Ordonanţă preşedinţială. Sentința nr. 4793/2015. Judecătoria BOTOŞANI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 4793/2015 pronunțată de Judecătoria BOTOŞANI la data de 13-05-2015 în dosarul nr. 6395/193/2015
Dosar nr._ Ordonanță președințială
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA B.
SECȚIA CIVILĂ
Ședința publică din 13 mai 2015
Completul compus din:
PREȘEDINTE - M. C. C.
GREFIER - D. S.
SENTINȚA C I V I L Ă NR. 4793
Pe rol judecata cauzei civile formulată de reclamanții F. C. și F. D. C. în contradictoriu cu pârâtele O. B. România SA, prin sucursala B. și O. F. Solutions B.V., prin O. B. România SA, având ca obiect ordonanță președințială.
La apelul nominal făcut în ședință publică, la prima strigare a cauzei, lipsesc părțile.
Procedura de citare legal îndeplinită, pârâta O. F. Solutions B.V. fiind citată la sediul mandatarului din România, conform art. 153 alin. 1 pct. 13 Noul Cod procedură civilă.
S-a expus referatul cauzei de către grefierul de ședință.
Avocatul P. A. a formulat cerere de lăsare a dosarului la sfârșitul ședinței de judecată, motivând că se află la Curtea de Apel Suceava, filele 109-111.
La a doua strigare a cauzei, lipsesc părțile.
Verificându-și competența în temeiul art. 131 Noul Cod procedură civilă, instanța constată că este competentă general, material și teritorial potrivit art. 998 Noul Cod procedură civilă.
Instanța observă că pârâtele nu au formulat întâmpinare, deși li s-a comunicat cererea de chemare în judecată odată cu citația. De asemenea, reclamanții nu au achitat o diferență de taxă judiciară de timbru în sumă de 180 lei, deși au fost citați cu mențiune specială pe citație, în acest sens.
Instanța mai reține că, în petitul acțiunii, reclamanții au făcut trimitere la practică judiciară, indicând în acest sens sentința civilă nr. 1431 din 24.03.2015 pronunțată de Tribunalul București - Secția a VI-a Civilă în dosarul nr._ . În exercitarea rolului activ, instanța a procedat la listarea hotărârii judecătorești menționate, filele 112-115.
Tot în exercitarea rolului activ, instanța a procedat la efectuarea de verificări în programul Ecris, constatând că reclamanții nu au formulat o altă acțiune decât cea ce face obiectul prezentului dosar, fila 116.
În temeiul art. 258 Noul Cod procedură civilă, instanța încuviințează și administrează în cauză proba cu înscrisurile depuse de reclamanți la dosar.
Nemaifiind alte cereri sau probe de administrat, în temeiul art. 244 alin. 1 Noul Cod procedură civilă instanța declară închisă cercetarea procesului.
În temeiul art. 394 alin. 1 Noul Cod procedură civilă, instanța se consideră lămurită cu privire la toate împrejurările de fapt și temeiurile de drept ale cauzei și reține cauza pentru a se pronunța pe fond.
INSTANȚA
Deliberând asupra cauzei civile de față, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată în data de 04.05.2015 sub nr._ pe rolul Judecătoriei B., reclamanții F. C. și F. D. C. au chemat în judecată pe pârâtele O. B. România SA, prin sucursala B. și O. F. Solutions B.V., prin O. B. România SA solicitând pe calea ordonanței președințiale suspendarea plății sumelor cu titlu de dobândă lunară percepută pentru împrumutul ce face obiectul contractului de credit pentru nevoi personale, garantat cu ipotecă pentru persoane fizice nr. C_ din 24.01.2008, modificat prin actele adiționale nr. 1 din 11.10.2;010, nr. 2 din 27.05.2011, nr. 3 din 20.12.2011 și nr. 4 din 30.06.2014, cu cheltuieli de judecată.
În motivare se arată că, prin contractul de credit pentru nevoi personale, garantat cu ipotecă pentru persoane fizice nr. C_ din 24.01.2008 încheiat cu O. B. România SA, reclamanții au contractat un împrumut în valoare de 60.000 CHF pe o perioada de 300 luni, cu o dobândă curentă de 5,7%, garantând cu imobilul - apartament situat în mun. B., ., scara A, ., având nr. cadastral 1964/A; III; 7, fiind înscris în cartea funciară a mun. B. sub nr._/N (conform contractului de ipotecă autentificat sub nr. 98/24.01.2008 la Biroul Notarului Public L. B. din mun. B.). După o perioadă de 2 ani, din cauza dificultăților financiare, precum și a faptului că rata lunară de plată crescuse considerabil (ca urmare a majorării nejustificate a dobânzii curente), reclamanții au solicitat băncii o suspendare parțială a plații ratelor, obținând o perioadă de grație de 6 luni, în care au plătit suma de 200 CHF lunar, conform graficului de rambursare generat de bancă, încheindu-se și actul adițional nr. 1 din 11.10.2010. Cu ocazia semnării acestui act adițional, banca a adus la cunoștința reclamanților că a hotărât, unilateral, transferarea „facilității de credit" nr. C_ din 24.01.2008 în sumă de 60.000 CHF, împreună cu accesoriile sale, respectiv garanțiile constituite, către O. F. Solutions B.V., solicitând și inserarea, în calitate de co-debitor, a reclamantei F. D.-C. (soția reclamantului împrumutat).
Se menționează că, din cauza majorării semnificative a ratei dobânzii, a creșterii spectaculoase a cursului CHF-RON, precum și datorită reducerilor salariale din anul 2010 (ambii reclamanți fiind salariați angajați la instituții de stat - funcționari), prin actele adiționale nr. 2 din 27.05.2011, nr. 3 din 20.12.2011 și nr. 4 din 30.06.2014 reclamanții au beneficiat de suspendarea plății ratelor pentru diverse perioade de timp, plătind de fiecare dată lunar câte 220 CHF la al doilea act adițional, 330 CHF în medie la al treilea act adițional, respectiv 344 CHF la al patrulea act adițional.
Se precizează că reclamanții au solicitat băncii lămuriri cu privire la motivele creșterii frecvente a dobânzii curente și modalitatea de calcul a ratei lunare pe perioadele de grație, având în vedere că graficele de rambursare generate odată cu încheierea fiecărui act adițional conțineau o rubrică denumită „comision+dif”, iar suma principală împrumutată creștea în loc să scadă după 8 ani de plată (în cazul ultimului act adițional), însă nu ar fi primit vreun răspuns explicit, iar odată cu apariția OUG nr. 50/2010, banca a motivat că formula de calcul a dobânzii este înscrisă în clauzele contractuale și este revizuită trimestrial conform art. 37 din acest act normativ, fără a fi nevoie de încheierea unor acte adiționale în acest sens. Având în vedere aceste aspecte, odată cu semnarea fiecăruia dintre cele patru acte adiționale, banca ar fi impus clauzele contractuale modificate, fără ca reclamanții să aibă posibilitatea negocierii directe a acestora, condiții în care au ajuns ca, de la o dobândă de 5,7% stabilită prin contractul inițial în anul 2008, să plătească o dobândă de 6,99 % în anii 2009, 2010 și parțial 2011, 6,94% în anul 2011 parțial, 6,82% în anii 2012, 2013 și 2014 parțial și 6,79% în anul 2014 parțial și 2015 parțial. Mai mult, în graficele de rambursare a fost inserat un comision a cărui valoare se adaugă la diferența de plata din suma restantă pe perioada de grație și chiar în continuare, care nu era prevăzut în contractul inițial sau în actele adiționale, iar natura obligației acestuia nu se cunoaște.
Se învederează că, în perioada 2008-2011, deși rata dobânzii de referință Libor la 3 luni pentru CHF a scăzut drastic (de la valoarea de 4,9794 în luna decembrie 2007 la valoarea de 0,2501 în luna ianuarie 2010), banca a revizuit rata dobânzii prin majorarea acesteia nejustificat, în condițiile în care aceasta era obligată să o scadă semnificativ în funcție de evoluția indicelui de referință sau măcar să o plafoneze la valoarea prevăzută inițial în contract. Astfel, se consideră că are un caracter abuziv, în accepțiunea Legii nr. 193/2000, clauza prevăzută la art. 5 (pct. 5.1, 5.2 și 5.3) din contract, întrucât lasă la discreția băncii modalitatea de percepere și calcul a dobânzii curente, orice modificare fiind impusă împrumutatului fără ca acesta să poată negocia. Începând cu anul 2010, reclamanții au trimis diverse notificări băncii, solicitând relaxarea condițiilor de creditare, însă banca nu a înțeles să acorde facilități la plata ratelor ci, dimpotrivă, ar fi împovărat și mai mult situația reclamanților, majorând în mod repetat dobânda și impunând după perioadele de grație condiții greu de respectat. Ulterior, prin notificările emise sub nr._ din 08.09.2010 și nr. 4119 din 12.10.2010, banca a adus la cunoștința reclamanților că, urmare a obligativității respectării prevederilor OUG nr. 50/2010, a înțeles să modifice unilateral clauzele contractuale, în sensul stabilirii formulei de calcul pentru dobânda curentă, care urma să fie formată din marja băncii + indicele Libor CHF la 3 luni, anume 6,77% + 0,17% valoarea indicelui Libor CHF la 3 luni, valabil în ultimul trimestru al anului 2010, însă această valoare nu s-a aplicat. Reclamanții au refuzat acceptarea noilor condiții contractuale, întrucât dobânda curentă calculată după formula aplicată de bancă depășea cu mult valoarea dobânzii stabilite inițial în contract, lucru interzis expres de dispozițiile OUG nr. 50/2010, notificând în acest sens banca (nr. 1576/20.09.2010).
Se consideră abuzivă și clauza prevăzută la art. 5 pct. 5.7 din contract, în primul rând pentru faptul că rata dobânzii penalizatoare stabilite depășește cu mult normele legale de stabilire a acesteia, fiind exagerat de ridicată în raport de normele BNR, iar pe de altă parte, modalitatea de calcul încalcă dispozițiile OG nr. 9/2000, întrucât comisionul de penalizare nu este aplicat sumei împrumutate (adică principal), ci sumei datorate (adică principal + dobândă), condiții în care comisionul de penalizare apare sub forma unei dobânzi la dobândă (anatocism), clauza fiind nulă de drept.
Se apreciază ca fiind oportună și absolut necesară o ordonanță președințială, prin care să se dispună suspendarea temporară a efectelor clauzelor abuzive - respectiv cele privitoare la dobânda curentă prevăzută în contractul de credit nr. C_ din 24.01.2008 și actele adiționale modificatoare, având în vedere hiper-valorizarea CHF, aplicarea unor clauze abuzive și refuzul băncii de a relaxa condițiile de creditare, invocându-se și formularea pe cale separată a unei acțiuni în constatarea clauzelor abuzive din contractul de credit încheiat.
Se consideră că sunt îndeplinite condițiile pentru pronunțarea unei ordonanțe președințiale, respectiv: urgența justificată de expirarea perioadei de grație acordate de bancă (22.06.2005) și pericolul de a se pierde locuința, vremelnicia având în vedere că măsura este necesară până la soluționarea fondului cauzei care face obiectul unei acțiuni în constatarea clauzelor abuzive din contractul de credit și din actele adiționale subsecvente, precum și neprejudecarea fondului în sensul că instanța poate „pipăi" fondul cauzei fără a pronunța o hotărâre care să influențeze soluția ce urmează a fi dată în celălalt dosar.
Se susține că, în ipoteza în care reclamanții vor fi nevoiți să plătească o rată lunară de 478 CHF nu vor putea onora această obligație, situație în care va fi inevitabilă întârzierea la plată, declararea creditului scadent anticipat și demararea procedurii de executare silită, iar ei se vor afla în pericolul de a-și pierde singura locuință, ipotecată în favoarea băncii.
Se arată că, în speța de față trebuie analizată urgența prin prisma celor două condiții necesar a fi îndeplinite în raport de împrejurările concrete expuse: păstrarea unui drept care s-ar păgubi prin întârziere și prevenirea unei pagube iminente și care nu s-ar putea repara. Sub aspectul păstrării dreptului se menționează că, de la momentul încheierii contractului de credit, timp de mai mulți ani, reclamanții au solicitat acordarea facilităților la plată, însă au plătit mai mult decât s-ar fi cuvenit dacă clauzele abuzive la care s-a făcut referire ar fi fost revizuite, motiv pentru care solicită suspendarea efectelor acestor clauze privind dobânda curentă până la stabilirea caracterului legal sau nelegal al acestora, pe perioada de suspendare fiind ținuți să plătească doar suma principală cu titlu de împrumut contractată, banca nefiind prejudiciată în niciun mod. De asemenea, se apreciază ca fiind necesară păstrarea dreptului de proprietate al reclamanților asupra imobilului adus cu titlu de garanție și a bunurilor din patrimoniul acestora ce formează gajul general al creditorilor, aceste drepturi fiind puse în pericol prin creșterea abuzivă a ratei dobânzii și prin perceperea comisioanelor a căror nulitate se solicită. Referitor la prevenirea unei pagube iminente care nu s-ar putea repara se susține că este reprezentată de lipsa veniturilor care, în loc să fie utilizate în alte scopuri, personale, familiale sunt virate nedatorat, lună de lună. Astfel, se va pierde în mod definitiv dreptul de a investi aceste sume de bani în educația copiilor, în sănătate etc., în condițiile în care reclamanții nu au venituri suficiente pentru a onora toate obligațiile de plată. Mai mult, paguba iminentă a cărei prevenire se solicită prin prezenta acțiune este reprezentată de pierderea dreptului de proprietate asupra bunurilor aduse drept garanție la momentul acordării creditului sau a celor aflate în patrimoniul reclamanților, ca urmare a demarării procedurilor de executare silită.
În drept au fost invocate dispozițiile art. 996 și următoarele Cod procedură civilă.
În dovedire s-au depus copii după contractul de credit și actele adiționale; grafice de rambursare; contract de ipotecă; contract de garanție reală mobiliară asupra soldurilor conturilor curente; extras de cont; notificări ale băncii către reclamanți; corespondență dintre părți; cărțile de identitate ale reclamanților și celorlalți membrii ai familiei; adeverințe de salariați ale reclamanților; adeverințele de student/eleva ale celorlalți membrii ai familiei; înscrisuri medicale; facturi și chitanțe privind utilitățile;
Pentru acțiune s-a achitat o taxă judiciară de timbru în sumă de 20 lei.
În temeiul art. 223 Noul Cod procedură civilă, reclamanții au solicitat judecata și lipsă.
Pârâtele O. B. România SA, prin sucursala B. și O. F. Solutions B.V., prin O. B. România SA au fost citate cu duplicatul cererii de chemare în judecată, însă nu au formulat întâmpinare.
Pentru justa soluționare a cauzei, instanța a încuviințat și administrat proba cu înscrisurile depuse de reclamanți la dosar.
Analizând actele și lucrările dosarului, instanța reține următoarele:
Prin cererea ce face obiectul prezentului dosar, reclamanții F. C. și F. D. C. solicită, pe calea ordonanței președințiale, suspendarea plății sumelor cu titlu de dobândă lunară percepută pentru împrumutul ce face obiectul contractului de credit pentru nevoi personale, garantat cu ipotecă pentru persoane fizice nr. C_ din 24.01.2008, modificat prin actele adiționale nr. 1 din 11.10.2;010, nr. 2 din 27.05.2011, nr. 3 din 20.12.2011 și nr. 4 din 30.06.2014, instanța urmând să analize condițiile prevăzute de dispozițiile art. 996 din Noul Cod procedură civilă pentru admiterea unei astfel de cererii.
Potrivit art. 996 alin. 1 din Noul Cod procedură civilă, procedura ordonanței președințiale poate fi utilizată pentru măsuri provizorii în cazuri grabnice, pentru păstrarea unui drept care s-ar păgubi prin întârziere, pentru prevenirea unei pagube iminente și care nu s-ar putea repara, precum și pentru înlăturarea piedicilor ce s-ar ivi cu prilejul unei executări.
Ordonanța președințială neavând drept scop rezolvarea fondului litigiului, rezultă că instanța învestită cu soluționarea unei asemenea cereri se mărginește să stabilească, în raport cu probele prezentate de părți, în favoarea căreia dintre ele există aparența de drept.
Reține instanța, ca o premisă a motivării cererii că, de principiu, acțiunea în constatarea unor clauze abuzive este admisibilă, clauzele invocate ca fiind abuzive fiind frecvent regăsite în practica judiciară. De asemenea, acțiunea în discuție permite înlăturarea din contractul de credit a acelor clauze constatate ca fiind abuzive, cu consecințe financiare directe asupra costurilor pe care ar trebui să le suporte reclamanții. Prin excepție, cererea privind suspendarea plății sumelor cu titlu de dobândă lunară percepută pentru împrumutul bancar poate fi analizată în procedura ordonanței președințiale, în condițiile în care, cu privire la acest drept, există o acțiune în curs, pe calea jurisdicției comune.
În procedura de față, pentru care au optat în mod ferm reclamanții, admiterea cererii impune întrunirea unor exigențe exprese ale legii, respectiv urgența, caracterul temporar (vremelnic), neprejudecarea fondului.
Potrivit probelor administrate în cauză, prima dintre condiții, urgența, se justifică prin raportare la faptul că reclamanții sunt puși în situația de a-și micșora lunar patrimoniul, afectând astfel nivelul de trai, ajungându-se chiar și la imposibilitatea plății ratelor. Această situație nu a fost avută în vedere la momentul semnării contractului de credit, moment în care rata lunară avea un cuantum mai mic decât în prezent, iar acum, pe fondul imposibilității de plată, banca poate declara scadent anticipat creditul.
Cu toate acestea, este de subliniat că art. 996 alin. 1 din Noul Cod procedură civilă impune întrunirea cumulativă a celor trei cerinței menționate, cumul care nu poate fi realizat în condițiile în care reclamanții nu au făcut dovada elementelor care demonstrează caracterul vremelnic al măsurii solicitate. În absența unei acțiuni care să vizeze, pe calea dreptului comun, constatarea caracterului abuziv al unor clauze contractuale, este evident că se tinde, indirect, la permanentizarea eventualei soluții de admitere din procedura de față.
Așa cum s-a menționat anterior, în exercitarea rolului activ, instanța a procedat la efectuarea de verificări în programul Ecris, constatând că reclamanții nu au formulat o altă acțiune decât cea ce face obiectul prezentului dosar, fila 116.
Așa cum s-a arătat, reclamanții, care se confruntă într-adevăr cu o situație financiară dificilă, au posibilitatea de a se adresa instanței, pe calea dreptului comun, cu o cerere de constatare a caracterului abuziv al unor clauze contractuale, până la soluționarea cărora să solicite eventual, o nouă suspendare de la plata ratelor lunare pe cale de ordonanță președințială.
În concluzie, văzând că în cauză nu sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art. 996 alin. 1 din Noul Cod procedură civilă, instanța urmează a respinge cererea analizată ca inadmisibilă.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE:
Respinge acțiunea având ca obiect ordonanță președințială, formulată de reclamanții F. C. și F. D. C., ambii cu domiciliul în mun. B., ., scara A, . în contradictoriu cu pârâtele O. B. Romania SA, prin sucursala B. și O. F. Solutions B.V., prin O. B. Romania SA, ambele cu sediul în mun. B., .. 44-46, jud. B..
Fără cheltuieli de judecată.
Cu drept de apel în termen de 5 zile de la pronunțare, care se depune la Judecătoria B..
Pronunțată în ședință publică, azi 13 mai 2015.
PREȘEDINTE, GREFIER,
Redactat MCC
Tehnoredactat MCC/DS
Ex. 6 / 18.06.2015
| ← Actiune in raspundere contractuala. Sentința nr. 4300/2015.... | Cerere de valoare redusă. Sentința nr. 4755/2015. Judecătoria... → |
|---|
