Actiune in raspundere contractuala. Sentința nr. 4300/2015. Judecătoria BOTOŞANI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 4300/2015 pronunțată de Judecătoria BOTOŞANI la data de 05-05-2015 în dosarul nr. 13964/193/2014
Acțiune în răspundere contractuală
ROMÂNIA
Judecătoria B.
SECȚIA CIVILĂ
Dosar nr._
Ședința publică din 5 mai 2015
Completul compus din :
Președinte – H. F.
Grefier – O. B.
Sentința civilă nr. 4300
Pe rol judecarea acțiunii civile având ca obiect pretenții bănești formulată de reclamanta . B., prin lichidator judiciar Cabinetul individual de insolvență D. C. L. în contradictoriu cu pârâții B. M. și B. C..
La apelul nominal făcut în ședință publică se constată lipsa părților.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează că la dosar reclamanta a depus precizări la acțiune.
Instanța conform dispozițiilor art. 131 alin.1 Noul Cod procedură civilă a procedat din oficiu la verificarea competenței sale, potrivit prevederilor art. 94 alin. (1), art. 107 alin.1 Cod procedură civilă și constată că estre competentă general, material și teritorial să soluționeze cauza dedusă judecății.
Instanța în temeiul art. 258 Noul Cod de procedură civilă încuviințează administrarea probei cu înscrisurile depuse de reclamantă, apreciind probele ca fiind admisibile și conducând la soluționarea cauzei.
În temeiul art. 394 Noul Cod de procedură civilă se socotește lămurită, declară închisă cercetarea judecătorească și reține cauza în vederea pronunțării.
INSTANȚA
Asupra acțiunii civile de față, constată că:
Prin cererea înregistrată în data de 29.09.2014 sub nr._, reclamanta . B., prin lichidator judiciar Cabinetul individual de insolvență D. C. L. a chemat în judecată pe pârâta B. M., solicitând instanței ca, prin hotărârea ce urmează a se pronunța, să oblige pe aceasta din urmă la plata sumei de 904,40 lei reprezentând contravaloarea facturilor pentru serviciile de furnizare apă prestate și neachitate în perioada 26.07.2005 – 27.06.2011, suma de 845,01 lei penalități de întârziere aferente debitului.
În motivare se arată că pârâta a beneficiat de serviciile de alimentare cu apă prestate în perioada amintită, fără a achita contravaloarea acestor servicii, așa cum era menționată în cuprinsul facturilor emise și distribuite lunar de către furnizor. De asemenea, pârâta nu a contestat niciuna dintre facturile emise, totuși nici nu a înțeles să achite debitele corespunzătoare. Ulterior, pârâtul a fost invitat și la conciliere, potrivit dispozițiilor art. 7201 Cod procedură civilă, solicitare căreia nu i-a dat curs.
Cu privire la penalitățile solicitate se menționează că acestea au fost calculate potrivit art. 42 alin.10 din Legea nr.51/2006 privind serviciile comunitare de utilități publice și ale art. 30 alin. 4 din Legea nr. 241/2006 privind serviciul de alimentare cu apă și canalizare, aceste penalități fiind egale cu nivelul dobânzii datorate pentru neplata la termen a obligațiilor bugetare, iar de la data de 01.01.2007 au fost aplicate majorări de întârziere de 0,1% pe zi conform art. III din Legea nr.210/2005, de la data de 01.07.2010 s-au aplicat dobânzi de întârziere la plată de 0,05% pe zi întârziere, potrivit art.1 pct.10 din OUG nr.39/2010, noțiunea de majorări de întârziere fiind înlocuită cu dobânzi de întârziere la plată, iar de la 04.04.2011 s-au aplicat dobânzi de întârziere de 0,04% pe zi de întârziere conform art. 120 alin. 7 din OUG nr. 92/2003 astfel cum a fost modificat prin Legea nr. 46/2011.
În drept au fost invocate dispozițiile art. 1177, 1178, 1270, 1272, 1522, 1526, 1531, 1535 Cod civil, art.43 Cod comercial, Legea nr.51/2006, Legii nr.241/2006, Legea nr.210/2005, OUG nr.39/2010, art. 7201 Cod procedură civilă și art.77 din Legea nr.85/2006.
În dovedire reclamanta a depus la dosar înscrisuri.
Reclamanta a solicitat judecarea cauzei și în lipsa reprezentantului unității.
Acțiunea este scutită de plata taxei judiciare de timbru în temeiul art.77 din Legea 85/2006.
Pârâta, legal citat, nu a depus întâmpinare și nici nu s-a prezentat în instanță pentru a propune probe sau formula apărări.
La termenul de judecată din 10.02.2015, reclamanta a depus la dosar precizări (fila 99 ds), prin care solicită introducerea în cauză a numitului B. C. în calitate de pârât, având în vedere că acesta s-a prezentat la consiliere, fiind de acord cu debitele solicitate.
Pentru justa soluționare a cauzei, instanța a încuviințat și administrat proba cu înscrisurile depuse la dosar de către reclamantă și, din oficiu, cu interogatoriul pârâtului care nu putut fi administrat din lipsa acestuia.
Analizând materialul probator administrat în cauză, instanța reține următoarele:
În fapt, între părțile în litigiu s-au desfășurat relații comerciale în virtutea cărora societatea reclamantă a furnizat pârâtului servicii de alimentare cu apă, cu obligația pentru acesta din urmă de a achita la scadență contravaloarea serviciilor furnizate. Existența raporturilor contractuale dintre cele două părți s-au întemeiat pe dispozițiile art.35-36 Cod comercial (reclamanta nu a făcut dovada încheierii unui contract sub forma unui instrumentum probationis) care, pentru motive de celeritate, permit desfășurarea unor relații comerciale fără a fi concretizate într-un înscris.
În executarea acestui contract, reclamanta a furnizat pârâților în perioada 26.07.2005 – 27.06.2011 serviciile contractate, aspect ce rezultă din facturile fiscale depuse la dosar și care însumează valoarea de 904,40 lei conform fișei abonatului fiind calculate și penalități de întârziere în sumă de 845,01 lei. Debitul aferent fiecărei facturi fiscale este scadent, potrivit termenelor de plată inserate în cuprinsul acestora.
La termenul de judecată de astăzi, instanța, din oficiu, a invocat excepția prescripției dreptului material la acțiune al reclamantei pentru debitul de 904,40 lei și penalitățile de întârziere aferente perioadei 26.07.2005 – 27.06.2011, având în vedere că prezența acțiune a fost înregistrată pe rolul Judecătoriei B. la data de 29.09.2014.
În drept, având în vedere situație de fapt reținută, instanța apreciază că îi sunt aplicabile dispozițiile în vigoare la momentul încheierii contractului, față de dispozițiile art.102 alin.1 din Legea nr.71/2011, conform cărora „contractul este supus dispozițiilor legii în vigoare la data când a fost încheiat în tot ceea ce privește încheierea, interpretarea, efectele, executarea și încetarea sa”. De asemenea, instanța reține că potrivit art.201 din Legea nr.71/2011, prescripțiile începute și neîmplinite la data intrării în vigoare a Codului civil sunt și rămân supuse dispozițiilor legale care le-au instituit și cu atât mai mult, cele începute și împlinite la data de 01.10.2011 sunt supuse dispozițiilor legale care le-au instituit.
Cu privire la excepția prescripției dreptului material la acțiune a debitului aferent perioadei 26.07.2005 – 27.06.2011 invocat de instanță din oficiu, instanța reține că, potrivit art.3 alin.1 din Decretul nr.167/1958, termenul de prescripție este de 3 ani în cazul acțiunilor personale, care începe să curgă de la data nașterii dreptului la acțiune. Cum în cazul de față pârâtul avea obligația să achite contravaloarea facturilor fiscale emise în termen de 15 zile de la data emiterii facturii, instanța constată că pentru debitul facturat în perioada 26.07.2005 – 27.06.2011 termenul de prescripție s-a împlinit anterior sesizării instanței.
Se mai reține că în cauză, nu este incident niciun caz de întrerupere sau suspendare a prescripției dreptului material la acțiune deși, potrivit art.2532 pct.7 Cod civil, prescripția este suspendată în cazul în care cel îndreptățit la acțiune trebuie sau poate, potrivit legii ori contractului, să folosească o anumită procedură prealabilă, cum sunt reclamația administrativă, încercarea de împăcare sau altele asemenea, cât timp nu a cunoscut și nici nu trebuia să cunoască rezultatul acelei proceduri, însă nu mai mult de 3 luni de la declanșarea procedurii, dacă prin lege sau contract nu s-a stabilit un alt termen.
Conform art.203 din Legea nr.70/2011 privind punerea în aplicare a codului civil, dispozițiile art.2.532 pct. 6 si 7 din Codul civil privitoare la suspendarea cursului prescripției se aplică și în cazul prescripțiilor începute înainte de . Codului civil, dacă împrejurările care atrag suspendarea s-au produs după aceasta din urma dată, însă în cazul de față, deși reclamanta a demarat procedura medierii cu pârâtul, prin comunicarea către acesta a invitației la conciliere, aceasta nu a depus acțiunea în termenul legal de 6 luni prevăzut de art.15 din Decretul nr.167/1958, de la data comunicării invitației la conciliere pentru a beneficia de efectul special al suspendării, și astfel, prescripția s-a împlinit înainte de data sesizării instanței.
Ținând cont de cele de mai sus și că potrivit art. 1 alin.2 din Decretul nr.167/1958, odată cu stingerea dreptului la acțiune privind un drept subiectiv principal se stinge și dreptul la acțiune privind drepturile subiective accesorii, instanța constată ca fiind prescrise și penalitățile de întârziere aferente debitului principal.
Față de aceste considerente, instanța va respinge acțiunea formulată de reclamantă, ca fiind prescris dreptul material la acțiune.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE:
Respinge acțiunea având ca obiect cerere de valoare redusă formulată de reclamanta S.C. A. G. SA B., cu sediul în mun. B., ..3, jud. B., înregistrată la ONRC B. sub nr. J_, CUI_, cont nr. RO72RNCB_0001 deschis la BCR Sucursala Județeană B., Cod fiscal R_, COD SIRUES_, în contradictoriu cu pârâții B. M., cu domiciliul în B., .. 28,. și B. C., cu domiciliul în B., .. 5,..., ca fiind prescrisă.
Cu apel în termen de 30 zile de la comunicare, la Tribunalul B., cerere ce se va depune la Judecătoria B..
Dată în Camera de Consiliu
Pronunțată în ședința publică din 5 mai 2015.
Președinte, Grefier,
Redactat H.F./Tehnoredactat O.B.
Ex.4/28.05.2015
| ← Hotarâre care sa tina loc de act autentic. Sentința nr.... | Ordonanţă preşedinţială. Sentința nr. 4793/2015.... → |
|---|
