Obligaţie de a face. Sentința nr. 7389/2013. Judecătoria BRĂILA
| Comentarii |
|
Sentința nr. 7389/2013 pronunțată de Judecătoria BRĂILA la data de 20-12-2013 în dosarul nr. 2948/196/2013
Dosar nr._
OPERATOR DATE CP 4670
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA BRĂILA
SECȚIA CIVILĂ
SENTINȚĂ CIVILĂ nr. 7389
Ședința publică din 20 decembrie 2013
Completul constituit din:
Președinte: Licuța B.
Grefier: V. M.
Pe rol fiind soluționarea acțiunii civile având ca obiect revocare donație și obligația de a face formulată de reclamanții L. C. și L. G., ambii cu sediul ales la avocat L. O. din B., .. 100, ., . în contradictoriu cu pârâtul M. B. PRIN PRIMAR;
Dezbaterile orale au fost consemnate în încheierea de ședință din data de 18 decembrie 2013 care face parte integrantă din prezenta sentință, când instanța în temeiul art 396 Cod procedură civilă, a amânat pronunțarea la data de astăzi, 20 decembrie 2013 .
INSTANȚA
Asupra procesului civil de față:
Prin cererea înregistrată la această instanță sub nr._ reclamanții L. C. și L. G. au solicitat ca prin hotărârea ce se va pronunța în contradictoriu cu pârâtul Consiliul Local al Mun. B. să se dispună:
- întoarcerea donației având ca obiect terenul în suprafață totală de 512 mp situat în mun. B., ..
- obligarea pârâtului la restituirea către reclamanți a imobilului format din teren în suprafață totală de 512 mp situat în mun. B., .;
- înscrierea în cartea funciară pe numele reclamanților a acestui teren;
- sau obligarea pârâtului la plata către reclamanți a c/v imobil susmenționat la prețul actualizat ;
precum și la plata cheltuielilor de judecată dacă nu este de acord cu acțiunea formulată.
În motivarea cererii formulate reclamanta arată că acest contract de donație a fost încheiat cu încălcarea dispozițiilor legale în vigoare și în lipsa intenției de a gratifica statul comunist, deoarece la momentul donației terenul proprietatea reclamanților era parțial inundat.
Arată că ceilalți coproprietari M. E. și M. R., trecuți în calitate de donatori sunt decedați.
Arată că au donat acest imobil evaluat la momentul respectiv la suma de 6656 lei fără a li se atribui un alt imobil în proprietate.
Arată că donația s-a făcut cu încălcarea decretului 478/1954 în vigoare la data încheierii contractului în sensul că nu a existat avizul Ministerului de resort, respectiv al organului ierarhic superior, și că aceasta era o condiție indispensabilă valabilității actului, întrucât, în cazul donației nerespectarea condițiilor de formă este sancționată cu nulitatea absolută.
Arată că potrivit art. 966 obligația fără cauză sau fondată pe o cauză falsă sau nelicită nu poate avea nici un efect, ori actul nu îndeplinește condiții esențiale de formă.
Cererea a fost motivată în drept pe dispozițiile art. 801, 948 și 966 cod civil, art. 2-4 din decret. 478/1954, și art 242 cod procedură civilă, și protocolul nr. 1 CEDO.
Acțiunea este scutită de taxa judiciară de timbru cf. art. 15, lit. r din legea 146/1997, modificată prin OG 11/1998 și prin legea 112/1998.
Pârâtul Consiliul local al mun. B. a formulat întâmpinare invocând excepția lipsei calității procesuale pasive, arătînd că titularul dreptului de proprietate este mun. B., reprezentat prin Primar, iar Consiliul local este titularul dreptului de administrare, iar pe fondul cauzei solicită respingerea cererii întrucât terenul de 512 mp situat în mun. B., ., a fost expropriat cf. decr. 76/14.03.1985, și în prezent pe acest teren sunt edificate construcții definitive.
În consecință solicită respingerea cererii pe excepție pentru lipsă calitate procesuală pasivă și ca fiind formulată peste termenul general de prescripție, iar pe fondul cauzei ca nefondată, întrucât contractul de donație a fost încheiat cu respectarea condițiilor cerute de art. 801, 948 și 966 cod civil cât și cele prev. de 2-4 din decret. 478/1954.
La data de 04.09.2013 reclamanta arată că din eroare a trecut în motivarea cererii Consiliul local al Mun. B. în loc de B., și în temeiul art. 132 cod procedură civilă solicită introducerea în cauză în calitate de pârât a mun. B. reprezentat prin primar, cererea admisă, fiind formulată în termen procedural, înainte de prima zi de înfățișare.
În cauză s-a administrat proba cu acte.
S-a respins motivat proba cu expertiză de evaluare, instanța arătând că actele depuse sunt suficiente pentru a se pronunța asupra cererii formulate.
Asupra pretinsei incalcari a art. 1 din Protocolul nr. 1:
Invocand art. 1 din Protocolul nr. 1, reclamanta se plânge de existența unei ingerințe in exercitarea dreptului său de proprietate, din cauza imposibilității de a folosi terenul parțial inundat și parțial proprietatea altor persoane decedate, ai căror moștenitori nu au fost identificați, și despre care nu se știe dacă solicită revocarea doanției sau nu, și pentru ce suprafață de teren.
Art. 1 din Protocolul nr. 1 prevede urmatoarele:
"Orice persoana fizica sau juridica are dreptul la respectarea bunurilor sale. Nimeni nu poate fi lipsit de proprietatea sa decat pentru cauza de utilitate publica si in conditiile prevazute de lege si de principiile generale ale dreptului international.
Dispozitiile precedente nu aduc atingere dreptului statelor de a adopta legile pe care le considera necesare pentru a reglementa folosinta bunurilor conform interesului general sau pentru a asigura plata impozitelor ori a altor contributii sau a amenzilor."
După cum se poate observa reclamanții nu au făcut dovada că ar fi fost siliți să încheie contractulde donație, și nici nu au invocat aceste motive în cererea formulată, ci arată că deși au semnat contractul de donație a lipsit intenția de a gratifica statul român, aspect pe care l-au conștientizat după 34 de ani de la data încheierii contractului de donație.
Potrivit art. 801 cod civil „ donațiunea este un act de liberalitate prin care donatorele dă irevocabil un lucru donatarului care-l primește.
Textul de lege expus mai sus arată că donația, ca și contract civil este în esență irevocabil.
Irevocabilitatea donațiilor are un caracter special mai accentuat decât forța obligatorie a oricărui contract, în sensul că în materia donației irevocabilitatea privește nu numai efectele, ci însăși esența contractului, fiind o condiție de validitate pentru formarea lui.
Accentuând acest aspect, legiuitorul a înțeles să prevadă că revocarea excepției se poate face numai pe cale de excepție prevăzute strict și limitativ de lege, numai cu privire la donațiile între soți, și având ca obiect bunurile proprii ale soțului donator.
Examinând actele și lucrările dosarului instanța reține în fapt următoarele:
Imobilul situat în B. ., format din teren în suprafață totală de 512 mp mp, a fost donat de către reclamanții L. C. și L. G. împreună cu M. E. și M. R. (coproprietari la momentul încheierii contractului de donație- în prezent decedați), prin contractul de donație autentificat sub nr. 3546/18.09.1979 f.5 din dosar, fără a se preciza în cuprinsul contractului care este partea reclamanților, dacă cei doi coproprietari decedați au moștenitori legali sau nu.
În drept:
Obiectul acțiunii promovate este constatarea nulității absolute a contractului de donație, dar scopul acestei acțiuni este acela al repunerii părților în situația anterioară, întrucât prin efectul revocării donația se desființează retroactiv donatarul fiind obligat la a restitui către donator bunul donat liber de orice sarcini păstrând însă fructele percepute până la data introducerii acțiunii pentru revocare.
Întoarcerea donației așa cum a fost solicitată de reclamanți nu este prevăzută de dispozițiile legale aplicabile în speță, aceasta fiind de fapt o operație de revocare a donației, motivate de o cauză falsă în lipsa intenției de a gratifica statul comunist, deoarece la momentul donației terenul proprietatea reclamanților era parțial inundat.
Susținerile reclamanților sunt contradictorii astfel arată că nu aveau în intenția de a gratifica statul comunist, pe de o parte, iar pe de altă parte arată că la momentul donației terenul proprietatea reclamanților era parțial inundat.
Rezultă că partea reclamanților nefiind individualizată, terenul proprietatea acestora putea fi parțial inundat și deci imposibil de folosit pentru construcții, astfel că donația nu a fost făcută cu intenția de a gratifica statul comunist, ci de a obține o locuință nouă cu chirie din fondul de stat, ca urmare a donației unui teren pe care nu se putea construi, deci lipsa intenției de a gratifica nu este justificată.
În cauză s-a invocat drept cauză de nulitate absolută a contractului de donație lipsa avizului Ministerului de Resort respectiv al organului ierarhic superior prevăzut de art. 1-4 din decretul 478/1954.
Dispozițiile art. 1-4 din decretul menționat prevedeau următoarele:
„Art. 1 - Donațiunile făcute statului sub orice formă, pot fi primite numai de organele, instituțiile sau organizațiile economice de stat, competente după obiectul sau scopul donațiunii, în condițiile prevăzute de prezentul Decret.
Art. 2 - Donațiunile oferite ministerelor, altor organe de stat, instituțiilor centrale care depind de Consiliul de Miniștri al Republicii Populare Române, precum și unităților bugetare care fac parte din sistemul acestora, se acceptă de către ministru sau conducătorul organului ori instituției centrale de stat.
Donațiunile oferite sfaturilor populare se acceptă, după caz, de comitetul executiv al sfatului popular regional sau de Comitetul Executiv al Sfatului Popular al Capitalei Republicii Populare Române.
Art. 3 - Donațiunile oferite întreprinderilor și organizațiilor economice de stat de interes general se acceptă de conducătorii acestora, cu autorizația prealabilă a organelor lor tutelare.
Donațiunile oferite întreprinderilor și organizațiilor economice de stat de interes local se acceptă de conducătorii acestora, cu autorizarea prealabilă, după caz, a comitetului executiv al sfatului popular regional sau a Comitetului Executiv al Sfatului Popular al Capitalei Republicii Populare Române.
Art. 4 - Dacă obiectul donației este un teren agricol se va cere, în toate cazurile avizul Ministerului Agriculturii și Silviculturii, iar dacă este o construcție situată într-un oraș sau comună centru industrial se va cere, tot astfel, avizul Ministerului Gospodăriei Comunale și Industriei Locale.”
Susținerile reclamantei că lipsa mențiunii din contract echivalează cu lipsa avizului pentru care sancțiunea este constatarea nulității absolute a contractului de donație, nu pot fi primite, întrucât obiectul contractului de donaței este un teren intravilan.
Din textul de lege analizat 1-4 din decretul 478/1954, rezultă că acest aviz ar fi fost necesar numai:
- dacă terenul ar fi fost un teren agricol era necesar avizul Ministerului Agriculturii și Silviculturii;
- dacă obiectul contractului ar fi fost o construcție situată într-un oraș sau comună centru industrial era necesar avizul Ministerului Gospodăriei Comunale și Industriei Locale.
În concluzie pentru un teren intravilan, cum este cazul de față, decretul nu prevede necesitatea vreunui aviz.
Față de cele expuse mai sus instanța va respinge acțiunea de constatare a nulității absolute a contractului de donație autentificat sub nr. 3546/18.09.1979 f.5 din dosar privind terenul în suprafață totală de 512 mp situat în mun. B., ., ca neîntemeiată.
Având în vedere că pârâta nu a căzut în pretenții instanța va respinge cererea de obligare a reclamantei la cheltuieli de judecată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Respinge acțiunea civilă având ca obiect revocare donație și obligația de a face formulată de reclamanții L. C. și L. G., ambii cu sediul ales la avocat L. O. din B., .. 100, ., . în contradictoriu cu pârâtul M. B. PRIN PRIMAR.
Respinge cererea de obligare a reclamantei la cheltuieli de judecată
Cu apel în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședința publică, azi 20 decembrie 2013.
Președinte, Grefier,
Licuța B. V. M.
.> 6.01.2014
5 ex.
| ← Cerere de valoare redusă. Sentința nr. 5643/2013. Judecătoria... | Acţiune în constatare. Sentința nr. 472/2013. Judecătoria BRĂILA → |
|---|
