Plângere contravenţională. Sentința nr. 3392/2015. Judecătoria BOTOŞANI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 3392/2015 pronunțată de Judecătoria BOTOŞANI la data de 01-04-2015 în dosarul nr. 3392/2015
Dosar nr._
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA B.
SECȚIA CIVILĂ
SENTINȚA CIVILĂ NR. 3392
Ședința publică de la 1 Aprilie 2015
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: Z. A. A.
GREFIER: C. I. V.
Pe rol se află judecarea cauzei civile având ca obiect plângere contravențională, formulată de petentul M. D., în contradictoriu cu intimatul INSPECTORATUL DE POLIȚIE JUDEȚEAN B..
Dezbaterile au avut loc în ședința publică din data de 20.03.2015, susținerile părților fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, care face parte integrantă din prezenta, când instanța, având nevoie de timp pentru a delibera a amânat pronunțarea la data de 27.03.2015, respectiv la data de 01.04.2015, când a hotărât următoarele:
INSTANȚA,
Deliberând asupra cauzei civile de față, constată următoarele:
Prin plângerea înregistrată pe rolul acestei instanțe la data de 07.10.2014, sub numărul_, petentul M. D., în contradictoriu cu intimatul Inspectoratul de Poliție Județean B., a solicitat instanței ca prin hotărârea ce o va pronunța să dispună anularea procesului-verbal de constatare și sancționare a contravenției ., nr._, din data de 04.10.2014, încheiat de intimat.
În motivarea plângerii, petentul arătat că, în ziua de 04.10.2014, în timp ce se deplasa cu autoturismul marca Peugeot, cu nr. de înmatriculare_, în afara localității Sulița, județul B., a fost oprit și sancționat de un echipaj de poliție pentru că ar fi circulat cu o viteză de 102 km/h, în localitate.
În drept, au fost invocate dispozițiile art. 31 din OG 2/2001.
În dovedirea plângerii, petentul a depus, în copie: procesul verbal de contravenție contestat (fila 6) și cartea de identitate (fila 4). Totodată, a solicitat ca intimatul să depună la dosar, înregistrarea video a contravenției reținute în sarcina sa, certificatul de omologare și buletinul de verificare metrologică a aparatului radar, autorizația de operator radar, precum și avizul psihologic și cel medical-periodic privindu-l pe agentul constatator.
Plângerea a fost legal timbrată cu taxă judiciară de timbru în cuantum de 20 lei.
La data de 14.11.2014, petentul a depus la dosar precizări, prin care a arătat că, pe porțiunea de drum unde a fost oprit și sancționat de agenții de poliție era un indicator rutier cu semnificația „Terminarea tuturor restricțiilor” și, mai mult decât, în apropiere se afla un transformator de înaltă tensiune, apreciind ca viciată măsurătoarea efectuată de aparatul radar.
În dovedire petentul a depus la dosar planșă foto (filele 14-15).
La data de 17.12.2014, intimatul a formulat întâmpinare, prin care a solicitat respingerea plângerii contravenționale și menținerea procesului verbal de contravenție și a măsurilor dispuse prin acesta.
În fapt, a arătat intimatul că, în sarcina petentului s-a reținut că, la data de 04.10.2014, ora 21:00 a condus autoturismul marca Peugeot, cu nr. de înmatriculare_, pe raza localității Sulița, județul B., având o viteză de 102 km/h, în localitate, înregistrată cu mijloace tehnice omologate și avizate tehnologic.
A mai precizat intimatul că aparatul radar a fost verificat din punct de vedere metrologic, acesta având posibilitatea de a acționa atât în regim staționar, cât și de deplasare.
În drept, au fost invocate prevederile art. 121, alin.1 din HG 1391/2006 și ale art. 102, alin. 3, lit. e din O.U.G. 195/2002.
În dovedire, intimatul a depus la dosar: raportul agentului constatator (fila 26), originalul procesului verbal de contravenție contestat (fila 34), dovada de comunicare a acestuia (fila 35), atestat de operator radar nr. 585.510/01.04.2010 privindu-l pe agentul de poliție C. D. și buletin de verificare metrologică nr._/31.03.2014 (fila 25), planșă foto (filele 21-24) și CD-ul cu înregistrarea video a contravenției reținute în sarcina petentului (fila 19).
În conformitate cu dispozițiile art. 223 alin. 3 C.pr.civ., intimatul a solicitat judecarea cauzei în lipsă.
La data de 14.01.2015, petentul a depus la dosar răspuns la întâmpinare, reiterând, în esență, susținerile din cuprinsul plângerii. A mai adăugat acesta că pe porțiunea de drum în cauză s-au mutat indicatoarele de intrare, respectiv ieșire din localitatea Sulița, cu câteva sute de metri în afara satului, însă nu s-au mutat și indicatoarele rutiere, învederând că în interiorul localității există un semn rutier „Terminarea tuturor restricțiilor”, ceea ce presupune că nu mai există limitare de viteză. Totodată, a susținut petentul că, cinometrele pot avea în condiții normale de funcționare, o toleranță la viteze de până la 100 km/h de +/- 3 km/h.
Pentru justa soluționare a cauzei, instanța a încuviințat și administrat pentru părți proba cu înscrisurile depuse la dosarul cauzei, precum și proba cu înregistrarea video a contravenției reținute în sarcina petentului. Totodată, instanța a dispus emiterea unei adrese către CNADNR SA, cu mențiunea de a preciza care sunt indicatoarele și marcajele rutiere care acționează pe raza localității Sulița, județul B., precum și de a arăta dacă înainte de ieșirea din localitate există un indicator cu semnificația „Terminarea tuturor restricțiilor”.
Analizând actele și lucările dosarului prin prisma dispozițiilor legale incidente în cauză, instanța reține următoarele:
În fapt, prin procesul-verbal de constatare și sancționare a contravenției ..P., nr._, din data de 04.10.2014, s-a reținut că la data de 04.10.2014, în jurul orei 16:59, petentul a condus autoturismul marca Peugeot, cu nr. de înmatriculare_, pe DJ 297, în localitatea Sulița, cu o viteză de 102 km/h, în plus cu 52 km/h față de limita legală, fapta reținută fiind înregistrată cu aparatul radar, montat pe autospeciala MAI_ (fila 34).
Petentul a fost sancționat cu amendă contravențională în cuantum de 810 lei, și cu sancțiunea complementară a suspendării exercitării dreptului de a conduce pe o perioadă de 90 zile, pentru săvârșirea contravenției prevăzută de art. 121 alin. 1 din H.G. 1391/2002 și sancționată de art. 102 alin. 3 lit. e) din O.U.G. nr. 195/2002.
Procesul-verbal nu a fost semnat de petent, întrucât acesta a refuzat să semneze, fiind în schimb semnat de un martor asistent.
Instanța constată faptul că plângerea contravențională a fost formulată în termenul de 15 zile prevăzut de art. 31 alin. 1 din O.G. nr. 2/2001.
În drept, instanța, în temeiul art. 34 din O.G. nr.2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, va analiza legalitatea și temeinicia procesului verbal contestat și va hotărî asupra sancțiunii aplicate.
Analizând procesul-verbal în ceea ce privește legalitatea, instanța reține că acesta se bucură de prezumția de legalitate, până la proba contrară, conform art. 34 din O.G. nr. 2/2001.
Potrivit dispozițiilor art. 16 din O.G. nr. 2/2001, elementele obligatorii pe care trebuie să le conțină un proces-verbal de constatare și sancționare a unei contravenții sunt următoarele: data și locul unde este încheiat; numele, prenumele, calitatea și instituția din care face parte agentul constatator; datele personale din actul de identitate, inclusiv codul numeric personal, ocupația și locul de muncă ale contravenientului; descrierea faptei contravenționale cu indicarea datei, orei și locului în care a fost săvârșită, precum și arătarea tuturor împrejurărilor ce pot servi la aprecierea gravității faptei și la evaluarea eventualelor pagube pricinuite; indicarea actului normativ prin care se stabilește și se sancționează contravenția; posibilitatea achitării în termen de 48 de ore a jumătate din minimul amenzii prevăzute de actul normativ, dacă acesta prevede o asemenea posibilitate; termenul de exercitare a căii de atac și organul la care se depune plângerea.
Totodată, instanța reține că potrivit dispozițiilor art. 17 din O.G. nr. 2/2001, lipsa mențiunilor privind numele, prenumele și calitatea agentului constatator, numele și prenumele contravenientului, iar în cazul persoanei juridice lipsa denumirii și a sediului acesteia, a faptei săvârșite și a datei comiterii acesteia sau a semnăturii agentului constatator atrage nulitatea procesului verbal.
Procedând la verificarea legalității procesului verbal de constatare și sancționare a contravenției contestat de către petent, instanța apreciază că acesta a fost întocmit cu respectarea dispozițiilor legale incidente și cuprinde elementele obligatorii prevăzute de art. 17 din O.G nr. 2/2001, neexistând cazuri de nulitate absolută ce ar putea fi invocate din oficiu.
Instanța reține că petentul nu a invocat nerespectarea unor dispoziții legale sancționate cu nulitatea relativă.
Pentru aceste motive, instanța apreciază că procesul verbal de constatare și sancționare a contravenției ..P., nr._, din data de 04.10.2014, a fost încheiat cu respectarea condiției legalității.
Sub aspectul temeiniciei procesului verbal, instanța reține că acesta se bucură de prezumția de temeinicie, până la proba contrară, conform art. 34 din O.G. nr. 2/2001.
Instanța constată că, în prezenta cauză sunt incidente dispozițiile art. 49 alin. 1, art. 102 alin. 3 lit. e din O.U.G. 195/2002, art. 121 alin. 1 din H.G. 1291/2006.
Astfel, potrivit art. 121 alin. 1 din H.G. 1391/2006(1) Conducătorii de vehicule sunt obligați să respecte viteza maximă admisă pe sectorul de drum pe care circulă și pentru categoria din care face parte vehiculul condus, precum și cea impusă prin mijloacele de semnalizare.
De asemenea, conform art. 102 alin. 3 lit. e) din O.U.G. nr. 195/2002: (…)(3) Constituie contravenție și se sancționează cu amenda prevăzută în clasa a IV-a de sancțiuni și cu aplicarea sancțiunii complementare a suspendării exercitării dreptului de a conduce pentru o perioadă de 90 de zile săvârșirea de către conducătorul de autovehicul sau tramvai a următoarelor fapte: (…) e) depășirea cu mai mult de 50 km/h a vitezei maxime admise pe sectorul de drum respectiv și pentru categoria din care face parte autovehiculul condus, constatată, potrivit legii, cu mijloace tehnice omologate și verificate metrologic.
Cu privire la limita de viteză admisă, art. 49 alin. 1 din O.U.G. nr. 195/2002 statuează că: limita maximă de viteză în localități este de 50 km/h, nefiind necesară amplasarea unui indicator privind restricția de viteză în acest sens, petentul având obligația de a cunoaște și de a respecta dispozițiile O.U.G. nr. 195/2002 și ale H.G. nr. 1391/2006.
Petentul s-a prezentat în instanță și a solicitat încuviințarea administrării probei cu înscrisurile depuse la dosar, precum și a probei testimoniale cu martorul ocular.
Cu privire la probațiune, instanța constă că în O.G. nr. 2/2001 nu se arată în mod expres care este forța probatorie a procesului verbal de constatare a contravenției, dar în practica judiciară internă, plecând în principal de la prevederile art. 47 din O.G. nr. 2/2001, care trimit la prevederile Codului de procedură civilă și având în vedere că procesul verbal legal întocmit face dovada până la proba contrarie, s-a statuat că sarcina probei revine celui care contestă realitatea consemnărilor din procesul verbal.
Procesul verbal fiind întocmit de un agent al statului aflat în exercițiul funcțiunii, se bucura de prezumția de veridicitate în privința constatării stării de fapt.
În ceea ce privește incidența și aplicabilitatea jurisprudenței Curții Europene a Drepturilor Omului, în sensul respectării prezumției de nevinovăție a persoanei sancționate contravențional, prezumție garantată de art. 6 din Convenția pentru apărarea drepturilor și libertăților fundamentale ale drepturilor omului și în materie contravențională și care, în plan procedural, se concretizează prin răsturnarea sarcinii probei, instanța reține că jurisprudența Curții nu interzice, în principiu prezumțiile de fapt sau de drept din sistemele juridice ale statelor semnatare ale Convenției, cu singura condiție ca aceste prezumții să respecte anumite limite rezonabile în raport cu gravitatea faptei și a sancțiunii.
În acest sens, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a stabilit în Decizia H. și alții c. României că, în materia circulației rutiere, prevederile art. 6 par. 2 din Convenție nu se opun aplicării unui mecanism care ar instaura o prezumție relativă de conformitate a procesului-verbal cu realitatea, prezumție fără de care ar fi practic imposibil să sancționezi încălcările legislației în materie de circulație rutieră, intrând în competența poliției. Totodată, în procedura contravențională prevăzută de OG nr. 2/2001, contestatorul are posibilitatea de a înlătura această prezumție prin administrarea unor probe certe si concludente, în conformitate cu dispozițiile art. 249 C.pr.civ., probatoriu dublat de rolul activ al judecătorului investit cu soluționarea cauzei, prevăzut de art. 34 alin 1 din OG nr. 2/2001.
Instanța reține că petentului i-a fost oferit cadrul necesar pentru a-și expune cauza în condiții de egalitate cu partea adversă, căzând exclusiv în sarcina petentului responsabilitatea modalității efective în care a înțeles să uzeze de drepturile sale procedurale.
Analizând probatoriul administrat, instanța constată că, intimatul a făcut dovada celor reținute în procesul verbal de constatare și sancționare a contravenției, fapta prevăzută de art. 102 alin. 3 lit. e din OUG nr.195/2002 fiind înregistrată cu mijloace tehnice omologate și verificate metrologic.
Conform copiei buletinului de verificare metrologică nr._/31.03.2014 (fila 25), cinemometrul de control rutier tip R. AUTOVISION montat pe Dacia L. MCV cu nr. MAI_ a fost declarat ADMIS, valabilitatea verificării fiind de 1 an, iar potrivit atestatului operator „Autovision” nr._/01.04.2010 (fila 25) ag. C. D. putea desfășura operațiuni de măsurare a vitezei cu cinemometrul „Autovision”. De asemenea, dispozitivul radar era apt să funcționeze atât în regim staționar cât și în regim de viteză.
Din planșele foto (filele 21-24), cât și din înregistrarea video (fila 19) depuse la dosar de către intimat, se observă că la data de 04.10.2014, la ora 16:59:11, autoturismul marca Peugeot, de culoare neagră, cu numărul de înmatriculare_, condus de petent a circulat cu o viteză de 102 km/h. Se atestă, astfel, atât viteza indicată cât și „identitatea” autoturismului vizat de dispozitivul radar. Mai mult decât atât, reține instanța că, potrivit susținerilor intimatului, în momentul în care aparatul radar AUTOVISION montat pe autospeciala de poliție detectează mai multe autovehicule circulând în aceeași direcție de deplasare, funcția TARGET a acestuia marchează autoturismul „țintă”, în dreptul literei „T” (Target), fiind redată viteza cu care a circulat primul autoturism, până în momentul în care a ieșit din raza de acțiune a aparatului radar, în speță autoturismul marca Rover. Tot din susținerile intimatului rezultă că, funcția FAST a aparatului radar selectează și indică viteza autovehiculului care se deplasează cu viteză superioară, dintr-un șir de mai multe autovehicule, iar în cazul de față, din înregistrarea video reiese că autoturismul marca Peugeot, cu nr.de înmatriculare_ a circulat cu o viteză superioară, de 102 km/h, față de celălalt autovehicul care circula în aceeași direcție de mers.
Totodată, instanța reține că, petentul cu ocazia vizionării cd-ului cu înregistrarea video a faptei contravenționale reținute în sarcina sa, a arătat că nu are obiecțiuni de formulat.
Prin urmare, în cauză, temeinicia procesului-verbal contestat este susținută din punct de vedere probator de o probă obiectivă clară, respectiv filmul cu vehiculul condus de petent și înregistrarea vitezei vehiculului în localitate, viteză față de care agentul constatator a reținut săvârșirea contravenției prevăzute și sancționate de art. 102 alin. 3 lit. e din O.U.G. nr. 195/2002.
Referitor la susținerea petentului în sensul că s-ar fi aflat în afara localității, și nu în localitatea Sulița, așa cum s-a reținut în procesul verbal de constatare a contravenției contestat, instanța apreciază că nu poate fi reținută, deoarece petentul nu a dovedit această împrejurare, de natură a justifica o încadrarea juridică diferită a contravenției săvârșite.
De asemenea, instanta nu va reține nici apărarea petentului, conform căreia în interiorul localității există un indicator cu semnificația „terminarea tuturor restricțiilor” și, prin urmare nu mai exista o limitare de viteză. Astfel, constată instanța că, deși din relațiile depuse la dosar de către Direcția Județeană de Drumuri și Poduri reiese că, într-adevăr la data constatării contravenției, la ieșirea din localitatea Sulița exista un indicator rutier ”terminarea tuturor restricțiilor”, instanța reține totodată și faptul că aceasta a menționat că limita legală de viteză pe raza localității Sulița este de 50 km/h. Mai mult, potrivit dispozițiilor art. 49 alin. 1 din O.U.G. nr. 195/2002, limita maximă de viteză în localități este de 50 km/h, nefiind necesară amplasarea unui indicator privind restricția de viteză în acest sens, petentul având obligația de a cunoaște și de a respecta dispozițiile O.U.G. nr. 195/2002 și ale H.G. nr. 1391/2006, așa încât, nu se poate reține că, în situația existenței indicatorului rutier „terminarea tuturor restricțiilor”, situat în interiorul localității, nu mai exista limitare de viteză, în localitate, acest indicator privind alte restricții.
În ceea ce privește susținerea petentului, în sensul că, aparatul radar ar fi fost amplasat sub o rețea de înalta tensiune, instanța o va înlătura, dat fiind faptul că dispozițiile art. 3.8.2. din NML 021-05 au fost abrogate prin Ordinul directorului general al Biroului Român de Metrologie Legală nr. 187/2009.
Referitor la apărarea petentului privitoare la eroarea maximă tolerată a aparatului radar de 4 % din valoarea convențional adevărată pentru viteze egale sau mai mari de 100 km/h, instanța constată că aparatul tip radar . ROM 435, montat pe auto tip DACIA L. MCV, cu nr. de înmatriculare MAI_ este verificat metrologic la data de 31.03.2014 și are valabilitatea un an, așa cum rezultă din buletinul de verificare metrologică nr._ din data de 31.03.2014 (fila 25 dosar), putând măsura viteza atât în regim staționar, cât și în regim de deplasare. De altfel, în conformitate cu art. 3 din OG 20/1992, aceste mijloace se supun controlului metrologic legal, iar potrivit art. 5 din același act normativ, Biroul de Metrologie Legală este organismul competent la nivelul tării care responsabil în ceea ce privește calitatea măsurătorilor. Astfel, Biroul Român de Metrologie deține etaloanele naționale pentru efectuarea măsurătorilor, acestea fiind unice, și doar pe baza verificării cu aceste etaloane, un mijloc de măsurare primește avizul de funcționare.
În conformitate cu dispozițiile art. 15 din O.G. 20/1992, orice mijloc de măsurare introdus pe piață și acceptat a fi pus în funcțiune, atât timp cât funcționează este supus unui control metrologic legal conform art.16 indice 1 din OG 20/1992.
Conform Normei de Metrologie Legală nr. 021-05 din 23.11.2005 (art. 1.4), cinemometrele se clasifică, după destinația utilizării lor, în cinemometre destinate a fi utilizate numai în regim staționar și cinemometre utilizate atât în regim staționar, cât și în regim de deplasare a autovehiculului pe care sunt instalate. Din punct de vedere tehnic, distincția dintre cele două tipuri de aparate electronice de măsurare a vitezei se concretizează în stabilirea unei erori maxime tolerate pentru măsurarea vitezei diferite, astfel cum rezultă din prevederile art. 3.1.1. din cuprinsul aceleiași Norme de Metrologie Legală, regimul staționar sau de deplasare constituind unul dintre criterii (pe lângă cel al vitezei înregistrate) pentru luarea în calcul, cu ocazia verificărilor tehnice a marjei de eroare a aparatului considerată a fi în conformitate cu legea.
În cazul în care aparatul radar nu s-ar fi încadrat în cerințele metrologice și tehnice stabilite prin OG 20/1992 și Norma de metrologie Legala nr. 021-05 atestate prin buletinul de verificare metrologic, Institutul de Metrologie prin Biroul Român de Metrologie Legală nu ar fi aprobat folosirea acestuia pe teritoriul României.
Atâta timp cât unui aparat cinemometru i s-a demonstrat prin verificări tehnice universal valabile ale legilor fizicii conformitatea, iar aceasta se încadrează în cerințele tehnice obligatorii pentru a fi omologat și a fi declarat admis, cererea petentului de a se interpreta faptul că aparatul de înregistrare și măsurare a vitezei poate avea o marjă de eroare în favoarea sa este inadmisibilă, normele privind marja de eroare admisă fiind norme tehnice.
Conform interpretării prevederilor Ordinului 301/2005 privind aprobarea Normei de metrologie legală NML 021-05 "Aparate pentru măsurarea vitezei de circulație autovehiculelor (cinemometre)", dacă un aparat se încadrează în toleranțele prevăzute în acest ordin, aparatul este declarat admis, putând fi folosit.
Pentru aparatele electronice de măsurare a vitezei, s-a stabilit o eroare maximă tolerată în limitele căreia aparatul este apreciat că funcționează corect. În aceste condiții, valorile indicate de aparatele radar utilizate pentru măsurarea vitezei trebuie luate ca atare, neputându-se interveni prin calcule suplimentare asupra vitezelor stabilite de acestea.
Referitor la marja de eroare, instanța reține că aceasta este avută în vedere la verificarea metrologică a aparatului radar, pentru a se aprecia dacă aparatul radar corespunde din punct de vedere tehnic. Cum, aparatul radar este verificat din punct de vedere metrologic (fila 25 dosar), rezultă că viteza măsurată de acesta este viteza corectă. Măsurarea efectuată cu aparatul radar, după verificarea metrologică a acestuia este legală și corectă și asupra ei nu se poate interveni, nici de către operatorul radar, nici de către instanța de judecată.
Astfel, instanța constată că petentul M. D. se face vinovat de contravenția reținută în sarcina sa, acesta neputând invoca în fața instanței o culpă proprie pentru a obține anularea procesului verbal, legal întocmit de un agent al statului aflat în exercițiul funcțiunii.
Având în vedere aceste considerente, instanța apreciază că nu există niciun dubiu cu privire la faptele reținute în sarcina petentului și apreciază că procesul verbal de constatare și sancționare a contravenției ..P., nr._, din data de 04.10.2014, îndeplinește condiția de temeinicie.
În ceea ce priveștesancțiunea contravențională aplicatăpetentului, instanța are în vedere faptul că sancțiunea trebuie să fie proporțională cu gradul de pericol social al faptei săvârșite (art.5 alin.5 OG 2/2001), iar avertismentul se aplică în cazul în care fapta este de gravitate redusă (art.7 alin.2 din OG 2/2001). De asemenea, potrivit art. 21 alin. 3 O.G. nr.2/2001, la stabilirea sancțiunii trebuie să se țină seama de împrejurările în care a fost săvârșită fapta, de modul și mijloacele de săvârșire a acesteia, de scopul urmărit, de urmarea produsă, precum și de circumstanțele personale ale contravenientului.
Instanța constată că sancțiunea aplicată constând în amendă contravențională în cuantum de 810 lei pentru fapta prevăzută de art. 121 alin. 1 din HG 1391/2006 și sancționată de art. 102 alin. 3 lit. e din OUG 195/2002 este corect individualizată, reprezentând minimul prevăzut de lege pentru contravenția reținută în sarcina sa. În plus, petentul a avut posibilitatea de a achita jumătate din minimul amenzii și de a limita, astfel, efectele pecuniare ale propriei fapte contravenționale. De asemenea, instanța reține că, depășirea vitezei de deplasare prezintă pericol nu doar pentru siguranța conducătorului auto, ci și pentru ceilalți participanți la trafic, motiv pentru care, apreciază că, nu se impune reindividualizarea sancțiunii, întrucât gravitatea faptei este ridicată.
Referitor la sancțiunea complementară a suspendării dreptului de a conduce pe o perioadă de 90 de zile, instanța reține că aceasta a fost aplicată în conformitate cu dipozițiile art. 102 alin. 3 lit. e OUG 195/2002, care prevăd că în cazul depășirii cu mai mult de 50 km/h a vitezei maxime admise pe sectorul de drum respectiv și pentru categoria din care face parte autovehiculul condus, constatată, potrivit legii, cu mijloace tehnice omologate și verificate metrologic, se aplică pe lângă amenda prevăzută în clasa a IV-a de sancțiuni și sancțiunea complementară a suspendării dreptului de a conduce pentru o perioadă de 90 de zile.
Totodată, luând în considerare și prevederile art. 96 alin. 1 din O.U.G. nr. 195/2002 potrivit cărora sancțiunile contravenționale complementare au ca scop înlăturarea unei stări de pericol și preîntâmpinarea săvârșirii altor fapte interzise de lege și se aplică prin același proces-verbal prin care se aplică și sancțiunea principală a amenzii sau avertismentului, instanța apreciază că a fost respectat criteriul proporționalității întrucât una dintre cauzele celor mai multe accidente de circulație este ignorarea de către conducătorii auto a obligațiilor privind respectarea limitei de viteză prevăzută de lege, iar o astfel de măsură are menirea de a le atrage acestora atenția asupra imperiozității respectării regulilor de circulație.
Prin urmare, față de situația de fapt și de drept expusă, instanța constată că procesul verbal de constatare și sancționare a contravenției ..P., nr._, din data de 04.10.2014, este legal și temeinic, iar sancțiunea aplicată este corect individualizată, astfel încât în temeiul art. 34 O.G. nr.2/2001, va respinge, ca neîntemeiată, plângerea contravențională formulată de petentul M. D., în contradictoriu cu intimatul Inspectoratul de Poliție Județean B..
În temeiul art. 453 C.pr.civ. instanța va lua act că părțile nu au solicitat cheltuieli de judecată.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE:
Respinge plângerea formulată de petentul M. D., domiciliat în B., ., ., județul B., în contradictoriu cu intimatul INSPECTORATUL DE POLIȚIE JUDEȚEAN B., cu sediul în B., Bulevard M.E., nr. 57, jud. B., ca neîntemeiată.
Menține ca fiind temeinic și legal procesul-verbal de constatare și sancționare a contravenției ..P., nr._, din data de 04.10.2014, întocmit de intimatul Inspectoratul de Poliție Județean B..
Ia act că părțile nu au solicitat cheltuieli de judecată.
Cu drept de apel în termen de 30 zile de la comunicare, cererea și motivele de apel urmând a fi depuse la Judecătoria B..
Pronunțată în ședință publică, azi, 01.04.2015.
PREȘEDINTE GREFIER
Z. A. A. C. I. V.
Red: Z.A.A/.Tehnored: C.I.V./4 ex./27.05.2015
| ← Plângere contravenţională. Sentința nr. 3391/2015.... | Plângere contravenţională. Sentința nr. 3393/2015.... → |
|---|
