Pretenţii. Sentința nr. 1552/2015. Judecătoria BOTOŞANI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 1552/2015 pronunțată de Judecătoria BOTOŞANI la data de 11-02-2015 în dosarul nr. 10697/193/2014
Dosar nr._ Pretenții
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA B.
Secția civilă
SENTINȚA nr. 1552
Ședința publică din data de 11 februarie 2015
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE – M. R.-R.
GREFIER – C. A.
Pe rol se află judecata cererii având ca pretenții formulată de reclamanta C. R., în contradictoriu cu pârâții C. NAȚIONALĂ DE A. DE SĂNĂTATE, C. DE A. DE SĂNĂTATE B. și M. FINANȚELOR PUBLICE.
La apelul nominal făcut în ședința publică, în ordinea cauzelor aflate pe lista de ședință, la prima și la a doua strigare a cauzei, lipsesc părțile.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, învederând că procedura de citare este legal îndeplinită.
Prin serviciul registratură al instanței, Administrația Județeană a Finanțelor Publice B., pentru pârâtul M. Finanțelor Publice, a depus punct de vedere scris cu privire la excepția de necompetență materială invocată de către instanță prin rezoluția pentru primul termen de judecată.
Instanța a constatat că este primul termen de judecată la care părțile sunt legal citate și a procedat, din oficiu, la verificarea competenței sale, potrivit art. 131 alin. (1) Cod procedură civilă.
După ce a stabilit că este competentă general, din oficiu, instanța a ridicat excepția de necompetență materială a Judecătoriei B..
Fiind o excepție de procedură, instanța va da eficiență dispozițiilor art. 248 alin. (1) Cod procedură civilă și se va pronunța mai întâi asupra acesteia.
INSTANȚA,
Deliberând asupra cererii de față, constată următoarele:
Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Judecătoriei B. în data de 28.07.2014 sub nr._, reclamanta C. R., în contradictoriu cu pârâții C. Națională de A. de Sănătate, Casa de Asigurări de Sănătate B. și M. Finanțelor Publice, a solicitat instanței să oblige pârâții la plata de daune interese moratorii, respectiv dobânzi legale, reprezentând echivalentul prejudiciului suferit de creditor prin executarea cu întârziere a obligației de plată stabilită irevocabil prin titluri executorii, de la data emiterii acestora și în continuare, pentru viitor, până la achitarea integrală a sumelor care îi sunt datorate cu titlu de drepturi salariale.
În fapt, reclamanta a arătat că prin titlurile executorii reprezentate de sentința nr. 950/28.08.2007 pronunțată de Tribunalul B. și decizia nr. 1686/29.11.2007 pronunțată de Curtea de Apel Suceava, în dosarul nr._, pârâții au fost obligați să-i plătească drepturi salariale, care nu i-au fost acordate nici până în prezent.
Prin hotărârile judecătorești menționate, au fost acordate doar sumele actualizate cu indicele de inflație, fără dobânzi, iar solicitarea pe cale separată a acestor dobânzi nu este împiedicată de vreo dispoziție legală.
Prin adoptarea Legii nr. 113/2010 de aprobare a O.U.G. nr. 71/2009 și reeșalonarea plății titlurilor executorii până în anul 2016, s-a ajuns la o situație prejudiciabilă, întrucât hotărârile judecătorești irevocabile vor fi puse în executare după mai mult de 8 ani, ceea ce depășește cu mult exigențele de rezonabilitate pe care le reclamă garanțiile instituite prin art. 6 din CEDO și art. 1 din Primul protocol adițional la convenție. Totodată, imposibilitatea de a obține executarea acestor hotărâri judecătorești într-un termen rezonabil constituie și o ingerință în dreptul său de proprietar, iar prin neexecutarea creanțelor stabilite pe cale judiciară s-a adus atingere dreptului la un proces echitabil care, potrivit jurisprudenței Curții de la Strasbourg cuprinde și executarea hotărârii judecătorești, indiferent de instanța care o pronunță, deoarece, dacă ordinea juridică internă a unui stat nu permite ca o hotărâre judecătorească definitivă și irevocabilă să rămână fără efect în detrimentul unei părți, dreptul de acces la justiție ar fi iluzoriu (cauzele Ș. contra României și S. contra României).
Principiul indivizibilității plății impune ca acela care face plata să plătească în întregime, iar plata se face atunci când datoria a ajuns la scadență. În caz de plată cu întârziere, creditorul are dreptul la despăgubiri pentru prejudiciile pe care le-a suferit ca urmare a executării cu întârziere. Potrivit art. 1.073 Cod civil, creditorul are dreptul de a dobândi împlinirea exactă a obligației, iar dacă acest lucru nu este posibil, el are dreptul la dezdăunare, care reprezintă echivalentul prejudiciului suferit de creditor.
Daunele moratorii solicitate de la pârâți reprezintă tocmai echivalentul prejudiciului suferit prin neexecutarea cu întârziere a obligației. Executarea în natură a obligației de a da având ca obiect o sumă de bani este întotdeauna posibilă, iar daunele moratorii solicitate sub forma dobânzii reprezintă echivalentul prejudiciului suferit ca urmare a executării cu întârziere a obligației. Prejudiciul nu trebuie probat, fiind vorba de plata unei sume de bani, legea considerând că lipsa de folosință a sumei datorate produce creditorului obligației un prejudiciu egal cu dobânda legală. De asemenea, condiția vinovăției este îndeplinită indiferent dacă debitorul a acționat din culpă sau cu vinovăție, în sarcina acestuia operând prezumția relativă de vinovăție pe care ar putea-o răsturna doar prin probarea unei cauze străine, neimputabile.
Chiar dacă reeșalonarea plății sumelor datorate, dispusă prin O.U.G. nr. 71/2009, poate fi privită ca formă de executare succesivă, în condițiile în care această măsură este dublată de suspendarea de drept a executării silite, depășește o durată rezonabilă în valorificarea dreptului, această nu mai răspunde cerințelor de proporționalitate dintre scopul urmărit prin reglementarea adoptată și menținerea unui just echilibru al intereselor în discuție.
Reclamanta a mai arătat că în același sens a statuat și Înalta Curte de Casație și Justiție, prin decizia nr. 2/17.02.2014 pronunțată în recurs în interesul legii, care a hotărât că pot fi acordate daune interese moratorii sub forma dobânzii legale pentru plata eșalonată a sumelor prevăzute în titlurile executorii având ca obiect acordarea unor drepturi salariale personalului din sectorul bugetar în condițiile art. 1 și art. 2 din O.U.G. nr. 71/2009.
În drept, au fost invocate dispozițiile art. 1082 și art. 1101 din Codul civil din 1864, precum și art. 1.531 Cod civil.
Reclamanta a solicitat judecarea cauzei și în lipsa părților, potrivit art. 411 alin. (1) pct. 2 Cod procedură civilă.
Prin întâmpinare, Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice Iași - Administrația Județeană a Finanțelor Publice B. a solicitat respingerea acțiunii față de pârâtul M. Finanțelor Publice, în numele căruia acționează în baza mandatului nr._/07.11.2014, iar pe cale de excepție, a invocat excepția lipsei calității procesuale pasive a Ministerului Finanțelor Publice.
S-a invocat excepția lipsei calității procesuale a Ministerului Finanțelor Publice cu motivarea că, atât din cererea de chemare în judecată, cât și din documentele depuse la dosarul cauzei, se poate observa că între reclamantă și M. Finanțelor Publice nu există nici un raport juridic, motiv pentru care nu se justifică chemarea sa în judecată.
Pe fond, s-a precizat că prezenta acțiune este inadmisibilă, în cauză nefiind întrunite condițiile pentru chemarea acestuia în judecată, întrucât obiectul cauzei îl reprezintă daune interese moratorii, reprezentând echivalentul prejudiciului suferit prin executarea cu întârziere a obligației de plată stabilită irevocabil printr-un titlu executoriu în sarcina Instituției Prefectului - Județul B., M. Finanțelor Publice neavând nicio răspundere privind plata acestora.
Prin întâmpinare, pârâta Casa de Asigurări de Sănătate B. a solicitat respingerea cererii reclamantei ca neîntemeiată.
În fapt, pârâta a arătat că a achitat drepturile salariale stabilite prin sentința nr. 950/28.08.2007 în conformitate cu dispozițiile O.U.G. nr. 71/2009, care a fost aprobată cu modificări prin Legea nr. 230/2011, iar în contextul în care ordonatorul principal de credite este C. Națională de A. de Sănătate, care a alocat sumele necesare pentru plata unor sume prevăzute în titluri executorii, cu respectarea termenelor prevăzute de O.U.G. nr. 71/2009, nu se poate reține în sarcina sa vreo culpă privind graficul de rambursare a sumelor datorate.
În probațiune, a fost depusă sentința nr. 950/28.08.2007 a Tribunalului B..
Prin întâmpinare, pârâta C. Națională de A. de Sănătate a invocat excepția lipsei calității sale procesuale pasive, iar pe fond, a solicitat respingerea cererii ca neîntemeiată.
În susținerea excepției, s-a învederat că reclamanta a fost salariat-funcționar public al Casei de A. de Sănătate B., astfel că raportul juridic este doar între aceste părți, iar existența unui raport juridic de subordonare al caselor de asigurări de sănătate județene față de C.N.A.S. nu presupune și preluarea de către C.N.A.S. a drepturilor și obligațiilor acestora. De altfel, nici nu a fost parte în litigiul soluționat prin sentința nr. 950/28.08.2007 a Tribunalului B..
Pe fond, s-a arătat că reclamanta a beneficiat de acordarea sporului de confidențialitate și a sporului de mobilitate, conform dispozițiilor sentinței nr. 950/28.08.2007 a Tribunalului B., în tranșele stabilite de legislația în vigoare la acea dată. Actul normativ care a reglementat acordarea de drepturi salariale personalului din sectorul bugetar individualizate în titluri executorii a fost O.U.G. nr. 71/2009, care a suferit numeroase modificări succesive, or aceste modificări legislative nu pot fi imputabile pârâtelor, deoarece nu intră în sfera lor de atribuții.
Pârâta a considerat că nu poate fi atrasă răspunderea debitorului prin acordarea daunelor interese moratorii sub forma dobânzii legale pentru acoperirea prejudiciului cauzat creditorului prin executarea parțială și eșalonată a obligațiilor stabilite prin hotărâri judecătorești, în condițiile prevăzute de ordonanță. Potrivit aceleiași ordonanțe, sumele datorate se actualizează cu indicele prețurilor de consum la data plății, comunicat de Institutul Național de S.. Ca atare, legiuitorul a prevăzut în mod expres modalitatea de reparare a prejudiciului determinat de executarea cu întârziere. Obligarea la plata dobânzii legale, alături de actualizarea creanței, ar reprezenta o dublă reparație a aceluiași prejudiciu încercat de creditor.
Eșalonarea plății sumelor a fost realizată pe calea unor dispoziții normative, parte din sumele datorate au fost plătite, iar pentru perioadele rămase, creanțele nu sunt exigibile, fiind afectate de termene suspensive, stabilite pe cale legală, în favoarea debitorilor. Ca efect al termenelor legale suspensive, creditorul nu poate pretinde executarea obligațiilor înlăuntrul acestor termene, astfel încât, în aceste intervale de timp nu curge nici dobânda penalizatoare, reprezentând daune-interese moratorii.
În cauză nu este îndeplinită nici cerința vinovăției debitorului, care nu a refuzat executarea, ci a procedat la aplicarea unui act normativ prin care s-a prevăzut plata eșalonată, or, în cazul răspunderii contractuale, constituie caz fortuit o împrejurare de fapt imprevizibilă și de neînlăturat, care împiedică executare obligației, în mod obiectiv și fără nicio culpă din partea debitorului.
Caracterul proporțional al limitării dreptului creditorului de a obține executarea hotărârii judecătorești rezultă din faptul că nu se neagă dreptul la executare, ci doar se stabilește modul în care creanța se va realiza, cu o întârziere apreciată ca fiind rezonabilă de Curtea Europeană a Drepturilor Omului, prin hotărârea din 04.09.2012, pronunțată în Cauza D. ș.a. versus România.
În consecință, intervenția legiuitorului, printr-un act normativ, validat pe cale jurisprudențială de Curtea Constituțională și de instanța de contencios european, având ca efect eșalonarea plăților, constituie un caz fortuit ce exonerează debitorul de plata dobânzii legale.
În drept, au fost invocate dispozițiile O.U.G. nr. 71/2009.
Din oficiu, instanța a invocat excepția de necompetență materială a Judecătoriei B. în soluționarea cauzei.
Prin punctul de vedere transmis de către Administrația Județeană a Finanțelor Publice B., în baza mandatului nr._/07.11.2014 dat de pârâtul M. Finanțelor Publice, s-au pus concluzii de admitere a excepției de necompetență materială a Judecătoriei B., apreciindu-se că instanța competentă este secția de contencios administrativ a Tribunalului B., reclamanta având calitatea de funcționar public.
Analizând excepția de necompetență materială, reține următoarele:
Prin sentința nr. 950/28.08.2007 a Tribunalului B., irevocabilă prin decizia nr. 1686/29.11.2007 a Curții de Apel Suceava, a fost admisă acțiunea formulată de reclamanta C. R. împotriva pârâtei Casa de Asigurări de Sănătate B., care a fost obligată să acorde reclamantei sporul de mobilitate în cuantum de 25% și sporul de confidențialitate în cuantum de 25% din salariu de încadrare, începând cu data înscrierii acesteia în Asociația Consilierilor Juridici B., actualizat cu indicele de inflație la data plății efective.
Prin O.U.G. nr. 71/2009, astfel cum a fost aprobată prin Legea nr. 230/2011, plata sumei la care a fost obligată pârâta a fost eșalonată până în anul 2016.
Dată fiind această eșalonare, reclamanta a solicitat obligarea pârâților, în solidar, la plata de daune interese moratorii, respectiv a dobânzii legale, reprezentând echivalentul prejudiciului suferit ca urmare a executării cu întârziere a obligației de plată stabilită irevocabil în sarcina pârâților. Demersul judiciar al reclamantei a pornit de la dispozițiile deciziei Înaltei Curți de Casație și Justiție nr. 2/17.02.2014, prin care s-a considerat că pot fi acordate dobânzi legale pentru plata eșalonată a sumelor prevăzute în titlurile executorii având ca obiect acordarea unor drepturi salariale personalului din sectorul bugetar în condițiile art. 1 și art. 2 din O.U.G. nr. 71/2009.
Deși reclamanta și-a motivat cererea strict pe executarea cu întârziere a obligației de plată stabilită prin titlul executoriu reprezentat de sentința nr. 950/28.08.2007 a Tribunalului B., deci, o executare cu întârziere ulterioară pronunțării titlului executoriu, de fapt, dobânda legală, întemeiată pe dispozițiile art. 1082 și art. 1088 din Codul civil din 1864, privește întârzierea la executare a obligației pârâtei Casa de Asigurări de Sănătate B. de a acorda sporul de mobilitate și sporul de confidențialitate începând cu înscrierea acesteia în Asociația Consilierilor Juridici B., deci, o executare cu întârziere de dinaintea pronunțării titlului executoriu și care se întinde până la data executării efective a obligației de plată.
Instanța reține că cele două beneficii au fost recunoscute reclamantei în virtutea calității sale de funcționar public și de consilier juridic, în același timp, căruia i se aplică dispozițiile speciale din Legea nr. 188/1999 privind statutul funcționarilor publici și cele speciale din Legea nr. 514/2003, iar potrivit art. 109 din Legea nr. 188/1999, cauzele care au ca obiect raportul de serviciu al funcționarului public sunt de competența secției de contencios administrativ și fiscal a tribunalului, cu excepția situațiilor pentru care este stabilită expres prin lege competența altor instanțe.
Întrucât cererea de acordare a dobânzii legale are caracter accesoriu cererii de acordare a sporului de mobilitate și a sporului de confidențialitate, tot tribunalului îi revine competența de soluționare, chiar dacă a fost formulată pe cale separată, în baza art. 95 pct. 4 Cod procedură civilă și art. 109 din Legea nr. 188/1999 mai sus menționat.
Față de cele expuse, instanța va admite excepția de necompetență materială a Judecătoriei B. invocată din oficiu și, în baza art. 132 alin. (1) și (3) Cod procedură civilă, va declina competența de soluționare a cererii având ca obiect pretenții formulată de reclamanta C. R., în favoarea Tribunalului B. – secția de contencios administrativ și fiscal.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
HOTĂRĂȘTE:
Admite excepția de necompetență materială a Judecătoriei B., excepție invocată din oficiu.
Declină competența de soluționare a cererii având ca obiect pretenții formulată de reclamanta C. R., cu domiciliul în mun. B., ., ., și cu domiciliul ales în ., jud. B., în contradictoriu cu pârâții C. Națională de A. de Sănătate, cu sediul în București, Calea Călărașilor nr. 248, ., Casa de Asigurări de Sănătate B., cu sediul în mun. B., .. 52, jud. B., și M. Finanțelor Publice, cu sediul în București, ., sector 5, în favoarea Tribunalului B..
Fără cale de atac.
Pronunțată în ședința publică din data de 11 februarie 2015.
PREȘEDINTE, GREFIER,
Red./Tehnored./jud. M.R.R.
Ex. 6/17.02.2015
| ← Înlocuire amendă cu muncă în folosul comunităţii.... | Cerere de valoare redusă. Sentința nr. 2170/2015. Judecătoria... → |
|---|
