Contestaţie la executare. Sentința nr. 5037/2013. Judecătoria BRĂILA
| Comentarii |
|
Sentința nr. 5037/2013 pronunțată de Judecătoria BRĂILA la data de 28-06-2013 în dosarul nr. 812/196/2013
Dosar nr._ Codul operatorului de date personale: 4670
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA BRĂILA
SECȚIA CIVILĂ
Sentința civilă nr. 5037
Ședința publică din 28.06.2013
Instanța constituită din
Președinte C. M. F.
Grefier S. S.-E.
Pentru azi fiind amânată pronunțarea în cauza civilă având ca obiect contestație la executare privind pe contestatorul P. C. domiciliat în FRECĂȚEI,, J. B. și cu sediul ales la Cabinet av B. A - Braila, . în contradictoriu cu intimata . IFN - sector 2, București, ., .> Dezbaterile orale au fost consemnate în încheierea de ședință din data de 17.06.2013 care face parte integrantă din prezenta sentință, când instanța având nevoie de timp pentru a delibera, a amânat succesiv pronunțarea la data 21.06.2013 și la 28.06.2013, dată la care a pronunțat următoarea sentință.
INSTANȚA
P. cererea depusă pe rolul Judecătoriei B. la data de 21.01.2013 sub nr._ contestatorul P. C. a formulat în contradictoriu cu intimata S.C. Impulse L. România IFN S.A. contestație împotriva actelor de executare efectuate la cererea intimatei de Biroul Executorului Judecătoresc P. A. M. în dosarul de executare silită nr. 2634/2011, cu cheltuieli de judecată.
S-a arătat de contestator că a achiziționat un autoturism marca Dacia L. în leasing prin încheierea contractului de leasing financiar nr._/15.01.2008 cu intimata, urmând ca plata să fie efectuată în 48 de rate lunare.
Întrucât nu a achitat 5 rate consecutive în sumă de 5683,42 lei a fost ridicat de intimată autoturismul Dacia L. cu nr. de înmatriculare_ la data de 13 iulie 2010. Ulterior a fost somat să achite de Biroul Executorului Judecătoresc P. A. M. suma de 39.456,39 lei, sumă ce include și ratele viitoare până la sfârșitul contractului.
Contestatorul a apreciat că nu mai datorează și ratele scadente ulterioare predării autoturismului din data de 13 iulie 2010 în conformitate cu prevederile art. 15 din OUG nr. 51/1997. Clauzele contractuale care prevăd și obligația de plată a ratelor ulterioare sunt leonine întrucât dezechilibrează egalitatea părților contractante. Aceste clauze sunt abuzive, aspect ce rezultă din cuprinsul Deciziei nr. 162/2002 a Curții Constituționale publicată în Monitorul Oficial nr. 549/2002. Nu există nici o obligație a utilizatorului de a achita ratele de leasing ulterior rezilierii contractului, fiind necesară obținerea în acest sens a unui titlu executoriu.
Conform celor arătate de contestator acesta datorează doar suma de 5683,42 lei.
Au fost invocate în drept prevederile art. 399 alin. 1 din codul de procedură civilă din 1865.
Au fost anexate înscrisuri în copie la cererea de chemare în judecată. (filele nr. 5-17 din dosar)
Intimata a formulat întâmpinare solicitând respingerea ca neîntemeiată a cererii formulate de contestator. Aceasta a arătat că debitul datorat de contestator era de 52.326,12 lei compus din diferență de capital finanțat, penalități de întârziere, diferențe de curs valutar, asigurări și comision de recuperare. S-a scăzut valoarea obținută din valorificarea autoturismului și s-a adăugat contravaloarea facturilor neachitate, rezultând un debit final de 34.662,27 lei.
Contractul de leasing a fost reziliat conform prevederilor art. 12.4II întrucât a fost întârziată plata ratei de leasing cu mai mult de 30 de zile de la scadență, situație în care devin aplicabile prevederile art. 13 din contract referitoare la incidența cazului de neîndeplinire a obligațiilor contractuale. În acest caz au fost calculate penalități de întârziere conform dispozițiilor art. 10.09.1 din contract.
Contractul de leasing constituie titlu executoriu în conformitate cu prevederile art. 8 din OG nr. 51/1997. Părțile au derogat de la dispozițiile art. 15 din acest act normativ stabilind că se poate dispune rezilierea dacă se întârzie cu mai mult de 30 de zile de la plata unei rate lunare iar dispozițiile art. 12.6 ce prevăd obligația de rambursare a tuturor sumelor datorate și neachitate până în momentul predării obiectului leasingului nu pot fi invocate în cadrul contestației la executare întrucât contestatorul avea posibilitatea să le invoce în cursul contractului de leasing.
Nu se arată de contestator care sunt clauzele leonine iar în conformitate cu prevederile art. 12.6 teza a doua revine obligația contestatorului să suporte orice pierdere a intimatei rezultând din valorificarea bunului către un terț. Nu a există un dezechilibru major între obligațiile părților cât timp a fost valorificat bunul către un terț dar nu a fost acoperită finanțarea acordată și se impune recuperarea în totalitate a finanțării acordate contestatorului.
Conform celor arătate de intimată în întâmpinare clauza leonină este stipulată la art. 1513 din vechiul cod civil dar nu este aplicabilă contractelor de leasing întrucât are în vedere doar contractul de asociere. Este nefondată invocarea de contestator a Deciziei nr. 162/2002 a Curții Constituționale publicată în Monitorul Oficial nr. 549/2002 întrucât prin aceasta a fost respinsă excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 11, 14 și 15 din OG nr. 51/1997.
S-a mai arătat de intimată că nu există o îmbogățire fără justă cauză a sa întrucât au fost prevăzute în mod clar și expres în cadrul contractului de leasing care sunt efectele rezilierii contractului din culpa contestatorului.
Au fost invocate în drept prevederile art. 115 din Codul de Procedură Civilă din 1865 și ale OG nr. 51/1997.
Au fost anexate înscrisuri în copie la întâmpinare. (filele nr. 82-93 din dosar)
Conform prevederilor art. 167 din Codul de Procedură Civilă din 1865 a fost încuviințată proba cu actele depuse la dosar și proba testimonială pentru contestator. Din oficiu s-a dispus efectuarea unei expertize contabile având ca obiect stabilirea sumelor achitate și a celor datorate de contestator.
A fost depus în copie de Biroul Executorului Judecătoresc P. A. M. dosarul de executare silită nr. 2634/2012.
Analizând înscrisurile depuse la dosar și susținerile părților instanța constată că între părți s-a încheiat contractul de leasing financiar nr._/15.01.2008 având ca obiect un autoturism marca Dacia L.. Suma finanțată a fost de 6431,61 euro, durata finanțării a fost stabilită la 48 de luni, cu o rată reziduală de 1607,90 euro inclusă în ratele de leasing.
După cum rezultă din susținerile concordante ale părților contestatorul nu a achitat 5 rate consecutive. În această situație intimata a reziliat unilteral contractul iar autoturismul marca Dacia L. cu nr. de înmatriculare_ ce a făcut obiectul contractului de lesing a fost ridicat de intimată conform procesului verbal de predare-primire din data de 13.07.2010. (fila nr. 8 din dosar)
Ulterior intimata a solicitat executarea silită a intimatului în privința sumei de 34.662,27 lei reprezentând diferență de capital finanțat, penalități de întârziere, diferențe de curs valutar, asigurări și comision de recuperare aferente contractului de leasing financiar dintre părți.
Cererea de executare silită a fost formulată în luna octombrie 2012. (fila nr. 68 din dosar)
Examinând prioritar excepția prescripției dreptului la acțiune invocată de contestator instanța constată că termenul de plată al facturilor fiscale emise de intimată în derularea raporturilor contractuale era de 7 zile de la data emiterii facturilor conform dispozițiilor art. 10.3 din contractul de leasing financiar. (fila nr. 38 din dosar)
În conformitate cu dispozițiile art. 1 și 3 alin. 1 din Decretul nr. 167/1958 privind prescripția extinctivă în vigoare la data de 15.01.2008 când s-a încheiat contractul de leasing financiar dintre părți dreptul la acțiune având ca obiect un drept patrimonial se stinge dacă nu a fost exercitat în termen de 3 ani de la data nașterii dreptului la acțiune.
Conform Raportului de expertiză contabilă efectuat în cauză contestatorul este executat silit și în privința facturilor fiscale emise de intimată în perioada iulie 2009-septembrie 2009. (fila nr. 135 din dosar)
În privința acestora a intervenit termenul de prescripție de 3 ani de zile stipulat de art. 3 alin. 1 din Decretul nr. 167/1958 în condițiile în care s-a procedat la executarea silită a contestatorului începând cu luna octombrie 2012.
Conform prevederilor art. 405 din Codul de Procedură Civilă din 1865 dreptul la acțiune se prescrie în termen de 3 ani de zile dacă legea nu prevede altfel.
Valoarea însumată a facturilor emise în perioada iulie 2009-septembrie 2009 este de 2291,55 lei și nu de 2391,55 lei cum în mod eronat a susținut contestatorul prin înscrisul intitulat „concluzii” depus la dosar. Aceste sume sunt menționate la pozițiile nr. 30-34 din cadrul calculației efectuată de expertul contabil referitoare la situația sumelor neachitate de contestator. (fila nr. 135 din dosar)
Penalitățile de întârziere aferente facturilor emise până în luna septembrie 2009 sunt în sumă de_,97 lei conform calculației efectuată de expertul contabil. Suma rezultă din însumarea valorilor calculate de expertul contabil. (fila nr. 136 din dosar)
Pentru aceste motive excepția prescripției dreptului intimatei de a cere executarea silită invocată de contestator va fi admisă în parte iar instanța va constata prescris dreptul intimatei de a executarea silită a contestatorului în cadrul dosarului de executare silită nr. 2634/2012 al Biroului Executorului Judecătoresc P. A. M. în în privința sumei de 2291,55 lei reprezentând rate de leasing și a sumei de_,97 lei reprezentând penalități de întârziere.
Expertul contabil a stabilit valoarea debitului datorat de contestator fără penalități de întârziere la suma de 3022,21 lei. (fila nr. 135 din dosar)
P. scăderea sumei de 2291,55 lei pentru care s-a prescris dreptul de a cere executarea silită rezultă diferența de 730,66 lei pe care contestatorul o datorează în continuare intimatei.
În privința penalităților de întârziere pretinse de intimată instanța constată că acestea au fost stabilite prin prevederile art. 10.9.1 din condițiile generale ale contractului de leasing la valoarea de 0,35% pentru fiecare zi de întârziere. (fila nr. 40 din dosar)
Instanța apreciază că o astfel de penalitate este o clauză abuzivă conform prevederilor art. 4 alin. 1 din Legea nr. 193/2000 privind clauzele abuzive din contractele încheiate între comercianți și consumatori în forma în vigoare la data de 15 ianuarie 2008 când a fost încheiat contractul de leasing nr._/15.01.2008. Această dobândă este de natură să creeze, în detrimentul consumatorului contestator și contrar cerințelor bunei-credințe, un dezechilibru semnificativ între drepturile și obligațiile părților contractante.
Dobânda de 0,35% pentru fiecare zi de întârziere duce la o dobândă anuală de 127,4% care constituie un dezechilibru semnificativ și vădit disproporționat între drepturile intimatei și obligațiile contestatorului. Se constată de altfel din cele stabilite de expertul contabil că debitul pentru care s-a început executarea silită este de 6121,84 lei iar penalitățile de întârziere aferente acestui debit sunt în sumă totală de 13.323.78 lei și respectiv 8059,28 lei, rezultând un total de_,06 lei care este de peste trei ori mai mare decât debitul principal pretins.
În aceste condiții instanța apreciază că singurul debit datorat de contestator este suma de 730,66 lei.
Având în vedere debitul datorat de 730,66 lei instanța constată că prin procesul verbal de stabilire a cheltuielilor de executare din data de 21.12.012 au fost stabilite cheltuieli totale de executare de 4794,12 lei raportate la debitul inițial pus în executare de 34.662,27 lei. Se impune analizarea acestor cheltuieli avându-se în vedere debitul datorat de contestator de 730,66 lei. (fila nr. 151 din dosar)
Cheltuielile de executare de 496 lei stabilite de executorul judecătoresc prin acest proces verbal sunt legale și temeinice, rezultând din copia dosarului de executare necesitatea efectuării acestora.
În privința onorariului executorului judecătoresc instanța constată că prin Anexa la Ordinul Ministrului Justiției nr. 2550/2006, la punctul 3 lit. a s-a stabilit că onorariul maximal poate fi de cel mult 10% din suma ce se execută.
Raportat la suma de 730,66 lei rezultă onorariul maximal de 73 lei. Întrucât onorariul este purtător de TVA de plată de 24% rezultă o valoare totală a onorariului executorului judecătoresc de 90,52 lei.
P. însumarea sumei debitului datorat de 730,66 lei, a cheltuielilor de executare de 496 lei și onorariului executorului judecătoresc de 90,52 lei rezultă suma totală de 1317,18 lei pentru care actele de executare contestate sunt legale și temeinice.
P. scăderea din suma totală de_,39 lei pentru care contestatorul este executat silit a sumei de 1317,18 lei rezultă o diferență de_,21 lei.
Pentru motivele anterior arătate instanța va admite cererea formulată de contestatorul P. C. în contradictoriu cu intimata S.C. I. L. România IFN S.A. și va anula actele de executare efectuate de Biroul Executorului Judecătoresc P. A. M. în dosarul de executare silită nr. 2634/2012 în privința sumei de_,21 lei.
Pentru aceleași motive instanța va menține actele de executare efectuate de Biroul Executorului Judecătoresc P. A. M. în dosarul de executare silită nr. 2634/2012 în privința sumei de 1317,18 lei.
Conform prevederilor art. 274 din Codul de Procedură Civilă din 1865 intimata va fi obligată la plata către contestator a sumei de 2205 lei reprezentând cheltuieli de judecată constând în contravaloarea onorariului expertului contabil de 700 lei (fila nr. 139 din dosar), a timbrului judiciar de 5 lei și a onorariului apărătorului ales al contestatorului de 1500 lei conform chitanței nr. 22/20.05.2013 depusă la dosar în original. (fila nr. 145 din dosar)
În privința taxei judiciare suportate în prezenta cauză contestatorul poate solicita restituirea acesteia conform prevederilor art. 23 alin. 1 lit. e din Legea nr. 146/1997.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Admite în parte excepția prescripției dreptului intimatei de a cere executarea silită invocată de contestator.
Constată prescris dreptul intimatei de a executarea silită a contestatorului în cadrul dosarului de executare silită nr. 2634/2012 al Biroului Executorului Judecătoresc P. A. M. în în privința sumei de 2291,55 lei reprezentând rate de leasing și a sumei de_,97 lei reprezentând penalități de întârziere.
Admite cererea formulată de contestatorul P. C. cu domiciliul procesual ales pentru comunicarea actelor de procedură în municipiul B., ., județul B. în contradictoriu cu intimata S.C. I. L. România IFN S.A. cu sediul procesual ales pentru comunicarea actelor de procedură în municipiul București, ., apt. 12, sectorul 2.
Anulează actele de executare efectuate de Biroul Executorului Judecătoresc P. A. M. în dosarul de executare silită nr. 2634/2012 în privința sumei de_,21 lei.
Menține actele de executare efectuate de Biroul Executorului Judecătoresc P. A. M. în dosarul de executare silită nr. 2634/2012 în privința sumei de 1317,18 lei.
Obligă intimata să achite contestatorului suma de 2205 lei reprezentând cheltuieli de judecată.
Cu recurs în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică azi 28 iunie 2013.
Pentru
Judecător Grefier
C. M. F. aflat în CO S. S.-E.
Președinte
V. A. V.
CMF/SSE/11.07.2013/4ex
| ← Contestaţie la executare. Sentința nr. 6763/2013. Judecătoria... | Somaţie de plată. Sentința nr. 1306/2013. Judecătoria BRĂILA → |
|---|
