Cerere de valoare redusă. Sentința nr. 3015/2015. Judecătoria BOTOŞANI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 3015/2015 pronunțată de Judecătoria BOTOŞANI la data de 20-03-2015 în dosarul nr. 10348/193/2014
Dosar nr._ - cerere cu valoare redusă -
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA B.
SECȚIA CIVILĂ
Ședința Camerei de Consiliu din data de 20.03.2015
Completul compus din:
PREȘEDINTE - U. A. C.
GREFIER - B. M.
SENTINȚA CIVILĂ NR.3015
Pe rol judecarea cauzei civile având ca obiect „cerere cu valoare redusă” privind pe reclamanta S.C. „M. C.” SA B., în contradictoriu cu pârâtul B. A..
La apelul nominal făcut în camera de consiliu, în ordinea cauzelor aflate pe lista de ședință, lipsesc părțile.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care a învederat că procedura de citare a părților este legal îndeplinită.
Instanța a invocat din oficiu și a pus în discuție prescripția dreptului material la acțiune pentru factura emisă la 31.01.2012, scadentă la 21.02.2012.
Nemaifiind alte cereri de formulat, excepții de invocat sau probe de administrat, instanța a închis cercetarea procesului și a reținut cauza spre soluționare.
INSTANȚA,
Deliberând asupra cauzei civile de față, reține următoarele:
La data de 17.07.2014, pe rolul Judecătoriei B. s-a înregistrat sub nr._, cererea cu valoare redusă formulată de către reclamanta . B., prin reprezentant, prin care s-a solicitat obligarea pârâtului B. A. la plata sumei de 168,82 lei reprezentând contravaloare cote comune energie termică aferente perioadei ianuarie 2012-februarie 2014, suma de 20,35 lei reprezentând penalități de întârziere aferente perioadei decembrie 2011-februarie 2014, calculate conform clauzei penale din contract și 0,04% pe zi de întârziere de la data promovării acțiunii și până la plata integrală a debitului, fără ca totalul penalităților să poată depăși debitul la care au fost calculate. Se solicită obligarea pârâtului la plata sumei de 50 lei, cu titlu de cheltuieli de judecată.
În motivare, reclamanta a arătat că a furnizat către Asociația de proprietari nr.62 B., din care face parte și debitoarea, servicii și utilități în baza Contractului de furnizare energie termică nr.62 T/2010, întrucât, potrivit art.296 alin.3 și art.300 alin.3 lit. a din Ordinul ANRSC nr.91/2007, în cazul imobilelor tip condominiu, calitatea de titular de contract revine asociației de proprietari legal constituită, contractul nr.62 T/2010 fiind încheiat pe perioadă nedeterminată și în acord cu prevederile art.42 alin.1, 2 și 3 din legea nr.51/2006.
Ulterior, la contractul menționat a fost încheiat un Act adițional, prin care părțile au convenit ca unitatea furnizoare să procedeze la repartizarea, facturarea și încasarea contravalorii serviciilor pe care le furnizează, în mod individual, pentru toți proprietarii din condominiu. Cum pârâtul B. A. face parte din Asociația de proprietari nr.62 B. cu care este încheiat Contractul de furnizare nr.62T/2010, completat prin Actul adițional nr.1, rezultă că toate actele juridice încheiate de asociațiile de proprietari în limitele legii și a competențelor pe care le dețin sunt opozabile membrilor asociați.
Debitorul apare ca deconectat de la sistemul centralizat de furnizare a energiei termice astfel că pe numele său a fost facturată doar contravaloarea energiei termice folosite pentru încălzirea spațiilor comune.
În drept, reclamanta și-a întemeiat acțiunea pe dispozițiile Legii nr. 325/2006, Legii nr. 51/2006, Ordinul nr. 483/2008 al ANRSC – privind aprobarea Contractului cadru de furnizare a energiei termice, art. 1025 – 1032 Cod procedură civilă și alte dispoziții legale cu incidență în materie.
Pârâtul nu s-a prezentat în instanță și nici nu a depus întâmpinare în cauză.
În susținere s-au depus la dosarul cauzei înscrisuri și nu s-a solicitat a avea loc o dezbatere orală.
La termenul de judecată din data de 20.03.2015, instanța a invocat din oficiu excepția prescripției dreptului material la acțiune în privința debitului în cuantum de 22,47 lei cuprins în factura fiscală emisă la data de 31.01.2012.
Analizând materialul probator administrat în cauză, instanța reține următoarele:
Analizând cu prioritate excepția prescripției dreptului material la acțiunea, instanța reține că deși cererea a fost introdusă ulterior intrării în vigoare a Noului Cod civil, în cauză sunt incidente prevederile art. 6 alin. 4 Noul cod civil și art. 201 Legea 71/2011 care stabilesc că prescripțiile extinctive începute și neîmplinite la data intrării în vigoare a legii noi sunt în întregime supuse dispozițiilor legale care le-au instituit.
Prin urmare, legea aplicabilă este Decretul 167/1958 sub toate aspectele atât cele de drept material cât și cele procesuale.
Excepția prescripției dreptului material la acțiune este o excepție de fond pentru că vizează dreptul subiectiv dedus judecății, absolută întrucât poate fi invocată de oricare dintre părți, de către instanță din oficiu sau de către procuror, în orice stare a pricinii și peremptorie deoarece admiterea acesteia duce la respingerea acțiunii ca fiind prescrisă.
Astfel, instanța reține că termenul de prescripție de 3 ani începe să curgă, conform art. 3 din Decretul nr. 167/1958, de la data nașterii dreptului la acțiune – în speță de la data scadenței înscrisă pe factură, respectiv 21.02.2012 și se împlinește la data de 21.02.2015. Raportat la data introducerii acțiunii, respectiv 17.07.2014, instanța reține că acest termen nu s-a împlinit raportat la factura fiscală emisă la data de 31.01.2012, prescripția fiind întreruptă prin introducerea cererii, motiv pentru care urmează a respinge excepția prescripției invocată din oficiu.
Pe fondul cauzei, instanța reține următoarele:
La data de 01.10.2010, între reclamanta S.C.M. C. SA B. în calitate de furnizor și Asociația de proprietari nr.62 B., în calitate de utilizator, a fost încheiat Contractul de furnizare a energiei termice nr.62T, al cărui obiect îl constituie furnizarea energiei termice pentru încălzire și pentru apă caldă de consum, iar potrivit art.7 din contract, furnizorul are obligația să factureze, în cazul facturării individuale, cantitățile de energie termică proprietarilor spațiilor cu destinație de locuință sau altă destinație, în conformitate cu prevederile contractului, la prețurile și tarifele legal stabilite.
Potrivit Actului adițional nr.1 la Contractul de furnizare a energiei termice nr.62 T/01.10.2010, părțile au convenit ca începând cu data de 01.10.2011, pentru proprietarii din blocurile arondate Asociației de proprietari nr.62, S.C. M. C. SA B. să procedeze la repartizarea, facturarea și încasarea contravalorii serviciilor pe care le furnizează, în mod individual, pentru toți proprietarii din condominiu.
În perioada ianuarie 2012 - februarie 2014, reclamanta a furnizat energie termică în condominiul din care face și pârâtul B. A., potrivit prevederilor contractuale, iar raportat la cota indiviză a pârâtului, a fost calculată cantitatea de energie termică ce-i revenea acestuia la plată, fiind emise facturi fiscale. Întrucât facturile nu au fost achitate la scadență, reclamanta a perceput și penalități de întârziere în cuantum de 20,35 lei, calculate până la data sesizării instanței.
Potrivit art.4 din Ordinul nr.343/2010 pentru aprobarea Normei tehnice privind repartizarea consumurilor de energie termică între consumatorii din imobilele de tip condominiu, în cazul folosirii sistemelor de repartizare a costurilor pentru încălzire și apă caldă de consum, emis de A.N.R.S.C., cantitatea de energie termică repartizată fiecărui proprietar se stabilește ca sumă între consumul individual și cota-parte din consumul comun dintr-o unitate de calcul.
Debitorul apare ca deconectat de la sistemul centralizat de furnizare a energiei termice astfel că pe numele său a fost facturată doar contravaloarea energiei termice folosite pentru încălyzirea spațiilor comune.
Conform dispozițiilor art. 52 alin. (1) din H.G. nr. 1588/2007:” Cheltuielile cu consumurile comune de energie termică din spațiile aflate în proprietate comună, și anume casa scării, culoare, spălătorii, uscătorii, subsol, holuri și altele asemenea, se repartizează proporțional cu cota-parte de proprietate indiviză care îi revine fiecărui proprietar, astfel cum aceasta este înscrisă în actul de proprietate sau cum a fost recalculată conform prevederilor prezentelor norme metodologice”.
Conform art. 38 alin. (2) din Legea nr. 325/2006: “Proprietarii apartamentelor individuale situate în imobile tip condominiu care sunt deconectate de la rețeaua de alimentare cu energie termică, plătesc o cotă-parte din cheltuielile cu energia termică consumată pentru încălzirea spațiilor aflate în proprietate indiviză, proporțională cu cota indiviză”.
Potrivit art. 32 alin. (3) din H.G. nr. 1588/2007: “ Nici un proprietar de apartament sau de spațiu cu altă destinație decât aceea de locuință nu va fi exceptat de la obligația de a contribui la plata cheltuielilor comune, ca urmare a renunțării la folosirea unei părț din proprietatea comună, a abandonării apartamentului sau a spațiului cu altă destinație decât aceea de locuință ori în alte situații”.
Ca atare, reclamanta a calculat și a emis facturi pentru un debit principal în valoare de 168,82 lei aferent intervalului ianuarie 2012-februarie 2014. Potrivit mențiunilor înscrise în respectivele facturi, mențiuni ce preiau clauzele contractului inițial, beneficiarul energiei termice furnizate era ținut a-și îndeplini obligația de plată în termen de 15 zile lucrătoare de la data emiterii documentului de plată.
Potrivit art.36 din Legea nr.51/2006 privind serviciile comunitare de utilități publice, raporturile juridice dintre operatorii și utilizatorii serviciilor de utilități publice sunt raporturi juridice de natură contractuală și sunt supuse normelor de drept privat, iar potrivit art.41 alin.4 lit. c din Legea nr.51/2006, utilizatorii au obligația să achite în termenele stabilite contravaloarea serviciilor prestate.
Totodată, potrivit art.42 alin.9 din Legea nr.51/2006, factura pentru serviciile furnizate/prestate se emite cel mai târziu până la data de 15 a lunii următoare celei în care prestația a fost efectuată. Utilizatorii serviciilor de utilități publice, persoane fizice sau juridice, sunt obligați să achite facturile reprezentând contravaloarea serviciilor furnizate/prestate în termenul de scadență de 15 zile lucrătoare de la data primirii facturilor; data emiterii se înscrie pe factură. Termenul de scadență privind plata facturii se ia în calcul începând cu data primirii facturii.
Instanța reține așadar existența unei creanțe principale în favoarea reclamantei S.C.M. C. SA B. și în sarcina pârâtului, în sumă de 168,82 lei, reprezentând contravaloarea energiei termice furnizate în perioada ianuarie 2012-februarie 2014.
În ce privește cererea constând în obligarea pârâtei la plata penalităților de întârziere datorate reclamantei ca urmare a întârzierii la plată a obligației principale, în cuantum de 20,35 lei, instanța reține că, potrivit art.42 alin.10 din Legea nr.51/2006 neachitarea facturii de către utilizator în termen de 30 de zile de la data scadenței atrage penalități de întârziere stabilite conform reglementărilor legale în vigoare, respectiv penalitățile se datorează începând cu prima zi după data scadenței; penalitățile sunt egale cu nivelul dobânzii datorate pentru neplata la termen a obligațiilor bugetare și valoarea totală a penalităților nu va depăși valoarea facturii și se constituie în venit al operatorului.
În cazul de față instanța constată că sunt îndeplinite condițiile cerute de art.42 alin.10 din legea nr.51/2006, în sensul că facturile fiscale care cuprind contravaloarea energiei termice furnizate în perioada ianuarie 2012-februarie 2014 sunt scadente, penalitățile de întârziere au fost calculate în funcție de nivelul dobânzii datorate pentru neplata la termen a obligațiilor bugetare și care potrivit art.120 alin.7 Cod procedură fiscală este în cuantum de 0,04% pe zi întârziere, iar penalitățile în cuantum de 20,35 lei nu depășesc debitul principal.
Potrivit dispozițiilor art.1025 C.proc.civ. procedura cu privire la cererile de valoare redusă se aplică atunci când valoarea cererii, fără a se lua în considerare dobânzile, cheltuielile de judecată și alte venituri accesorii, nu depășește suma de 10.000 lei la data sesizării instanței. În cauză sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art.1025 C.proc.civ., cererea fiind printre cele ce pot fi soluționate prin această procedură simplificată.
Având în vedere aceste considerente, instanța apreciind că cererea reclamantei este întemeiată, în baza art.1270 Cod civil o va admite în parte și va obliga pârâtul la plata către reclamantă a sumei de 168,82 lei reprezentând contravaloare energie termică aferente perioadei ianuarie 2012-februarie 2014, suma de 20,35 lei reprezentând majorări de întârziere înregistrate succesiv în perioada decembrie 2011-februarie 2014, calculate conform clauzei penale și majorări de întârziere la plată în continuare în cuantum de 0,03%/zi, aferente debitului principal acordat, calculate de la data promovării acțiunii, respectiv 17.07.2014 și până la achitarea integrală a debitului principal, fără a putea depăși debitul la care au fost calculate.
Având în vedere culpa procesuală a pârâului, în temeiul art. 1031 Cod procedură civilă, instanța va dispune obligarea acestuia la plata cheltuielilor de judecată în cuantum de 50 lei, reprezentând taxa judiciară de timbru.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
HOTĂRĂȘTE:
Admite, în parte, cererea având ca obiect cerere de valoare redusă, formulată de reclamanta S.C. M. C. S.A. B., prin reprezentant legal – F. S., cu sediul în municipiul B., ., jud. B., cod unic de înregistrare_, număr de înmatriculare în registrul Comerțului J 07/144/07.05.2010, în contradictoriu cu pârâtul B. A., cu domiciliul în municipiul B., ., ., ..
Respinge excepția prescripției dreptului material la acțiune, invocată de instanță din oficiu, cu privire la suma de 23,80 lei reprezentând debit aferent facturii fiscale emise la data de 31.01.2012.
Obligă pârâtul să-i plătească reclamantei suma de 168,82 lei reprezentând contravaloare cote comune energie termică aferente perioadei ianuarie 2012-februarie 2014, suma de 20,35 lei reprezentând penalități de întârziere aferente perioadei 12._, calculate conform clauzei penale din contract și majorări de întârziere la plată în continuare, în cuantum de 0,03%/zi aferente debitului principal acordat, calculate de la data promovării acțiunii, respectiv 17.07.2014 și până la achitarea integrală ale debitului principal, fără a putea depăși debitul la care au fost calculate.
Obligă pârâtul să-i plătească reclamantei suma de 50 lei cu titlu de cheltuieli de judecată.
Executorie de drept.
Cu drept de apel în termen de 30 zile de la comunicare, cererea și motivele de apel urmând a fi depuse la Judecătoria B..
Cercetată în camera de consiliu și pronunțată în ședință publică din data de 20.03.2015.
PREȘEDINTE,GREFIER,
Red. /Tehnored.U.A./B.M.
4 ex./09.04.2015
| ← Plângere contravenţională. Sentința nr. 2421/2015.... | Cerere de valoare redusă. Sentința nr. 3087/2015. Judecătoria... → |
|---|
