Plângere contravenţională. Sentința nr. 3389/2015. Judecătoria BOTOŞANI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 3389/2015 pronunțată de Judecătoria BOTOŞANI la data de 01-04-2015 în dosarul nr. 3389/2015
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA B.
SECȚIA CIVILĂ
SENTINȚA CIVILĂ NR.3389
Ședința publică de la 01.04.2015
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: Z. A. A.
GREFIER: C. I. V.
Pe rol se află soluționarea cauzei civile având ca obiect plângere contravențională, formulată de petentul S. D., în contradictoriu cu intimatul INSPECTORATUL DE POLIȚIE JUDEȚEAN B..
Dezbaterile au avut loc în ședința publică din 20.03.2015, susținerile părților fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, care face parte integrantă din prezenta, când instanța, având nevoie de timp pentru a delibera, a amânat pronunțarea la data de 27.03.2015 respectiv 01.04.2015, când a hotărât următoarele:
INSTANȚA,
Deliberând asupra cauzei civile de față, constată următoarele:
Prin plângerea înregistrată pe rolul acestei instanțe la data de 29.09.2014, sub numărul_, petentul S. D., în contradictoriu cu intimatul Inspectoratul de Poliție Județean B., a solicitat instanței ca, prin hotărârea ce o va pronunța să dispună anularea procesului-verbal de constatare și sancționare a contravenției ., nr._, din data de 23.08.2014 încheiat de intimat.
În motivarea plângerii, petentul a arătat că, în ziua de 23.08.2014, a fost sancționat contravențional cu amendă contravențională, în cuantum de 1170 lei, reținându-se în sarcina sa că ar fi condus autoturismul cu nr. de înmatriculare_, pe DE 58, în localitatea Huțani, cu o viteză de 78 km/h, precum și faptul că, nu ar fi avut asupra sa cartea de identitate.
A susținut petentul că, într-adevăr a condus la data respectivă autoturismul menționat, însă nu a avut viteza reținută de agentul constatator. Mai mult, petentul a arătat că, agentul constatator a modificat procesul verbal, în sensul că a menționat, în mod fals, că nu ar fi avut asupra sa cartea de identitate.
În drept, au fost invocate prevederile OG 2/2001 și ale OUG 195/2002.
În dovedirea plângerii, petentul a depus la dosar, în copie: procesul verbal de contravenție contestat și dovada de comunicare a acestuia (fila 4).
Plângerea a fost legal timbrată cu taxă judiciară de timbru în cuantum de 20 lei.
La data de 12.12.2014, intimatul a depus întâmpinare, prin care a solicitat respingerea plângerii contravenționale și menținerea procesului verbal de contravenție și a măsurilor dispuse prin acesta.
În fapt, intimatul a arătat că, la data de 23.08.2014, agentul constatator aflat în exercitarea atribuțiilor de serviciu, acționând conform planificării pe DE 58, cu autospeciala MAI_, a înregistrat cu mijloace tehnice omologate și avizate metrologic, autoturismul marca Mercedes, cu nr. de înmatriculare_, condus de petent, care circula pe raza localității Huțani, cu o viteză de 78 km/h, în localitate. Totodată, intimatul a precizat că, agentul constatator a constatat direct și nerespectarea de către petent a obligației de a avea asupra sa actul de identitate.
A mai menționat intimatul că, aparatul radar a fost verificat din punct de vedere metrologic, conform buletinului de verificare metrologică depus la dosar.
În drept, au fost invocate prevederile art. 121, alin. 1, ale art. 147, pct. 1 din HG 1391/2006, ale art. 100 alin. 2 și ale art. 101, alin. 1 pct. 18 din O.U.G. 195/2002.
În dovedire, intimatul a depus la dosar: raportul agentului constatator (fila 16), originalul procesului verbal de contravenție contestat (fila 28), dovada de comunicare a procesului verbal de contravenție (fila 27), cazierul auto al petentului (fila 17), atestat operator radar nr._/01.04.2010 și buletinului de verificare metrologică nr._/31.03.2014 (fila 18), planșa foto (filele 19-20).
În conformitate cu dispozițiile art. 223 C.pr.civ., intimatul a solicitat judecarea cauzei în lipsă.
Pentru justa soluționare a cauzei, instanța a încuviințat și administrat pentru părți proba cu înscrisurile depuse la dosar, proba cu înregistrarea video a contravenției reținută în sarcina petentului și proba cu planșa foto.
Analizând actele și lucările dosarului prin prisma dispozițiilor legale incidente în cauză, instanța reține următoarele:
Prin procesul-verbal ..P., nr._, din data de 23.08.2014, întocmit de către intimatul Inspectoratul de Poliție Județean B., contestatorul a fost sancționat contravențional cu amendă, în cuantum de 450 lei și 3 puncte de penalizare, pentru săvârșirea contravenției prevăzute de art. 121 alin. 1 din H.G. 1391/2006 și sancționate de art. 100 alin. 2 din OUG 195/2002 și cu amendă în cuantum de 720 lei, pentru săvârșirea contravenției prevăzute de art. 147, punctul 1 din H.G. 1391/2006 și sancționată de art. 101, alin. 1, pct. 8 din O.U.G. 195/2002.
În fapt, prin procesul-verbal de constatare a contravenției s-a reținut că la data de 23.08.2014, în jurul orei 16:03, petentul a condus autoturismul marca Mercedes, cu nr. de înmatriculare_, pe DE 58, localitatea Huțani, cu o viteză de 78 km/h, în plus cu 28 km/h față de limita legală, viteza fiind înregistrată cu aparatul radar montat pe autospeciala de poliție MAI_. De asemenea, în sarcina petentului s-a reținut că, acesta nu avea asupra sa cartea de identitate (fila 28).
Procesul-verbal de contravenție nu a fost semnat de petent, întrucât acesta a refuzat să semneze, fiind în schimb semnat de un martor asistent.
Instanța constată faptul că plângerea contravențională a fost formulată în termenul de 15 zile prevăzut de art. 31 alin. 1 din O.G. nr. 2/2001.
În drept, instanța, în temeiul art. 34 din O.G. nr.2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, va analiza legalitatea și temeinicia procesului verbal contestat și va hotărî asupra sancțiunii aplicate.
Analizând procesul-verbal în ceea ce privește legalitatea, instanța reține că acesta se bucură de prezumția de legalitate, până la proba contrară, conform art. 34 din O.G. nr. 2/2001.
Potrivit dispozițiilor art. 16 din O.G. nr. 2/2001, elementele obligatorii pe care trebuie să le conțină un proces-verbal de constatare și sancționare a unei contravenții sunt următoarele: data și locul unde este încheiat; numele, prenumele, calitatea și instituția din care face parte agentul constatator; datele personale din actul de identitate, inclusiv codul numeric personal, ocupația și locul de muncă ale contravenientului; descrierea faptei contravenționale cu indicarea datei, orei și locului în care a fost săvârșită, precum și arătarea tuturor împrejurărilor ce pot servi la aprecierea gravității faptei și la evaluarea eventualelor pagube pricinuite; indicarea actului normativ prin care se stabilește și se sancționează contravenția; posibilitatea achitării în termen de 48 de ore a jumătate din minimul amenzii prevăzute de actul normativ, dacă acesta prevede o asemenea posibilitate; termenul de exercitare a căii de atac și organul la care se depune plângerea.
Totodată, instanța reține că potrivit dispozițiilor art. 17 din O.G. nr. 2/2001, lipsa mențiunilor privind numele, prenumele și calitatea agentului constatator, numele și prenumele contravenientului, iar în cazul persoanei juridice lipsa denumirii și a sediului acesteia, a faptei săvârșite și a datei comiterii acesteia sau a semnăturii agentului constatator atrage nulitatea procesului verbal.
Procedând la verificarea legalității procesului verbal de constatare și sancționare a contravenției contestat de către petent, instanța apreciază că acesta a fost întocmit cu respectarea dispozițiilor legale incidente și cuprinde elementele obligatorii prevăzute de art. 17 din O.G nr. 2/2001, neexistând cazuri de nulitate absolută ce ar putea fi invocate din oficiu.
Instanța reține că petentul nu a invocat nerespectarea unor dispoziții legale sancționate cu nulitatea relativă.
De asemenea, instanța apreciază că faptele reținute în sarcina petentului au fost descrise suficient pentru a permite corecta încadrare juridică și aplicarea sancțiunilor corespunzătoare, procesul-verbal contestat fiind de natură a răspunde cerințelor legale imperative.
Pentru aceste motive, instanța apreciază că procesul verbal de constatare și sancționare a contravenției . nr._, din data de 23.08.2014, a fost încheiat cu respectarea condiției legalității.
Sub aspectul temeiniciei procesului verbal, instanța reține că acesta se bucură de prezumția de temeinicie, până la proba contrară, conform art. 34 din O.G. nr. 2/2001.
Instanța constată că, în prezenta cauză sunt incidente dispozițiile art. 49 alin. 1, art. 100 alin. 2, art. 108 alin. 1 lit. b) din O.U.G. nr. 195/2002, ale art. 121 alin. 1 din H.G. 1291/2006, ale art. 147 pct. 1 din H.G. 1391/2006 și ale art. 101 alin. 1 pct. 18 din OUG 195/2002.
Astfel, potrivit art. 100 alin. 2 din O.U.G. nr. 195/2002: „(1) Constituie contravenții și se sancționează cu amenda prevăzută în clasa a II-a de sancțiuni (…) (2) Amenda contravențională prevăzută la alin. (1) se aplică și conducătorului de autovehicul sau tramvai care săvârșește o faptă pentru care se aplică 3 puncte de penalizare, conform art. 108 alin. (1) lit. b)”.
Conform art. 108 alin. 1 lit. b) din O.U.G. nr. 195/2002: „(…) Săvârșirea de către conducătorul de autovehicul sau tramvai a uneia sau mai multor contravenții atrage, pe lângă sancțiunea amenzii, și aplicarea unui număr de puncte de penalizare, după cum urmează: b) (...) 3 puncte de penalizare pentru săvârșirea următoarelor fapte:
3. depășirea cu 21 - 30 km/h a vitezei maxime admise pe sectorul de drum respectiv pentru categoria din care face parte autovehiculul condus, constatată, potrivit legii, cu mijloace tehnice omologate și verificate metrologic”.
De asemenea, potrivit art. 121 alin. 1 din H.G. 1391/2006: „(1) Conducătorii de vehicule sunt obligați să respecte viteza maximă admisă pe sectorul de drum pe care circulă și pentru categoria din care face parte vehiculul condus, precum și cea impusă prin mijloacele de semnalizare”.
Cu privire la limita de viteză admisă, art. 49 alin. 1 din O.U.G. nr. 195/2002 statuează că: „Limita maximă de viteză în localități este de 50 km/h”, nefiind necesară amplasarea unui indicator privind restricția de viteză în acest sens, petentul având obligația de a cunoaște și de a respecta dispozițiile O.U.G. nr. 195/2002 și ale H.G. nr. 1391/2006.
Totodată, potrivit dispozițiilor art. 147 pct. 1 din H.G. 1391/2006: „conducătorul de autovehicul sau de tramvai este obligat: 1. să aibă asupra sa actul de identitate, permisul de conducere, certificatul de înmatriculare sau de înregistrare și, după caz, atestatul profesional, precum și celelalte documente prevăzute de legislația în vigoare”, iar conform art. 101 alin. 1 pct. 18 din O.U.G. 195/2002: „(1) Constituie contravenții și se sancționează cu amenda prevăzută în clasa a III-a de sancțiuni următoarele fapte săvârșite de persoane fizice: 18. nerespectarea obligației conducătorului de vehicul de a avea asupra sa documentele prevăzute la art. 35 alin. (2)”.
Prin plângerea formulată, petentul a contestat atât faptul că ar fi circulat cu o viteză de 78 km/h, la data de 23.08.2014, pe sectorul de drum, pe care există limitare de viteză la 50 km/h, cât și faptul că nu ar fi avut asupra sa cartea de identitate.
Petentul nu s-a prezentat în instanță, dar a solicitat încuviințarea administrării probei cu înscrisuri, depunând în acest sens, la dosar, copia procesui-verbal . nr._/23.08.2014 și dovada comunicării acestuia (fila 8), fără însă a solicita administrarea altor probe.
Cu privire la probațiune, instanța constă că în O.G. nr. 2/2001 nu se arată în mod expres care este forța probatorie a procesului verbal de constatare a contravenției, dar în practica judiciară internă, plecând în principal de la prevederile art. 47 din O.G. nr. 2/2001, care trimit la prevederile Codului de procedură civilă și având în vedere că procesul verbal legal întocmit face dovada până la proba contrarie, s-a statuat că sarcina probei revine celui care contestă realitatea consemnărilor din procesul verbal.
Procesul verbal fiind întocmit de un agent al statului aflat în exercițiul funcțiunii, se bucura de prezumția de veridicitate în privința constatării stării de fapt.
În ceea ce privește incidența și aplicabilitatea jurisprudenței Curții Europene a Drepturilor Omului, în sensul respectării prezumției de nevinovăție a persoanei sancționate contravențional, prezumție garantată de art. 6 din Convenția pentru apărarea drepturilor și libertăților fundamentale ale drepturilor omului și în materie contravențională și care, în plan procedural, se concretizează prin răsturnarea sarcinii probei, instanța reține că jurisprudența Curții nu interzice, în principiu prezumțiile de fapt sau de drept din sistemele juridice ale statelor semnatare ale Convenției, cu singura condiție ca aceste prezumții să respecte anumite limite rezonabile în raport cu gravitatea faptei și a sancțiunii.
În acest sens, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a stabilit în Decizia H. și alții c. României că, în materia circulației rutiere, prevederile art. 6 par. 2 din Convenție nu se opun aplicării unui mecanism care ar instaura o prezumție relativă de conformitate a procesului-verbal cu realitatea, prezumție fără de care ar fi practic imposibil să sancționezi încălcările legislației în materie de circulație rutieră, intrând în competența poliției. Totodată, în procedura contravențională prevăzută de OG nr. 2/2001, contestatorul are posibilitatea de a înlătura această prezumție prin administrarea unor probe certe si concludente, în conformitate cu dispozițiile art. 249 C.pr.civ., probatoriu dublat de rolul activ al judecătorului investit cu soluționarea cauzei, prevăzut de art. 34 alin 1 din OG nr. 2/2001.
Astfel, simpla negare a petentului în sensul că faptele nu corespund adevărului nu este suficientă, atâta timp cât acesta nu aduce probe sau nu prezintă o explicație rațională pentru care agentul ar fi întocmit procesul-verbal cu consemnarea unor situații nereale, pentru a se ridica un dubiu cu privire la obiectivitatea acestuia ori, nu invocă alte împrejurări credibile pentru a răsturna prezumția simplă de fapt născută împotriva sa.
Instanța reține că petentului i-a fost oferit cadrul necesar pentru a-și expune cauza în condiții de egalitate cu partea adversă, căzând exclusiv în sarcina petentului responsabilitatea modalității efective în care a înțeles să uzeze de drepturile sale procedurale.
În ceea ce privește fapta prevăzută de art. 121 alin. 1 din H.G. 1391/2006 și sancționată de art. 100 alin. 2 din OUG 195/2002, instanța constată că, din ansamblul materialului probatoriu administrat în cauză, reiese că, intimatul a făcut dovada celor reținute în procesul verbal de constatare și sancționare a contravenției, fapta prevăzută de art. 121 alin. 1 din H.G. 1391/2006 și sancționată de art. 100 alin. 2 din OUG 195/2002, fiind înregistrată cu mijloace tehnice omologate și verificate metrologic.
Astfel, conform copiei buletinului de verificare metrologică nr._/31.03.2014 (fila 18), cinemometrul de control rutier tip R. AUTOVISION montat pe Dacia L. MCV cu nr. MAI_ a fost declarat ADMIS, valabilitatea verificării fiind de 1 an, iar potrivit atestatului operator „Autovision” nr._/01.04.2010 (fila 18) ag. F. R. putea desfășura operațiuni de măsurare a vitezei cu cinemometrul „Autovision”. De asemenea, dispozitivul radar era apt să funcționeze atât în regim staționar cât și în regim de viteză.
Din planșele foto (filele 19-20) și din înregistrarea video (fila 34) depuse la dosar de către intimat, se observă că la data de 23.08.2014, la orele 16:03:15-16:03:16, autoturismul marca Mercedes, cu numărul de înmatriculare_, condus de petent a circulat cu o viteză de 78 km/h. Se atestă, astfel, atât viteza indicată cât și „identitatea” autoturismului vizat de dispozitivul radar. Instanța mai reține că, pe sensul de mers al petentului nu se deplasau alte autoturisme care, eventual, ar fi putut atrage suspiciunea vreunor „interferențe” apte să altereze realitatea faptelor surprinse de aparatul radar.
Prin urmare, în cauză, temeinicia procesului-verbal contestat este susținută din punct de vedere probator de o probă obiectivă clară, respectiv filmul cu vehiculul condus de petent și înregistrarea vitezei vehiculului în localitate, viteză față de care agentul constatator a reținut săvârșirea contravenției prevăzute și sancționate de art. 100 alin. 2 din O.U.G. nr. 195/2002.
Astfel, instanța consideră că petentul se face vinovat de contravenția reținută în sarcina sa, procesul verbal contestat fiind întocmit cu respectarea condiției de temeinicie, în ceea ce privește fapta prevăzută de art. 121 alin. 1 din H.G. 1391/2006 și sancționată de art. 100 alin. 2 din OUG 195/2002.
În ceea ce privește fapta prevăzută de art. 147 pct. 1 din H.G. 1391/2006 și sancționată de art. 101 alin. 1 pct. 18 din OUG 195/2002, instanța reține că, din ansamblul materialului probatoriu administrat în cauză, respectiv din procesul verbal de constatare a contravenției contestat aflat la fila 28 din dosar și din raportul agentului constatator aflat la fila 26 din dosar, reiese că la data de 23.08.2014, în jurul orei 16:03, petentul a condus autoturismul marca Mercedes, cu nr. de înmatriculare_, pe DE 58, localitatea Huțani și fiind oprit în trafic, acesta nu avea asupra sa cartea de identitate.
În consecință, întrucât contravenția contestată de către petent a fost constatată în mod direct de către agentul constatator, situație în care procesul verbal de constatare și sancționare a contravenției se bucură de prezumția relativă de temeinicie și cum petentul, prin probele propuse și administrate nu a făcut dovada pozitivă a unei alte situații de fapt, instanța apreciază că acesta nu poate să-și invoce propria culpă pentru a obține anularea procesului verbal de constatare a contravenției contestat, legal întocmit de un agent al statului aflat în exercițiul funcțiunii.
Astfel, instanța consideră că, petentul se face vinovat și de contravenția reținută în sarcina sa, procesul verbal contestat fiind întocmit cu respectarea condiției de temeinicie și în privința faptei prevăzute de art. 147 pct. 1 din H.G. 1391/2006 și sancționate de art. 101 alin. 1 pct. 18 din OUG 195/2002.
Având în vedere aceste considerente, instanța apreciază că nu există niciun dubiu cu privire la faptele reținute în sarcina petentului și apreciază că procesul verbal de constatare și sancționare a contravenției ..P, nr._, din data de 23.08.2014 a fost întocmit cu respectarea condiției temeiniciei.
În ceea ce privește individualizarea sancțiunii aplicate, instanța reține că potrivit dispozițiilor art. 21 alin.3 din O.G.nr.2/2001, sancțiunea se aplică în limitele prevăzute de actul normativ și trebuie să fie proporțională cu gradul de pericol social al faptei săvârșite, ținându-se seama de împrejurările în care a fost săvârșită fapta, de modul și mijloacele de săvârșire a acesteia, de scopul urmărit, de urmarea produsă, precum și de circumstanțele personale ale contravenientului.
Astfel, instanța apreciază că sancțiunile aplicate au fost corect individualizate de agentul constatator, depășirea vitezei de deplasare prezintând un grad ridicat de pericol social, nu doar pentru siguranța conducătorului auto, ci și pentru ceilalți participanți la trafic, având în vedere riscul ridicat de producere a unor grave accidente de circulație. Mai mult decât atât, instanța reține că petentul a avut posibilitatea de a achita jumătate din minimul amenzii și de a limita, astfel, efectele pecuniare ale propriilor fapte contravenționale. Totodată, instanța are în vedere și cazierul contravențional depus la dosar de către intimat (fila 17), din care rezultă că petentul nu este la prima abatere de la normele rutiere, acesta fiind sancționat de mai multe ori, chiar și pentru fapte de aceeași natură. De asemenea, instanța constată că, petentul nu a propus probe în susținerea plângerii formulate, de natură să combată situația de fapt reținută în cuprinsul procesului verbal de contravenție contestat și nici nu s-a prezentat în instanță la termenele de judecată.
Instanța mai apreciază că aplicarea sancțiunii complementare a punctelor de penalizare se impune pentru ca petentul să înțeleagă regulile de circulație pe drumurile publice, necesitatea nu numai legală, dar și morală și de bun simț de a respecta aceste reguli și de a nu fi un pericol cel puțin pentru ceilalți participanți la trafic.
Față de situația de fapt și de drept expusă, instanța constată că procesului verbal de constatare și sancționare a contravenției ..P, nr._, din data de 23.08.2014, este legal și temeinic, iar sancțiunea aplicată este corect individualizată, astfel încât în temeiul art. 34 O.G. nr.2/2001, va respinge, ca neîntemeiată, plângerea contravențională formulată de petentul S. D., în contradictoriu cu intimatul Inspectoratul de Poliție Județean B..
În temeiul art. 453 C.pr.civ. instanța va lua act că părțile nu au solicitat cheltuieli de judecată.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE:
Respinge plângerea formulată de petentul S. D., domiciliat în Bacău, .. 129, ., județul Bacău, în contradictoriu cu intimatul INSPECTORATUL DE POLIȚIE JUDEȚEAN B., cu sediul în B., Bulevard M.E., nr. 57, județul B., ca neîntemeiată.
Menține ca fiind temeinic și legal procesul-verbal de constatare și sancționare a contravenției ..P, nr._, din data de 23.08.2014, întocmit de intimatul Inspectoratul de Poliție Județean B..
Ia act că părțile nu au solicitat cheltuieli de judecată.
Cu drept de apel în termen de 30 zile de la comunicare, cererea și motivele de apel urmând a fi depuse la Judecătoria B..
Pronunțată în ședință publică, azi, 01.04.2015.
PREȘEDINTE GREFIER
Z. A. A. C. I. V.
Red: Z.A.A/.Tehnored: C.I.V./4 ex./20.04.2015
| ← Pretenţii. Sentința nr. 3291/2015. Judecătoria BOTOŞANI | Validare poprire. Sentința nr. 3451/2015. Judecătoria BOTOŞANI → |
|---|
