Plângere contravenţională. Sentința nr. 2026/2015. Judecătoria BOTOŞANI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 2026/2015 pronunțată de Judecătoria BOTOŞANI la data de 24-02-2015 în dosarul nr. 2026/2015
Dosar nr._
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA B.
SECȚIA CIVILĂ
SENTINȚA CIVILĂ NR. 2026
Ședința publică de la 24 Februarie 2015
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: Z. A. A.
GREFIER: C. I. V.
Pe rol se află soluționarea cauzei civile având ca obiect plângere contravențională, formulată de petentul H. D., în contradictoriu cu intimatul INSPECTORATUL DE POLIȚIE JUDEȚEAN B..
La apelul nominal făcut în ședința publică, în ordinea cauzelor aflate pe lista de ședință, la prima strigare a cauzei, a răspuns consilierul juridic G. G., pentru intimat, lipsă fiind petentul.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Reprezentantul intimatului depune la dosar delegație.
În temeiul art. 131 Cod de procedură civilă instanța își verifică competența și acordă cuvântul asupra competenței reprezentantului intimatului, care arată că instanța este competentă să soluționeze prezenta cauză.
Instanța constată că este competentă general, material și teritorial să soluționeze prezenta cauză, față de dispozițiile art. 32, alin.1 din O.G. 2/2001, fiind judecătoria în a cărei rază teritorială de competență a fost săvârșită contravenția.
Instanța pune în discuție durata estimativă a cercetării procesului.
Reprezentantul intimatului arată că estimează durata cercetării procesului la 2 luni.
În temeiul art. 238 C.pr.civ., instanța estimează durata cercetării procesului la o lună.
Instanța constată că, la dosar, petentul a depus o cerere de amânare a cauzei, motivat de faptul că este plecat în străinătate.
Având în vedere că, petentul, nu a depus la dosar și dovada celor susținute în cererea de amânare a cauzei, instanța urmează a o respinge, ca neîntemeiată.
La interpelarea instanței, reprezentantul intimatului arată că nu mai are alte cereri prealabile de formulat ori excepții de invocat.
Nemaifiind alte cereri prealabile de formulat ori excepții de invocat, instanța acordă cuvântul asupra propunerii de probe.
Reprezentantul intimatului solicită încuviințarea administrării probei cu înscrisurile depuse la dosar.
Totodată, instanța constată că, prin cererea de chemare în judecată, petentul a solicitat încuviințarea administrării probei cu înscrisurile depuse la dosar.
În temeiul art. 250-255 și a art. 258 Cod de procedură civilă, instanța încuviințează pentru părți proba cu înscrisurile depuse la dosarul cauzei, apreciind că sunt admisibile și pot duce la soluționarea cauzei.
La interpelarea instanței, reprezentantul intimatului arată că nu mai are alte cereri de formulat, excepții de invocat sau probe de administrat.
Nemaifiind alte cereri de formulat, excepții de invocat sau probe de administrat instanța, în temeiul art. 244 C.pr.civ. declară terminată cercetarea judecătorească.
În baza art. 392 C.pr.civ., instanța declară deschise dezbaterile asupra fondului cauzei și acordă reprezentantului intimatului cuvântul pe fond.
Reprezentantul intimatului solicită respingerea plângerii formulate și menținerea procesului verbal de contravenție contestat și a măsurilor dispuse prin acesta, arătând că sancțiunea a fost aplicată pentru inexistența unor documente, solicitate în urma controlului efectuat de către agentul constatator. În subsidiar, acesta precizează că este de acord cu cererea subsidiară formulată de petent, respectiv aceea de înlocuire a sancțiunii contravenționale a amenzii cu sancțiunea contravențională a avertismentului.
În baza art. 394 C.pr.civ., considerând că au fost lămurite toate împrejurările de fapt și temeiurile de drept ale cauzei, instanța declară închise dezbaterile și reține cauza spre soluționare, pe baza probelor aflate la dosar.
INSTANȚA,
Deliberând asupra cauzei civile de față, constată următoarele:
Prin plângerea înregistrată pe rolul acestei instanțe la data de 29.09.2014, sub numărul_, petentul H. D., în contradictoriu cu intimatul Inspectoratul de Poliție Județean B., a solicitat instanței ca prin hotărârea ce o va pronunța să dispună înlocuirea sancțiunii amenzii contravenționale, în cuantum de 1000 lei, aplicată prin procesul-verbal de constatare și sancționare a contravenției ., nr._, încheiat de intimat la data de 12.09.2014, cu sancțiunea contravențională a avertismentului.
În motivarea plângerii, petentul a arătat că, în data de 12.09.2014, în timp ce conducea autovehiculul cu nr. de înmatriculare_, a fost oprit de organele de poliție și sancționat contravențional cu amendă în cuantum de 1000 lei, pentru fapta de nu prezenta o poliță de asigurare RCA valabilă. A susținut petentul că, în fapt, autovehiculul era asigurat, la societatea de asigurări S.C. EUROINS S.A., așa cum rezultă din polița de asigurare, ./16/H16/DV, nr._, din data de 12.09.2014, pe care de altfel a depus-o la dosar.
În final, a menționat petentul că, amenda contravențională în cuantum de 1000 lei este foarte mare, în raport cu posibilitățile sale financiare, iar societatea care deține autoturismul în cauză este în declin financiar, din cauza lipsei comenzilor și a clienților.
În drept, plângerea contravențională nu a fost motivată.
În conformitate cu dispozițiile art. 411 alin. 1 pct. 2 C.pr.civ., petentul a solicitat judecarea cauzei în lipsă.
În dovedirea plângerii, petentul a depus la dosar, în copie: procesul verbal de constatare a contravenție contestat (fila 4), anexa la certificatului de înmatriculare (fila 5), cartea de identitate (fila 9), certificat de înregistrare ONRC (fila 10), polița de asigurare RCA (fila 11), certificatul de înmatriculare (fila 12).
Plângerea a fost legal timbrată cu taxă judiciară de timbru în cuantum de 20 lei.
La data de 09.01.2015, intimatul a depus întâmpinare, solicitând respingerea plângerii și menținerea procesului-verbal de constatare a contravenției contestat, cu toate măsurile dispuse prin acesta.
În fapt, intimatul a arătat că, în sarcina petentului, s-a reținut faptul că, la data de 12.02.2014, orele 17.57, a condus autovehiculul cu nr. de înmatriculare_, fără a avea asupra sa documentele, fără a prezenta o poliță de asigurare valabilă și având ITP-ul expirat.
A mai arătat intimatul că faptele săvârșite de petent au fost constatate direct de către agentul constatator, motiv pentru care procesul verbal de contravenție contestat se bucură de prezumția de autenticitate și veridicitate, având forța probantă a unui act doveditor preconstituit, care face dovada faptei săvârșite până la proba contrarie.
În drept, au fost invocate prevederile art. 147, pct. 1 din H.G. 1391/2006, art. 10, alin.1 și 48 din Legea nr. 136/1995, art. 101, alin.1, pct. 18 din O.U.G 195/2002 și art. 64 din Legea 136/1995.
În conformitate cu dispozițiile art. 411 alin. 1 pct. 2 C.pr.civ., intimatul a solicitat judecarea cauzei în lipsă.
În dovedire, intimatul a depus, la dosar: raportul agentului constatator (fila 17) și originalul procesului verbal de contravenție contestat (fila 16).
Pentru justa soluționare a cauzei, instanța a încuviințat și administrat pentru părți proba cu înscrisurile depuse la dosar.
Analizând actele și lucările dosarului prin prisma dispozițiilor legale incidente în cauză, instanța reține următoarele:
În fapt, prin procesul verbal de constatare și sancționare a contravenției s-a reținut faptul că, la data de 12.09.2014, în jurul orei 17:57, petentul a condus autoturismul cu numărul de înmatriculare_, din direcția B., către Săveni, fără a avea asupra sa documentele prevăzute de lege, respectiv actul de identitate, permisul de conducere, având ITP-ul expirat, din data de 28.02.2008 și fără a prezenta o poliță de asigurare valabilă (fila 16).
Pentru aceaste fapte, petentul a fost sancționat contravențional cu avertisment pentru contravenția prevăzută de art. 147, pct. 1 din H.G. 1391/2006 și sancționată de art. 101 alin. 1, pct. 18 din O.U.G. 195/2002, cu sancțiune contravențională a avertismentului, pentru contravenția prevăzută de art. 10, alin. 1 din O.U.G. 195/2002 și sancționată de art. 102, alin 1 pct. 1 din O.U.G. 195/2002, cu sancțiunea contravențională a amenzii, în cuantum de 1000 lei, pentru contravenția prevăzută de art. 48 din Legea 136/1995 și sancționată de art. 64 din Legea 136/1995 și cu sancțiunea complementară a reținerii certificatului de înmatriculare și a plăcuțelor cu numărul de înmatriculare.
Procesul-verbal a fost semnat de petent, cu mențiunea „ recunosc abaterile comise și precizez că mașina a fost defectă și abia am reparat-o; nu am poliță valabilă”.
Instanța constată faptul că plângerea contravențională a fost formulată în termenul de 15 zile prevăzut de art. 31 alin. 1 din O.G. nr. 2/2001.
Față de conținutul plângerii contravenționale formulate, instanța reține că, petentul înțelege să conteste doar una dintre contravențiile reținute în sarcina sa, respectiv fapta prevăzută de dispozițiile art. 48 din Legea 136/1995 și sancționată de dispozițiile art. 64 din Legea 136/1995. Pe cale de consecință, instanța nu va mai analiza temeinicia procesului verbal contestat în ceea ce privește contravențiile sancționate cu avertisment.
În drept, instanța, în temeiul art. 34 din O.G. nr.2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, va analiza legalitatea și temeinicia procesului verbal contestat și va hotărî asupra sancțiunii aplicate.
Analizând procesul-verbal în ceea ce privește legalitatea, instanța reține că acesta se bucură de prezumția de legalitate până la proba contrară, conform art. 34 O.G. nr.2/2001.
Potrivit dispozițiilor art. 16 din O.G. nr. 2/2001, elementele obligatorii pe care trebuie să le conțină un proces-verbal de constatare și sancționare a unei contravenții sunt următoarele: data și locul unde este încheiat; numele, prenumele, calitatea și instituția din care face parte agentul constatator; datele personale din actul de identitate, inclusiv codul numeric personal, ocupația și locul de muncă ale contravenientului; descrierea faptei contravenționale cu indicarea datei, orei și locului în care a fost săvârșită, precum și arătarea tuturor împrejurărilor ce pot servi la aprecierea gravității faptei și la evaluarea eventualelor pagube pricinuite; indicarea actului normativ prin care se stabilește și se sancționează contravenția; posibilitatea achitării în termen de 48 de ore a jumătate din minimul amenzii prevăzute de actul normativ, dacă acesta prevede o asemenea posibilitate; termenul de exercitare a căii de atac și organul la care se depune plângerea.
Totodată, instanța reține că potrivit dispozițiilor art. 17 din O.G. nr. 2/2001, lipsa mențiunilor privind numele, prenumele și calitatea agentului constatator, numele și prenumele contravenientului, iar în cazul persoanei juridice lipsa denumirii și a sediului acesteia, a faptei săvârșite și a datei comiterii acesteia sau a semnăturii agentului constatator atrage nulitatea procesului verbal.
Procedând la verificarea legalității procesului verbal de constatare și sancționare a contravenției contestat de către petentă, instanța constată că acesta a fost întocmit cu respectarea dispozițiilor O.G. nr. 2/2001, în cuprinsul actului constatator regăsindu-se toate elementele obligatorii prevăzute de art. 17 din O.G. nr. 2/2001, neexistând niciun motiv de nelegalitate care să poată fi invocat de instanță din oficiu.
Instanța reține că petentul nu a invocat nerespectarea unor dispoziții legale sancționate cu nulitatea relativă.
De asemenea, instanța apreciază că faptele reținute în sarcina petentului au fost descrise suficient pentru a permite corecta încadrare juridică și aplicarea sancțiunilor corespunzătoare, procesul-verbal contestat fiind de natură a răspunde cerințelor legale imperative.
Pentru aceste motive, instanța apreciază că procesul verbal de constatare și sancționare a contravenției ., nr._, din data de 12.09.2014, a fost încheiat cu respectarea condiției legalității.
Cu privire la temeinicia procesului verbal contestat, instanța reține că acesta se bucură de prezumția de temeinicie până la proba contrară, conform art. 34 O.G. nr.2/2001.
Instanța constată că, în prezenta cauză sunt incidente dispozițiile art. 48 și art. 64 din Legea nr. 136/1995.
Astfel, potrivit art. 48 din Legea 136/1995: „persoanele fizice sau juridice care au în proprietate vehicule supuse înmatricularii/înregistrarii în România, precum și tramvaie au obligația să se asigure pentru cazurile de răspundere civilă ca urmare a pagubelor produse prin accidente de vehicule în limitele teritoriale de acoperire și să mențină valabilitatea contractului de asigurare prin plata primelor de asigurare, precum și să aplice pe parbrizul vehiculului sau în alt loc vizibil din exterior vigneta. ”
Totodată, conform art. 64 din Legea 136/1995: „încălcarea de către persoanele fizice sau juridice a obligației de asigurare prevăzute la art. 48 si 56 constituie contravenție și se sancționează cu amendă de la 1000 lei la 2000 lei și cu reținerea certificatului de înmatriculare/înregistrare a vehiculului, până la prezentarea documentului privind incheierea asigurării”.
Petentul nu s-a prezentat în instanță, dar a solicitat încuviințarea administrării probei cu înscrisurile depuse la dosar.
Cu privire la probațiune, instanța constă că în O.G. nr. 2/2001 nu se arată în mod expres care este forța probatorie a procesului verbal de constatare a contravenției, dar în practica judiciară internă, plecând în principal de la prevederile art. 47 din O.G. nr. 2/2001, care trimit la prevederile Codului de procedură civilă și având în vedere că procesul verbal legal întocmit face dovada situației de fapt și a încadrării în drept până la proba contrară, s-a statuat că sarcina probei revine celui care contestă realitatea consemnărilor din procesul verbal.
Referitor la procesul verbal, instanța reține că, în genere, fiind întocmit de un agent al statului aflat în exercițiul funcțiunii, se bucura de prezumția de veridicitate în privința constatării stării de fapt și a încadrării juridice.
În ceea ce privește incidența și aplicabilitatea jurisprudenței Curții Europene a Drepturilor Omului, în sensul respectării prezumției de nevinovăție a persoanei sancționate contravențional, prezumție garantată de art. 6 din Convenția pentru apărarea drepturilor și libertăților fundamentale ale drepturilor omului și în materie contravențională și care, în plan procedural, se concretizează prin răsturnarea sarcinii probei, instanța reține că jurisprudența Curții nu interzice, în principiu prezumțiile de fapt sau de drept din sistemele juridice ale statelor semnatare ale Convenției, cu singura condiție ca aceste prezumții să respecte anumite limite rezonabile în raport cu gravitatea faptei și a sancțiunii.
În acest sens, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a stabilit în Decizia H. și alții c. României (cererea nr. 7034/07) că, în materia circulației rutiere, prevederile art. 6 par. 2 din Convenție nu se opun aplicării unui mecanism care ar instaura o prezumție relativă de conformitate a procesului-verbal cu realitatea, prezumție fără de care ar fi practic imposibilă sancționarea încălcărilor legislației în materie de circulație rutieră, ce intră în competența poliției.
Totodată, în procedura contravențională prevăzută de O.G. nr. 2/2001, contestatorul are posibilitatea de a înlătura această prezumție prin administrarea unor probe certe si concludente, în conformitate cu dispozițiile art. 249 C. pr. civ., probatoriu dublat de rolul activ al judecătorului investit cu soluționarea cauzei, prevăzut de art. 34 alin 1 din O.G. nr. 2/2001.
În fapt, instanța reține că petentului i-a fost oferit cadrul necesar pentru a-și expune cauza în condiții de egalitate cu partea adversă, căzând exclusiv în sarcina petentului responsabilitatea modalității efective în care a înțeles să uzeze de drepturile sale procedurale.
În concluzie, petentul a avut posibilitatea legală de a dovedi că nu este vinovat, solicitând să fie administrate probe, lucru pe care l-a realizat, răsturnând prezumția de veridicitate a celor consemnate în procesul verbal.
Astfel, având în vedere dispozițiile legale sus menționate, respectiv dispozițiile art. 48 și ale art. 64 din Legea nr. 136/1995, instanța reține împrejurarea că, persoana care se poate face vinovată de încălcarea acestora și care, pe cale de consecință poate fi subiect activ al contravenției reținute în procesul-verbal contestat nu este petentul - persoana fizica H. D., în calitate de conducător auto, ci chiar persoana juridica .., în calitate de proprietar al autoturismului, cu nr. de înmatriculare_, astfel cum rezultă din copia certificatului de înmatriculare, depusă la dosar, de către petent.
Instanța mai reține că, potrivit poliței de asigurare RCA ./16/H16/DV nr._ din data de 12.09.2014 (fila 11 dosar) autoturismul cu nr. de înmatriculare_, a fost asigurat pentru perioada 13.09._15. Din acest înscris rezultă fără dubiu că proprietar al autoturismului cu nr. de înmatriculare_ este persoana juridică .., care potrivit dispozițiilor art. 48 alin. 1 din Lg. nr. 136/1995, are obligația să se asigure pentru cazurile de răspundere civilă și să mențină valabilitatea contractului de asigurare. Prin urmare petentul H. D. nu era cel responsabil de respectarea dispozițiilor art. 48 alin. 1 din Lg. nr. 136/1995, în ceea ce privește autoturismul cu nr. de înmatriculare_ .
Așadar, în lipsa unui temei legal, petentul, în calitate de conducător auto, nu poate fi tras la răspundere pentru fapta imputată proprietarului autoturismului, în speță persoanei juridice ..
Prin procedeul adoptat de agentul constatator, de sancționare a conducătorului auto, sancțiunea pecuniară ( amenda) se răsfrânge asupra patrimoniului petentului, și nu al proprietarului, ceea ce nu este acceptat, din moment ce petentul nu a săvârșit contravenția în plan obiectiv.
Mai mult decât atât, instanța reține că, prin întocmirea de către intimat a procesului verbal pe numele unei alte persoane decât cea care se face vinovată de săvârșirea contravenției reținute, s-a încălcat totodată și principiul fundamental al personalității răspunderii contravenționale, conform căruia atât obligația ce decurge dintr-o normă contravențională, cât și răspunderea ce decurge din nesocotirea acelei obligații revin persoanei ce nu si-a respectat obligatia, săvârșind fapta interzisă și nu altei persoane, așadar neputându-se antrena răspunderea contravențională pentru fapta altuia.
Prin urmare, având în vedere cele expuse anterior, instanța apreciază că această obligație nu incumbă conducătorului auto, ci proprietarului autovehiculului, motiv pentru care procesul verbal de constatare și sancționare a contravenției ., nr._, din data de 12.09.2014 nu îndeplinește condiția temeiniciei.
În consecință, instanta va admite plângerea contravențională formulată de petentul H. D., în contradictoriu cu intimatul Inspectoratul de Poliție Județean B. și va dispune anularea procesul verbal de contravenție ., nr._, din data de 12.09.2014.
În temeiul art. 453 C.pr.civ. instanța va lua act că părțile nu au solicitat cheltuieli de judecată.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE:
Admite plângerea contravențională formulată de petentul H. D., cu domiciliul în B., ., județul B., în contradictoriu cu intimatul INSPECTORATUL DE POLIȚIE JUDEȚEAN B., cu sediul în B., Bulevard MihaiEminescu, nr. 57, județul B..
Anulează procesul verbal ., nr._, din data de 12.09.2014, întocmit de intimat, în ceea ce privește contravenția prevăzută de art. 48 din Legea 136/1995 și sancționată de art. 64 din Legea 136/1995.
Ia act că părțile nu au solicitat cheltuieli de judecată.
Cu drept de apel în termen de 30 zile de la comunicare, cererea și motivele de apel urmând a fi depuse la Judecătoria B..
Pronunțată în ședință publică, azi, 24.02.2015.
PREȘEDINTE GREFIER
Z. A.-A. C. I. V.
Red: Z.A.A/.Tehnored: C.I.V./4 ex./25.03.2015
| ← Contestaţie la executare. Sentința nr. 2034/2015. Judecătoria... | Cerere de valoare redusă. Sentința nr. 1881/2015. Judecătoria... → |
|---|
