Plângere contravenţională. Sentința nr. 3393/2015. Judecătoria BOTOŞANI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 3393/2015 pronunțată de Judecătoria BOTOŞANI la data de 01-04-2015 în dosarul nr. 3393/2015
Dosar nr._
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA B.
SECȚIA CIVILĂ
SENTINȚA CIVILĂ NR. 3393
Ședința publică de la 01.04.2015
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: Z. A. A.
GREFIER: C. I. V.
Pe rol se află soluționarea cauzei civile având ca obiect plângere contraventionala, formulată de petentul C. V., în contradictoriu cu intimatul INSPECTORATUL DE POLIȚIE JUDEȚEAN B..
Dezbaterile au avut loc în ședința publică din 20.03.2015, susținerile părților fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, care face parte integrantă din prezenta, când instanța, având nevoie de timp pentru a delibera, a amânat pronunțarea la data de 27.03.2015 respectiv 01.04.2015, când a hotărât următoarele:
INSTANȚA,
Deliberând asupra cauzei civile de față, constată următoarele:
Prin plângerea înregistrată pe rolul acestei instanțe la data de 13.10.2014 sub numărul_, petentul C. V., în contradictoriu cu intimatul Inspectoratul de Poliție Județean B., a solicitat instanței ca prin hotărârea ce o va pronunța să dispună înlocuirea sancțiunii contravenționale a amenzii, aplicată prin procesul-verbal de constatare și sancționare a contravenției ., nr._, din data de 26.09.2014 încheiat de intimat, cu sancțiunea contravențională a avertismentului.
În motivarea plângerii, petentul a arătat că, în data de 26.09.2014, în timp ce se deplasa pe . municipiul B., a fost oprit de către agenții de poliție, care i-au adus la cunoștință faptul că a circulat cu o viteză peste limita legală. A precizat petentul că recunoaște și regretă fapta săvârșită, însă a menționat că, se deplasa cu respectiva viteză, întrucât se grăbea să ajungă la domiciliul mamei sale, care era grav bolnavă, pentru a o transporta la spital.
Totodată, a arătat petentul că amenda în cuantum de 810 lei este prea aspră, date fiind și împrejurările speciale ale săvârșirii faptei, invocând în acest sens și dispozițiile art. 21, alin. 3 din O.G. 2/2001. A mai învederat petentul că, nu are antecedente contravenționale, precum și faptul că nu a perturbat traficul rutier și nici nu a provocat vreun accident.
În drept, au fost invocate prevederile art. 7 și ale art. 21 din O.G. 2/2001.
În dovedirea plângerii, petentul a depus la dosar, în copie: procesul verbal de contravenție contestat (fila 5) și acte medicale (filele 6-7).
Plângerea a fost legal timbrată cu taxă judiciară de timbru în cuantum de 20 lei.
La data de 14.01.2015, intimatul a depus întâmpinare, prin care a solicitat respingerea plângerii contravenționale și menținerea procesului verbal de contravenție și a măsurilor dispuse prin acesta.
În fapt, intimatul a arătat că, la data de 26.09.2014, în jurul orei 18:04, pe Calea Națională din municipiul B., autoturismul marca Opel, cu nr. de înmatriculare_, condus de petent, care se deplasa dinspre . . fost înregistrat cu mijloace tehnice omologate și avizate metrologic, circulând cu o viteză de 91 km/h.
A mai precizat intimatul că aparatul radar a fost verificat din punct de vedere metrologic, conform buletinului de verificare metrologică nr._/31.03.2014.
În drept, au fost invocate prevederile art. 121, alin.1 din HG 1391/2006 și ale art. 102, alin. 2 din O.U.G. 195/2002.
În conformitate cu dispozițiile art. 223, alin. 3 C.pr.civ., intimatul a solicitat judecarea cauzei în lipsă.
În dovedire, intimatul a depus la dosar, în copie: raportul agentului constatator (fila 23-24), originalul procesului verbal de contravenție contestat (fila 18), CD-ul cu înregistrarea video a contravenției reținute în sarcina petentului (fila 17), cazierul auto al petentului (filele 19-20), atestatul operator AUTOVISION pentru agentul de poliție C. D. (fila 21) și buletinul de verificare metrologică nr._/31.03.2014 (fila 22).
Pentru justa soluționare a cauzei, instanța a încuviințat și administrat pentru părți proba cu înscrisurile depuse la dosar, iar pentru intimat și proba cu înregistrarea video a contravenției reținute în sarcina petentului.
Analizând actele și lucările dosarului prin prisma dispozițiilor legale incidente în cauză, instanța reține următoarele:
În fapt, prin procesul-verbal de constatare a contravenției ..P., nr._, din data de 26.09.2014, întocmit de către intimatul Inspectoratul de Poliție Județean B., s-a reținut că, la data de 26.09.2014, în jurul orei 18:04, petentul a condus autoturismul marca Opel, cu nr. de înmatriculare_, pe . o viteză de 91 km/h, în plus cu 41 km/h față de limita legală, fapta reținută fiind înregistrată cu aparatul radar montat pe autospeciala MAI_ (fila 18).
Pentru această faptă, petentul a fost sancționat cu amendă contravențională în cuantum de 810 lei și 6 puncte de penalizare, pentru săvârșirea contravenției prevăzute de art. 121 alin. 1 din H.G. 1391/2006 și sancționate de art. 102 alin. 2 din O.U.G. 195/2002.
Procesul-verbal a fost semnat de petent, cu mențiunea: „mama este bolnavă și m-a sunat.”
Instanța constată faptul că plângerea contravențională a fost formulată în termenul de 15 zile prevăzut de art. 31 alin. 1 din O.G. nr. 2/2001.
În drept, instanța, în temeiul art. 34 din O.G. nr.2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, va analiza legalitatea și temeinicia procesului verbal contestat și va hotărî asupra sancțiunii aplicate.
Analizând procesul-verbal în ceea ce privește legalitatea, instanța reține că acesta se bucură de prezumția de legalitate până la proba contrară, conform art. 34 O.G. nr.2/2001.
Potrivit dispozițiilor art. 16 din O.G. nr. 2/2001, elementele obligatorii pe care trebuie să le conțină un proces-verbal de constatare și sancționare a unei contravenții sunt următoarele: data și locul unde este încheiat; numele, prenumele, calitatea și instituția din care face parte agentul constatator; datele personale din actul de identitate, inclusiv codul numeric personal, ocupația și locul de muncă ale contravenientului; descrierea faptei contravenționale cu indicarea datei, orei și locului în care a fost săvârșită, precum și arătarea tuturor împrejurărilor ce pot servi la aprecierea gravității faptei și la evaluarea eventualelor pagube pricinuite; indicarea actului normativ prin care se stabilește și se sancționează contravenția; posibilitatea achitării în termen de 48 de ore a jumătate din minimul amenzii prevăzute de actul normativ, dacă acesta prevede o asemenea posibilitate; termenul de exercitare a căii de atac și organul la care se depune plângerea.
Totodată, instanța reține că potrivit dispozițiilor art. 17 din O.G. nr. 2/2001, lipsa mențiunilor privind numele, prenumele și calitatea agentului constatator, numele și prenumele contravenientului, iar în cazul persoanei juridice lipsa denumirii și a sediului acesteia, a faptei săvârșite și a datei comiterii acesteia sau a semnăturii agentului constatator atrage nulitatea procesului verbal.
Procedând la verificarea legalității procesului verbal de constatare și sancționare a contravenției contestat de către petent, instanța apreciază că acesta a fost întocmit cu respectarea dispozițiilor legale incidente și cuprinde elementele obligatorii prevăzute de art. 17 din O.G nr. 2/2001, neexistând cazuri de nulitate absolută ce ar putea fi invocate din oficiu.
Instanța reține că petentul nu a invocat nerespectarea unor dispoziții legale sancționate cu nulitatea relativă.
De asemenea, instanța apreciază că fapta reținută în sarcina petentului C. V. a fost descrisă suficient pentru a permite corecta încadrare juridică și aplicarea sancțiunii corespunzătoare, procesul-verbal contestat fiind de natură a răspunde cerințelor legale imperative.
Pentru aceste motive, instanța apreciază că procesul verbal de constatare și sancționare a contravenției ., nr._, încheiat la data de 26.09.2014, a fost încheiat cu respectarea condiției legalității.
Sub aspectul temeiniciei procesului verbal, instanța reține că acesta se bucură de prezumția de temeinicie, până la proba contrară, conform art. 34 din O.G. nr. 2/2001.
Instanța constată că, în prezenta cauză sunt incidente dispozițiile art. 49 alin. 1, art., art. 102, alin.2, art. 108 alin. 1 lit. d), pct. 3 din O.U.G. nr. 195/2002 și ale art. 121, alin.1 din HG 1391/2006.
Conform art. 108 alin. 1 lit. d), pct. 3 din O.U.G. nr. 195/2002: „ (1) săvârșirea de către conducătorul de autovehicul sau tramvai a uneia sau mai multor contravenții atrage, pe lângă sancțiunea amenzii, și aplicarea unui număr de puncte de penalizare, după cum urmează: (...) d) 6 puncte de penalizare pentru săvârșirea următoarelor fapte: 3. depășirea cu 41 - 50 km/h a vitezei maxime admise pe sectorul de drum respectiv pentru categoria din care face parte autovehiculul condus, constatată, potrivit legii, cu mijloace tehnice omologate și verificate metrologic”.
Potrivit art. 102, alin.2 din O.U.G. 195/2002: „(...) (2) Amenda contravențională prevăzută la alin. (1) se aplică și conducătorului de autovehicul sau tramvai care săvârșește o faptă pentru care se aplică 6 puncte de penalizare, conform art. 108 alin. (1) lit. d)”.
De asemenea, potrivit art. 121 alin. 1 din H.G. 1391/2006(1) Conducătorii de vehicule sunt obligați să respecte viteza maximă admisă pe sectorul de drum pe care circulă și pentru categoria din care face parte vehiculul condus, precum și cea impusă prin mijloacele de semnalizare.
Cu privire la limita de viteză admisă, art. 49 alin. 1 din O.U.G. nr. 195/2002 statuează că: „Limita maximă de viteză în localități este de 50 km/h”, nefiind necesară amplasarea unui indicator privind restricția de viteză în acest sens, petentul având obligația de a cunoaște și de a respecta dispozițiile O.U.G. nr. 195/2002 și ale H.G. nr. 1391/2006.
Prin plângerea formulată, petentul a recunoscut contravenția reținută în sarcina sa, precizând doar că, se deplasa cu acea viteză, întrucât se grăbea să ajungă la domiciliul mamei sale, care era grav bolnavă, pentru a o transporta la spital.
Petentul nu s-a prezentat în instanță, dar a solicitat încuviințarea administrării probei cu înscrisurile depuse la dosar.
Cu privire la probațiune, instanța constă că în O.G. nr. 2/2001 nu se arată în mod expres care este forța probatorie a procesului verbal de constatare a contravenției, dar în practica judiciară internă, plecând în principal de la prevederile art. 47 din O.G. nr. 2/2001, care trimit la prevederile Codului de procedură civilă și având în vedere că procesul verbal legal întocmit face dovada până la proba contrarie, s-a statuat că sarcina probei revine celui care contestă realitatea consemnărilor din procesul verbal.
Procesul verbal fiind întocmit de un agent al statului aflat în exercițiul funcțiunii, se bucura de prezumția de veridicitate în privința constatării stării de fapt.
În ceea ce privește incidența și aplicabilitatea jurisprudenței Curții Europene a Drepturilor Omului, în sensul respectării prezumției de nevinovăție a persoanei sancționate contravențional, prezumție garantată de art. 6 din Convenția pentru apărarea drepturilor și libertăților fundamentale ale drepturilor omului și în materie contravențională și care, în plan procedural, se concretizează prin răsturnarea sarcinii probei, instanța reține că jurisprudența Curții nu interzice, în principiu prezumțiile de fapt sau de drept din sistemele juridice ale statelor semnatare ale Convenției, cu singura condiție ca aceste prezumții să respecte anumite limite rezonabile în raport cu gravitatea faptei și a sancțiunii.
În acest sens, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a stabilit în Decizia H. și alții c. României că, în materia circulației rutiere, prevederile art. 6 par. 2 din Convenție nu se opun aplicării unui mecanism care ar instaura o prezumție relativă de conformitate a procesului-verbal cu realitatea, prezumție fără de care ar fi practic imposibil să sancționezi încălcările legislației în materie de circulație rutieră, intrând în competența poliției. Totodată, în procedura contravențională prevăzută de O.G. nr. 2/2001, contestatorul are posibilitatea de a înlătura această prezumție prin administrarea unor probe certe si concludente, în conformitate cu dispozițiile art. 249 C.pr.civ., probatoriu dublat de rolul activ al judecătorului investit cu soluționarea cauzei, prevăzut de art. 34 alin 1 din O.G. nr. 2/2001.
Astfel, simpla negare a petentului în sensul că fapta nu corespunde adevărului nu este suficientă, atâta timp cât acesta nu aduce probe sau nu prezintă o explicație rațională pentru care agentul ar fi întocmit procesul-verbal cu consemnarea unei situații nereale, pentru a se ridica un dubiu cu privire la obiectivitatea acestuia ori, nu invocă alte împrejurări credibile pentru a răsturna prezumția simplă de fapt născută împotriva sa.
Instanța reține că petentului i-a fost oferit cadrul necesar pentru a-și expune cauza în condiții de egalitate cu partea adversă, căzând exclusiv în sarcina petentului responsabilitatea modalității efective în care a înțeles să uzeze de drepturile sale procedurale.
Analizând probatoriul administrat, instanța constată că intimatul a făcut dovada celor reținute în procesul verbal de constatare și sancționare a contravenției, fapta prevăzută de art. 121 alin. 1 din H.G. 1391/2006 și sancționată de art. 102 alin. 2 din OUG nr.195/2002 fiind înregistrată cu mijloace tehnice omologate și verificate metrologic.
Astfel, conform copiei buletinului de verificare metrologică nr._/31.03.2014 (fila 22), cinemometrul de control rutier tip R. AUTOVISION montat pe Dacia L. MCV cu nr. MAI_ a fost declarat ADMIS, valabilitatea verificării fiind de 1 an, iar potrivit atestatului operator „Autovision” nr. 585.542/02.04.2010 (fila 21) ag. C. D. putea desfășura operațiuni de măsurare a vitezei cu cinemometrul „Autovision”. De asemenea, dispozitivul radar era apt să funcționeze atât în regim staționar cât și în regim de deplasare.
Din înregistrarea video (fila 17) depusă la dosar de către intimat, se observă că la data de 26.09.2014, la ora 18:04:35, autoturismul marca Opel, de culoare gri, condus de petent a circulat cu o viteză de 91 km/h. Chiar dacă din înregistrarea depusă la dosar, nu rezultă cu claritate numărul de înmatriculare al autoturismului în cauză, instanța reține că, petentul a recunoscut fapta reținută în sarcina sa, precizând doar că, a fost nevoit să se deplaseze cu această viteză, întrucât se grăbea să ajungă la domiciliul mamei sale, care era grav bolnavă, pentru a o transporta la spital. În ceea ce privește această apărare, instanța apreciază că este neîntemeiată, motivele invocate nefiind de natură a înlătura sau diminua răspunderea contravențională, acestea neregăsindu-se printre situațiile limitativ prevăzute de art. 11 din O.G. 2/2001.
În consecință, instanța constată că, în cauză, petentul nu a făcut nicio dovadă de natură să răstoarne prezumția de legalitate și veridicitate a procesului-verbal contestat, deși îi revenea această obligație potrivit dispozițiilor art. 249 din Codul de procedură civilă, conform cu care, cel care face o susținere în cursul procesului trebuie să o dovedească. Astfel, instanța apreciază că petentul C. V. se face vinovat de contravenția reținută în sarcina sa.
Având în vedere aceste considerente, instanța apreciază că nu există niciun dubiu cu privire la fapta reținută în sarcina petentului și apreciază că procesul verbal de constatare și sancționare a contravenției ., nr._, din data de 26.09.2014, îndeplinește condiția de temeinicie.
În ceea ce priveștesancțiunea contravențională aplicatăpetentului, instanța are în vedere faptul că sancțiunea trebuie să fie proporțională cu gradul de pericol social al faptei săvârșite (art.5 alin.5 OG 2/2001), iar avertismentul se aplică în cazul în care fapta este de gravitate redusă (art.7 alin.2 din OG 2/2001). De asemenea, potrivit art. 21 alin. 3 O.G. nr.2/2001, la stabilirea sancțiunii trebuie să se țină seama de împrejurările în care a fost săvârșită fapta, de modul și mijloacele de săvârșire a acesteia, de scopul urmărit, de urmarea produsă, precum și de circumstanțele personale ale contravenientului.
Instanța constată că sancțiunea aplicată constând în amendă contravențională în cuantum de 810 lei pentru fapta prevăzută de art. 121 alin. 1 din HG 1391/2006 și sancționată de art. 102 alin. 2 din OUG 195/2002 este corect individualizată, reprezentând minimul prevăzut de lege pentru contravenția reținută în sarcina sa. În plus, petentul a avut posibilitatea de a achita jumătate din minimul amenzii și de a limita, astfel, efectele pecuniare ale propriei fapte contravenționale. Totodată, având în vedere și antecedența contravențională a petentului care, deși a mai fost sancționat contravențional pentru fapte de aceeași natură, nu a înțeles pericol social al acesteia, respectiv faptul că depășirea vitezei de deplasare prezintă pericol nu doar pentru siguranța conducătorului auto, ci și pentru ceilalți participanți la trafic, instanța apreciază că nu se impune reindividualizarea sancțiunii, întrucât gravitatea faptei este ridicată.
Instanța mai apreciază că aplicarea sancțiunii complementare a punctelor de penalizare se impune pentru ca petentul să înțeleagă regulile de circulație pe drumurile publice, necesitatea nu numai legală, dar și morală și de bun simț de a respecta aceste reguli și de a nu fi un pericol cel puțin pentru ceilalți participanți la trafic.
Prin urmare, față de situația de fapt și de drept expusă, instanța constată că procesul verbal de constatare și sancționare a contravenției ., nr._, din data de 26.09.2014, este legal și temeinic, iar sancțiunea aplicată este corect individualizată, astfel încât în temeiul art. 34 O.G. nr.2/2001, va respinge, ca neîntemeiată, plângerea contravențională formulată de petentul C. V., în contradictoriu cu intimatul Inspectoratul de Poliție Județean B..
În temeiul art. 453 C.pr.civ. instanța va lua act că părțile nu au solicitat cheltuieli de judecată.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE:
Respinge plângerea formulată de petentul C. V., domiciliat în B., ., ., județul B., în contradictoriu cu intimatul INSPECTORATUL DE POLIȚIE JUDEȚEAN B., cu sediul în B., .. 57, județ B., ca neîntemeiată.
Menține ca fiind temeinic și legal procesul-verbal de constatare și sancționare a contravenției ., nr._, din data de 26.09.2014 întocmit de intimatul Inspectoratul de Poliție Județean B..
Ia act că părțile nu au solicitat cheltuieli de judecată.
Cu drept de apel în termen de 30 zile de la comunicare, cererea și motivele de apel urmând a fi depuse la Judecătoria B..
Pronunțată în ședință publică, azi, 01.04.2015.
PREȘEDINTE GREFIER
Z. A. A. C. I. V.
Red: Z.A.A/.Tehnored: C.I.V./4 ex./15.04.2015
| ← Plângere contravenţională. Sentința nr. 3392/2015.... | Cerere de valoare redusă. Sentința nr. 3987/2015. Judecătoria... → |
|---|
