Pretenţii. Sentința nr. 632/2015. Judecătoria BOTOŞANI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 632/2015 pronunțată de Judecătoria BOTOŞANI la data de 20-01-2015 în dosarul nr. 11027/193/2014
Dosar nr._
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA B.
SECȚIA CIVILĂ
SENTINȚA CIVILĂ NR. 632
Ședința publică de la 20 Ianuarie 2015
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: Z. A. A.
GREFIER: N. M.
Pe rol se află judecarea cauzei civile având ca obiect pretenții formulată de reclamanții I. D., A. I., A. D., B. V., B. S., C. V., C. S., C. M., D. G., D. T., D. L., E. C., G. D., H. M., M. M., M. F., M. P., N. V., N. S., S. V., T. D., G. M., în contradictoriu cu pârâții M. A. și Dezvoltării Rurale, C. A. Județeană B. și M. Finanțelor Publice București.
Dezbaterile au avut loc în ședința publică din data de 13.01.2015, susținerile părților fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, care face parte integrantă din prezenta, când instanța, având nevoie de timp pentru a delibera, a amânat pronunțarea la data de 20.01.2015, când a hotărât următoarele:
INSTANȚA,
Deliberând asupra cauzei civile de față, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul acestei instanțe la data de 31.07.2014, sub numărul_, reclamanții A. I., A. D., B. Vorel, B. S., C. V., C. S., C. M., D. G., D. T., D. L., E. C., G. D., Hudisteanu M., M. M., M. F., M. P., N. V., N. S., S. V., T. D. și GrigoriuMihai, prin reprezentant I. D., în contradictoriu cu pârâții M. A. și Dezvoltării Rurale, C. A. B. și M. Finanțelor Publice au solicitat instanței ca, prin hotărârea ce o va pronunța să dispună obligarea pârâților, în solidar, la plata de daune interese moratorii, respectiv dobânzi legale, reprezentând echivalentul prejudiciului suferit prin executarea cu întârziere a obligației de plată stabilită irevocabil prin titlu executoriu, de la data emiterii acestora și în continuare, până la achitarea integrală a sumelor pe care pârâții le datorează cu titlu de drepturi salariale, conform sentinței și deciziei pronunțate în favoarea lor. Totodată, reclamanții au solicitat obligarea pârâților și la plata cheltuielilor de judecată.
În motivarea cererii, reclamanții au arătat că, deși sunt în posesia unor titluri executorii încă din anul 2008, nici până la această dată debitorii pârâți nu au înțeles să-și execute obligația și să le achite în întregime sumele datorate, imposibilitatea de a obține executarea acestor hotărâri judecătorești într-un termen rezonabil constituind și o ingerință în dreptul lor de proprietate. Aceștia au mai precizat că principiul indivizibilității plății impune ca acela care face plata să plătească în întregime, iar creditorul nu poate sili pe debitor a primi parte din datorie, așa cum rezultă din dispozițiile art. 1101 Cod civil, iar în ce privește data plății, aceasta se face când datoria a ajuns la scadență și, așa cum rezultă din hotărârile atașate, creanțele sunt certe și exigibile.
Reclamanții au solicitat acordarea de daune interese moratorii, daune care reprezintă echivalentul prejudiciului suferit de creditor prin executarea cu întârziere a obligației și, fiind vorba de o obligație de a da având ca obiect o sumă de bani, executarea obligației în natură este întotdeauna posibilă, daunele moratorii solicitate sub forma dobânzii reprezentând echivalentul prejudiciului suferit ca urmare a executării cu întârziere a obligației.
Au mai invocat reclamanții dispozițiile art. 1535 C. Civ., potrivit cărora în cazul în care o sumă de bani nu este plătită la scadență, creditorul are dreptul la daune moratorii, de la scadență până la momentul plății, în cuantumul convenit de părți sau, în lipsă, în cel prevăzut de lege, fără a trebui să dovedească un prejudiciu și, în acest caz, creditorul nu are dreptul să facă dovada că prejudiciul suferit de debitor ca urmare a întârzierii plății ar fi mai mic. Totodată, au arătat reclamanții că, fiind vorba de accesorii ale drepturilor salariale ce alcătuiesc creanța cuprinsă în titlurile executorii, daunele interese pentru întârzierea executării sunt reglementate și prin dispozițiile speciale ale art. 166 alin. 4 din Legea nr. 53/2003 din Codul Muncii, așadar, dobânzile legale, accesorii ale creanței reclamanților, se cuvin acestora ca daună moratorie, ele având un alt temei decât cel al daunelor cu caracter compensatoriu pe care creditorul le poate, în principiu, pretinde, cerând actualizarea creanței la inflație.
De asemenea, reclamanții au arătat că interpretarea dispozițiilor legale sus arătate conduce la concluzia că dobânda legală se datorează indiferent de motivul pentru care suma datorată nu este plătită la scadență și independent de existența sau inexistența culpei debitorului.
În finalul susținerilor, reclamanții au menționat că debitorul M. A. și Dezvoltării Rurale a efectuat plăți din conturi special alimentate, ceea ce denotă posibilitatea reală de plată, situație care conduce la concluzia că se află în culpă cu privire la cauzarea prejudiciului, nefiind vorba de o situație de natură a-l exonera pe debitor de răspundere.
În drept au fost invocate art. 1082, art. 1088, art. 1101 C. civ. vechi, art. 1535 și 1536 din C.civ.nou, art. 166 alin. 4 din Legea nr.53/2003 - Codul muncii și O.G. nr. 9/2000, O.G. nr. 13/2011 și Decizia nr. 2/2014 pronunțată de Plenul înaltei Curți de Casație și Justiție în dosarul nr. 21/2013.
În conformitate cu dispozițiile art. 411 alin. 1 pct. 2, teza a II-a C.pr.civ., reclamanții au solicitat judecarea cauzei în lipsă.
În dovedire s-au depus, în copie: Sentința civilă nr. 1143 din data de 31.10.2008, pronunțată în dosarul nr. 3571/_ al Tribunalului B., Încheierea nr. 13 din data de 20.01.2009, Încheiere nr. 49 din data de 24.02.2009 și Sentința civilă nr. 151 din data de 29.01.2009, pronunțată în dosarul nr._ al Tribunalului B. (filele 10-16).
Cererea este scutită de la plata taxei judiciare de timbru.
La data de 13.10.2014, pârâta C. A. Județeană B. a formulat întâmpinare, prin care a arătat că acțiunea este legal motivată, lăsând la aprecierea instanței modul de soluționare a acesteia.
A solicitat pârâta pronunțarea unei hotărâri care să vină în completarea sențințelor civile învestite cu titlul executoriu, în sensul ca plata drepturilor salariale restante actualizată cu rata inflației calculată la scadența lunară, să se întregească și cu dobânda legală, începând cu data de 31.10.2008, până la data plății efective.
La data de 22.10.2014, pârâtul M. Finanțelor Publice a formulat întâmpinare, prin care a invocat excepția lipsei calității procesuale pasive, iar pe fond, respingerea acțiunii, ca neîntemeiată.
Cu privire la excepția invocată, a arătat pârâtul că, în litigiul dedus judecății, M. Finanțelor Publice nu are calitate procesuală pasivă, întrucât competențele sale sunt expres prevăzute de lege, fiind reglementate de dispoziții legale de strictă interpretare și aplicare. Mai mult decât atât, a menționat pârâtul că, din înscrisurile depuse la dosar nu reiese existența vreunui raport juridic între el și reclamanți.
Pe fond, pârâtul a solicitat respingerea acțiunii ca inadmisibilă, având în vedere că obiectul cauzei îl reprezintă daune interese moratorii, reprezentând echivalentul prejudiciului suferit prin executarea cu întârziere a obligației de plată stabilită irevocabil printr-un titlu executoriu în sarcina Instituției Prefectului, M. Finanțelor Publice neavând nicio răspundere privind plata acestora.
În drept, întâmpinarea nu a fost motivată.
În conformitate cu dispozițiile art. 411 alin. 1 pct. 2 C.pr.civ., pârâtul a solicitat judecarea cauzei în lipsă.
În dovedire nu au fost depuse înscrisuri.
La data de 29.10.2014, pârâtul M. A. și Dezvoltării Rurale a formulat întâmpinare, prin care a invocat excepția lipsei calității sale procesuale pasive, iar pe fond, a solicitat respingerea acțiunii, ca neîntemeiată.
Cu privire la excepția formulată, pârâtul a arătat că nu are și nu poate avea calitate procesuală pasivă, nefăcându-se dovada identității între cel pretins obligat în raportul juridic dedus judecății și minister, care nu datorează nicio sumă de bani reclamanților, acesta intervenind doar într-o procedură stabilită prin lege, privind suplimentarea bugetului C.A.J. B. cu sume de la bugetul de stat, prin bugetul său. Astfel, instituția debitoare este C. A. Județeană B. (fostul Oficiul Județean de Consultanță A. B.).
Pe fond, pârâtul a arătat că, din documentele atașate cererii de chemare în judecată, nu rezultă faptul că I. D. este reprezentantul celor 21 de reclamanți enunțați și că nu se înțelege modul de calcul al sumelor solicitate.
Cu privire la cererea privind acordarea cheltuielilor de judecată, a solicitat pârâtul reducerea cuantumului onorariului reprezentantului ales al reclamanților, raportat la munca depusă, numărul termenelor și la numărul amânărilor solicitate de acesta.
În drept, au fost invocate dispozițiile art. 205-208 C.pr.civ., HG nr. 725 și Legea nr. 200/2002.
În conformitate cu dispozițiile art. 411 alin. 1 pct. 2 C.pr.civ., pârâtul a solicitat judecarea cauzei în lipsă.
În probațiune au fost depuse la dosar înscrisuri (filele 40-76).
La termenul de judecată din data de 13.01.2015, instanța a invocat din oficiu excepția necompetenței materiale a Judecătoriei B., și prin urmare a rămas în pronunțare asupra acestei excepții.
Analizând cu prioritate excepția necompetenței materiale a Judecătoriei B. instanța reține că este întemeiată pentru următoarele motive:
Excepția necompetenței materiale este o excepție de procedură întrucât prin intermediul acesteia se invocă neregularități procedurale, respectiv încălcarea normelor referitoare la aptitudinea unei instanțe de a judeca un anumit litigiu și dilatorie deoarece admiterea acesteia duce la întârzierea judecării cauzei pe fond prin declinarea acesteia în favoarea instanței competente. De asemenea, instanța reține că potrivit 129 alin. 2 pct. 2 Cod procedură civilă, necompetența materială este de ordine publică atunci când procesul este de competența unei alte instanțe de alt grad.
Potrivit dispozițiilor art. 109 din Legea nr. 188/1999: ”Cauzele care au ca obiect raportul de serviciu al funcționarului public sunt de competența secției de contencios administrativ și fiscal a tribunalului, cu excepția situațiilor pentru care este stabilită expres prin lege competența altor instanțe.”
În cazul de față, instanța constată că se solicită acordarea de daune interese moratorii, respectiv dobânzi legale, la sumele datorate cu titlu de drepturi salariale, conform sentinței nr. 151/29.01.2009 a Tribunalului B., pronunțată în dosarul nr._, rămasă definitivă și irevocabilă prin nerecurare, precum și conform sentinței nr. 1143/31.10.2008 a Tribunalului B., pronunțată în dosarul nr._, rămasă definitivă și irevocabilă prin Decizia nr. 19/15.01.2009 a Curții de Apel Suceava, prin aceste hotărâri Oficiul Județean de Consultanță A. B. fiind obligat să acorde reclamanților anumite drepturi salariale.
Cum drepturile salariale sunt de esența raportului de serviciu, iar petenții au calitatea de funcționari publici, instanța consideră că în cauză sunt aplicabile dispozițiile art. 109 din Legea nr. 188/1999 și, în temeiul art. 132 alin. 3 C.proc.civ., va admite excepția necompetenței materiale a Judecătoriei B. invocată din oficiu și va dispune declinarea competenței de soluționare a cauzei, în favoarea Tribunalului B..
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
HOTĂRĂȘTE
Admite excepția de necompetență materială a Judecătoriei B. în soluționarea prezentei cauze, invocată de instanță din oficiu.
Declină competența de soluționare a cauzei având ca obiect „pretenții” formulată de reclamanții I. D., A. I., A. D., B. V., B. S., C. V., C. S., C. M., D. G., D. T., D. L., E. C., G. D., H. M., M. M., M. F., M. P., N. V., N. S., S. V., T. D. și G. M., toți cu domiciliul ales pentru comunicarea actelor de procedură civilă la Instituția C. A. Județeană B., cu sediul în mun. B., ., nr. 100, județul B., în contradictoriu cu pârâții M. A. ȘI DEZVOLTĂRII RURALE, cu sediul în București, Bulevardul C., nr. 24, sector 3, C. A. JUDEȚEANĂ B., cu sediul în B., .. 100, județul B. și M. FINANȚELOR PUBLICE BUCURESTI, cu sediul în București, ., sector 5, în favoarea Tribunalului B..
Fără cale de atac.
Pronunțată în ședință publică, astăzi, 20.01.2015.
PREȘEDINTE, GREFIER,
Red. Z.A.A./Tehnored. Z.A.A./ex.27/12.02.2015
| ← Actiune in raspundere contractuala. Sentința nr. 341/2015.... | Anulare somaţie de plată. Sentința nr. 318/2015. Judecătoria... → |
|---|
