Pretenţii. Sentința nr. 3601/2013. Judecătoria BRĂILA
| Comentarii |
|
Sentința nr. 3601/2013 pronunțată de Judecătoria BRĂILA la data de 25-04-2013 în dosarul nr. 8093/196/2012
Dosar nr._ Codul operatorului de date personale: 4670
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA BRĂILA
SECȚIA CIVILĂ
SENTINȚA CIVILĂ Nr. 3601
Ședința publică de la 25 Aprilie 2013
Completul compus din:
PREȘEDINTE I. G. C.
Grefier C. S.
Pe rol fiind soluționarea cauzei civile având ca obiect „pretenții” și privind pe reclamantul B. D. cu domiciliul in ., jud. B., în contradictoriu cu pârâții C. G. cu domiciliul în B., .. 6, ., . și . sediul în București, sector 3, .. 5.
Dezbaterile orale au avut loc la termenul din data de 18.04.2013 și au fost consemnate în încheierea de ședință pronunțată la acea dată, care face parte integrantă din prezenta hotărâre și când, având nevoie de timp pentru a delibera, instanța a amânat pronunțarea pentru astăzi, 25.04.2013.
INSTANȚA
Deliberând asupra cauzei civile de față, constata următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei B. sub nr._ /14.06.2012, reclamantul B. D. a solicitat în contradictoriu cu pârâtele C. G. și B. C. Română pronunțarea unei hotărâri prin care sa se dispună obligarea paratelor, in solidar, la plata sumei de 18.250,55 lei, actualizata la data plații cu dobânda practicata de BCR pentru depozitele la termen (la 3 luni).
În motivarea cererii a arătat că la data de 23.11.2011 a încheiat cu BCR SA, prin Agenția 1 Decembrie B., un contract de depozit pentru persoane fizice, pentru suma de 18.070 lei. Potrivit contractului, banca se obliga sa administreze aceasta suma de bani in schimbul unei dobânzi de 5,4 % pe an, fixa, scadenta depozitului fiind la 23.02.2012, cu prelungirea automata a termenului contractului. Fiind in vârsta si cu domiciliul in județ si motivat de faptul ca se deplasa mai greu, a acordat împuternicire pe contul de depozit paratei Chirvasuta G. (art.5 din contract). Aceasta avea dreptul de a constitui noi depozite, in limita sumelor existente in cont, semnătura sa fiindu-i opozabila (art.6). Potrivit art. 7 din contractul de depozit, lichidarea contului de depozit la termen si închiderea contului de depozit la termen se putea face la solicitarea titularului de cont sau a împuternicitului. Teza II a acestui articol menționează ca la lichidarea depozitului "soldul se virează in contul nr………. ", funcționarul bancar spunându-i ca suma existenta in cont se va vira in contul său curent si ca nu mai are nimeni acces la acest cont, motiv pentru care nu mai este necesar a fi completat in cuprinsul contractului de depozit numărul de cont. Asa cum i-a explicat funcționarul bancar la momentul încheierii contractului de depozit, împuternicirea pentru parata Chirvasuta G. era valabila doar pentru operațiunile descrise la art.6 din contractul de depozit, aceasta neavând dreptul de a retrage sume de bani din contul de depozit sau din alt cont al său, reclamantul neîmputernicind pe nimeni să retragă sume de bani sau să facă plăți din conturile sale. Precizează că, la momentul încheierii contractului de depozit, a dorit ca si lichidarea depozitului sa poată fi făcuta doar de acesta, însă funcționarul bancar i-a comunicat ca ar fi nevoie de aprobări speciale din Centrala băncii, ca se încheie un contract standard, cu clauze prestabilite (fiind incidente si dispozițiile legale referitoare la protecția consumatorului), ca nu il poate modifica fara aprobări, ceea ce ar fi condus la imposibilitatea încheierii contractului in acel moment, iar reclamantul locuind in județ nu mai putea aștepta, astfel ca a fost de acord cu contractul, dupa ce a primit din nou asigurări ca nimeni nu are acces la banii din cont fara aprobarea sa. La data de 17.05.2012, prezentandu-se la banca sa se interesez de suma existenta in cont, i s-a comunicat ca nu mai are niciun ban, iar contul său a fost inchis. Cu aceasta ocazie a aflat ca suma din cont a fost retrasa in data de 26.04.2012 de parata Chirvasuta G., "transfer personal" potrivit extrasului de cont ce i-a fost eliberat, desi banii erau ai reclamantului, fara a exista acordul său sau o imputernicire in acest sens din partea sa. Cu stupoare a constatat, împotriva tuturor asigurărilor primite la data constituirii depozitului, ca toata suma a fost plătită in contul personal al paratei Chirvasuta G., cu ajutorul salariaților băncii, desi reclamantul niciodată nu a autorizat efectuarea de plați din contul său in alte conturi, singurele operațiuni pentru care a imputernicit-o pe parata Chirvasuta G. fiind cele de constituire de noi depozite, de a depune bani in cont. Mai mult, a constatat ca aceasta i-a inchis contul curent, fara ca reclamantul sa își fi dat o asemenea împuternicire, aceasta operațiune neputand fi efectuata fara acordul salariaților băncii, banca neanuntandu-l de desființarea depozitului, retragerea banilor si inchiderea contului, asa cum era obligata de dispozițiile art.2191 alin.2 C.civ. Procedând in acest mod, banca a incalcat dispozițiile legale si convenționale referitoare la mandat, depășind limitele mandatului acordat paratei Chirvasuta G., aceasta neavand drept de dispoziție asupra sumelor existente in contul său sau de inchidere a contului. In aceste condiții, urmează sa se constate ca sunt intrunite condițiile răspunderii civile a paratelor, potrivit art.1350 Cod civil, urmând a fi obligate in solidar la repararea prejudiciului produs, conform art.1443 C.civ.
In drept, art.82 si urm.C.proc.civ., art.1350, 1443, 2189 alin.l, 2191, 2009 si urm. C.civ., OG 21/1992.
În susținere a anexat înscrisuri.
Pârâta BCR SA a formulat întâmpinare în cuprinsul căreia a invocat excepția netimbrării cererii, excepția prematurității și, pe fond, a arătat că a încheiat cu reclamantul convenția de depozit nr. 1/23.11.2011, aceasta incluzând condițiile generale de funcționare a depozitului la termen și anexa la convenția de depozit la termen. Reclamantul este clientul băncii din anul 2006, pârâta C. G. fiind împuternicită pe contul curent. Împuternicita a efectuat operațiuni de depunere numerar în contul curent și a constituit depozit în această perioadă. La momentul constituirii convenției de depozit 1/23.11.2011, pârâta C. G. era deja împuternicită pe contul curent. Conform dispozițiilor art.5 din convenția de depozit C. G. a fost împuternicită cu drepturi depline. Având în vedere această calitate coroborat cu prevederile art. 6 și 7 din convenție și lit. G din cadrul condițiilor generale de funcționare a depozitului la termen pentru persoane fizice, anexă și parte integrantă a convenției de depozit, împuternicitul poate constitui și lichida depozitele constituite, banca nefiind răspunzătoare pentru retragerile de sume efectuate de către împuternicit. Aceeași prevedere se regăsește și în cadrul anexei la convenția de depozit la termen, respectiv la pct. VII. Apreciază că dacă urmează a se reține o eventuală culpă aceasta nu poate fi decât în sarcina împuternicitului și nu a băncii.
În drept a indicat art. 115, 137, 720 C. proc. civ., art. 969 C. civ.
Pârâta C. G. a formulat întâmpinare si cerere reconventionala, pentru ca pe baza probelor ce se vor administra sa se pronunțe o hotărâre judecătoreasca prin care sa se dispună partajarea bunurilor dobândite de reclamant împreună cu pârâta in cota de ½ si restituirea bunurilor personale.
In fapt, în motivare, pârâta a arătat că la data de 23.11.2011, impreuna cu B. D., soțul său nelegitim, cu care a locuit timp de 7 ani in satul Constantinesti, a convenit sa încheie cu BCR - SA, prin Agenția 1 Decembrie B., un contract de depozit pentru persoane fizice, pentru suma de 18.070 lei - cu dobânda fixa pe an, scadenta la data de 23.02.2012, cu prelungire automata a depozitului, reclamantul având calitatea de titular iar pârâta de imputernicită pe timpul vieții titularului, cu drepturi nelimitate, semnătura sa fiind opozabila titularului de cont. La data de 26.04.2012, bolnava fiind, având trimitere pentru spitalizare cu diagnostic destul de alarmant, pentru efectuarea unor analize specifice bolii la clinicile din București, s-a prezentat la agenția BCR si a transferat banii din depozitul comun în contul său curent (deschis in ultima perioada pentru a primi pensia de urmaș de la Casa de Pensii), deoarece tratamentul si analizele erau costisitoare, si pentru operativitate, putea scoate banii in funcție de necesitați direct cu cârdul său. Soțul său nelegitim cunoștea faptul ca este bolnava - avand cancer la san, si ca era necesar sa se interneze in spital. De comun acord, incepand cu data de 06.07.2005, s-a mutat in satul Constantinesti cu cele mai bune intenții si timp de 7 ani s-aocupat de gospodăria modesta la inceput, pe care incetul cu incetul a dezvoltat-o, împreuna cu B. D.. Astfel in fiecare an au crescut pasări (găini, gaste, curci), au crescut animale domestice (cai, vaci, capre, oi, porci), au cumparat stupi pe care i-au inmultit ingrijit si valorificat, au plantat zarzavat in gradina. Pârâta a muncit din greu, a trebuit sa se ocupe mai mult singura de toate treburile gospodărești sa dea de mancare la animale, sa rânească in grajd, sa se ingrijească si de gradina cu legume, să gătească mâncare pentru amândoi, si pe langa activitățile gospodaresti, pârâtei ii revenea sarcina de a merge la B., cu produse pe care urma să le valorifice prin vânzare, precum găini, oua, branza si lapte de oi sau de vaca, miere de albine de la stupii proprii si ceara sau polen, zarzavaturi si plante medicinale.
Împreuna părțile au realizat in gospodarie:
1. au tras instalație de apa in curte in suma de 1.000 lei;
2. au montat si cumpărat pompa electrica la fântâna in suma de 250 lei;
3. au achitat datoriile lui B. D. ca impozit la Casa de Asigurări in suma de 1.400 lei;
4. aragaz nou in suma de 600 lei;
5. congelator in suma de 400 lei;
6. stupi in suma de 400 lei;
7. 3 butoaie de vin de 300 litri in suma de 900 lei
8. 100 kg de zahăr pentru albine in suma de 300 lei
9. ceara de albine de la ACA 10 kg in suma de 700 lei
10. in imobil a rămas si suma de 2.000 lei.
11. peste 1.000 litri de vin si 100 litri țuica in suma de 4.000 lei
12. un cal - iapa cu manz in suma de 500 lei
13. o vaca cu vital mic in suma de 1400 lei
14. o vițea de prăsilă de la vaca in suma de 200 lei
15. un purcel in suma de 500 lei
16. peste 100 de pasări in suma de 3.000 lei
17. 40 de stupi de albine in suma de 4.000 lei
18. 700 kg miere de albine pregătita de vânzare in suma de 6.300 lei
19. 3 capre cu 3 iezi in suma de 450 lei
20. 2500 butuci de pom pentru făcut scânduri
21. 10 oi cu 10 miei in suma de 800 lei.
Valoarea bunurilor comune este de 29.100 lei.
De asemenea in domiciliul conjugal au rămas si bunurile personale:
1. 5 stupi in suma de 500 lei
2. mașina de spălat in suma de 300 lei
3. lenjerie noua in suma de 45 lei
4. covor iuta in suma de 40 lei
5. lustra 3 brațe 150 lei.
Valoarea bunurilor personale este de 1035 lei.
În drept au fost invocate dispozițiile art. 115 și 119 C. proc. civ.
La termenul de judecată din data de 11.10.2012 a fost respinsă excepția nelegalei timbrări a acțiunii și a fost unită cu fondul excepția prematurității acțiuni invocată de pârâta BCR SA.
La termenul din data de 08.11.2012, reclamantul B. D., a solicitat respingerea excepției prematuritatii acțiunii invocata prin întâmpinare de către parata B. Comerciala R. SA. Contractul de depozit (numit "convenție de depozit la termen") a fost incheiat in data de 23.11.2011, dupa momentul intrării in vigoare a Noului Cod Civil, fiindu-i aplicabile dispozițiile acestuia precum si a celorlalte dispoziții legale in vigoare la data incheierii contractului, specifice domeniului bancar. In motivarea excepției, parata susține ca, in conformitate cu dispozițiile art.7201 C.proc.civ., "in procesele si cererile in materie comerciala ...", inainte de introducerea acțiunii, reclamantul trebuie sa recurgă la procedura concilierii directe, in incercarea de soluționare amiabila a litigiului, apreciind ca aceasta procedura ar fi trebuit sa fie parcursa si inainte de introducerea cererii. Susținerea paratei este eronata, textul de lege indicat nefiind aplicabil in cauza. Potrivit art.219, pct.20 din Legea 71/2011, pentru punerea in aplicare a Codului Civil, denumirea Capitolului XIV, Cartea VI, din Codul de procedura civila a fost modificat din "Dispoziții privind soluționarea litigiilor in materie comerciala" in "Dispoziții privind soluționarea litigiilor dintre profesioniști". Pct.21 al art.219 din aceeași lege, modifica art.7201 C.proc.civ. astfel: "in procesele si cererile dintre profesioniști evaluabile in bani si derivate din raporturi contractuale, inainte de introducerea acțiuni ..." reclamantul va incerca soluționarea litigiului prin procedura concilierii sau a medierii. In urma modificării, textul de lege este aplicabil daca sunt intrunite cumulativ următoarele condiții: litigiul sa se poarte intre profesionisti (ambele parti sa aiba aceasta calitate), litigiul sa fie evaluabil in bani si sa derive din raporturi de natura contractuala, in urma modificărilor legislative fostele reguli speciale aplicabile comercianților reglementate in art.7201 C.proc.civ. transformandu-se in dispoziții privind soluționarea litigiilor dintre profesioniști. Urmează a se constata ca aceste condiții, mai sus menționate, nu sunt indeplinite in prezenta cauza, litigiul dedus judecații fiind evaluabil in bani si derivând din raporturi contractuale, insa nu este un litigiu purtat intre profesioniști. Art. 3 alin. 2 din C.civ. definește profesionistul ca fiind cel "care exploatează o întreprindere", alin. 3 definind exploatarea intreprinderii ca fiind "exercitarea sistematica, de către una sau mai multe persoane, a unei activități organizate ce consta in producerea, administrarea ori instrainarea de bunuri sau in prestarea de servicii". Art.6 alin. l din Legea 71/2011 menționează că în toate actele normative aplicabile la data intrării in vigoare a Codului civil "referirile la comercianți se considera a fi făcute la persoanele fizice sau, după caz, la persoanele juridice supuse înregistrării în registrul comerțului, potrivit prevederilor art. 1 din Legea nr. 26/1990 privind registrul comerțului, republicată, cu modificările și completările ulterioare, precum și cu cele aduse prin prezenta lege" iar art. 8 alin. l ca "noțiunea de
prevăzută la art. 3 din Codul civil include categoriile de comerciant, întreprinzător, operator economic, precum și orice alte persoane autorizate să desfășoare activități economice sau profesionale, astfel cum aceste noțiuni sunt prevăzute de lege, la data intrării în vigoare a Codului civil". Prin urmare, a solicitat instanței sa se constate ca reclamantul nu face parte din categoria "profesioniștilor" in sensul prevăzut de art.7201 C.proc.civ., cu precizările din textele de lege menționate, si ca procedura concilierii directe prevăzute de acest text de lege nu este aplicabila in cauza, consecința fiind de respingere a excepției invocata de parata B. Comerciala R..
A depus de asemenea și întâmpinare prin care a solicitat admiterea doar in parte a cererii reconvenționale. A arătat ca nu a știut ca parata sufere de o anumita afecțiune, cu atat mai puțin de cea menționata in cuprinsul cererii, urmând ca aceasta sa depună dovezi in acest sens. F. de afirmațiile făcute cu privire la procurarea si producerea de bunuri comune si venituri, învederează faptul ca acestea sunt in mare parte nereale. La data când parata s-a mutat la casa reclamantului, acesta avea multe din bunurile pe care aceasta le enumera in cerere, astfel: peste 50 de găini, peste 20 de gaste, o vaca, caruta cu cal, o manzata, 10 oi, 14 stupi de albine populați, etc. Precizează ca nu și-a pus niciodată problema de a face un inventar al bunurilor pe care le avea, crezând ca împreuna cu parata poate conviețui si sa se ajute reciproc. Niciodată nu a putut prevedea ca vor ajunge ., de impartire a bunurilor. Deasemenea a aratat faptul ca a muncit, atat in gospodărie cat si la camp, fata de parata care a stat tot timpul acasă si nu a participat niciodată la munca de pe camp. Afirmațiile paratei in sensul ca venea la B. sa vanda produse din gospodărie, contribuind la dezvoltarea acesteia, sunt parțial adevărate, sumele de bani obținute in acest sens fiind destul de mici si folosite pentru asigurarea traiului zilnic. Referitor la bunurile indicate a fi fost realizate impreuna, a aratat următoarele:
1. instalația de apa a fost plătită de mama reclamantului si a costat 250 lei
2. pompa electrica a fost cumpărata si montata de reclamant,
3.datoriile au fost plătite cu bani scoși din contul reclamantului,
4. aragazul a fost cumpărat pentru ca cel vechi, pe care il avea reclamantul s-a stricat - bun comun
5. congelatorul a costat 150 lei - bun comun
6.stupii ii avea reclamantul inainte de a veni parata in locuința acestuia
7. au rămas doar circa 100 litri de vin; parata nu a participat sub nicio forma la ingrijirea sau culesul viei (muncile câmpului au fost prestate in exclusivitate de reclamant)
8. zaharul a fost cumpărat din banii obținuți din vânzarea de miere de albine (pe care le avea reclamantul inainte ca parata sa vina in locuința acestuia)
9.ceara de albine a fost luata de parata cand a părăsit locuința,
10. banii aflați in locuinta (circa 500 lei) reprezentau contravaloarea buteliilor de aragaz (deține acasă un centru de schimbat butelii de aragaz),
11. nu este adevărat - afirmație aflata in contradicție cu cea de la pct.7
12. asa cum a precizat, acestea le avea inainte de venirea paratei in locuința acestuia
13. vaca o avea inainte de venirea paratei in locuința sa, iar vițelul a fost vândut inainte de plecarea acesteia, banii fiind luați in totalitate de parata
14. nu este adevărat
15. purcelul l-a primit de la un prieten din localitate, a fost sacrificat la Crăciunul 2011, cand părțile locuiau,
16. nu este adevărat
17. cand a plecat parata mai avea 6 stupi de albine populați, restul murind din cauza gerului din iarna 2011-2012
18. au rămas doar 50 kg de miere, păstrata pentru hrana familiilor de albine,
19. au fost primite de reclamant, la schimb cu miere si un miel
20. butucii sunt de fapt niște cioate si au fost aduse de reclamant din pădurea invecinata,
21. oile le avea inainte de venirea paratei in locuința sa.
Referitor la bunurile personale indicate, a arătat următoarele:
l. pârâta nu a adus si nu a cumpărat stupi
2. masina de spălat, pârâta nu a dorit sa o ia cand a plecat – putând veni oricând sa o ridice,
3. nu este adevărat
4. 1-a luat pârâta cand a plecat,
5. nu a dorit sa o ia pârâta cand a plecat – putând veni oricând sa o ridice.
A aratat faptul ca in perioada in care au locuit impreuna, o mare parte din banii rezultați au fost insusiti de parata, bani pe care aceasta i-a depus in contul său personal existent, din cate i-a comunicat aceasta, tot la B.C.R.
De asemenea, in anul 2011 cand parata a plecat la tratament, a luat suma de 1500 de lei din banii comuni pe care i-a cheltuit singura, astfel ca la impartirea bunurilor comune urmează a se avea in vedere si cheltuielile efectuate in exclusivitate de parată, din banii realizați in timp ce părțile erau impreuna, precum si cuantumul pensiilor părților.
Motivul pentru care a imputernicit-o pentru a constitui noi depozite pe contul reclamantului si pentru a depune bani in contul acestuia a fost acela ca, având si pârâta cont, va efectua operațiuni in ambele conturi, in acest mod facand economie de bani, nemaifiind nevoie sa vină si reclamantul la B..
La termenul de judecată din data de 29.11.2012, pârâta BCR SA a depus note de ședință în cuprinsul cărora a arătat că între B. Comerciala R. SA si reclamantul B. D. au existat raporturi juridice de natura contractuala, concretizate prin convenția de depozit la termen nr.1/23.11.2011, aceasta incluzând in anexa condițiile generale de funcționare a depozitului.
La data constituirii convenției de depozit, parata Chirvasuta G., avea deja calitatea de împuternicit pe contul curent al reclamantului, fapt ce reiese din starea financiara emisa in data de 28.12.2006, pe care exista solicitarea reclamantului B. D. de a fi constituit un depozit cu împuternicit Chirvasuta G.. Având in vedere ca orice operațiune care afectează un depozit la termen nu se poate derula decât prin contul curent, la solicitarea titularului sau a împuternicitului, împuternicirea solicitata de reclamant a fost înregistrata si la contul curent al acestuia. Conform dispozițiilor art. 5, 6 si 7 din cuprinsul convenției si lit. G din cadrul condițiilor generale de funcționare a depozitului la termen pentru persoane fizice, împuternicitul, in speța Chirvasuta G., putea constitui si lichida depozitele constituite, banca nefîind răspunzătoare pentru retragerile de sume efectuate de aceasta. Astfel, dupa cum reiese din extrasul de cont curent pentru B. D., in data de 26.04.2012, parata Chirvasuta G. a lichidat depozitul in suma de 18,282.16 lei, ca împuternicit, suma fiind transferata in contul personal, pentru ca ulterior sa fie transferata . B. Transilvania, al cărui beneficiar este D. loan. La data de 10.08.2010, parata Chirvasuta G. a procedat la deschiderea unui cont curent, iar pe 14.02.2012 la deschiderea unui cont de depozit pentru suma de 12,630 lei. Conform art. 5 din Convenția de depozit la termen nr.1/23.11.2011, parata C. G. a dobândit calitatea de împuternicit cu drepturi nelimitate pe timpul vieții titularului, iar potrivit art. 7 lichidarea depozitului la termen si închiderea contului de depozit poate fi făcuta atat de titular cat si de
împuternicit. De asemenea, punctul III din Anexa la convenția de depozit la termen prevede in mod clar ca, mandatul acordat persoanei împuternicite sa reprezinte titularul de cont in relațiile cu B., rămâne valabil pana la data primirii de către B. a unei instiintari scrise cu privire la revocarea sau modificarea sa, ceea ce nu s-a întâmplat in speța de fata.
În susținere a anexat înscrisuri.
În cauză s-au administrat proba cu înscrisuri, proba testimonială, interogatoriul părților, expertiza evaluatori de bunuri mobile.
La termenul de judecată din data de 11.10.2012, instanța a respins excepția netimbrării acțiunii și a unit cu fondul excepția prematurității invocată de pârâta BCR SA.
La data de 22.10.2012, a fost admisă cererea de ajutor public a pârâtei C. G., aceasta fiind scutită de la plata taxei de timbru de 454,40 de lei.
Reclamantul B. D. a formulat Note scrise.
Analizând cu prioritate excepția prematurității, instanța reține că, la data formulării cererii de chemare în judecată (14.06.2012), dispozițiile art. 720 1 C. proc. civ. se aplicau raporturilor dintre profesioniști, prin profesioniști înțelegându-se, conform art. 3, alin. 2 – 3 C. civ., persoanele care exercită sistematic o activitate organizată ce constă în producerea, administrarea ori înstrăinarea de bunuri sau în prestarea de servicii, indiferent dacă are sau nu un scop lucrativ. Cum reclamantul nu este un profesionist în accepțiunea art. 720 1 C. proc. civ., instanța apreciind că dispozițiile acestui articol nu se aplică în raporturile dintre acesta și . să respingă ca neîntemeiată excepția prematurității invocată de pârâta .>
Analizând actele și lucrările dosarului, instanța reține că, părțile au locuit și gospodărit împreună din iunie 2005 până în aprilie 2012 la locuința reclamantului. Această situație de fapt a rezultat din declarația martorei L. A. coroborat cu declarația martorului E. V.. Declarațiile celorlalți martorii sunt neclare sub acest aspect, arătând că „cei doi au trăit cam 4 sau 6 ani… părțile nu mai sunt împreună din luna aprilie, dar nu mai știu exact anul” (f. 98-99).
În timpul conviețuirii, pârâta avea grijă de gospodărie, creștea animale domestice și vindea produsele obținute din munca comună a părților la oraș, în timp ce reclamantul se ocupa de munca câmpului.
Instanța apreciază că sarcina probei comunității de bunuri îi revine pârâtei reclamantei, în condițiile în care nu există o prezumție legală în acest sens.
Din probele administrate nu a rezultat care au fost animalele deținute de reclamant la momentul la care a fost inițiată conviețuirea cu pârâta și nici la momentul la care a luat sfârșit această conviețuire, părțile având opinii diferite cu privire la bunurile achiziționate în timpul conviețuirii. Singura excepție este mânzul a cărui existență a fost sesizată la momentul efectuării expertizei de specialitate.
Astfel, conform răspunsului la interogatoriu al reclamantului (f. 101), la momentul inițierii conviețuirii, în gospodăria reclamantului se găsea un cal, iar la data de 18.01.2013, la momentul efectuării expertizei de specialitate, în gospodăria acestuia au fost găsiți o iapă și un mânz (în vârstă de 10 luni) în valoare de 1400 de lei. Neexistând mențiuni cu privire la detalierea modului de calcul al acestei valori globale (de 1400 de lei), instanța va considera că valoarea mânzului este de 700 de lei (jumătate din valoarea totală). Spre deosebire de producte, care reprezintă valoarea de înlocuire a bunurilor proprii din care au rezultat, fructele (mânzul, prăsila animalelor) nu micșorează substanța bunului care 1-a produs și nu devin bunuri proprii în virtutea principiului subrogației reale.
În concluzie, dintre animalele menționate de pârâtă ca făcând parte din comunitatea de bunuri, doar mânzul urmează să fie considerat ca făcând parte din comunitatea de bunuri și având valoarea de 700 de lei.
Cu privire la cheltuielile ocazionate de realizarea instalației de apă din curte și pompa electrică la fântână (în valoare de 360 de lei – f. 84 și 85), instanța apreciază că se naște o prezumție simplă privind suportarea acestora din banii obținuți în comun de părți. Astfel, pe de o parte nu a fost făcută dovada suportării de către mama reclamantului a acestor costuri, instanța apreciind că dată fiind vârsta înaintată a acesteia (reclamantul este născut în anul 1941) și faptul că părțile aveau suficiente venituri obținute din munca în gospodărie pentru a suporta aceste cheltuieli, se naște o prezumție simplă în sensul că aceste cheltuieli au fost suportate din veniturile comune ale părților.
Cu privire la datoria de 1400 de lei la casa de asigurări achitată în timpul conviețuirii părților, instanța reține că cele menționate de reclamant în sensul că 1100 de lei din această sumă a fost achitată din contul bancar nu se coroborează cu extrasul de cont al contului bancar al reclamantului (f. 52-55), nefiind înregistrată nicio extragere de 1100 de lei din acest cont. În raport cu aceasta, instanța apreciază că se naște o prezumție simplă în sensul că datoria în valoare de 1400 de lei a fost achitată din sumele de bani economisite în comun, urmând ca acest aspect să fie avut în vedere la stabilirea cotei de contribuție a părților.
Coroborând cele menționate de pârâtă în cuprinsul cererii reconvenționale cu răspunsul la interogatoriu al reclamantului și cu vechimea și prețuirea bunurilor menționate în cuprinsul raportului de expertiză efectuat în cauză rezultă că, în timpul conviețuirii părților, acestea au achiziționat din sumele economisite sau au produs din munca în comun: un aragaz (vechi de 6 ani) în valoare de 325 de lei, un congelator (vechi de 7-8 ani) în valoare de 320 de lei, două butoaie de vin de 400 de lei, ceară pentru albine 0,5 kg de 15 lei, 7 litri de țuică de 70 de lei, 100 l de vin de 500 de lei.
Suma de 2000 de lei a rămas, conform răspunsului la interogatoriu al reclamantului, în posesia acestuia la despărțirea în fapt a părților. Cum reclamantul nu a făcut dovada provenienței acestor bani din valorificarea buteliilor de aragaz bunuri proprii, instanța apreciază că se naște prezumția simplă că această sumă are natura unui bun comun.
Nu a rezultat că, în urma despărțirii în fapt a părților, în posesia reclamantului ar fi rămas cantități butuci de pom pentru făcut scânduri cu valoare economică.
Cu privire la cei 5 stupi achiziționați de pârâtă, instanța reține că, din probele administrate, nu a rezultat că familiile de albine ale acestora ar fi supraviețuit până la despărțirea în fapt a părților. Astfel, conform răspunsului la interogatoriu al reclamantului acesta avea la momentul inițierii relației 14 stupi populați iar, conform expertizei efectuate au fost găsiți la momentul efectuării expertizei 14 stupi cu familii de albine și 19 lăzi de stupi goale (f. 85, nerezultând, din probele administrate, dacă stupii populați sunt cei achiziționați de pârâtă).
La momentul despărțirii, pârâta a părăsit domiciliul comun luându-și bunurile personale – îmbrăcămintea și un televizor. După despărțirea în fapt, reclamantul a vândut miere în valoare de 7000 de lei și țuică (conform declarația martorei L. A.).
Instanța reține că, din munca în comun, părțile au obținut obținut sume de bani. Din aceste sume de bani o parte a fost reinvestită în gospodărie (hrana animalelor, instalația de apă din curte și pompa electrică la fântână), o parte a fost folosită pentru acoperirea cheltuielilor curente ale părților, o parte a fost folosită pentru achiziționarea bunurilor comune menționate anterior (un aragaz, un congelator, două butoaie de vin, etc), o parte a fost folosită pentru a stinge datoria reclamantului (1400 de lei), o parte a rămas în posesia reclamantului la momentul despărțirii în fapt a părților (2000 de lei) și restul a fost depusă alături de pensia reclamantului în contul deschis de acesta la bancă. De asemenea, din munca în comun, au rezultat o . bunuri cu valoare economică (ceară pentru albine, miere, țuica, vin). Pârâta a contribuit la dobândirea acestor bunuri prin muncă, neaducând în comunitate animale sau sume de bani și locuind alături de reclamant în locuința acestuia. Bunurile proprii ale pârâtei folosite în comun de părți sunt nesemnificative în raport de bunurile reclamantului folosite și fructificate în comun de părți. Contribuția prin muncă a părților este preponderent a pârâtei, aceasta fiind cea care se îngrijea de gospodărie, de creșterea animalelor și de vânzarea produselor obținute în gospodărie, în timp ce reclamantul a fost cel care se ocupa de munca câmpului. În raport cu aceste considerente, instanța apreciază că părțile au o contribuție la dobândirea bunurilor comune de ½ fiecare.
Instanța reține că bunurilor comune supuse partajului sunt:
- mânzul este de 700 de lei,
- instalația de apă din curte și pompa electrică la fântână în valoare de 360 de lei,
- un aragaz în valoare de 325 de lei,
- un congelator în valoare de 320 de lei,
- două butoaie de vin de 400 de lei,
- ceară pentru albine 0,5 kg de 15 lei,
- suma de 500 de lei reprezentând contravaloarea a 100 litri de vin (reclamantul a recunoscut în cuprinsul întâmpinării că după plecarea pârâtei a rămas această cantitate de vin)
- suma de 70 de lei reprezentând contravaloarea a 7 litri de țuică ,
- suma de 2000 de lei rămasă la reclamant la momentul despărțirii,
- suma de 7000 de lei reprezentând contravaloarea de miere rămasă la momentul despărțirii în fapt a părților și valorificată de reclamant.
Valoarea bunurilor comune supuse partajului este de 11.690 de lei.
Potrivit art. 728 C.civ., nimeni nu poate rămâne în indiviziune, oricare dintre coproprietari putând cere sistarea stării de indiviziune, solicitând partajul oricând, acest drept fiind imprescriptibil sub aspect extinctiv.
Partajul este operațiunea juridică prin care se pune capăt stării de coproprietate, în sensul că bunul stabilit în comun pe cote părți este împărțit materialmente între copărtași, fiecare dintre aceștia devenind proprietar exclusiv asupra unei părți determinate sau asupra bunului ce formează obiectul coproprietății.
Având în vedere că reclamantul este cel care a continuat să locuiască și să folosească în gospodăria sa bunurile comune enumerate, acestea fiindu-i necesare, instanța urmează să-i atribuie acestuia, bunurile care se regăsesc în materialitatea lor în gospodăria acestuia: mânzul, instalația de apă din curte și pompa electrică la fântână, aragazul marca Zanussi, congelatorul marca Arctic, două butoaie de vin și 0,5 Kg ceară pentru albine și suma de 9570 de lei reprezentând suma rămasă în posesia acestuia precum și contravaloarea produselor care nu se mai regăsesc în materialitatea lor la momentul partajului.
Pentru egalizarea loturilor, instanța va obliga reclamantul la plata către pârâtă a sumei de 5.845 de lei.
În timpul conviețuirii, pe numele reclamantului, a fost deschis un cont de depozit (2511.A01.0._.0048.ROL.1), pârâta fiind împuternicită (f. 52). În acest cont au fost virate suma de 1200 de lei aparținând reclamantului, sumele provenite din pensia reclamantului și sumele obținute din vânzarea produselor din gospodăria părților (f. 93 și 100). Din sumele obținute din vânzarea produselor din gospodărie erau întâi suportate cheltuielile comune, diferența fiind virată în contul reclamantului. Din suma agonisită, pârâta a extras suma de 18.250,55 de lei (f. 56) la data de 26.04.2012, fără voia sau cunoștința reclamantului (conform răspunsului la interogatoriu al acesteia f. 93). Această sumă a fost folosită exclusiv de către pârâtă. Pensia obținută lunar de pârâtă era virată de aceasta în contul la care figura în calitate de titular (contul RO25RNCB_0004 – f. 57).
Instanța reține că, în conformitate cu art. 5 și art. 7 din convenția nr. 1/23.11.2011, pârâta C. G. a fost împuternicită cu drepturi nelimitate de reclamant cu privire la contul acestuia (inclusiv lichidare și închidere cont), astfel că nu va reține culpa pârâtei . raport cu modul în care a acționat pârâta C. G. în privința contului reclamantului. Mai mult decât atât, extragerea sumei a profitat exclusiv pârâtei C. G.. În raport cu aceste considerente, instanța va respinge ca neîntemeiată cererea reclamantului de obligare a pârâtei . plata sumei de 18.250,55 de lei și a dobânzii aferente.
Instanța reține că suma de 18.250,55 de lei este alcătuită din suma de bani obținută de reclamant cu titlu de pensie dar și din suma de bani obținută din munca în comun a părților. Instanța apreciază că părțile au considerat această sumă de bani obținută din munca în comun a părților și depusă în contul reclamantului ca fiind bun propriu al acestuia în condițiile în care, deși ambele părți au conturi bancare, totuși banii economisiți au fost depuși în contul reclamantului și în condițiile în care pârâta nu a menționat această sumă ca făcând parte din masa partajabilă. Mai mult decât atât, la momentul la care pârâta a ridicat suma de bani, o eventuală datorie a reclamantului față de aceasta nu avea un caracter cert, lichid și exigibil. Astfel, instanța, apreciind că, fără drept, pârâta a retras din conturile reclamantului suma de 18.250,55 de lei, în temeiul art. 998 – 999 C. civ., va admite cererea formulată de către reclamantul B. D. în contradictoriu cu pârâta C. G., obligând-o pe pârâta la plata către reclamant a sumei încasate pe nedrept și actualizată la data plății cu dobânda practicată de . depozitele la termen (3 luni).
Coroborând cele menționate de pârâtă în cuprinsul cererii reconvenționale cu răspunsul la interogatoriu al reclamantului și cu cele menționate în cuprinsul raportului de expertiză efectuat în cauză rezultă că, la momentul despărțirii în fapt, în posesia reclamantului au rămas următoarele bunuri proprii ale pârâtei: o mașină de spălat, un covor de iută și o lustră cu trei brațe cu privire la care reclamantul și-a manifestat dorința de a le restitui acesteia. În acest sens, instanța urmează să oblige reclamantul restituirea către pârâtă a următoarelor bunuri proprii ale acesteia: mașina de spălat marca Daewoo, un covor de iută și o lustră cu trei brațe.
În cauză s-au efectuat de către reclamant următoarele cheltuieli de judecată în valoare totală de 1211 de lei taxă de timbru și timbru judiciar și 144 de lei cheltuieli de transport (a solicitat contravaloarea a 20 de călătorii, dar, întrucât s-a făcut dovada prezentării doar la 8 termene de judecată, a fost admisă cererea doar pentru 16 călătorii) și de către pârâtă în valoare totală de 800 de lei onorariu expert și 460 de lei taxa de timbru și timbrul judiciar.
Având în vedere că prin prezenta hotărâre beneficiarul ajutorului public, pârâta C. G., a dobândit un bun a cărui valoare depășește de 10 ori cuantumul ajutorului public acordat, în temeiul art. 50 2 din OUG 51/2008, obligă pârâta la restituirea către stat a ajutorului public acordat – 454,40 de lei cu titlu de taxă de timbru.
În conformitate cu disp. art.276 C.proc.civ. instanța va obliga părțile să suporte cheltuielile de judecată proporțional cu cota de contribuție. Astfel, reținând că în total au fost efectuate cheltuieli de judecată în valoare de 3069,40 lei, instanța va obliga reclamantul la plata către pârâtă a sumei de 179,70 de lei cu titlu de cheltuieli de judecată.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Admite cererea de chemare în judecată formulată de reclamantul B. D. cu domiciliul in ., jud. B., în contradictoriu cu pârâta C. G. cu domiciliul în B., .. 6, ., ap. 9, .> Obligă pârâta C. G. la plata către reclamantul B. D. a sumei de 18.250,55 de lei actualizată la data plății cu dobânda practicată de . depozitele la termen (3 luni).
Respinge ca neîntemeiată cererea de chemare în judecată formulată de reclamantul B. D., în contradictoriu cu pârâta . sediul în București, sector 3, .. 5.
Admite în parte cererea reconvențională formulată de pârâta reclamantă C. G. în contradictoriu cu reclamantul pârât B. D..
Obligă reclamantul pârât B. D. să lase în deplină proprietate și posesie pârâtei reclamante C. G. următoarele bunuri proprii ale acesteia: mașina de spălat marca Daewoo, un covor de iută și o lustră cu trei brațe.
Constata ca părțile au dobândit in timpul conviețuirii cu contribuții egale, următoarele bunuri:
- mânzul în valoare de 700 de lei,
- instalația de apă din curte și pompa electrică la fântână în valoare de 360 de lei,
- un aragaz în valoare de 325 de lei,
- un congelator în valoare de 320 de lei,
- două butoaie de vin de 400 de lei,
- ceară pentru albine 0,5 kg de 15 lei,
- 100 litri de vin în valoare de 500 de lei,
- 7 litri de țuică în valoare de 70 de lei,
- suma de 2000 de lei rămasă la reclamant la momentul despărțirii,
- miere în valoare de 7000 de lei.
Dispune sistarea stării de coproprietate dintre numiții B. D. și pârâta C. G., prin formarea a două loturi.
Atribuie numitului B. D. lotul 1, alcătuit din mânzul, instalația de apă din curte și pompa electrică la fântână, aragazul marca Zanussi, congelatorul marca Arctic, două butoaie de vin și 0,5 Kg ceară pentru albine și suma de 9570 de lei.
Pentru egalizarea loturilor obligă pe reclamantul B. D. la plata către pârâta C. G. a sumei de 5.845 de lei.
Obligă reclamantul la plata către pârâtă a sumei de 179,70 de lei cu titlu de cheltuieli de judecată.
Obligă pârâta la restituirea către stat a ajutorului public acordat – 454,40 de lei cu titlu de taxă de timbru.
Cu apel în 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică, azi, 25.04.2013.
Președinte, I. G. C. | ||
Grefier, C. S. |
CIG/C.S.
21 Mai 2013/5 ex.
| ← Pretenţii. Sentința nr. 3590/2013. Judecătoria BRĂILA | Termen de graţie/eşalonare plată obligaţie. Sentința nr.... → |
|---|
