Plângere contravenţională. Sentința nr. 4969/2015. Judecătoria BOTOŞANI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 4969/2015 pronunțată de Judecătoria BOTOŞANI la data de 15-05-2015 în dosarul nr. 1530/309/2014
Dosar nr._
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA B.
SECȚIA CIVILĂ
SENTINȚA CIVILĂ NR. 4969
Ședința publică de la 15 Mai 2015
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: Z. A. A.
GREFIER: C. I. V.
Pe rol se află soluționarea cauzei civile având ca obiect plângere contravențională, formulată de petenta ., în contradictoriu cu intimatul INSPECTORATUL DE STAT PENTRU CONTROLUL ÎN TRANSPORTUL RUTIER BUCUREȘTI-PRIN I.S.C.T.R. INSPECTORATUL TERITORIAL NR. 3.
Dezbaterile au avut loc în ședința publică din data de 30.04.2015, susținerile părților fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, care face parte integrantă din prezenta, când instanța, având nevoie de timp pentru a delibera a amânat pronunțarea la data de 07.05.2015, respectiv la data de 15.05.2015, când a hotărât următoarele:
INSTANȚA,
Deliberând asupra cauzei civile de față, constată următoarele:
Prin plângerea înregistrată pe rolul Judecătoriei Simleu Silvaniei la data de 27.10.2014, sub numărul_, petenta ., în contradictoriu cu intimatul ISCTR-Inspectoratul Teritorial 3, a solicitat instanței ca prin hotărârea ce o va pronunța, să dispună anularea procesului verbal de constatare și sancționare a contravenției ., nr._, încheiat de intimat la data de 16.09.2014, iar în subsidiar înlocuirea sancțiunii contravenționale a amenzii cu sancțiunea contravențională a avertismentului.
În motivarea plângerii, petenta a arătat că, prin procesul verbal de constatare a contravenției contestat, s-a reținut faptul că șoferul societății, care conducea autovehiculul cu nr. de înmatriculare_, aparținând societății, a depășit în intervalul 04.09.2014 ora 10:07-04.09.2014 ora 18:45 perioada maximă de conducere neîntreruptă, cu 3 ore și 44 minute.
A susținut petenta că, fapta reținută în sarcina sa nu corespunde realității întrucât, din analiza diagramei tahograf, rezultă că, în primul program, situat în intervalul 08:08-13:31, șoferul a condus 4 ore și a avut pauze de 1 oră și 30 minute, iar în cadrul celui de-al doilea program, situat în intervalul 14:09-18:44 a condus 4 ore și 9 minute și a avut o pauză de 17 minute, plus pauza dintre cele două programe, de 37 minute, motive pentru care apreciază aceasta că au fost respectate normele legale și că organul de control a făcut o interpretare greșită a datelor inserate pe diagrama tahograf.
În susținerea cererii subsidiare, de înlocuire a sancțiunii contravenționale a amenzii cu sancțiunea contravențională a avertismentului, a învederat petenta cuantumul foarte ridicat al amenzii aplicate, în vădită disproporție cu fapta săvârșită și cu gradul de pericol social al acesteia, apreciind avertismentul ca fiind o măsură suficientă pentru a se realiza funcția educativă și preventivă a sancțiunii.
În temeiul art. 411, alin.2 C.pr.civ., petenta a solicitat judecarea cauzei în lipsă.
În drept, au fost invocate dispozițiile art. 7, art. 19, ale art. 21, alin.3, ale art. 31 și urm. din OG 2/2001.
În dovedirea plângerii, petentul a depus la dosar, copie: procesul verbal de constatare și sancționare a contravenției contestat (fila 9 dosar declinat), dovada de comunicare a procesului verbal de contravenție (fila 10 dosar declinat) și diagrama tahograf (fila 11 dosar declinat).
Plângerea a fost legal timbrată cu taxă judiciară de timbru în cuantum de 20 lei.
La data de 21.01.2015, intimatul a formulat întâmpinare, prin care a invocat excepția necompetenței teritoriale, iar pe fond a solicitat respingerea plângerii, ca neîntemeiată și menținerea procesului verbal de contravenție încheiat și a măsurilor dispuse prin acesta.
Cu privire la excepția invocată, a arătat intimatul că, întrucât contravenția reținută în sarcina petentei a fost săvârșită pe raza localității Vlădeni, județul B., competentă să soluționeze cauza este Judecătoria B..
Pe fondul cauzei a arătat intimatul că, la data de 16.09.2014, ora 15:35, pe DN 29, Km 28+350, pe raza localității Vlădeni, județul B., în urma analizei informatice a diagramei tahograf din data de 04.09.2014 a autovehicului cu nr. de înmatriculare_, utilizat de petentă, s-a constatat faptul că a fost depășită de către conducătorul auto perioada maximă de conducere neîntreruptă, cu mai mult de 1 oră și 30 minute.
Cu privire la apărările petentei, potrivit cărora mențiunile agentului constatator din cuprinsul procesului verbal de contravenție nu ar fi reale, a solicitat intimatul respingerea lor, ca fiind netemeinice și nelegale, întrucât motivarea petentei și probatoriul propus de aceasta nu sunt în măsură să o exonereze de răspundere, răspunderea pentru încălcarea dispozițiilor legale revenindu-i operatorului de transport și nu conducătorului auto.
A mai precizat intimatul că, din analiza diagramei tahograf rezultă cu certitudine faptul că nu au fost respectate prevederile art. 7 din Regulamentul (CE) 561/2006.
Față de cererea subsidiară formulată, de înlocuire a sancțiunii contravenționale a amenzii cu sancțiunea contravențională a avertismentului, apreciază intimatul că această măsură nu se impune în cauză, având în vedere gravitatea sporită a faptei reținute, precum și faptul că petenta nu se află la prima abatere de acest gen.
În drept, au fost invocate prevederile art. 205-208 C.pr.civ., OG 2/2001, OG 37/2007, Ordinul MTI 980/2011 și Ordinul MTI 995/2011.
În dovedire, intimatul a depus în, copie: procesul verbal de constatare și sancționare a contravenției contestat (fila 32 dosar declinat), dovada de comunicare a procesului verbal de contravenție (fila 33-34 dosar declinat) și diagrama tahograf (fila 11 dosar declinat), formular de control în trafic (fila 35 dosar declinat), diagrama tahograf și vizualizarea acesteia (filele 36 și 39 dosar declinat) și licență transport internațional pentru . (fila 40 dosar declinat).
La data de 20.01.2015, petenta a depus la dosar note de ședință, prin care a arătat că nu se opune declinării competenței de soluționare a cauzei către Judecătoria B., iar pe fond a solicitat respingerea susținerilor intimatului, întrucât acestea sunt în contradicție cu înscrisurile depuse de acesta la dosar.
Prin Sentința civilă nr. 24/20.01.2015, Judecătoria Șimleu Silvanei, a admis excepția necompetenței teritoriale, invocată de intimat, prin întâmpinare și a declinat competența de soluționare a cauzei, în favoarea Judecătoriei B..
Plângerea contravențională a fost înregistrată pe rolul acestei instanțe la data de 05.03.2015, sub numărul_ .
Pentru justa soluționare a cauzei, instanța a încuviințat și administrat pentru părți proba cu înscrisurile depuse la dosar.
Analizând actele și lucările dosarului prin prisma dispozițiilor legale incidente în cauză, instanța reține următoarele:
În fapt, prin procesul verbal de constatare și sancționare a contravenției ., nr._, din data de 16.09.2014, s-a reținut că, la controlul efectuat în data de 16.09.2014, ora 15:35, la ieșirea din localitatea Vlădeni, a fost verificată autoutilitara N2, cu numărul de înmatriculare_, deținută și utilizată de petentă și condus de numitul I. V., în timp ce efectua un transport rutier de mărfuri, conform documentului de transport. În urma analizei informatice a diagramei tahografice aferente datei de 04.09.2014, s-a constatat depășirea perioadei maxime de conducere neîntreruptă cu mai mult de 1 oră și 30 min., respectiv cu 3 ore și 14 minute (fila 9 dosar declinat).
Petenta a fost sancționată cu amendă contravențională în cuantum de 4000 lei, pentru săvârșirea contravenției prevăzute de art. 8 alin. 1 pct. 4 din O.G. nr. 37/2007 și sancționate de art. 9 alin. 1 lit. c din O.G. nr. 37/2007
Procesul verbal de constatare a contravenției nu a fost semnat de reprezentantul petentei și, nici de un martor asistent, dar în cuprinsul procesului verbal de contravenție a fost menționat motivul pentru care a fost încheiat în lipsa unui martor asistent.
Instanța constată faptul că plângerea contravențională a fost formulată în termenul de 15 zile prevăzut de art. 31 al. 1 din O.G. nr. 2/2001.
În drept, instanța, în temeiul art. 34 din O.G. nr.2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, va analiza legalitatea și temeinicia procesului verbal contestat și va hotărî asupra sancțiunii aplicate.
Analizând procesul-verbal în ceea ce privește legalitatea, instanța reține că acesta se bucură de prezumția de legalitate, până la proba contrară, conform art. 34 din O.G. nr. 2/2001.
Potrivit dispozițiilor art. 16 din O.G. nr. 2/2001, elementele obligatorii pe care trebuie să le conțină un proces-verbal de constatare și sancționare a unei contravenții sunt următoarele: data și locul unde este încheiat; numele, prenumele, calitatea și instituția din care face parte agentul constatator; datele personale din actul de identitate, inclusiv codul numeric personal, ocupația și locul de muncă ale contravenientului; descrierea faptei contravenționale cu indicarea datei, orei și locului în care a fost săvârșită, precum și arătarea tuturor împrejurărilor ce pot servi la aprecierea gravității faptei și la evaluarea eventualelor pagube pricinuite; indicarea actului normativ prin care se stabilește și se sancționează contravenția; posibilitatea achitării în termen de 48 de ore a jumătate din minimul amenzii prevăzute de actul normativ, dacă acesta prevede o asemenea posibilitate; termenul de exercitare a căii de atac și organul la care se depune plângerea.
Totodată, instanța reține că potrivit dispozițiilor art. 17 din O.G. nr. 2/2001,lipsa mențiunilor privind numele, prenumele și calitatea agentului constatator, numele și prenumele contravenientului, iar în cazul persoanei juridice lipsa denumirii și a sediului acesteia, a faptei săvârșite și a datei comiterii acesteia sau a semnăturii agentului constatator atrage nulitatea procesului verbal.
Procedând la verificarea legalității procesului verbal de constatare și sancționare a contravenției contestat de către petentă, instanța apreciază că acesta a fost întocmit cu respectarea dispozițiilor legale incidente și cuprinde elementele obligatorii prevăzute de art. 17 din O.G nr. 2/2001, neexistând cazuri de nulitate absolută ce ar putea fi invocate din oficiu.
Instanța reține că petenta nu a invocat nerespectarea unor dispoziții legale sancționate cu nulitatea relativă.
De asemenea, instanța apreciază că fapta reținută în sarcina petentei a fost descrisă suficient pentru a permite corecta încadrare juridică și aplicarea sancțiunii corespunzătoare, procesul-verbal contestat fiind de natură a răspunde cerințelor legale imperative.
Pentru aceste motive, instanța apreciază că procesul verbal de constatare și sancționare a contravenției ., nr._, din data de 16.09.2014, a fost încheiat cu respectarea condiției legalității.
Sub aspectul temeiniciei procesului verbal, instanța reține că acesta se bucură de prezumția de temeinicie, până la proba contrară, conform art. 34 din O.G. nr. 2/2001.
Instanța constată că în prezenta cauză sunt incidente dispozițiile art. 8 alin. 1 pct. 4 art. 9 alin. 1 lit. c) din O.G. nr. 37/2007, ale art. 7 din Regulamentul nr. 561/2006 și ale art. 3 alin. 2 din O.G. 2/2001.
Astfel, potrivit art. 8 alin. 1 pct. 4 din O.G. nr. 37/2007: „(…)(2) Următoarele fapte reprezintă încălcări grave ale dispozițiilor Regulamentului Parlamentului European și al Consiliului (CE) nr. 561/2006, ale Regulamentului (CEE) nr. 3.821/85 și, după caz, ale Acordului AETR și constituie contravenții, dacă acestea nu sunt considerate infracțiuni potrivit legii penale: (…) 4) depășirea perioadei maxime de conducere neîntreruptă cu mai mult de 30 de minute, dar mai puțin de o oră și 30 de minute”.
Totodată, potrivit art. 9 alin. 1 lit. c) din O.G. nr. 37/2007: „(1) Contravențiile prevăzute la art. 8 se sancționează după cum urmează: (…) c) cu amendă de la 4.000 lei la 8.000 lei, faptele prevăzute la alin. 1 pct. 15-16, 18-20, 22-26, 28-30, 36 și 38 aplicabilă conducătorului auto și faptele prevăzute la alin. 1 pct. 1-11, 31 și 32 aplicabilă întreprinderii/operatorului de transport rutie”.
De asemenea, potrivit art.7 din Regulamentul nr. 561/2006, „după o perioadă de patru ore și jumătate de conducere, conducătorul auto trebuie să facă o pauză neîntreruptă de cel puțin patruzeci și cinci de minute, exceptând cazul în care își începe o perioadă de repaus, iar această pauză poate fi înlocuită cu o pauză de cel puțin cincisprezece minute urmată de o pauză de cel puțin treizeci de minute, pauze intercalate pe parcursul perioadei de conducere astfel încât să respecte dispozițiile anterioare”.
Conform dispozițiilor art. 3 alin. 2 din O.G. nr. 2/2001: Persoana juridică răspunde contravențional în cazurile și în condițiile prevăzute de actele normative prin care se stabilesc și se sancționează contravenții.
Reprezentantul petentei nu s-a prezentat în instanță, dar a solicitat încuviințarea administrării probei cu înscrisurile depuse la dosar.
Cu privire la probațiune, instanța constă că în O.G. nr. 2/2001 nu se arată în mod expres care este forța probatorie a procesului verbal de constatare a contravenției, dar în practica judiciară internă, plecând în principal de la prevederile art. 47 din O.G. nr. 2/2001, care trimit la prevederile Codului de procedură civilă și având în vedere că procesul verbal legal întocmit face dovada situației de fapt și a încadrării în drept până la proba contrară, s-a statuat că, sarcina probei revine celui care contestă realitatea consemnărilor din procesul verbal.
Conform jurisprudenței Curții Europene a Drepturilor Omului, instanța trebuie să analizeze, în fiecare caz în parte, în ce măsură fapta reținută în sarcina petentului reprezintă o ”acuzație în materie penală”, în sensul art. 6 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului. Această analiză se realizează prin prisma a trei criterii alternative, care pot fi abordate și cumulativ, atunci când analiza lor separată nu permite a se ajunge la o concluzie clară, respectiv: natura faptei, caracterul penal al textului ce definește contravenția, conform legislației interne, și natura și gradul de severitate al sancțiunii aplicate.
În speță, se constată că norma în baza căreia s-a constatat fapta are caracter general, iar amenda aplicată petentei, în cuantum de 4000 de lei, nu are scop reparator, ci scop de prevenire și pedepsire.
Calificarea faptei ca ”acuzație în materie penală” are drept consecință directă, în privința probațiunii, incidența prezumției de nevinovăție de care se bucură petenta și, pe cale de consecință, obligația organelor statului de a convinge instanța în privința vinovăției ”acuzatului”, dincolo de orice îndoială rezonabilă.
Față de cele expuse mai sus, instanța concluzionează că acuzația adusă petentei este o acuzație penală în sensul Convenției, iar aceasta beneficiază și în procedura contravențională de prezumția de nevinovăție, care a fost instituită cu scopul de a proteja indivizii fața de posibilele abuzuri din partea autorităților, motiv pentru care sarcina probei în procedura contravențională desfășurată în fața instanței de judecată revine în primul rând organului constatator, iar nu petentului.
Referitor la procesul-verbal, instanța reține că, în genere, fiind întocmit de un agent al statului aflat în exercițiul funcțiunii, trebuie să i se recunoască valoare probatorie sub aspectul constatării stării de fapt.
În acest sens este de remarcat că în jurisprudența Curții se reține în mod constant că prezumțiile nu sunt, în principiu, contrare Convenției.
Astfel, în Hotărârea pronunțată în cauza Salabiaku împotriva Franței, Curtea a reținut că prezumțiile sunt permise de Convenție, dar nu trebuie sa depășească limitele rezonabile ținând seama de gravitatea mizei si prezervând drepturile apărării (paragraful 28).
Prin urmare, prezumția de nevinovăție nu are caracter absolut, după cum nici prezumția de veridicitate a faptelor constatate de agent și consemnate în procesul verbal nu are caracter absolut, dar prezumția de veridicitate nu poate opera decât până la limita la care prin aplicarea ei s-ar ajunge în situația ca persoana învinuită de săvârșirea faptei să fie pusă în imposibilitatea de a face dovada contrară celor consemnate în procesul verbal, deși din probele administrate de „acuzare” instanța nu poate fi convinsă de vinovăția „acuzatului”, dincolo de orice îndoială rezonabilă.
Forța probantă a proceselor-verbale este lăsată la latitudinea fiecărui sistem de drept, care este liber să reglementeze importanța fiecărui mijloc de probă, însă instanța are obligația de a respecta caracterul echitabil al procedurii în ansamblu atunci când administrează și apreciază probatoriul (cauza Bosoni v. Franța, hotărârea din 7 septembrie 1999).
Potrivit dispozițiilor art. 31-36 din O.G. nr. 2/2001, persoana sancționată are dreptul la un proces echitabil în cadrul căruia să utilizeze orice mijloc de probă și să invoce orice argumente pentru dovedirea împrejurării că situația de fapt din procesul verbal nu corespunde modului de desfășurare al evenimentelor, iar sarcina instanței de judecată este de a respecta limita proporționalității între scopul urmărit de autoritățile statului de a nu rămâne nesancționate acțiunile antisociale prin impunerea unor condiții imposibil de îndeplinit și respectarea dreptului la apărare al persoanei sancționate contravențional (cauza A. v. România, hotărârea din 4 octombrie 2007).
Având în vedere aceste principii, instanța reține că procesul-verbal de contravenție beneficiază de o prezumție relativă de veridicitate și autenticitate, permisă de Convenția Europeană a Drepturilor Omului, cât timp petentului i se asigură de către instanță condițiile specifice de exercitare efectivă a dreptului de acces la justiție și a dreptului la un proces echitabil. Prin urmare, atât timp cât contravenientului i se oferă posibilitatea reală, efectivă de a proba contrariul, prezumția de nevinovăție, astfel cum este conturată în jurisprudența CEDO nu este încălcată.
În speță, societatea petentă a avut posibilitatea de a-și proba susținerile și de a-și formula apărările, acesteia fiindu-i comunicate întâmpinarea depusă de intimată, precum și înscrisurile anexate, având totodată posibilitatea de a solicita administrarea de probe și obținând încuviințarea de către instanță a probei cu înscrisurile depuse la dosar.
Pe cale de consecință, instanța reține că petentei i-a fost oferit cadrul necesar pentru a-și expune cauza în condiții de egalitate cu partea adversă, căzând exclusiv în sarcina acesteia responsabilitatea modalității efective în care a înțeles să uzeze de drepturile sale procedurale.
Analizând probatoriul administrat, instanța constată că, în speță nu s-a probat o realitate contrară celei menționate în procesul-verbal contestat.
Astfel, din tot ansamblul materialului probator s-a constatat că, la data de 16.09.2014, ora 15:35, la ieșirea din localitatea Vlădeni, agenții constatatori din cadrul intimatului, au efectuat un control asupra autoutilitara N2, cu numărul de înmatriculare_, deținută și utilizată de petentă și condus de numitul I. V., stabilindu-se că, în data de 04.09.2014, în intervalul 10:07-18:45, conducătorul auto I. V., a depășit perioada maximă de conducere neîntreruptă cu mai mult de 1 oră și 30 min., respectiv cu 3 ore și 12 minute, conducând neîntrerupt 7 ore și 42 minute, față de perioada legală de 4 ore și 30 minute.
Verificând înscrisul depus la dosar de către intimat (fila 39), se observă că, în intervalul 10:07-18:45, conducătorul auto a condus o perioadă de 7 h 42 minute, în care s-au intercalat trei pauze, respectiv una de 34 minute în intervalul 13:34-14:09, una de 15 minute în intervalul 17:35-17:50 și una de 3 minute în intervalul 18:06-18:10, totalizând astfel o perioadă de odihnă de 52 de minute, deși perioada de condus a fost de 7 h 42 minute.
Instanța constată că, deși conducătorul auto a efectuat o pauză de 52 minute între 09:15-10:07, precum și o pauză de 10 h 31 între 18:45-05:15, acest interval nu se încadrează în cel de 4 h 30 de minute prevăzut de dispozițiile art.7 din Regulamentul 561/2006, ci excede acestuia, dispozițiile legale amintite fiind suficient de clare pentru a înțelege că cele două pauze permise trebuie intercalate în intervalul de condus de 4 h 30 minute, fiind lipsite de relevanță juridică pauzele efectuate atât înainte, cât și după un timp de condus de 7 h 42 minute.
Întrucât în acest interval de condus, conducătorul auto nu a înțeles să respecte timpul de pauză neîntreruptă de 45 de minute, dar nici cel fracționat în două pauze consecutive de 15 și respectiv 30 de minute, instanța apreciază că în mod corect a fost reținută fapta prevăzută de art.8 alin.3 pct.4 din O.G. nr.37/2007 în sarcina sa, procesul verbal de contravenție respectând condiția temeiniciei.
Față de cele mai sus expuse, instanța apreciază că, susținerea petentei, în sensul că, în data de 04.09.2014, șoferul a avut două programe de condus, primul program în intervalul 08:08-13:31, după care a făcut o pauză de 37 de minute în intervalul 13:31-14:09, urmând cel de-al doilea program în intervalul 14:09-18:44, după care conducătorul auto a făcut pauza dintre programe de 9 ore, este neîntemeiată, astfel că o va înlătura.
În consecință, întrucât contravenția reținută în sarcina petentei a fost constatată în mod direct de agentul constatator, situație în care procesul verbal de constatare și sancționare a contravenției se bucură de prezumția relativă de temeinicie și cum petenta, prin probele propuse și administrate nu a făcut dovada pozitivă a unei alte situații de fapt, instanța apreciază că acesta nu poate să-și invoce propria culpă pentru a obține anularea procesului verbal de constatare a contravenției contestat, legal întocmit de un agent al statului aflat în exercițiul funcțiunii.
Astfel, instanța consideră că petenta se face vinovată de contravenția reținută în sarcina sa.
Față de aceste aspecte, instanța constată că procesul verbal de constatare a contravenției ., nr._, din data de 16.09.2014, a fost întocmit cu respectarea condiției temeiniciei.
În ceea ce privește individualizarea sancțiunii aplicate, instanța reține că potrivit art.34 din OG nr.2/2001, după verificarea legalității și temeiniciei procesului verbal, hotărăște asupra sancțiunii, iar conform dispozițiilor art. 21 alin.3 din O.G.nr.2/2001, sancțiunea se aplică în limitele prevăzute de actul normativ și trebuie să fie proporțională cu gradul de pericol social al faptei săvârșite, ținându-se seama de împrejurările în care a fost săvârșită fapta, de modul și mijloacele de săvârșire a acesteia, de scopul urmărit, de urmarea produsă, precum și de circumstanțele personale ale contravenientului.
Astfel, instanța apreciază că sancțiunea aplicată a fost corect individualizată de agentul constatator, amenda contravențională aplicată reprezentând limita minimă prevăzută de actul normativ ce sancționează contravenția reținută în sarcina petentei, iar pericolul social al faptelor săvârșite de petentă este unul ridicat, aducându-se atingere unor norme sociale de o importanță deosebită, respectiv cele privind perioadele de conducere, pauzele și perioadele de odihnă ale conducătorilor auto și utilizarea aparatelor de înregistrare a activității acestora, menite a asigura desfășurarea în siguranță a transporturilor rutiere.
Mai mult de atât, instanța reține că petenta a avut posibilitatea de a achita jumătate din minimul amenzii și de a limita, astfel, efectele pecuniare ale propriei fapte contravenționale.
Prin urmare, pentru a permite petentei să înțeleagă dispozițiile legale în materie necesitatea nu numai legală, dar si morală de a respecta aceste reguli, instanța va menține procesul verbal de constatare și sancționare a contravenției ., nr._, din data de 16.09.2014, așa cum a fost întocmit de organul constatator, reținând legalitatea și temeinicia sa în privința faptei contravenționale reținute, sancțiunea aplicată fiind corect individualizată
În baza tuturor acestor considerente, instanța apreciază că se impune respingerea ca neîntemeiată a plângerii contravenționale formulată de petenta S.C. T. B. SRL, în contradictoriu cu intimatul INSPECTORATUL DE STAT PENTRU CONTROLUL ÎN TRANSPORTUL RUTIER BUCUREȘTI-PRIN I.S.C.T.R. INSPECTORATUL TERITORIAL NR. 3.
În temeiul art. 453 C.pr.civ. instanța va lua act că părțile nu au solicitat cheltuieli de judecată.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Respinge plângerea formulată de petenta S.C. T. B. SRL, cu sediul în Satu-M., .. 12, județul Satu-M., în contradictoriu cu intimatul INSPECTORATUL DE STAT PENTRU CONTROLUL ÎN TRANSPORTUL RUTIER BUCUREȘTI, cu sediul în B., Bulevardul M.E., nr. 57, județul B., ca neîntemeiată.
Menține ca fiind temeinic și legal procesul-verbal de constatare și sancționare a contravenției ., nr._, din data de 16.09.2014, întocmit de intimatul Inspectoratul de stat pentru controlul în transportul rutier.
Ia act că părțile nu au solicitat cheltuieli de judecată.
Cu drept de apel în termen de 30 zile de la comunicare, cererea și motivele de apel urmând a fi depuse la Judecătoria B..
Pronunțată în ședință publică, azi, 15.05.2015.
PREȘEDINTE GREFIER
Z. A. ALIOARACUȘNIR I. V.
Red: Z.A.A/.Tehnored: C.I.V./4 ex./04.06.2015
| ← Contestaţie la executare. Sentința nr. 5450/2015. Judecătoria... | Cerere de valoare redusă. Sentința nr. 4990/2015. Judecătoria... → |
|---|
