06.2013, agentul constatator aflat în exercitarea atribuțiilor de serviciu, în urma unei sesizări făcute de numitul I. G., s-a deplasat în Piața Viilor din B., unde a constatat faptul că, două persoane de sex feminin își adresau reciproc cuvinte și expresii obscene, motiv pentru care, după legitimare, a procedat la sancționarea contravențională a acestora.
A menționat intimatul că, sancțiunile aplicate au fost individualizate în mod corect, fiind proporționale cu gradul de pericol social al faptelor săvârșite, ținându-se seama de împrejurările în care au fost săvârșite, de modul și mijloacele de săvârșire a acestora, de scopul urmărit, de urmarea produsă, precum și de circumstanțele personale ale contravenientei.
În drept, au fost invocate prevederile art. 3, pct. 1, 24 și 25 și ale art. 4, alin.1, lit. b) din Legea 61/1991.
În dovedire, intimatul a solicitat încuviințarea administrării probei cu înscrisuri, depunând în acest sens, la dosar: raportul agent constatator (fila 13), originalul procesului verbal contestat, ., nr._/ 01.06.2013 (fila 16), dovada comunicării acestuia (fila 17) și fișa de intervenție la eveniment (fila 14), precum și a probei testimoniale cu martorii I. G. și O. P. I..
În conformitate cu dispozițiile art. 223, alin.3 C.pr.civ., intimatul a solicitat judecarea cauzei în lipsă.
Pentru justa soluționare a cauzei, instanța a încuviințat și administrat pentru părți proba cu înscrisurile depuse la dosar și proba testimonială cu martorii J. A. L., I. G. și O. P. I..
Analizând actele și lucările dosarului prin prisma dispozițiilor legale incidente în cauză, instanța reține următoarele:
În fapt, prin procesul verbal de constatare și sancționare a contravenției ., nr._, din data de 01.06.2013, s-a reținut că, la data de 01.06.2013, orele 07:57, petenta, aflându-se în hala de lactate din Piața Viilor, a adresat amenințări cu acte de violență și cuvinte jignitoare și obscene numitei O. P. și a provocat scandal în incinta halei de lactate, tulburând liniștea și ordinea publică, prin strigăte și larmă (fila 16).
Petenta a fost sancționată cu amendă contravențională în cuantum de 200 lei, pentru săvârșirea contravenției prevăzute de art. 3, pct. 1 din Legea 61/1991 și sancționate de art. 4 alin. 1, lit. b din Legea 61/1991, cu amendă contravențională, în cuantum de 200 lei, pentru săvârșirea contravenției prevăzute de art. 3, pct. 24 din Legea 61/1991 și sancționate de art. 4 alin. 1, lit. b din Legea 61/1991 și cu amendă contravențională, în cuantum de 200 lei, pentru săvârșirea contravenției prevăzute de art. 3, pct. 25 din Legea 61/1991 și sancționate de art. 4 alin. 1, lit. b din Legea 61/1991.
Procesul verbal de constatare a contravenției nu a fost semnat de petentă, fiind în schimb semnat de un martor asistent.
Instanța constată faptul că plângerea contravențională a fost formulată în termenul de 15 zile prevăzut de art. 31 al. 1 din O.G. nr. 2/2001.
În drept, instanța, în temeiul art. 34 din O.G. nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, va analiza legalitatea și temeinicia procesului verbal contestat și va hotărî asupra sancțiunii aplicate.
Analizând procesul-verbal în ceea ce privește legalitatea, instanța reține că acesta se bucură de prezumția de legalitate până la proba contrară, conform art. 34 O.G. nr.2/2001.
Potrivit dispozițiilor art. 16 din O.G. nr. 2/2001, elementele obligatorii pe care trebuie să le conțină un proces-verbal de constatare și sancționare a unei contravenții sunt următoarele: data și locul unde este încheiat; numele, prenumele, calitatea și instituția din care face parte agentul constatator; datele personale din actul de identitate, inclusiv codul numeric personal, ocupația și locul de muncă ale contravenientului; descrierea faptei contravenționale cu indicarea datei, orei și locului în care a fost săvârșită, precum și arătarea tuturor împrejurărilor ce pot servi la aprecierea gravității faptei și la evaluarea eventualelor pagube pricinuite; indicarea actului normativ prin care se stabilește și se sancționează contravenția; posibilitatea achitării în termen de 48 de ore a jumătate din minimul amenzii prevăzute de actul normativ, dacă acesta prevede o asemenea posibilitate; termenul de exercitare a căii de atac și organul la care se depune plângerea.
Totodată, instanța reține că potrivit dispozițiilor art. 17 din O.G. nr. 2/2001, lipsa mențiunilor privind numele, prenumele și calitatea agentului constatator, numele și prenumele contravenientului, iar în cazul persoanei juridice lipsa denumirii și a sediului acesteia, a faptei săvârșite și a datei comiterii acesteia sau a semnăturii agentului constatator atrage nulitatea procesului verbal.
Procedând la verificarea legalității procesului verbal de constatare și sancționare a contravenției contestat de către petentă, instanța constată că acesta a fost întocmit cu respectarea dispozițiilor O.G. nr. 2/2001, în cuprinsul actului constatator regăsindu-se toate elementele obligatorii prevăzute de art. 17 din O.G. nr. 2/2001, neexistând niciun motiv de nelegalitate care să poată fi invocat de instanță din oficiu.
Instanța reține că, petenta nu a invocat nerespectarea unor dispoziții legale sancționate cu nulitatea relativă.
De asemenea, instanța apreciază că faptele reținute în sarcina petentei au fost descrise suficient pentru a permite corecta încadrare juridică și aplicarea sancțiunilor corespunzătoare, procesul-verbal contestat fiind de natură a răspunde cerințelor legale imperative.
Pentru aceste motive, instanța apreciază că procesul verbal de constatare și sancționare a contravenției ., nr._, din data de 01.06.2014, a fost încheiat cu respectarea condiției legalității.
Cu privire la temeinicia procesului verbal contestat, instanța reține că acesta se bucură de prezumția de temeinicie până la proba contrară, conform art. 34 O.G. nr.2/2001.
Instanța constată că, în prezenta cauză sunt incidente dispozițiile art. 3 pct. 1, pct. 24 și pct. 25 din Legea 61/1991 și ale art. 4 alin. 1 lit. b din Legea 61/1991.
Astfel, potrivit dispozițiilor art. 3, punctele 1, 24 și 25 din Legea 61/1991, ” constituie contravenție săvârșirea oricăreia dintre următoarele fapte, dacă nu sunt comise în astfel de condiții încât, potrivit legii penale, să fie considerate infracțiuni: (...)
1)săvârșirea în public de fapte, acte sau gesturi obscene, proferarea de injurii, expresii jignitoare sau vulgare, amenințări cu acte de violență împotriva persoanelor sau bunurilor acestora, de natură să tulbure ordinea și liniștea publică sau să provoace indignarea cetățenilor ori să lezeze demnitatea și onoarea acestora sau a instituțiilor publice;
24) provocarea ori participarea efectivă la scandal, în locuri sau localuri publice;
25) tulburarea, fără drept, a liniștii locuitorilor prin producerea de zgomote cu orice aparat sau obiect ori prin strigăte sau larmă.”
Totodată, instanța reține că, potrivit dispozițiilor art. 4, alin. 1, lit. b din același act normativ, ”contravențiile prevăzute la art. 3 se sancționează după cum urmează: (...)b) cu amendă de la 200 lei la 1.000 lei, cele prevăzute la pct. 1), 12), 16), 24), 25) și 28).”
Petenta s-a prezentat în instanță și a solicitat încuviințarea administrării probei cu înscrisurile depuse la dosar, precum și a probei testimoniale cu martora J. A..
Cu privire la probațiune, instanța constă că în O.G. nr. 2/2001 nu se arată în mod expres care este forța probatorie a procesului verbal de constatare a contravenției, dar în practica judiciară internă, plecând în principal de la prevederile art. 47 din O.G. nr. 2/2001, care trimit la prevederile Codului de procedură civilă și având în vedere că procesul verbal legal întocmit face dovada până la proba contrarie, s-a statuat că sarcina probei revine celui care contestă realitatea consemnărilor din procesul verbal.
Referitor la procesul verbal, instanța reține că, în genere, fiind întocmit de un agent al statului aflat în exercițiul funcțiunii, se bucura de prezumția de veridicitate în privința constatării stării de fapt.
În ceea ce privește incidența și aplicabilitatea jurisprudenței Curții Europene a Drepturilor Omului, în sensul respectării prezumției de nevinovăție a persoanei sancționate contravențional, prezumție garantată de art. 6 din Convenția pentru apărarea drepturilor și libertăților fundamentale ale drepturilor omului și în materie contravențională și care, în plan procedural, se concretizează prin răsturnarea sarcinii probei, instanța reține că jurisprudența Curții nu interzice, în principiu prezumțiile de fapt sau de drept din sistemele juridice ale statelor semnatare ale Convenției, cu singura condiție ca aceste prezumții să respecte anumite limite rezonabile în raport cu gravitatea faptei și a sancțiunii.
În acest sens, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a stabilit în cauza N. G. împotriva României (cererea nr._/05) procedura de contestare a unui proces-verbal de constatare și sancționare a unei contravenții în domeniul asigurării ordinii și liniștii publice intră în sfera de aplicare a art. 6 CEDO sub aspect penal. Garanțiile prevăzute de acest articol, inclusiv prezumția de nevinovăție, sunt pe deplin aplicabile. Curtea a statuat că odată stabilită aplicabilitatea art. 6 în cauza concretă, este de o importanță crucială ca instanțele de judecată care sunt sesizate cu soluționarea unor plângeri împotriva unor procese-verbale de contravenție, să acorde petenților în mod efectiv posibilitatea de a propune probe prin care să aducă dovada contrară celor reținute de agentul constatator și de a-și prezenta argumentele în apărare, în cadrul unei proceduri contradictorii. Nu mai puțin important este faptul că, pentru a nu se aduce atingere art. 6 din Convenție, orice decizie a instanței naționale de a respinge anumite cereri în apărare sau de a acorda relevanță unei anumite probe în defavoarea alteia, trebuie să fie temeinic motivată, în caz contrar intervenind arbitrarul.
În speță, se constată că norma în baza căreia s-a constatat fapta are caracter general, iar amenda aplicată nu are scop reparator, ci scop de prevenire și pedepsire.
Față de cele expuse mai sus, instanța concluzionează că acuzația adusă petentei este o acuzație penală în sensul Convenției, iar acesta beneficiază și în procedura contravențională de prezumția de nevinovăție, care a fost instituită cu scopul de a proteja indivizii fața de posibilele abuzuri din partea autorităților, dând astfel posibilitatea petenților de a proba cu probe certe și concludente contrariul celor constatate în cuprinsul procesului verbal de contravenție.
În fapt, instanța reține că, petentei i-a fost oferit cadrul necesar pentru a-și expune cauza în condiții de egalitate cu partea adversă, căzând exclusiv în sarcina petentei responsabilitatea modalității efective în care a înțeles să uzeze de drepturile sale procedurale.
Analizând ansamblul probatoriul administrat, instanța constată că, în speță nu s-a probat o realitate contrară celei menționate în procesul-verbal contestat.
Astfel, din coroborarea procesului verbal de constatare a contravenției contestat aflat la fila 16 din dosar, cu raportul agentului constatator aflat la fila 13 din dosar, cu fișa de intervenție la eveniment aflată la fila 14 din dosar, precum și cu declarația martorei O. P., rezultă că, la data de 01.06.2013, în jurul orei 07:57, petenta, aflându-se în hala de lactate din Piața Viilor, a adresat amenințări cu acte de violență și cuvinte jignitoare numitei O. P. și a provocat scandal, tulburând liniștea și ordinea publică, prin strigăte și larmă.
În ceea ce privește declarația martorei J. A. (fila 35), instanța reține că aceasta nu se coroborează cu aspectele relatate de agentul constatator în raportul întocmit și nici cu declarația celuilalt martor audiat în cauză, respectiv a numitei O. P.. Acestea fiind și văzând că martorul propus de petentă se află în relații apropiate cu acesata (din susținerile martorei J. A. rezultă că este cumnata petentei), instanța apreciază că depoziția sa nu poate fi sustrasă viciului subiectivității, astfel că, instanța o va respinge ca nesinceră.
Referior la susținerea petentei, în sensul că, fapta contravențională prevăzută de art. 3 pct. 24 din Legea 61/1991 absoarbe contravenția prevăzută de art. 3, pct. 1 din Legea 61/1991, întrucât în cadrul oricărui scandal care tulbură ordinea și liniștea publică, sunt adresate cel puțin cuvinte jignitoare și injurii, instanța apreciază că este neîntemeiată, dat fiind faptul că, elementele constitutive ale celor două contravenții sunt diferite, fiecare dintre acestea având o existență de sine stătătoare.
În concluzie, deși petenta a avut posibilitatea legală de a dovedi că nu este vinovată, solicitând să fie administrate probe, fapt pe care l-a realizat, prin administrarea probei testimoniale, aceasta nu a reușit să răstoarne prezumția de veridicitate a faptelor constatate de agentul constatator și consemnate în procesul verbal.
Așadar, instanța apreciază că petenta M. M. se face vinovată de contravențiile reținute în sarcina sa, aceasta neputând invoca în fața instanței o culpă proprie pentru a obține anularea procesului verbal, legal întocmit de un agent al statului aflat în exercițiul funcțiunii.
Față de aceste aspecte, instanța apreciază că procesul verbal ., nr._ din data de 01.06.2013, a fost întocmit cu respectarea condiției temeiniciei.
În ceea ce privește sancțiunea contravențională aplicată petentei, potrivit art. 21 alin. 3 din O.G. nr. 2/2001, instanța, ținând seama de principiul proporționalității în stabilirea și aplicarea unei sancțiuni contravenționale, raportat la împrejurările săvârșirii faptei, la modul și mijloacele de săvârșire a acesteia, la scopul urmărit și la urmarea produsă apreciază că agentul constatator a proporționalizat corect sancțiunea aplicată.
Mai mult, în ceea ce privește persoana petentei, instanța constată că aceasta a avut o atitudine nesinceră, nu a recunoscut și nu a regretat săvârșirea faptelor susținând în mod neîntemeiat că agentul constatator a săvârșit un abuz. În plus, instanța constată că petenta a fost sancționat cu amendă în cuantum de 200 lei pentru fapta prevăzută de art. 3 pct. 1 din legea nr. 61/1991 și cu amendă în cuantum de 200 lei pentru fapta prevăzută de art. 3 pct. 24 din legea nr. 61/1991 și cu amendă în cuantum de 200 lei, pentru fapta prevăzută de art. 3 pct. 25 din Legea 61/1991, acestea reprezentând minimul amenzii contravenționale prevăzute de art. 4 din Legea nr. 61/1991. Prin urmare, instanța apreciază că petenta va avea un comportament civilizat pe viitor, în acord cu normele de conviețuire socială, doar prin executarea sancțiunii pecuniare, întrucât faptele săvârșite prezintă o gravitate ridicată, având în vedere atitudinea violentă atât verbal cât și fizic de care a dat dovadă petenta și care a fost de natură să tulbure grav ordinea publică.
Constatând legalitatea și temeinicia procesului verbal de constatare și sancționare a contravenției . nr._, din data de 01.06.2013, instanța, în temeiul art. 34 din O.G. nr. 2/2001, va respinge ca neîntemeiată plângerea contravențională formulată de petenta M. M., în contradictoriu cu intimatul Inspectoratul de Poliție Județean B. și va menține procesul verbal contestat.
În baza art. 453 C.proc.civ., având în vedere și principiul disponibilității, instanța va lua act că nu s-au solicitat cheltuieli de judecată.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DISPUNE
Respinge plângerea formulată de petenta M. M., cu domiciliul în ., județul B., în contradictoriu cu intimatul INSPECTORATUL DE POLIȚIE JUDEȚEAN B., cu sediul în B., Bulevard M. E., nr. 57, județul B., ca neîntemeiată.
Menține ca fiind temeinic și legal procesul-verbal de constatare și sancționare a contravenției ., nr._ din data de 01.06.2013, întocmit de intimatul Inspectoratul de Poliție Județean B..
Ia act că părțile nu au solicitat cheltuieli de judecată.
Cu drept de apel în termen de 30 zile de la comunicare, cererea și motivele de apel urmând a fi depuse la Judecătoria B..
Pronunțată în ședință publică, azi, 20.02.2015.
PREȘEDINTE GREFIER
Z. A. A. C. I. V.
Red. Z.A.A./tehnored. C.I.V../ex.4/18.05.2015
| ← Cerere de valoare redusă. Sentința nr. 1393/2015. Judecătoria... | Înlocuire amendă cu muncă în folosul comunităţii.... → |
|---|
