Plângere contravenţională. Sentința nr. 3690/2015. Judecătoria BOTOŞANI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 3690/2015 pronunțată de Judecătoria BOTOŞANI la data de 15-04-2015 în dosarul nr. 11603/193/2014
Dosar nr._
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA B.
SECȚIA CIVILĂ
SENTINȚA CIVILĂ NR. 3690
Ședința publică de la 15 Aprilie 2015
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: Z. A. A.
GREFIER: C. I. V.
Pe rol se află soluționarea cauzei civile având ca obiect plângere contravențională, formulată de petentul A. I., în contradictoriu cu intimatul POLIȚIA L. B..
Dezbaterile au avut loc în ședința publică din data de 07.04.2015, susținerile părților fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, care face parte integrantă din prezenta, când instanța, având nevoie de timp pentru a delibera, a amânat pronunțarea la data de 15.04.2015, când a hotărât următoarele:
INSTANȚA,
Deliberând asupra cauzei civile de față, constată următoarele:
Prin plângerea înregistrată pe rolul acestei instanțe la data de 11.08.2014, sub numărul_, petentul A. I., în contradictoriu cu intimatul Inspectoratul de Poliție Județean B., a solicitat instanței ca prin hotărârea ce o va pronunța să dispună anularea procesului-verbal de constatare și sancționare a contravenției ., nr._, din data de 19.06.2013, încheiat de intimată, iar în subsidiar înlocuirea sancțiunii contravenționale a amenzii cu sancțiunea contravențională a avertismentului.
În motivarea plângerii, petentul a arătat că, prin procesul verbal de contravenție contestat, a fost sancționat contravențional cu amendă în cuantum de 300 lei, motivat de faptul că l-ar fi lovit, în Piața centrală B., pe numitul D. C.-M..
A susținut petentul că, a luat la cunoștință de procesul verbal de contravenție de la Direcția de Taxe și Impozite Locale B., în data de 23.07.2014. A invocat petentul excepția prescripției executării sancțiunii, întrucât nu i-a fost comunicat procesul verbal de contravenție, în termenul prevăzut de art. 14, alin. 1 din O.G. 2/2001.
Petentul a mai arătat că, procesul verbal de contravenție este lovit de nulitate, întrucât, deși este generat și semnat de către agentul constatator, nu are aplicată ștampila instituției publice căreia îi aparține acesta.
Pe fondul cauzei, acesta a menționat că nu este subiect de drept contravențional, având în vedere că nu a săvârșit fapta reținută în sarcina sa, ci doar a intervenit în acel conflict spontan dintre numitul D. C.-M. și o persoană neidentificată care l-a agresat pe acesta, în zona chioșcului din Piața centrală, unde își desfășoară activitatea în calitatea de comerciant.
În drept, au fost invocate prevederile art. 14, alin.1, art. 17 și art. 19 din OG 2/2001.
În dovedirea plângerii, petentul a depus la dosar, în copie: procesul verbal de contravenție contestat (fila 6), dovada de comunicare a acestuia (fila 7) și somația nr._/02.07.2014 emisă de Direcția de Taxe și Impozite Locale B. (fila 5). Totodată, a solicitat încuviințarea administrării probei testimoniale cu martorul D. C.-M..
Plângerea a fost legal timbrată cu taxă judiciară de timbru în cuantum de 20 lei.
La data de 23.10.2014, intimata a depus întâmpinare, prin care a invocat excepția tardivității formulării plângerii, iar pe fond respingerea plângerii contravenționale și menținerea procesului verbal de contravenție și a măsurilor dispuse prin acesta.
Cu privire la excepția invocată, intimata a arătat că, petentul este decăzut din dreptul de a formula plângere, întrucât termenul de contestare a expirat la data de 07.07.2015, procesul verbal de contravenție fiindu-i comunicat la data de 20.06.2013.
Pe fondul cauzei, intimata a precizat că, în data de 16.06.2013, orele 13.30, petentul a provocat și a participat la un scandal, în Piața Centrală din municipiul B., aplicându-i lovituri numitului D. C. I..
A mai arătat intimata că, fapta contravențională săvârșită de petent a fost constatată personal, cu propriile simțuri de agentul constatator. Totodată, a susținut aceasta că, petentul este cel care trebuie să facă dovada unei stări de fapt contrare celei prevăzute în procesul verbal de contravenție.
În drept, au fost invocate dispozițiile art. 205-208 C.pr.civ.
În dovedire, intimata a depus la dosar, în copie: raportul agentului constatator (filele 22-23) și procesul verbal de contravenție contestat (fila 24).
În conformitate cu dispozițiile art. 223 C.pr.civ., intimata a solicitat judecarea cauzei în lipsă.
La data de 04.12.2015, petentul a formulat răspuns la întâmpinare, prin care reiterat, în esență, cele susținute în cuprinsul plângerii contravenționale.
La data de 14.04.2015, petentul a depus la dosar note finale, prin care a reiterat apărările formulate în cuprinsul plângerii contravenționale și a răspunsului la întâmpinare.
Pentru justa soluționare a cauzei, instanța a încuviințat și administrat pentru părți proba cu înscrisurile depuse la dosar. Totodată, instanța, la termenul din data de 07.04.2015, a constatat imposibilitatea administrării probei testimoniale cu martorul D. C. M..
Analizând actele și lucările dosarului prin prisma dispozițiilor legale incidente în cauză, instanța reține următoarele:
În fapt, prin procesul verbal de constatare și sancționare a contravenției ., nr._, din data de 19.06.2013, s-a reținut în sarcina petentului faptul că, la data de 16.06.2013, în jurul orei 13:30, aflându-se în Piața Centrală, a provocat și participat la scandal, luându-se la bătaie și lovindu-l cu capul și cu pumnii pe numitul D. C. M. (fila 6).
Petentul a fost sancționat contravențional cu amendă în cuantum de 300 lei, pentru săvârșirea faptei prevăzute de art. 3 pct. 24 din Legea 61/1991 și sancționate de art. 4, alin. 1, lit. b, din Legea 61/1991.
Procesul-verbal nu a fost semnat de petent, fiind semnat, în schimb, de un martor asistent.
Instanța constată faptul că plângerea contravențională a fost formulată în termenul de 15 zile prevăzut de art. 31 alin. 1 din O.G. nr. 2/2001.
În drept, instanța, în temeiul art. 34 din O.G. nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, va analiza legalitatea și temeinicia procesului verbal contestat și va hotărî asupra sancțiunii aplicate.
Analizând procesul-verbal în ceea ce privește legalitatea, instanța reține că acesta se bucură de prezumția de legalitate până la proba contrară, conform art. 34 O.G. nr.2/2001.
Potrivit dispozițiilor art. 16 din O.G. nr. 2/2001, elementele obligatorii pe care trebuie să le conțină un proces-verbal de constatare și sancționare a unei contravenții sunt următoarele: data și locul unde este încheiat; numele, prenumele, calitatea și instituția din care face parte agentul constatator; datele personale din actul de identitate, inclusiv codul numeric personal, ocupația și locul de muncă ale contravenientului; descrierea faptei contravenționale cu indicarea datei, orei și locului în care a fost săvârșită, precum și arătarea tuturor împrejurărilor ce pot servi la aprecierea gravității faptei și la evaluarea eventualelor pagube pricinuite; indicarea actului normativ prin care se stabilește și se sancționează contravenția; posibilitatea achitării în termen de 48 de ore a jumătate din minimul amenzii prevăzute de actul normativ, dacă acesta prevede o asemenea posibilitate; termenul de exercitare a căii de atac și organul la care se depune plângerea.
Totodată, instanța reține că potrivit dispozițiilor art. 17 din O.G. nr. 2/2001, lipsa mențiunilor privind numele, prenumele și calitatea agentului constatator, numele și prenumele contravenientului, iar în cazul persoanei juridice lipsa denumirii și a sediului acesteia, a faptei săvârșite și a datei comiterii acesteia sau a semnăturii agentului constatator atrage nulitatea procesului verbal.
Procedând la verificarea legalității procesului verbal de constatare și sancționare a contravenției contestat de către petent, instanța apreciază că acesta a fost întocmit cu respectarea dispozițiilor legale incidente și cuprinde elementele obligatorii prevăzute de art. 17 din O.G nr. 2/2001, neexistând cazuri de nulitate absolută ce ar putea fi invocate din oficiu.
În ceea ce privește motivul de nelegalitate a procesului verbal de contravenție, invocat de petent, în sensul că, acesta nu are aplicată ștampila instituției publice din care face parte agentul constatator, instanța apreciază că este neîntemeiat, nefiind de natură a atrage nulitatea absoluta a procesului verbal de contravenție, în conditiile în care acesta cuprinde semnatura agentului constatator care l-a întocmit.
De asemenea, instanța apreciază că fapta reținută în sarcina petentului A. I. a fost descrisă suficient pentru a permite corecta încadrare juridică și aplicarea sancțiunii corespunzătoare, procesul-verbal contestat fiind de natură a răspunde cerințelor legale imperative.
Pentru aceste motive, instanța apreciază că procesul verbal de constatare și sancționare a contravenției ., nr._, din data de 19.06.2013, a fost încheiat cu respectarea condiției legalității.
Cu privire la temeinicia procesului verbal contestat, instanța reține că acesta se bucură de prezumția de temeinicie până la proba contrară, conform art. 34 O.G. nr.2/2001.
Instanța constată că, în prezenta cauză sunt incidente dispozițiile art. 3 pct. 24 și ale art. 4 alin. 1 lit. b din Legea 61/1991.
Astfel, potrivit dispozițiilor art. 3 pct. 24 din Legea nr. 61/1991, „constituie contravenție provocarea ori participarea efectivă la scandal, in locuri sau localuri publice”, iar conform art. 4 alin. 1 lit. b Legea nr. 61/1991: „(1) contravențiile prevăzute la art. 3 se sancționează după cum urmează: (...) b) cu amendă de la 200 lei la 1.000 lei, cele prevăzute la pct. 1), 12), 16), 24), 25) și 28)”.
Petenta s-a prezentat în instanță și a solicitat încuviințarea administrării probei cu înscrisurile depuse la dosar, precum și a probei testimoniale cu martorul D. C. M..
Cu privire la probațiune, instanța constă că în O.G. nr. 2/2001 nu se arată în mod expres care este forța probatorie a procesului verbal de constatare a contravenției, dar în practica judiciară internă, plecând în principal de la prevederile art. 47 din O.G. nr. 2/2001, care trimit la prevederile Codului de procedură civilă și având în vedere că procesul verbal legal întocmit face dovada până la proba contrarie, s-a statuat că sarcina probei revine celui care contestă realitatea consemnărilor din procesul verbal.
Referitor la procesul verbal, instanța reține că, în genere, fiind întocmit de un agent al statului aflat în exercițiul funcțiunii, se bucura de prezumția de veridicitate în privința constatării stării de fapt.
În ceea ce privește incidența și aplicabilitatea jurisprudenței Curții Europene a Drepturilor Omului, în sensul respectării prezumției de nevinovăție a persoanei sancționate contravențional, prezumție garantată de art. 6 din Convenția pentru apărarea drepturilor și libertăților fundamentale ale drepturilor omului și în materie contravențională și care, în plan procedural, se concretizează prin răsturnarea sarcinii probei, instanța reține că jurisprudența Curții nu interzice, în principiu prezumțiile de fapt sau de drept din sistemele juridice ale statelor semnatare ale Convenției, cu singura condiție ca aceste prezumții să respecte anumite limite rezonabile în raport cu gravitatea faptei și a sancțiunii.
În acest sens, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a stabilit în cauza N. G. împotriva României (cererea nr._/05) procedura de contestare a unui proces-verbal de constatare și sancționare a unei contravenții în domeniul asigurării ordinii și liniștii publice intră în sfera de aplicare a art. 6 CEDO sub aspect penal. Garanțiile prevăzute de acest articol, inclusiv prezumția de nevinovăție, sunt pe deplin aplicabile. Curtea a statuat că odată stabilită aplicabilitatea art. 6 în cauza concretă, este de o importanță crucială ca instanțele de judecată care sunt sesizate cu soluționarea unor plângeri împotriva unor procese-verbale de contravenție, să acorde petenților în mod efectiv posibilitatea de a propune probe prin care să aducă dovada contrară celor reținute de agentul constatator și de a-și prezenta argumentele în apărare, în cadrul unei proceduri contradictorii. Nu mai puțin important este faptul că, pentru a nu se aduce atingere art. 6 din Convenție, orice decizie a instanței naționale de a respinge anumite cereri în apărare sau de a acorda relevanță unei anumite probe în defavoarea alteia, trebuie să fie temeinic motivată, în caz contrar intervenind arbitrarul.
În speță, se constată că norma în baza căreia s-a constatat fapta are caracter general, iar amenda aplicată nu are scop reparator, ci scop de prevenire și pedepsire.
Față de cele expuse mai sus, instanța concluzionează că acuzația adusă petentului este o acuzație penală în sensul Convenției, iar acesta beneficiază și în procedura contravențională de prezumția de nevinovăție, care a fost instituită cu scopul de a proteja indivizii fața de posibilele abuzuri din partea autorităților, dând astfel posibilitatea petenților de a proba cu probe certe și concludente contrariul celor constatate în cuprinsul procesului verbal de contravenție.
În fapt, instanța reține că, petentului i-a fost oferit cadrul necesar pentru a-și expune cauza în condiții de egalitate cu partea adversă, căzând exclusiv în sarcina petentei responsabilitatea modalității efective în care a înțeles să uzeze de drepturile sale procedurale.
Analizând probatoriul administrat, instanța constată că, în speță nu s-a probat o realitate contrară celei menționate în procesul-verbal contestat.
Astfel, din coroborarea procesului-verbal întocmit la data de 19.06.2013 (fila 6), cu raportul agentului constatator din data de 18.10.2014 (fila 22), rezultă că, la data menționată în procesul-verbal, petentul aflându-se în Piața Centrală, a provocat și participat la scandal, luându-se la bătaie și lovindu-l cu capul și cu pumnii pe numitul D. C. M..
În consecință, întrucât contravenția reținută în sarcina petentului a fost constatată în mod direct de agentul constatator, situație în care procesul verbal de constatare și sancționare a contravenției se bucură de prezumția relativă de temeinicie și cum aceasta, prin probele propuse și administrate nu a făcut dovada pozitivă a unei alte situații de fapt, instanța apreciază că procesul verbal de constatare și sancționare a contravenției ., nr._, din data de 19.06.2013 a fost încheiat cu respectarea condiției temeiniciei.
În ceea ce priveștesancțiunea contravențională a amenzii în cuantum de 300 lei aplicatăpetentului, instanța are în vedere faptul că sancțiunea trebuie să fie proporțională cu gradul de pericol social al faptei săvârșite (art.5 alin.5 OG 2/2001), iar avertismentul se aplică în cazul în care fapta este de gravitate redusă (art.7 alin.2 din OG 2/2001). De asemenea, potrivit art. 21 alin. 3 O.G. nr.2/2001, la stabilirea sancțiunii trebuie să se țină seama de împrejurările în care a fost săvârșită fapta, de modul și mijloacele de săvârșire ale acesteia, de scopul urmărit, de urmarea produsă, precum și de circumstanțele personale ale contravenientului.
Astfel, instanța reține că, agentul constatator a individualizat corect sancțiunea contravențională aplicată pentru contravenția prevăzută de art. 3 pct. 24 din Legea 61/1991, acesta orientându-se spre minimul amenzii contravenționale prevăzută de art. 4 alin. 1 lit. b din Legea nr. 61/1991. Prin urmare, instanța apreciază că, petentul va avea un comportament civilizat pe viitor, în acord cu normele de conviețuire socială, doar prin executarea sancțiunii pecuniare, întrucât fapta săvârșită prezintă o gravitate ridicată, având în vedere atitudinea violentă atât verbal, cât și fizic de care a dat dovadă acesta și care a fost de natură să tulbure grav ordinea publică. Mai mult decât atât, instanța reține că petentul a avut o atitudine nesinceră, nu a recunoscut și regretat săvârșirea contravenției reținute în sarcina sa și nici nu a propus probe în susținerea plângerii formulate, de natură să combată situația de fapt reținută în cuprinsul procesului verbal de contravenție contestat.
Verificând apărarea petentului privind prescrierea executării sancțiunii contravenționale, instanța constată că, potrivit art. 25 alin.2 din O.G. nr.2/2001, comunicarea procesului verbal se face în termen de cel mult o lună de la data aplicării sancțiunii, iar potrivit art. 14 din O.G. nr. 2/2001, executarea sancțiunilor contravenționale se prescrie dacă procesul verbal de contravenție nu a fost comunicat contravenientului în termen de cel mult o lună de la data aplicării sancțiunii, prescripția executării sancțiunilor contravenționale putând fi constatată chiar și de instanța învestită cu soluționarea plângerii contravenționale.
În cazul de față, se constată că, procesul verbal de contravenție fiind întocmit la data de 19.06.2013, acesta trebuia comunicat cel mai târziu până la data 19.07.2013.
Astfel, potrivit dovezii existente la dosar (fila 7) procesul-verbal a fost comunicat prin afișare la domiciliul petentului, în data de 20.06.2013.
În acest context, instanța reține că, potrivit dispozițiilor art. 27 din OG nr. 2/2001, comunicarea procesului-verbal și a înștiințării de plată de face prin poștă, cu aviz de primire, sau prin afișare la domiciliul sau la sediul contravenientului. Operațiunea de afișare se consemnează într-un proces-verbal semnat de cel puțin un martor”. Totodată, instanța urmează a avea în vedere și Decizia ICCJ nr. 10/2013. Prin această decizie s-a stabilit în interpretarea și aplicarea dispozițiilor art. 27 alin.(1) teza I raportat la art.14 alin.(1), art.25 alin.(2) și art.31 alin.(1) din O.G. nr.2/2001 că, modalitatea de comunicare a procesului-verbal de contravenție și a înștiințării de plată, prin afișare la domiciliul sau sediul contravenientului, este subsidiară comunicării prin poștă, cu aviz de primire și că cerința comunicării procesului-verbal de contravenție și a înștiințării de plată este îndeplinită și în situația refuzului expres al primirii corespondenței, consemnat în procesul-verbal încheiat de funcționarul poștal. Prin urmare, instanța constată că, petentului nu i s-a comunicat în mod legal procesul verbal de constatatare a contravenției la data de 20.06.2013, deoarece nu s-a îndeplinit ordinea de preferință stabilită imperativ de lege referitor la modalitatea de comunicare, intimatul neefectuând o expediere prin poștă a procesului-verbal, ci a dispus direct comunicarea prin afișare. În aceste condiții, această comunicare neconformă echivalează cu o necomunicare a procesului-verbal.
În consecință, instanța va reține că, în speță nu s-a îndeplinit procedura de comunicare a procesului-verbal contestat, situație în care devin incidente dispozițiile art. 14 alin. 1 din OG 2/2001, potrivit cărora executarea sancțiunii amenzii contravenționale se prescrie dacă procesul-verbal de constatare nu a fost comunicat contravenientului în termen de o lună de la data aplicării sancțiunii, motiv pentru care va constata prescripția executării sancțiunii contravenționale a amenzii în cuantum de 300 lei.
Față de aceste considerente, instanța va admite plângerea contravențională formulată de petenta A. I., în contradictoriu cu intimata POLIȚIA L. B. și va constata ca fiind prescrisă executarea sancțiunii amenzii contravenționale în cuantum de 300 lei.
În temeiul art. 453 C.pr.civ. instanța va lua act că părțile nu au solicitat cheltuieli de judecată.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Admite plângerea contravențională formulată de către petentul A. I., cu domiciliul în B., ., nr. 90, județul B., în contradictoriu cu intimata POLIȚIA L. B., cu sediul in B., .. 16, județul B.,
Constată prescrisă executarea sancțiunii amenzii contravenționale, în cuantum de 300 lei, aplicată prin procesul verbal de constatare și sancționare a contravenției, ., nr._, din data de 19.06.2013, îmtocmit de intimată.
Ia act că părțile nu au solicitat cheltuieli de judecată.
Cu drept de apel în termen de 30 zile de la comunicare, cererea și motivele de apel urmând a fi depuse la Judecătoria B..
Pronunțată în ședință publică, azi, 15.04.2015.
PREȘEDINTE GREFIER
Z. A. A. C. I. V.
Red: Z.A.A/.Tehnored: C.I.V./4 ex./20.04.2015
| ← Cerere de valoare redusă. Sentința nr. 3475/2015. Judecătoria... | Cerere de valoare redusă. Sentința nr. 3716/2015. Judecătoria... → |
|---|
