Pretenţii. Sentința nr. 4790/2015. Judecătoria BOTOŞANI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 4790/2015 pronunțată de Judecătoria BOTOŞANI la data de 13-05-2015 în dosarul nr. 18112/193/2014
DOSAR NR._ Obiect: Pretenții
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA B.
ȘEDINȚA PUBLICĂ DIN DATA_ 2015
INSTANȚA CONSTITUITĂ DIN:
PREȘEDINTE – I. M.
GREFIER – V. M.
SENTINȚA CIVILĂ NR. 4790
Pe rol cauza civilă având ca obiect pretenții formulată de reclamanta S.C. D. .., prin ad-tori judiciari, în contradictoriu cu pârâta H. I. ÎNTREPRINDERE IND.
Procedura legal îndeplinită.
La apelul nominal făcut în ședința publică lipsă părțile la ambele strigări ale cauzei.
S-a expus referatul cauzei, de către grefierul de ședință, după care, având în vedere că este primul termen de judecată, în temeiul art. 131 alin. 1 NCPC, instanța procedează la verificări din oficiu, stabilind că este competentă general, material și teritorial să soluționeze pricina dedusă judecății, în temeiul prevederilor art. 9 alin 3 din O.G. nr. 2/2001.
În temeiul art. 258 raportat la art. 255 NCPC, instanța încuviințează proba cu înscrisurile depuse la dosar, probă pe care o apreciază utilă soluționării cauzei.
Văzând că nu sunt alte cereri ori probe de administrat, în temeiul art. 244 NCPC, instanța declară încheiată cercetarea procesului și, în temeiul art. 394 Cod procedură civilă, constată cauza în stare de judecată și o reține spre deliberare.
După închiderea dezbaterilor s-a prezentat pârâtul și a solicitat respingerea acțiunii.
INSTANȚA,
Deliberând asupra cauzei civile de față instanța constată următoarele: Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Judecătoriei B. la data de 22.12.2014 sub nr._ reclamanta S.C. D. .. a solicitat în contradictoriu cu pârâta H. I. ÎNTREPRINDERE IND, ca instanța să dispună obligarea acesteia la plata sumei de 477,65 lei cu titlul de marfă și suma de 2818,14 lei cu titlu de penalități de întârziere, cu cheltuieli de judecată.
În motivare reclamanta a arătat că a livrat pârâtei mărfuri alimentare și nealimentare, conform facturilor nr._/27.04.2013, aceasta însușindu-și marfa primită prin semnarea și ștampilarea acestora, cuantumul debitului fiind de 477,65 lei.
Totodată arată reclamanta că potrivit mențiunilor din factură, pârâta s-a obligat la plata penalităților de întârziere în cuantum de 1 % pe zi iar cuantumul acestora este de 2818,14 lei.
În drept au fost invocate prevederile art.1270, art.1650 și art.1538 Cod civil. În dovedire au fost depuse înscrisuri.
Pârâta, în procedura de regularizare nu a depus întâmpinare și nu a invocat excepții, însă și-a trimis reprezentant legal în instanță care a depus la dosar chitanțele prin care face dovada achitării debitului principal.
Cererea este scutită de la plata taxei judiciare de timbru în temeiul art.115 din Legea 85/2014.
Analizând materialul probator administrat în cauză, instanța reține următoarele: Între părți s-au desfășurat relații comerciale concretizate în furnizare de mărfuri, pentru care s-a emis factura fiscală nr._ din 27.04.2013. Pârâta în cursul judecății prin chitanțele nr._ din 17.02.2015 în sumă de 227,65 și chitanța nr. 1981 din 10.02.2015 în sumă de 250,00 lei face dovada achitării debitului principal în cuantum de 477,65 lei, rămânând neachitată suma solicitată de reclamantă în cuantum de 2818,14 lei, cu titlu de penalități.
În prezenta cauză, instanța apreciază că reclamanta a făcut dovada că deține împotriva pârâtei o creanță certă, lichidă și exigibilă pentru următoarele motive:
Sub aspectul certitudinii creanței, potrivit art.662 alin.2 Cod procedură civilă creanța este certă când existența ei neîndoielnică rezultă din însuși titlul executoriu. În speță, reclamanta a pretins executarea de către pârâtă a obligației de plată a sumei de 477,65 lei, creanță ce își are izvorul în factura fiscală emise de către reclamantă.
Factura comercială are natura juridică a unui înscris sub semnătură privată care face dovadă împotriva emitentului și în favoarea destinatarului ei, însă în condițiile în care factura este acceptată la plată de către destinatar ea face dovadă și împotriva acestuia în ceea ce privește existența actului juridic și executarea operațiunii care constituie obiectul ei. Acceptarea poate fi expresă prin semnarea sau ștampilarea facturilor de către persoana împuternicită în acest sens de către societatea pârâtă sau poate fi tacită, dacă rezultă cu certitudine din acte sau fapte ale acesteia.
În speță, factura fiscală care atestă creanța reclamantei a fost acceptată la plată de către pârâtă în mod tacit întrucât acesta nu a contestat cuantumul facturii fiscale, deși avea această posibilitate. În ceea ce privește condiția lichidității creanței, conform art.662 alin.3 Cod procedură civilă creanța este lichidă atunci când obiectul ei este determinat sau când titlul executoriu conține elementele care permit stabilirea lui. Raportat la cauza dedusă judecății, instanța reține că lichiditatea creanței rezultă din factura fiscală emisă, în valoare 477,65 lei, care a fost achitată în timpul judecății.
Și condiția exigibilității creanței, prevăzute de art.662 alin.4 Cod procedură civilă este îndeplinită, având în vedere că, în cuprinsul facturii fiscale s-a precizat momentul împlinirii scadenței obligației, termene care în mod vădit s-au împlinit.
Referitor la cererea reclamantei de obligare a pârâtei la plata sumei de 2828,14 lei reprezentând penalități de întârziere instanța constată că în cuprinsul facturii fiscale a fost înserată clauza potrivit căreia pârâta s-a obligat la plata penalităților de întârziere în cuantum de 1 % pe zi.
Și cum potrivit disp. art. 1650 și urm Cod civil, factura reprezintă, în fapt, un contract de vânzare cumpărare în formă simplificată, întocmit din considerente de oportunitate și celeritate a operațiunilor comerciale, existând acordul pârâtei prin semnarea facturii, obligație pe care pârâta a achitat-o în cursul judecății, sens în care va respinge cererea privind plata debitului de 477,65 lei.
Pentru considerente sus arătate, instanța va admite în parte acțiunea și va obliga pârâta să plătească reclamantei suma de 2818,14 lei cu titlu de penalități de întârziere aferente debitului în cuantum de 477,65 lei și va respinge cererea privind plata debitului de 477,65 lei, ca fiind rămasă fără obiect.
Față de dispozițiile art.453 alin. 1 din Codul de procedură civilă, potrivit cărora partea care cade în pretenții va fi obligată, la cerere, să plătească cheltuielile de judecată instanța constată că reclamanta nu a făcut dovada avansării cheltuielilor de judecată, motiv pentru care instanța va respinge ca nedovedită cererea acesteia de obligare a pârâtei la plata cheltuielilor de judecată.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
HOTĂRĂȘTE: Admite în parte acțiunea având ca obiect – pretenții formulată de reclamanta S.C. D. .., prin ad-tori judiciari ALFA INSOLV IPURL, MGA INSOLVENCY SPRL și ACCERR IPURL, în contradictoriu cu pârâta H. I. ÎNTREPRINDERE IND, având sediul în municipiul B., Calea Națională nr. 72, județul B..
Obligă pârâta să plătească reclamantei suma de 2818,14 lei cu titlu de penalități de întârziere aferente debitului în cuantum de 477,65 lei și respinge cererea privind plata debitului de 477,65 lei, ca fiind rămasă fără obiect.
Cu drept de apel în termen de 30 de zile de la comunicare, care se depune la Judecătoria B..
Pronunțată în ședință publică, azi 13.05.2015.
PREȘEDINTE,GREFIER,
Red./I.M.
Tehnored./V.M.
Ex.4/05.06.2015
| ← Plângere contravenţională. Sentința nr. 4719/2015.... | Hotarâre care sa tina loc de act autentic. Sentința nr.... → |
|---|
