Plângere contravenţională. Sentința nr. 6133/2015. Judecătoria BOTOŞANI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 6133/2015 pronunțată de Judecătoria BOTOŞANI la data de 12-06-2015 în dosarul nr. 16895/193/2014
Dosar nr._
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA B.
SECȚIA CIVILĂ
SENTINȚA CIVILĂ NR. 6133
Ședința publică de la 12 Iunie 2015
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: Z. A. A.
GREFIER: C. I. V.
Pe rol se află judecarea cauzei civile având ca obiect plângere contravențională, formulată de petenta M. R., în contradictoriu cu intimatul INSPECTORATUL DE POLIȚIE JUDEȚEAN B..
Dezbaterile au avut loc în ședința publică din data de 05.06.2015, susținerile părților fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, care face parte integrantă din prezenta, când instanța, având nevoie de timp pentru a delibera a amânat pronunțarea pentru data de 12.06.2015, când a hotărât următoarele:
INSTANȚA,
Deliberând asupra cauzei civile de față, constată următoarele:
Prin plângerea înregistrată pe rolul acestei instanțe la data de 21.11.2014, sub numărul_, petenta M. R., în contradictoriu cu intimatul Inspectoratul de Poliție Județean B., a solicitat instanței ca, prin hotărârea ce o va pronunța să dispună anularea procesului-verbal de constatare și sancționare a contravenției ., nr._, din data de 20.10.2014.
În motivarea plângerii, a arătat petenta că, la data de 06.09.2014, în urma unui conflict avut cu vecinul său, B. G., a fost sancționată contravențional, pentru încălcarea prevederilor art. 2, pct. 1 din Legea 61/1991.
În drept, plângerea contravențională nu a fost motivată.
În dovedirea plângerii, petenta nu a propus probe.
Plângerea a fost legal timbrată cu taxă judiciară de timbru în cuantum de 20 lei.
La data de 21.11.2014, intimatul a formulat întâmpinare, solicitând respingerea plângerii și menținerea procesului-verbal de constatare a contravenției contestat și a măsurilor dispuse prin acesta.
În fapt, intimatul a arătat că s-a reținut în sarcina petentei faptul că, în data de 27.10.2014, l-a lovit fără motiv cu o prăjină în zona capului pe numitul B. G., provocându-i acestuia leziuni, pentru care a fost transportat la spital.
Precizează intimatul că, față de cele constatate la fața locului, polițiștii s-au sesizat din oficiu, pentru săvârșirea infracțiunii de „loviri sau alte violențe”, P. de pe lângă Judecătoria B. neatribuind în cauză număr unic de dosar, pentru lipsa plângerii prealabile.
În drept, au fost invocate dispozițiile art. 2, pct. 1 din Legea 61/1991.
În dovedire, intimatul a depus la dosar: raportul agentului constatator (fila 17), referat de clasare (fila 8), fișă de intervenție la eveniment (fila 9), procesul verbal din data de 06.09.2014 (fila 10), declarațiile extrajudiciare ale numiților B. G. (filele 11-12), M. A. (filele 13-14) și M. E. (filele 15-16), procesul verbal de constatare a contravenție în original (fila 7) și dovada comunicării acestuia către petentă (fila 18).
În conformitate cu dispozițiile art. 223, alin. 2 C.pr.civ., intimatul a solicitat judecarea cauzei în lipsă.
Pentru justa soluționare a cauzei, instanța a încuviințat și administrat pentru părți proba cu înscrisurile depuse la dosar. Totodată, instanța a dispus din oficiu și administrarea probei testimoniale cu martorii B. G., G. P. și M. E..
Analizând actele și lucările dosarului prin prisma dispozițiilor legale incidente în cauză, instanța reține următoarele:
În fapt, prin procesul verbal de constatare și sancționare a contravenției ., nr._, din data de 20.10.2014, s-a reținut că, la data de 06.09.2014, orele 10:30, în timp ce se afla în curtea locuinței l-a lovit cu o prăjină, în zona capului, pe vecinul său B. G., care se afla pe drumul public, după care i-a adresat injurii și expresii jignitoare de natură să lezeze demnitatea acestuia (fila 7).
Petenta a fost sancționată contravențional cu amendă, în cuantum de 400 lei, pentru săvârșirea contravenției prevăzute de art. 2 pct. 1 din Legea 61/1996 și sancționate de art. 3, alin. 1, lit. b din Legea 61/1991.
Procesul verbal de constatare a contravenției nu a fost semnat de petentă, întrucât aceasta a refuzat să semneze, fiind în schimb semnat de un martor asistent.
Instanța constată faptul că plângerea contravențională a fost formulată în termenul de 15 zile prevăzut de art. 31 al. 1 din O.G. nr. 2/2001.
În drept, instanța, în temeiul art. 34 din O.G. nr.2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, va analiza legalitatea și temeinicia procesului verbal contestat și va hotărî asupra sancțiunii aplicate.
Analizând procesul-verbal de constatare și sancționare a contravenției contestat în ceea ce privește legalitatea, instanța reține că acesta se bucură de prezumția de legalitate, până la proba contrară, conform art. 34 din O.G. nr. 2/2001.
Potrivit dispozițiilor art. 16 din O.G. nr. 2/2001, elementele obligatorii pe care trebuie să le conțină un proces-verbal de constatare și sancționare a unei contravenții sunt următoarele: data și locul unde este încheiat; numele, prenumele, calitatea și instituția din care face parte agentul constatator; datele personale din actul de identitate, inclusiv codul numeric personal, ocupația și locul de muncă ale contravenientului; descrierea faptei contravenționale cu indicarea datei, orei și locului în care a fost săvârșită, precum și arătarea tuturor împrejurărilor ce pot servi la aprecierea gravității faptei și la evaluarea eventualelor pagube pricinuite; indicarea actului normativ prin care se stabilește și se sancționează contravenția; posibilitatea achitării în termen de 48 de ore a jumătate din minimul amenzii prevăzute de actul normativ, dacă acesta prevede o asemenea posibilitate; termenul de exercitare a căii de atac și organul la care se depune plângerea.
Totodată, instanța reține că potrivit dispozițiilor art. 17 din O.G. nr. 2/2001, lipsa mențiunilor privind numele, prenumele și calitatea agentului constatator, numele și prenumele contravenientului, iar în cazul persoanei juridice lipsa denumirii și a sediului acesteia, a faptei săvârșite și a datei comiterii acesteia sau a semnăturii agentului constatator atrage nulitatea procesului verbal.
Procedând la verificarea legalității procesului verbal de constatare și sancționare a contravenției contestat de către petentă, instanța constată că acesta a fost întocmit cu respectarea dispozițiilor O.G. nr. 2/2001, în cuprinsul actului constatator regăsindu-se toate elementele obligatorii prevăzute de art. 17 din O.G. nr. 2/2001, neexistând niciun motiv de nelegalitate care să poată fi invocat de instanță din oficiu.
Instanța reține că petenta nu a invocat nerespectarea unor dispoziții legale sancționate cu nulitatea relativă.
Pentru aceste motive, instanța apreciază că procesul verbal de constatare și sancționare a contravenției ., nr._, din data de 20.10.2014, a fost încheiat cu respectarea condiției legalității.
Sub aspectul temeiniciei procesului verbal, instanța reține că acesta se bucură de prezumția de temeinicie, până la proba contrară, conform art. 34 din O.G. nr. 2/2001.
Instanța constată că, în prezenta cauză sunt incidente dispozițiile art. 2 pct. 1 și ale art. 3 alin. 1 lit. b din Legea 61/1991.
Astfel, potrivit art. 2 pct. 1 din Legea 61/1991, „Constituie contravenție săvârșirea oricăreia dintre următoarele fapte, dacă nu sunt comise în astfel de condiții încât, potrivit legii penale, să fie considerate infracțiuni: 1) săvârșirea în public de fapte, acte sau gesturi obscene, proferarea de injurii, expresii jignitoare sau vulgare, amenințări cu acte de violență împotriva persoanelor sau bunurilor acestora, de natură să tulbure ordinea și liniștea publică sau să provoace indignarea cetățenilor ori să lezeze demnitatea și onoarea acestora sau a instituțiilor publice”, iar conform art. 3 alin. 1 lit. b Legea nr. 61/1991: „(1) contravențiile prevăzute la art. 2 se sancționează după cum urmează: (...) b) cu amendă de la 200 lei la 1.000 lei, cele prevăzute la pct. 1), 12), 16), 24), 25) și 28)”.
Petenta s-a prezentat în instanță și a solicitat încuviințarea administrării probei cu înscrisurile depuse la dosar.
Cu privire la probațiune, instanța reține că, deși O.G. nr. 2/2001 nu cuprinde dispoziții exprese cu privire la forța probantă a actului de constatare a contravenției, din economia textului art. 34 rezultă că procesul-verbal contravențional face dovada situației de fapt și a încadrării în drept până la proba contrară, legea instituind o prezumție relativă de veridicitate cu privire la împrejurările constatate de agentul constatator. Astfel, în măsura în care cuprinde constatările personale ale agentului constatator, are forță probantă prin el însuși și constituie o dovadă suficientă a vinovăției contestatorului, cât timp acesta din urmă nu este în măsură să prezinte o probă contrară.
În aceeași ordine de idei, câtă vreme fapta contravențională nu a fost constată de către agent ”ex propriis sensibus” deoarece nu a fost prezent la momentul desfășurării evenimentelor consemnate în procesul-verbal de contravenție, actul de constatare a contravenției nu se poate bucura de prezumția de legalitate și temeinicie, fiind necesară administrarea în cauză a unui probatoriu complex, care să confirme sau să infirme aspectele cuprinse în actul sancționator.
Conform jurisprudenței Curții Europene a Drepturilor Omului, instanța trebuie să analizeze, în fiecare caz în parte, în ce măsură fapta reținută în sarcina petentului reprezintă o ”acuzație în materie penală”, în sensul art. 6 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului. Această analiză se realizează prin prisma a trei criterii alternative, care pot fi abordate și cumulativ, atunci când analiza lor separată nu permite a se ajunge la o concluzie clară, respectiv: natura faptei, caracterul penal al textului ce definește contravenția, conform legislației interne, și natura și gradul de severitate al sancțiunii aplicate.
În speță, se constată că normele în baza cărora s-au constatat faptele au caracter general, iar sancțiunea contravențională a amenzii, în cuantum de 400 lei, aplicată petentei, nu are scop reparator, ci scop de prevenire și pedepsire.
Calificarea faptei ca ”acuzație în materie penală” are drept consecință directă, în privința probațiunii, incidența prezumției de nevinovăție de care se bucură petenta și, pe cale de consecință, obligația organelor statului de a convinge instanța în privința vinovăției ”acuzatului”, dincolo de orice îndoială rezonabilă.
Față de cele expuse mai sus, instanța concluzionează că acuzația adusă petentei este o acuzație penală în sensul Convenției, iar aceasta beneficiază și în procedura contravențională de prezumția de nevinovăție, care a fost instituită cu scopul de a proteja indivizii fața de posibilele abuzuri din partea autorităților, motiv pentru care sarcina probei în procedura contravențională desfășurată în fața instanței de judecată revine în primul rând organului constatator, iar nu petentei.
Referitor la procesul-verbal, instanța reține că, în genere, fiind întocmit de un agent al statului aflat în exercițiul funcțiunii, trebuie să i se recunoască valoare probatorie sub aspectul constatării stării de fapt.
În acest sens este de remarcat că, în jurisprudența Curții se reține în mod constant că prezumțiile nu sunt, în principiu, contrare Convenției.
Astfel, în Hotărârea pronunțată în cauza Salabiaku împotriva Franței, Curtea a reținut că prezumțiile sunt permise de Convenție, dar nu trebuie sa depășească limitele rezonabile ținând seama de gravitatea mizei si prezervând drepturile apărării (paragraful 28).
Prin urmare, prezumția de nevinovăție nu are caracter absolut, după cum nici prezumția de veridicitate a faptelor constatate de agent și consemnate în procesul verbal nu are caracter absolut, dar prezumția de veridicitate nu poate opera decât până la limita la care prin aplicarea ei s-ar ajunge în situația ca, persoana învinuită de săvârșirea faptei să fie pusă în imposibilitatea de a face dovada contrară celor consemnate în procesul verbal, deși din probele administrate de „acuzare” instanța nu poate fi convinsă de vinovăția „acuzatului”, dincolo de orice îndoială rezonabilă.
Forța probantă a proceselor-verbale este lăsată la latitudinea fiecărui sistem de drept, care este liber să reglementeze importanța fiecărui mijloc de probă, însă instanța are obligația de a respecta caracterul echitabil al procedurii în ansamblu atunci când administrează și apreciază probatoriul (cauza Bosoni v. Franța, hotărârea din 7 septembrie 1999).
Cu toate acestea, nu se poate susține, astfel cum s-a arătat mai sus, că procesul-verbal de constatare a contravenției se bucură de prezumția de veridicitate atât timp cât împrejurările consemnate cu ocazia descrierii comportamentului contravențional nu au fost constatate direct, ci au reieșit, astfel cum este cazul în speță, din declarația persoanelor care au sesizat organele de poliție, precum și din declarația persoanei care a fost lovită de către petentă.
Potrivit dispozițiilor art. 31-36 din O.G. nr. 2/2001, persoana sancționată are dreptul la un proces echitabil în cadrul căruia să utilizeze orice mijloc de probă și să invoce orice argumente pentru dovedirea împrejurării că situația de fapt din procesul verbal nu corespunde modului de desfășurare al evenimentelor, iar sarcina instanței de judecată este de a respecta limita proporționalității între scopul urmărit de autoritățile statului de a nu rămâne nesancționate acțiunile antisociale prin impunerea unor condiții imposibil de îndeplinit și respectarea dreptului la apărare al persoanei sancționate contravențional (cauza A. v. România, hotărârea din 4 octombrie 2007).
Având în vedere aceste principii, instanța reține că procesul-verbal de contravenție beneficiază de o prezumție relativă de veridicitate și autenticitate, permisă de Convenția Europeană a Drepturilor Omului, cât timp, pe de o parte, fapta este constatată direct de către un agent al statului aflat în exercitarea atribuțiilor sale specifice, iar, pe de altă parte, petentului i se asigură de către instanță condițiile specifice de exercitare efectivă a dreptului de acces la justiție și a dreptului la un proces echitabil. Prin urmare, atât timp cât contravenientului i se oferă posibilitatea reală, efectivă de a proba contrariul, prezumția de nevinovăție, astfel cum este conturată în jurisprudența CEDO, nu este încălcată.
De asemenea, instanța reține că la stabilirea elementelor obiective și subiective ale contravențiilor nu poate avea în vedere doar procesul-verbal de constatare și sancționare a contravențiilor ., nr._, din data de 20.10.2014, încheiat de către agentul constatator, principiul nemijlocirii, prevăzut de art. 16 Cod procedură civilă impunând administrarea probelor în fața instanței.
În cauză, instanța a dispus încuviințarea administrării probei testimoniale cu martorii G. P., M. E. și B. G., iar în ședința publică din data de 11.05.2015 și, respectiv din data de 05.06.2015, instanța a procedat la audierea acestora, declarațiile fiind anexate la dosarul cauzei ( filele 34, 38-39).
Analizând ansamblul materialului probatoriu administrat în cauză, instanța constată că, în speță nu s-a probat o realitate contrară celei reținute în procesul-verbal contestat.
Astfel, din coroborarea procesului-verbal de contravenție întocmit la data de 20.10.2014 (fila 7), cu fișa de intervenție la eveniment (fila 9), cu raportul agentului constatator din data de 03.11.2014 (fila 17), cu declarațiile extrajudiciare ale numiților B. G., M. A. și M. E. (filele 11-16), precum și cu declarațiile martorilor B. G., M. E. și G. P. (filele 34, 38-39), audiați nemijlocit în fața instanței de judecată, rezultă că, la data de 06.09.2014, orele 10:30, în timp ce se afla în curtea locuinței sale, petenta l-a lovit cu o prăjină, în zona capului, pe vecinul său B. G., care se afla pe drumul public, după care i-a adresat injurii și expresii jignitoare.
În concluzie, deși petenta a avut posibilitatea legală de a dovedi că nu este vinovat, solicitând să fie administrate probe, fapt pe care l-a realizat, prin administrarea probei cu înscrisurile depuse la dosar, aceasta nu a reușit să răstoarne prezumția de veridicitate a faptei constatate de agentul constatator și consemnate în procesul verbal.
Așadar, instanța apreciază că petenta se face vinovată de contravenția reținută în sarcina sa, acesta neputând invoca în fața instanței o culpă proprie pentru a obține anularea procesului verbal, legal întocmit de un agent al statului aflat în exercițiul funcțiunii.
Față de aceste aspecte, instanța apreciază că procesul verbal ., nr._, din data de 20.10.2014, a fost întocmit cu respectarea condiției temeiniciei.
În ceea ce priveștesancțiunea contravențională a amenzii în cuantum de 400 lei aplicatăpetentului pentru fapta prevăzută de art. 2 pct. 1 din Legea 61/1991 și sancționată de art. 3 alin. 1 lit. b din Legea nr. 61/1991, instanța are în vedere faptul că sancțiunea trebuie să fie proporțională cu gradul de pericol social al faptei săvârșite (art.5 alin.5 OG 2/2001), iar avertismentul se aplică în cazul în care fapta este de gravitate redusă (art.7 alin.2 din OG 2/2001). De asemenea, potrivit art. 21 alin. 3 O.G. nr.2/2001, la stabilirea sancțiunii trebuie să se țină seama de împrejurările în care a fost săvârșită fapta, de modul și mijloacele de săvârșire ale acesteia, de scopul urmărit, de urmarea produsă, precum și de circumstanțele personale ale contravenientului.
Instanța reține că, în speță nu s-a făcut dovada persistenței petentei într-un comportament contravențional similar și anterior sancționat, comportament care să excludă posibilitatea funcționării eficiente a principiului aplicării graduale a sancțiunilor.
Față de aceste aspecte, instanța apreciază că scopul educativ, dar și cel punitiv al sancțiunii poate fi atins prin aplicarea sancțiunii avertismentului, motiv pentru care va înlocui sancțiunea de 400 lei amendă aplicată petentei, prin procesul verbal de contravenție contravenției PA, nr._, din data de 20.10.2014, cu sancțiunea contravențională a avertismentului, petenta urmând a avea în vedere că eventuala reiterare a comportamentului contravențional va atrage sancțiuni mai severe, chiar orientate spre maximul amenzii prevăzute de lege.
În consecință, constatând legalitatea și temeinicia procesului verbal de constatare și sancționare a contravenției ., nr._, din data de 20.10.2014, instanța, în temeiul art. 34 O.G. nr.2/2001, va admite în parte plângerea contravențională formulată de petenta M. R., în contradictoriu cu intimatul Inspectoratul de Poliție Județean B.și, în temeiul art. 7 și 21 din OG nr. 2/2001 va înlocui sancțiunea contravențională a amenzii în valoare de 400 lei aplicată petentei, cu sancțiunea contravențională a avertismentului și va menține celelalte dispoziții ale procesului verbal contestat.
În temeiul art. 453 C.pr.civ. instanța va lua act că părțile nu au solicitat cheltuieli de judecată.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE:
Admite în parte plângerea contravențională formulată de petenta M. R., cu domiciliul în ., județul B., în contradictoriu cu intimatul INSPECTORATUL DE POLIȚIE JUDEȚEAN B., cu sediul în B., Bulevardul M. E., nr. 57, județul B..
Modifică procesul-verbal de constatare și sancționare a contravenției ., nr._, din data de 20.10.2014, întocmit de intimat, în sensul că înlocuiește sancțiunea contravențională a amenzii în cuantum de 400 lei, aplicată pentru săvârșirea contravenției prevăzute de art. 2, pct. 1 din Legea 61/1991, cu sancțiunea contravențională a avertismentului.
Atrage atenția petentei asupra pericolului social al faptelor, cu recomandarea ca în viitor să respecte dispozițiile legale.
Menține în rest procesul-verbal atacat.
Ia act că părțile nu au solicitat cheltuieli de judecată.
Cu drept de apel în termen de 30 de zile de la comunicare, cererea și motivele de apel urmând a fi depuse la Judecătoria B..
Pronunțată în ședință publică, azi, 12.06.2015.
PREȘEDINTE GREFIER
Z. A. ALIOARACUȘNIR I. V.
.
Red. Z.A.A./tehnored. C.I.V../ex.4/23.06.2015
| ← Fond funciar. Sentința nr. 5973/2015. Judecătoria BOTOŞANI | Plângere contravenţională. Sentința nr. 5998/2015.... → |
|---|
