Plângere contravenţională. Sentința nr. 2847/2015. Judecătoria BOTOŞANI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 2847/2015 pronunțată de Judecătoria BOTOŞANI la data de 18-03-2015 în dosarul nr. 13378/193/2014
Dosar nr._ Plângere contravențională
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA B.
SECȚIA CIVILĂ
Ședința publică din data de 18 martie 2015
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE – C. A.-M.
GREFIER – H. A.
SENTINȚA CIVILĂ NR. 2847
Pe rol, pronunțarea asupra cauzei civile având ca obiect plângere contravențională, formulată de petenta B. M. P., în contradictoriu cu intimatul INSPECTORATUL DE POLIȚIE JUDEȚEAN B..
Dezbaterile în fond au avut loc în ședința publică din data de 4 martie 2015, fiind consemnate în încheierea de ședință din acea dată, încheiere ce face parte integrantă din prezenta sentință și când, din lipsă de timp pentru deliberare, instanța a amânat pronunțarea pentru data de 11 martie 2015 și apoi pentru astăzi, când:
INSTANȚA,
Deliberând asupra cauzei civile de față, constată următoarele:
Prin plângerea înregistrată pe rolul instanței sub nr. 1_ la data de 18.09.2014, petenta B. M. P. a contestat procesul-verbal de contravenție ., nr._ din 03.09.2014, întocmit I.P.J. B., solicitând anularea acestuia.
În motivarea plângerii, petenta a arătat că în ziua descrisă în procesul-verbal, se deplasa cu autoturismul proprietate pe . mun. B., căutând un loc de parcare și, din cauza unui autocamion care intenționa să efectueze virajul la stânga către . blocat. A mai arătat că în acel moment, a sesizat pe partea stângă un loc de parcare, fapt ce a determinat-o să efectueze virajul către stânga, pentru a-l ocupa, încălcând astfel linia continuă.
A menționat petenta că recunoaște faptul că manevra pe care a efectuat-o nu a fost corectă, întrucât a încălcat linia continuă ce desparte cele două sensuri de mers, dar în niciun caz nu s-a deplasat pe sens opus, în regulamentul de circulație, făcându-se o diferențiere clară privind cele două contravenții. Astfel, pentru conducerea pe sensul opus de mers este prevăzută o sancțiune de 540 lei, iar ca sancțiune complementară suspendarea dreptului de a conduce pe o perioadă de 90 de zile, iar pentru contravenția referitoare la efectuarea virajului la stânga, încălcând linia continuă, este prevăzută o sancțiune de 810 lei, și ca sancțiune complementară aplicarea a 6 puncte de penalizare.
În finalul susținerilor, petenta a arătat că manevra efectuată a fost cu intenția de a parca autoturismul, după ce s-a asigurat, în prealabil, că nu incomodează circulația celorlalte vehicule, asumându-și răspunderea pentru încălcarea disp. art. 108, lit. d, pct.9 din OUG 195/2002, însă apreciază că încadrarea de către agentul constatator, a faptei referitoare la circulația pe sens opus este o măsură mult prea drastică față de manevra efectuată.
Petenta nu a indicat temeiul de drept al cererii sale.
În dovedirea plângerii, petenta a depus la dosar, în copie, dovada provizorie de circulație . nr._ din 3.09.2014 (fila 4), copia actului său de identitate (fila 5) și procesul-verbal de constatare a contravenției (fila 6).
Acțiunea petentei a fost legal timbrată, conform dispozițiilor art. 19 din OUG nr. 80/2013.
La data de 09 ianuarie 2015, intimatul I.P.J. B. a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea plângerii și menținerea procesului-verbal de contravenție și a măsurilor dispuse prin acesta.
În motivarea susținerilor din întâmpinare, intimatul a arătat că în ziua de 03.09.2014, în jurul orelor 9:00, petenta a fost depistată în trafic în timp ce conducea autoturismul VW cu nr. de înmatriculare_, efectuând în mod neregulamentar o manevră de intrare pe contrasens pe . apropierea sediului Liceului “M. E.”, încălcând marcajul simplu continuu și depășind axul drumului.
A menționat intimatul că fapta petentei a fost constatată în mod direct de către un lucrător de poliție, iar petenta a recunoscut săvârșirea contravenției, semnând procesul-verbal.
În drept, intimatul și-a întemeiat apărările pe dispozițiile OUG nr. 195/2002 și ale Codului de procedură civilă.
La întâmpinare au fost anexate înscrisuri: raportul agentului constatator, precum și originalul procesului-verbal de constatare a contravenției.
La data de 26.01.2015 petenta a formulat un răspuns la întâmpinare, prin care și-a reiterat susținerile din plângere, arătând că procesul-verbal l-a semnat fără să citească la ce articol din legislația rutieră a fost încadrată fapta sa, ulterior constatând că acel articol a fost incorect menționat.
Pentru justa soluționare a cauzei, instanța a încuviințat și administrat proba cu înscrisurile depuse la dosarul cauzei de către părți.
Analizând probatoriul administrat în cauză, instanța reține următoarele:
Prin procesul verbal de contravenție ., nr._ din data de 03.09.2014, întocmit de către I.P.J. B. – Biroul Rutier, petenta B. M. P. a fost sancționată contravențional cu 540 lei amendă, pentru săvârșirea contravenției prev. de art. 41, alineat 1 din OUG 195/2002 și sancționate conform art. 101, alin. 3, lit. b din Oug nr. 195/2002, iar ca măsură complementară, s-a dispus suspendarea permisului de conducere pe o perioadă de 60 de zile.
În fapt, s-a reținut că în ziua de 03.09.2014, în jurul orei 09:00, petenta a condus autoturismul VW, cu nr. de înmatriculare_ pe . drum de P. Wenge pe sensul opus de mers, încălcând marcajul longitudinal continuu.
Petenta a semnat de luare la cunoștință procesul-verbal de contravenție, fiind consemnată următoarea mențiune: ”Am vrut să parchez în fața laboratorului medical Tritest”.
Față de cele consemnate în cuprinsul procesului-verbal de contravenția, în termen legal a formulat plângere, în conformitate cu dispozițiile art. 31 alin. 1 din O.G. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, motivând că nu se face vinovată de contravenția reținută în sarcina sa.
În temeiul art. 34 din O.G. nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, instanța va analiza legalitatea și temeinicia procesului verbal contestat și va hotărî asupra sancțiunii aplicate.
Cu privire la legalitatea procesului verbal, instanța reține că acesta se bucură de prezumția de legalitate, până la proba contrară, conform art. 34 din O.G. nr. 2/2001.
Conform dispozițiilor prevăzute de art. 17 din O.G. nr. 2/2001, lipsa mențiunilor privind numele, prenumele și calitatea agentului constatator, numele și prenumele contravenientului, iar în cazul persoanei juridice lipsa denumirii și a sediului acesteia, a faptei săvârșite și a datei comiterii acesteia sau a semnăturii agentului constatator atrage nulitatea procesului verbal.
Procedând la verificarea legalității procesului-verbal de constatare și sancționare a contravenției contestat de către petentă, instanța constată că acesta a fost întocmit cu respectarea dispozițiilor O.G. nr. 2/2001, în cuprinsul actului constatator regăsindu-se toate elementele obligatorii prevăzute de art. 17 din O.G. nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, cu modificările și completările ulterioare, neexistând niciun motiv de nelegalitate care să poată fi invocat de instanță din oficiu.
În ceea ce privește motivele de nelegalitate invocate de petentă, instanța urmează să le respingă pentru următoarele considerente:
Petenta a învederat că nu au fost respectate dispozițiile legale, întrucât agentul constatator a efectuat o încadrare eronată în drept, raportat la contravenția săvârșită, reținând dispozițiile art. 101, alin. 3, lit. b din Oug nr. 195/2002, în loc de dispozițiile art. 108, lit. d, pct. 9 din același act normativ.
Instanța constată că petenta a fost sancționată contravențional cu amendă în cuantum de 540 de lei, sub aspectul săvârșirii contravenției sancționate de art. 101, alin. 3, lit. b din OUG nr. 195/2002, conform căruia ” 3) Constituie contravenție și se sancționează cu amenda prevăzută în clasa a III-a de sancțiuni și cu aplicarea sancțiunii contravenționale complementare a suspendării dreptului de a conduce pentru o perioada de 60 de zile săvârșirea de către conducătorul de autovehicul, tractor agricol sau forestier ori tramvai a următoarelor fapte: (...)b) nerespectarea interdicției temporare de circulație instituite pe un anumit segment de drum public.”
Raportând textul de lege indicat de către agentul constatator la descrierea faptei contravenționale din cuprinsul procesului-verbal de constatare și sancționare a contravenției, instanța apreciază că încadrarea juridică a faptei contravenționale nu a fost corect efectuată de către agentul constatator, întrucât, astfel cum inclusiv intimatul a învederat prin întâmpinare, conduita sancționată contravențional a constat în conducerea autovehiculului pe sensul opus de mers, în cauză fiind incidente dispozițiile art. 101, alin. 3, lit. d din OUG nr. 195/2002.
Cu toate acestea, instanța reține că, potrivit art. 16 din O.G. nr. 2/2001, procesul-verbal de contravenție trebuie să conțină în mod obligatoriu indicarea actului normativ prin care se sancționează contravenția, astfel că instanța de judecată are posibilitatea să rețină articolul care prevede fapta contravențională, dacă fapta reținută corespunde acestei fapte, iar sancțiunea aplicată se încadrează în limitele sancționatorii prevăzute de lege. Cu alte cuvinte, chiar în lipsa indicării articolului, alineatului sau a literei corespunzătoare textului legal care sancționează contravenția, instanța are posibilitatea de a identifica textul de lege aplicabil, atât timp cât fapta este suficient descrisă în cuprinsul procesului-verbal de contravenție, iar contestatoarea nu probează nicio vătămare care nu poate fi înlăturată decât prin anularea procesului-verbal de constatare și sancționare a contravenției.
Pe cale de consecință, subliniind că agentul constatator a reținut din eroare în sarcina petentei contravenția sancționată de art. 101, alin. 3, lit. b din OUG nr. 195/2002, în loc de contravenția sancționată de art. 101, alin. 3, lit. d din același act normativ, instanța constată că acest aspect poate fi doar un motiv de nulitate virtuală, care ar putea atrage nulitatea procesului-verbal de contravenție doar în cazul producerii unei vătămări petentei, dar cum acesteia i s-a aplicat o sancțiune similară celei prevăzute de litera d a articolului reținut în cauză, instanța apreciază că nu se impune anularea procesului-verbal de contravenție ., nr._ din data de 03.09.2014 pentru acest motiv.
Petenta a arătat că agentul constatator nu a indicat în mod corect textul de lege aplicabil, în sensul că, prin raportare la conduita sa, trebuiau reținute prevederile art. 108, lit. d, pct. 9 din OUG nr. 195/2002, conform căruia ” (1) Săvârșirea de către conducătorul de autovehicul sau tramvai a uneia sau mai multor contravenții atrage, pe lângă sancțiunea amenzii, și aplicarea unui număr de puncte de penalizare, după cum urmează: (...) d) 6 puncte de penalizare pentru săvârșirea următoarelor fapte: (...) 9. schimbarea direcției de mers prin viraj spre stânga, dacă prin aceasta se încalcă marcajul longitudinal continuu care separa sensurile de circulație.” Cu toate acestea, astfel cum s-a arătat mai sus, raportând situația de fapt reținută în actul constatator la prevederile OUG nr. 195/2002, instanța constată că în cauză sunt aplicabile dispozițiile art. 101, alin. 3, lit. d din acest act normativ, în descrierea faptei contravenționale neregăsindu-se elementele constitutive ale contravenției prevăzute de textul de lege invocat de petentă.
Pentru aceste motive, instanța apreciază că procesul-verbal de constatare și sancționare a contravenției ., nr._ din data de 03.09.2014, respectă condiția legalității.
Sub aspectul temeiniciei procesului-verbal, instanța reține că procesul-verbal de contravenție, în măsura în care cuprinde constatările personale ale agentului constatator, are forță probantă prin el însuși și constituie o dovadă suficientă a vinovăției contestatorului, cât timp acesta din urmă nu este în măsură să prezinte o probă contrară.
Instanța apreciază că în prezenta cauză sunt incidente dispozițiile art. 41, alin. 1, ale art. 101, alin. 3, lit. d și ale art. 111, alin. 1, lit. c din O.U.G. nr. 195/2002.
Astfel, potrivit dispozițiilor art. 41, alin. 1 din O.U.G. nr. 195/2002, ”Vehiculele și animalele, atunci când circulă pe drumurile publice pe care le este permis accesul, trebuie conduse pe partea din dreapta a drumului public, în sensul de circulație, cât mai aproape de marginea partii carosabile, cu respectarea semnificatiei semnalizarii rutiere si a regulilor de circulatie”.
De asemenea, în conformitate cu art. 101, alin. 3, lit. d din același act normativ,”(3) Constituie contraventie si se sanctioneaza cu amenda prevazuta in clasa a III-a de sanctiuni si cu aplicarea sanctiunii contraventionale complementare a suspendarii dreptului de a conduce pentru o perioada de 60 de zile, savarsirea de catre conducatorul de autovehicul sau tramvai a urmatoarelor fapte: d) circulatia pe sens opus, cu exceptia cazurilor in care se efectueaza regulamentar manevra de depasire.”
Totodată, în conformitate cu art. 111, alin. 1, lit. c din O.U.G. nr. 195/2002, ” Permisul de conducere sau dovada inlocuitoare a acestuia se retine in urmatoarele cazuri: (...) c) la savarsirea uneia dintre contraventiile prevazute la art. 100 alin. (3), art. 101 alin. (3), art. 102 alin. (3) si in situatia prevazuta la art. 115 alin. (1).”
Instanța constată faptul că petenta, la cererea de chemare în judecată, a anexat înscrisuri, iar în fața instanței a arătat că solicită administrarea probei cu înscrisurile depuse la dosar.
Cu privire la probațiune, instanța constă că în O.G. nr. 2/2001 nu se arată în mod expres care este forța probatorie a procesului-verbal de constatare a contravenției, dar în practica judiciară internă, plecând în principal de la prevederile art. 47 din O.G. nr. 2/2001, care trimit la prevederile Codului de procedură civilă și având în vedere că procesul verbal legal întocmit face dovada situației de fapt și a încadrării în drept până la proba contrară, s-a statuat că sarcina probei revine celui care contestă realitatea consemnărilor din procesul-verbal.
Din materialul probator administrat in cauza, instanta retine ca petenta nu a reusit sa rastoarne prezumtia de legalitate si temeinicie a procesului-verbal de contraventie.
Astfel, din coroborarea aspectelor consemnate în cuprinsul procesului-verbal de contravenție, cu raportul agentului constatator, care, deși constituie un înscris întocmit ”pro causa”, după formularea întâmpinării, poate servi la lămurirea împrejurărilor de fapt, în măsura în care se coroborează cu alte probe, se desprinde concluzia că la data constatării faptelor consemnate în actul de sancționare a conduitei petentei, petenta a condus autoturismul VW, cu nr. de înmatriculare_ pe . drum de P. Wenge pe sensul opus de mers, încălcând marcajul longitudinal continuu.
În același sens, instanța reține că simpla negare a petentei în sensul că faptele nu corespund adevărului nu este suficientă, atât timp cât aceasta nu aduce probe sau nu prezintă o explicație rațională pentru care agentul ar fi întocmit procesul-verbal cu consemnarea unor situații nereale, pentru a se ridica un dubiu cu privire la obiectivitatea acestuia ori nu invocă alte împrejurări credibile pentru a răsturna prezumția simplă de fapt născută împotriva sa.
Or, în speță, petenta, deși a susținut prin plângerea contravențională și în fața instanței de judecată faptul că la data la care a fost sancționat contravențional, nu a condus autoturismul său pe contrasens, ci doar a virat la stânga pentru a ocupa un loc de parcare, aceasta nu a furnizat nicio probă care să susțină afirmațiile sale.
Tot astfel, în ceea ce privește afirmațiile petentei din cuprinsul cererii de chemare în judecată și din fața instanței de judecată cu privire la faptul că a fost nevoită să schimbe direcția de mers, încălcând marcajul longitudinal continuu din cauza unui camion care intenționa să efectueze virajul către Piața Primăverii, instanța reține că, pe de o parte, acestea nu sunt susținute de vreo dovadă și, pe de altă parte, acest aspect nu este de natură să o exonereze pe contestatoare de răspunderea contravențională și nici nu constituie o cauză care înlătură caracterul contravențional al faptei, în sensul art. 11 din O.G. nr. 2/2001.
În ceea ce privește incidența și aplicabilitatea jurisprudenței Curții Europene a Drepturilor Omului, în sensul respectării prezumției de nevinovăție a persoanei sancționate contravențional, prezumție garantată de art. 6 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului și în materie contravențională și care, în plan procedural, se concretizează prin răsturnarea sarcinii probei, instanța reține că jurisprudența Curții nu interzice, în principiu prezumțiile de fapt sau de drept din sistemele juridice ale statelor semnatare ale Convenției, cu singura condiție ca aceste prezumții să respecte anumite limite rezonabile în raport cu gravitatea faptei și a sancțiunii. În acest sens, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a stabilit în Decizia H. și alții c. României (cererea nr. 7034/07) că, în materia circulației rutiere, prevederile art. 6 par. 2 din Convenție nu se opun aplicării unui mecanism care ar instaura o prezumție relativă de conformitate a procesului-verbal cu realitatea, prezumție fără de care ar fi practic imposibil să sancționezi încălcările legislației în materie de circulație rutieră, intrând în competența poliției.
Totodată, în procedura contravențională prevăzută de OG nr. 2/2001, contestatorul are posibilitatea de a înlătura această prezumție prin administrarea unor probe certe si concludente, în conformitate cu dispozițiile art. 249 C. pr. civ., probatoriu dublat de rolul activ al judecătorului investit cu soluționarea cauzei, prevăzut de art. 34 alin 1 din OG nr. 2/2001.
Conform jurisprudenței Curții Europene a Drepturilor Omului, instanța trebuie să analizeze, în fiecare caz în parte, în ce măsură fapta reținută în sarcina petentului reprezintă o ”acuzație în materie penală”, în sensul art. 6 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului. Această analiză se realizează prin prisma a trei criterii alternative, care pot fi abordate și cumulativ, atunci când analiza lor separată nu permite a se ajunge la o concluzie clară, respectiv: natura faptei, caracterul penal al textului ce definește contravenția, conform legislației interne, și natura și gradul de severitate al sancțiunii aplicate.
În cauză, se constată că normele în baza cărora au fost constatate faptele au caracter general, iar amenda aplicată petentei, în cuantum total de 540 lei nu are scop reparator, ci scop de prevenire și pedepsire.
Odată stabilită aplicabilitatea art. 6 în cauza concretă, instanța de judecată trebuie să acorde petentului în mod efectiv posibilitatea de a propune probe prin care să aducă dovada contrară celor reținute de agentul constatator și de a-și prezenta argumentele în apărare, în cadrul unei proceduri contradictorii. În speță, petenta a avut posibilitatea de a-și proba susținerile și de a-și formula apărările, acesteia fiindu-i comunicată întâmpinarea depusă de intimat, având posibilitatea de a depune răspuns la întâmpinare și de a propune probe pentru clarificarea situației de fapt.
Pe cale de consecință, instanța reține că petentei i-a fost oferit cadrul necesar pentru a-și expune cauza în condiții de egalitate cu partea adversă, căzând exclusiv în sarcina acesteia responsabilitatea modalității efective în care a înțeles să uzeze de drepturile sale procedurale, petenta rezumându-se în a contesta temeinicia procesului-verbal de contravenție, fără a indica probe apte să facă dovada contrară celor reținute în cuprinsul procesului-verbal contestat.
Având în vedere că petenta nu a adus probe pertinente pentru a-și dovedi susținerile, instanța nu poate reține o altă situație decât cea menționată de agentul constatator în procesul- verbal de contraventie, astfel încât plângerea este apreciată ca neîntemeiată.
În ceea ce privește sancțiunea contravențională aplicată petentei pentru săvârșirea contravenției, potrivit art. 21 alin. 3 din O.G. nr. 2/2001, instanța, ținând seama de principiul proporționalității în stabilirea și aplicarea unei sancțiuni contravenționale, raportat la criteriile prevăzute de textul de lege: împrejurările în care a fost săvârșită fapta, modul și mijloacele de săvârșire a acesteia, scopul urmărit, urmarea produsă, precum circumstanțele personale ale contravenientului și celelalte date înscrise în procesul-verbal, apreciază că agentul constatator a proporționalizat corect sancțiunea aplicată.
În ceea ce privește amenda aplicată, instanța constată că nivelul acesteia corespunde pericolului social al faptei și conduitei petentei, mai ales prin raportare la implicațiile pe care nerespectarea normelor rutiere le pot avea cu privire la participanții la trafic, ținând cont totodată și de faptul că săvârșirea contravenției a avut loc într-o zonă aglomerată din municipiul B..
Instanța consideră că acest gen de fapte contravenționale este din ce în ce mai des întâlnit și că este necesară sancționarea contravențională cât mai adecvată a acestor fapte pentru a se realiza scopul educativ și preventiv al sancțiunii contravenționale. De asemenea, aceste fapte contravenționale prezintă un grad de pericol social ridicat, prin aceea că pot conduce la punerea în pericol a participanților la trafic.
Instanța nu poate retine motive pentru înlocuirea sancțiunii cu avertisment, întrucât nu au fost invocate împrejurări în acest sens, și cu atât mai puțin nu au fost dovedite.
În ceea ce priveste suspendarea exercitarii dreptului de a conduce pentru o perioadă de 60 de zile, instanța reține că această sancțiune contravențională complementară se aplică automat, conform dispozitiilor art.100 alin.3 din O.U.G. nr.195/2002, aceasta fiind oportună în contextul în care petenta nu a învederat motive sau circumstanțe personale care să conducă la înlăturarea sancțiunii, iar sancțiunea principală a amenzii a fost menținută.
Având în vedere cele menționate, instanța consideră că dispozițiile art. 21 alin. 3 O.G. 2/2001 au fost respectate cu ocazia aplicării sancțiunii contravenționale, aceasta fiind proporțională cu gradul de pericol social al faptei săvârșite de către petentă.
Pentru aceste motive, instanța, apreciind că există fapta contravenționala și că aceasta a fost corect sancționată, iar procesul–verbal legal întocmit, urmează ca, în temeiul art. 34 din O.G. 2/2001, să respingă plângerea formulată de petentă ca neîntemeiată și să mențină procesul–verbal de constatare a contravenției ca legal și temeinic.
Totodată, în temiul art. 453 C.pr.civ și al dreptului de dispoziție a părților prevăzut de art. 9 C.proc civ., instanța urmează să ia act că nu s-au solicitat cheltuieli de judecată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII,
HOTĂRĂȘTE:
Respinge, ca neîntemeiată, acțiunea având ca obiect plângerea contravențională, formulată de petenta B. M. P., CNP_, domiciliată în municipiul B., .. 51, ., ., în contradictoriu cu intimatul INSPECTORATUL DE POLIȚIE JUDEȚEAN B., cu sediul în mun. B., ..57, jud. B., reprezentat de comisar șef C. C..
Menține procesul-verbal de contravenție ., nr._ din data de 03.09.2014, inclusiv sancțiunea complementară a suspendării exercitării dreptului de a conduce pentru o perioadă de 60 de zile, aplicată prin procesul-verbal de contravenție contestat.
Ia act că nu s-au solicitat cheltuieli de judecată.
Cu drept de apel în termen de 30 de zile de la comunicare, cererea și motivele de apel urmând a fi depuse la Judecătoria B..
Pronunțată în ședință publică, azi, 18.03.2015.
PREȘEDINTE,GREFIER,
C. A.-M.H. A.
Aflată în C.O., semnează
președintele instanței
Red. C.M./tehnored. LMV/ex.4/02.06.2015
| ← Cerere de valoare redusă. Sentința nr. 2318/2015. Judecătoria... | Plângere contravenţională. Sentința nr. 2800/2015.... → |
|---|
