Plângere contravenţională. Sentința nr. 6746/2015. Judecătoria BOTOŞANI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 6746/2015 pronunțată de Judecătoria BOTOŞANI la data de 26-06-2015 în dosarul nr. 936/193/2015
Dosar nr._
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA B.
SECȚIA CIVILĂ
SENTINȚA CIVILĂ NR. 6746
Ședința publică de la 26 Iunie 2015
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: Z. A. A.
GREFIER: C. I. V.
Pe rol se află soluționarea cauzei civile având ca obiect plângere contravențională, formulată de petentul Z. S., în contradictoriu cu intimatul INSPECTORATUL DE POLIȚIE JUDEȚEAN B..
Dezbaterile au avut loc în ședința publică din data de 12.06.2015, susținerile părților fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, care face parte integrantă din prezenta, când instanța, având nevoie de timp pentru a delibera a amânat pronunțarea la data de 26.06.2015, când a hotărât următoarele:
INSTANȚA,
Deliberând asupra cauzei civile de față, constată următoarele:
Prin plângerea înregistrată pe rolul acestei instanțe la data de 27.01.2015 sub numărul_, petentul Z. S., în contradictoriu cu intimatul Inspectoratul de Poliție Județean B., a solicitat instanței ca prin hotărârea ce o va pronunța să dispună anularea procesului-verbal de constatare și sancționare a contravenției ., nr._, din data de 17.01.2015, încheiat de intimat.
În motivarea plângerii, petentul a arătat că, prin procesul verbal de contravenție contestat, s-a reținut în sarcina sa faptul că nu a acordat prioritate de trecere unui pieton angajat în traversarea străzii, pe marcajul pietonal aflat pe sensul său de mers.
A susținut acesta că a fost sancționat pe nedrept, întrucât pietonul s-a angajat în traversare din stânga sa, fiind pe celălalt sens de mers.
Totodată, petentul a precizat că, trecerea de pietoni respectivă se află chiar la colțul străzii și că, în momentul în care s-a pus în mișcare, după ce a acordat prioritate altor pietoni aflați pe sensul său de mers, o persoană s-a angajat în traversare, de pe trotuarul opus.
În drept, plângerea contravențională nu a fost motivată.
În dovedirea plângerii, petentul a depus, la dosar, în copie: procesul verbal de contravenție contestat (fila 6), dovada cu drept de circulație (fila 5) și cartea de identitate (fila 7).
Plângerea a fost legal timbrată cu taxă judiciară de timbru în cuantum de 20 lei.
La data de 19.03.2015, intimatul a depus întâmpinare, solicitând respingerea plângerii și menținerea procesului-verbal contestat și a măsurilor dispuse prin acesta.
În fapt, intimatul a arătat că, în data de 17.01.2015, la ora 12:27, agentul constatator aflat în exercitarea sarcinilor de serviciu pe raza municipiului B., cu autospeciala poliției cu nr. de înmatriculare MAI_, a observat direct momentul în care petentul, conducând autoturismul marca Skoda, cu nr. de înmatriculare_, pe . a acordat prioritate de trecere unui pieton angajat regulamentar în traversarea drumului pe marcajul pietonal aflat pe sensul său de mers, la intersecția cu .> În drept, au fost invocate prevederile art. 135, lit.h), din HG 1391/2006.
În conformitate cu dispozițiile art. 223 C.pr.civ., intimatul a solicitat judecarea cauzei în lipsă.
În dovedire, intimatul a depus, la dosar: raportul agentului constatator (fila 16), CD-ul cu înregistarea video a contravenției reținute în sarcina petentului (fila 15) și originalul procesului verbal de contravenție contestat (fila 14).
Pentru justa soluționare a cauzei, instanța a încuviințat și administrat pentru părți proba cu înscrisurile depuse la dosar, iar pentru intimat și proba cu înregistrarea video a contravenției reținute în sarcina petentului.
Analizând actele și lucările dosarului prin prisma dispozițiilor legale incidente în cauză, instanța reține următoarele:
În fapt, prin procesul verbal de constatare și sancționare a contravenției, ., nr._, din data de 17.01.2015, s-a reținut că, la data de 17.01.2015, orele 12:27, petentul a condus autoturismul marca OPEL, cu nr.de înmatriculare_ pe . municipiul B., dinspre ., la intersecția cu . la dreapta, nu a acordat prioritate de trecere unui pieton angajat regulamentar în traversarea trecerii de pietoni, pe marcajul pietonal, pe sensul său de deplasare. Abaterea a fost înregistrată de aparatul radar montat pe auto MAI_ (fila 14).
Petentul a fost sancționat contravențional cu amendă în cuantum de 390 lei și cu sancțiunea complementară a suspendării exercitării dreptului de a conduce pe o perioadă de 30 zile, pentru săvârșirea contravenției prevăzute de art. 135, lit. h din H.G. 1391/2006 și sancționate de art. 100 alin. 3, lit. b din O.U.G. 195/2002.
Procesul verbal de constatare a contravenției a fost semnat de petent cu mențiunea „Nu am obiecțiuni”.
Instanța constată faptul că plângerea contravențională a fost formulată în termenul de 15 zile prevăzut de art. 31 al. 1 din O.G. nr. 2/2001.
În drept, instanța, în temeiul art. 34 din O.G. nr.2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, va analiza legalitatea și temeinicia procesului verbal contestat și va hotărî asupra sancțiunii aplicate.
Analizând procesul-verbal în ceea ce privește legalitatea, instanța reține că acesta se bucură de prezumția de legalitate, până la proba contrară, conform art. 34 din O.G. nr. 2/2001.
Potrivit dispozițiilor art. 16 din O.G. nr. 2/2001, elementele obligatorii pe care trebuie să le conțină un proces-verbal de constatare și sancționare a unei contravenții sunt următoarele: data și locul unde este încheiat; numele, prenumele, calitatea și instituția din care face parte agentul constatator; datele personale din actul de identitate, inclusiv codul numeric personal, ocupația și locul de muncă ale contravenientului; descrierea faptei contravenționale cu indicarea datei, orei și locului în care a fost săvârșită, precum și arătarea tuturor împrejurărilor ce pot servi la aprecierea gravității faptei și la evaluarea eventualelor pagube pricinuite; indicarea actului normativ prin care se stabilește și se sancționează contravenția; posibilitatea achitării în termen de 48 de ore a jumătate din minimul amenzii prevăzute de actul normativ, dacă acesta prevede o asemenea posibilitate; termenul de exercitare a căii de atac și organul la care se depune plângerea.
Totodată, instanța reține că potrivit dispozițiilor art. 17 din O.G. nr. 2/2001,lipsa mențiunilor privind numele, prenumele și calitatea agentului constatator, numele și prenumele contravenientului, iar în cazul persoanei juridice lipsa denumirii și a sediului acesteia, a faptei săvârșite și a datei comiterii acesteia sau a semnăturii agentului constatator atrage nulitatea procesului verbal.
Procedând la verificarea legalității procesului verbal de constatare și sancționare a contravenției contestat de către petent, instanța apreciază că acesta a fost întocmit cu respectarea dispozițiilor legale incidente și cuprinde elementele obligatorii prevăzute de art. 17 din O.G nr. 2/2001, neexistând cazuri de nulitate absolută ce ar putea fi invocate din oficiu.
Instanța reține că petentul nu a invocat nerespectarea unor dispoziții legale sancționate cu nulitatea relativă.
De asemenea, instanța apreciază că fapta reținută în sarcina petentului Z. S. fost descrisă suficient pentru a permite corecta încadrare juridică și aplicarea sancțiunii corespunzătoare, procesul-verbal contestat fiind de natură a răspunde cerințelor legale imperative.
Pentru aceste motive, instanța apreciază că procesul verbal de constatare și sancționare a contravenției . nr._ din data de 17.01.2015, a fost încheiat cu respectarea condiției legalității.
Sub aspectul temeiniciei procesului verbal, instanța reține că acesta se bucură de prezumția de temeinicie, până la proba contrară, conform art. 34 din O.G. nr. 2/2001.
Instanța constată că, în prezenta cauză sunt incidente dispozițiile art. 135 lit. h din H.G. nr. 1391/2006 și ale art. 100 alin. 3 lit. b din O.U.G. 195/2002.
Astfel, potrivit dispozițiilor art. 100 alin. 3 lit. b) din O.U.G. nr. 195/2002: „(…)(3) Constituie contravenție și se sancționează cu amenda prevăzută în clasa a II-a de sancțiuni și cu aplicarea sancțiunii contravenționale complementare a suspendării exercitării dreptului de a conduce pentru o perioadă de 30 de zile săvârșirea de către conducătorul de autovehicul sau tramvai a următoarelor fapte:(…)b) neacordarea priorității de trecere pietonilor angajați în traversarea regulamentară a drumului public prin locurile special amenajate și semnalizate, aflați pe sensul de deplasare a autovehiculului sau tramvaiului”.
Totodată, conform dispozițiilor art. 135 alin. 1 lit. h) din H.G. nr. 1391/2006: „(1) Conducătorul de vehicul este obligat să acorde prioritate de trecere și în următoarele situații:(…) h) pietonului care traversează drumul public, prin loc special amenajat, marcat și semnalizat corespunzător ori la culoarea verde a semaforului destinat lui, atunci când acesta se află pe sensul de mers al vehiculului”.
Prin plângerea formulată, petentul a contestat fapta reținută în sarcina sa, susținând că pietonul care s-a angajat în traversara străzii nu se afla pe sensul său de mers.
Petentul s-a prezentat în instanță și a solicitat încuviințarea administrării probei cu înscrisurile depuse la dosar.
Cu privire la probațiune, instanța constă că în O.G. nr. 2/2001 nu se arată în mod expres care este forța probatorie a procesului verbal de constatare a contravenției, dar în practica judiciară internă, plecând în principal de la prevederile art. 47 din O.G. nr. 2/2001, care trimit la prevederile Codului de procedură civilă și având în vedere că procesul verbal legal întocmit face dovada până la proba contrarie, s-a statuat că sarcina probei revine celui care contestă realitatea consemnărilor din procesul verbal.
Procesul verbal fiind întocmit de un agent al statului aflat în exercițiul funcțiunii, se bucura de prezumția de veridicitate în privința constatării stării de fapt.
În ceea ce privește incidența și aplicabilitatea jurisprudenței Curții Europene a Drepturilor Omului, în sensul respectării prezumției de nevinovăție a persoanei sancționate contravențional, prezumție garantată de art. 6 din Convenția pentru apărarea drepturilor și libertăților fundamentale ale drepturilor omului și în materie contravențională și care, în plan procedural, se concretizează prin răsturnarea sarcinii probei, instanța reține că jurisprudența Curții nu interzice, în principiu prezumțiile de fapt sau de drept din sistemele juridice ale statelor semnatare ale Convenției, cu singura condiție ca aceste prezumții să respecte anumite limite rezonabile în raport cu gravitatea faptei și a sancțiunii.
În acest sens, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a stabilit în Decizia H. și alții c. României că, în materia circulației rutiere, prevederile art. 6 par. 2 din Convenție nu se opun aplicării unui mecanism care ar instaura o prezumție relativă de conformitate a procesului-verbal cu realitatea, prezumție fără de care ar fi practic imposibil să sancționezi încălcările legislației în materie de circulație rutieră, intrând în competența poliției. Totodată, în procedura contravențională prevăzută de O.G. nr. 2/2001, contestatorul are posibilitatea de a înlătura această prezumție prin administrarea unor probe certe si concludente, în conformitate cu dispozițiile art. 249 C.pr.civ., probatoriu dublat de rolul activ al judecătorului investit cu soluționarea cauzei, prevăzut de art. 34 alin 1 din OG nr. 2/2001.
Astfel, simpla negare a petentului în sensul că faptele nu corespund adevărului nu este suficientă, atâta timp cât acesta nu aduce probe sau nu prezintă o explicație rațională pentru care agentul ar fi întocmit procesul-verbal cu consemnarea unor situații nereale, pentru a se ridica un dubiu cu privire la obiectivitatea acestuia ori, nu invocă alte împrejurări credibile pentru a răsturna prezumția simplă de fapt născută împotriva sa.
Instanța reține că petentului i-a fost oferit cadrul necesar pentru a-și expune cauza în condiții de egalitate cu partea adversă, căzând exclusiv în sarcina petentului responsabilitatea modalității efective în care a înțeles să uzeze de drepturile sale procedurale.
Analizând ansamblul materialului probator administrat în cauză, instanța constată că, intimatul a făcut dovada celor reținute în procesul verbal de constatare și sancționare a contravenției, situația de fapt descrisă în cuprinsul acestuia fiind susținută întru totul de înregistrarea video (fila 15) de la dosarul cauzei, din care se observă că, în data de 17.01.2015, în jurul orei 12:27:44-12:27:48, autoturismul marca Opel, cu nr. de_, de culoare gri, nu a acordat prioritate de trecere unui pietoni angajat în traversarea regulamentară a străzii, prin loc marcat și semnalizat corespunzător, aflat pe sensul său de deplasare.
Din înregistrarea depusă la dosar de intimat rezultă cu claritate elementele cerute de norma legală (Ordinul nr. 301/2005 emis de directorul general al Biroului Român de Metrologie Legală privind aprobarea Normei de metrologie legală NML 021-05), respectiv data (17.01.2015) și ora (12:27:44-12:27:48), valoarea vitezei (nu este cazul), imaginea autovehiculului (nr. de înmatriculare_ ).
În ceea ce privește aparatul radar cu care a fost filmat petentul, nu are nicio importanță dacă acesta este omologat, agentul constatator putând filma cu orice aparat care i-ar fi permis acest lucru, deoarece petentul nu a fost sancționat pentru depășirea vitezei legale, caz în care ar fi fost necesară constatarea faptei cu un aparat omologat și verificat metrologic, ci pentru că nu a acordat prioritate de trecere unor pietoni angajați în traversarea regulamentară, prin loc marcat și semnalizat corespunzător.
Petentul, prin plângerea contravențională a arătat că nu se face vinovat de încălcarea dispozițiilor legale privitoare la acordarea de prioritate pietonilor angajați în trecerea străzii prin loc special amenajat, marcat și semnalizat corespunzător, susținând că, pietonul în care s-a angajat în traversara străzii nu se afla pe sensul său de mers.
Situația de fapt invocată de acesta, este contrazisă în cauză de înregistrarea video depusă la dosarul cauzei, din care reiese cu claritate că, pietonul era deja angajat în traversarea regulamentară a străzii, prin loc marcat și semnalizat corespunzător, pe sensul său de deplasare, în momentul în care, autoturismul cu nr. de înmatriculare_, condus de petent a ajuns în dreptul trecerii de pietoni.
Aceste aspecte reies și din raportul agentului constatator, aflat la fila 16 din dosar, care a arătat că, aflându-se în exercitarea atribuțiilor de serviciu, pe . observat direct autoturismul cu nr. de înmatriculare_ care nu a acordat prioritate de trecere unui pieton angajat în traversarea regulamentară a trecerii de pietoni semnalizată regulamentar prin indicatoare și marcaje, aflată la intersecția cu .> Având în vedere aceste considerente, instanța apreciază că nu există niciun dubiu cu privire la fapta reținută în sarcina petentului și apreciază că procesul verbal de constatare și sancționare a contravenției ., nr._ din data de 17.01.2015, îndeplinește condiția de temeinicie.
În ceea ce priveștesancțiunea contravențională a amenzii în cuantum de 390 lei aplicatăpetentului pentru contravenția prevăzută de art. 135 lit. h din H.G. nr. 1391/2006, instanța are în vedere faptul că sancțiunea trebuie să fie proporțională cu gradul de pericol social al faptei săvârșite (art.5 alin.5 OG 2/2001), iar avertismentul se aplică în cazul în care fapta este de gravitate redusă (art.7 alin.2 din OG 2/2001). De asemenea, potrivit art. 21 alin. 3 O.G. nr.2/2001, la stabilirea sancțiunii trebuie să se țină seama de împrejurările în care a fost săvârșită fapta, de modul și mijloacele de săvârșire ale acesteia, de scopul urmărit, de urmarea produsă, precum și de circumstanțele personale ale contravenientului.
Instanța reține că, în speță nu s-a făcut dovada persistenței petentului într-un comportament contravențional similar și anterior sancționat, comportament care să excludă posibilitatea funcționării eficiente a principiului aplicării graduale a sancțiunilor.
Față de aceste aspecte, instanța apreciază că scopul educativ, dar și cel punitiv al sancțiunii poate fi atins prin aplicarea sancțiunii avertismentului, motiv pentru care va înlocui sancțiunea amenzii, în cuantum de 390 lei aplicată petentului, prin procesul verbal de contravenție . nr._ din data de 17.01.2015, cu sancțiunea contravențională a avertismentului, petentul urmând a avea în vedere că eventuala reiterare a comportamentului contravențional va atrage sancțiuni mai severe, chiar orientate spre maximul amenzii prevăzute de lege.
Referitor la sancțiunea complementară a suspendării dreptului de a conduce pe o perioadă de 30 de zile, instanța reține că aceasta a fost aplicată în conformitate cu dipozițiile art. 100 alin. 3 lit. b OUG 195/2002, care prevăd că în cazul neacordării de prioritate pietonilor angajați în traversarea străzii se aplică pe lângă amenda prevăzută în clasa II de sancțiuni și sancțiunea complementară a suspendării dreptului de a conduce pentru o perioadă de 30 de zile. Totodată, luând în considerare și prevederile art. 96 alin. 1 din O.U.G. nr. 195/2002 potrivit cărora sancțiunile contravenționale complementare au ca scop înlăturarea unei stări de pericol și preîntâmpinarea săvârșirii altor fapte interzise de lege și se aplică prin același proces-verbal prin care se aplică și sancțiunea principală a amenzii sau avertismentului, instanța apreciază că a fost respectat criteriul proporționalității întrucât una dintre cauzele celor mai multe accidente de circulație este ignorarea de către conducătorii auto a obligațiilor privind acordarea de prioritate pietonilor, iar o astfel de măsură are menirea de a le atrage acestora atenția asupra imperiozității respectării regulilor de circulație.
În consecință, constatând legalitatea și temeinicia procesului verbal de constatare și sancționare a contravenției . nr._ din data de 17.01.2015, instanța, în temeiul art. 34 O.G. nr.2/2001, va admite în parte plângerea contravențională formulată de petentul Z. S., în contradictoriu cu intimatul Inspectoratul de Poliție Județean B.și, în temeiul art. 7 și 21 din OG nr. 2/2001 va înlocui sancțiunea contravențională a amenzii în cuantum de 390 lei, aplicată pentru contravenția prevăzută de art. 135 lit. h din HG 1391/2006, cu sancțiunea contravențională a avertismentului și va menține celelalte dispoziții ale procesului verbal contestat.
În temeiul art. 453 C.pr.civ. instanța va lua act că părțile nu au solicitat cheltuieli de judecată.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE:
Admite în parte plângerea contravențională formulată de petentul Z. S., cu domiciliul în B., ., județul B., în contradictoriu cu intimatul INSPECTORATUL DE POLIȚIE JUDEȚEAN B., cu sediul în B., Bulevardul M. E., nr. 57, județul B..
Modifică procesul-verbal de constatare și sancționare a contravenției . nr._ din data de 17.01.2015, întocmit de intimat, în sensul că înlocuiește sancțiunea contravențională a amenzii în cuantum de 390 lei, aplicată pentru contravenția prevăzută de art. 135 lit. h din HG 1391/2006, cu sancțiunea contravențională a avertismentului.
Atrage atenția petentului asupra pericolului social al faptelor, cu recomandarea ca în viitor să respecte dispozițiile legale.
Menține în rest procesul-verbal atacat.
Ia act că părțile nu au solicitat cheltuieli de judecată.
Cu drept de apel în termen de 30 de zile de la comunicare, cererea și motivele de apel urmând a fi depuse la Judecătoria B..
Pronunțată în ședință publică, azi, 26.06.2015.
PREȘEDINTE GREFIER
Z. A.-A. C. I. V.
Red: Z.A.A/Tehnored: C.I.V./4 ex./29.06.2015
| ← Anulare act. Sentința nr. 5846/2015. Judecătoria BOTOŞANI | Cerere de valoare redusă. Sentința nr. 5898/2015. Judecătoria... → |
|---|
