Acţiune în constatare. Sentința nr. 20/2013. Judecătoria BRAŞOV
| Comentarii |
|
Sentința nr. 20/2013 pronunțată de Judecătoria BRAŞOV la data de 20-09-2013 în dosarul nr. 17790/197/2012
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA B.
DOSAR CIVIL NR._
SENTINȚA CIVILĂ NR._
Ședința publică din data de 20.09.2013
Instanța compusă din:
Președinte – M. S. – judecător
Grefier - M. C.
Pentru astăzi fiind amânată pronunțarea în cauza civilă de față care s-a dezbătut în ședința publică din data de 13.09.2013, conform celor consemnate în încheierea de ședință din acea zi, care face parte integrantă din prezenta încheiere, iar instanța din lipsa de timp pentru deliberare a amânat pronunțarea cauzei pentru data de 20.09.2013.
La apelul nominal făcut în ședință publică, la pronunțare se constată lipsa părților.
Procedura îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, după care:
Instanța a pronunțat sentința de mai jos.
JUDECĂTORIA
Constată prin cererea înregistrată la la data de 01.08.2012 sub nr._, reclamanții C. M., N. R. F., B. E., D. F., S. E., Gadri B. H., Bococ M., T. A., M. A., M. D. A., N. G., G. G., M. I., B. C., S. M., S. M. M., G. N. P., Ș. M., C. D., D. D., B. S., au chemat in judecată pe pârâții Ministerul Finanțelor Publice și Direcția Generală a Finanțelor Publice B. solicitând instanței:
- să constate, in sensul prevederilor art. 2 al. 1 din OG 137/2000 că reclamanții sunt supuși unui tratament discriminatoriu determinat de refuzul pârâtului nr. 1 de a le achita sumele aferente suplimentului postului și suplimentului corespunzător treptei de salarizare prevăzute de art. 31 al. 1 lit. c și d din Leg. 188/1999, pentru perioada 01.01.2005 și până la apariția Legii nr. 330/2009;
- să oblige pârâții să le plătească reclamanților cu titlu de despăgubiri sume echivalente celor două suplimente, calculate prin aplicarea unui procent de 25% din salariul de bază, atât corespunzător perioadei trecute (începând cu data de 01.01.2005 și până la apariția Legii nr. 330/2009;
- să oblige pârâtul 1 să aloce fondurile necesare achitării despăgubirilor solicitate
- să dispună, ca măsură de înlăturare a tratamentului discriminatoriu, completarea carnetelor de muncă ale reclamanților prin menționarea celor două suplimente in cuantum de câte 25% din salariul de bază;
- cu cheltuieli de judecată.
În motivare, reclamanții au arătat că prin sentința civilă nr. 821/CA/07.10.2009 a Tribunalului B. irevocabilă prin decizia civilă nr. 25/R/2010 pronunțată de Curtea de Apel B., Direcția Generală a Finanțelor Publice B. a fost obligată să plătească reclamanților pentru perioada 01.01._09 în funcție de data angajării fiecărui reclamant, sumele aferente suplimentelor salariale solicitate, respectiv suplimentul postului și suplimentul corespunzător treptei de salarizare, actualizate cu indicele de inflație și cu dobânda legală din momentul nașterii dreptului și până la data plății efective, celelalte pretenții ale reclamanților fiind respinse.
Totuși, hotărârea menționată nu a fost pusă in executare deși în aceeași situație s-au aflat și alți colegi ai reclamanților care au obținut sentințele civile nr. 757/CA/17.11.2008 pronunțată în dosarul nr._ al Tribunalului B. și nr. 655/CA/01.10.2008 pronunțată în dosarul nr._ al Tribunalului B., care spre deosebire de reclamanți, au obținut executarea benevolă sentințelor menționate, prin acordarea suplimentelor in cuantum de câte 25%.
Deși reclamanții au solicitat punerea în executare a titlului, DGFP B. a refuzat acest lucru motivat de faptul că instanța de judecată nu a procedat la cuantificarea suplimentelor solicitate. In aceste condiții, și față de dispozițiile OG nr. 137/2000, reclamanții apreciază că sunt grav discriminați fiind încălcat principiul egalității între cetățeni și cel al excluderii privilegiilor și discriminării, discriminarea produsă constând în comportamentul activ al pârâtelor care refuză achitarea unor sume pe care le-au plătit în cuantum de 25 % altor persoane, aflate într-o situație identică..
In drept, reclamanții invocă dispozițiile art. 27 al. 1 din OG 137/2000.
In probațiune, reclamanții au depus la dosar: cereri și confirmări de primire (f. 13-15, 19-22), adresă (f. 16), sentința civilă nr. 821/CA/07.10.2009 a Tribunalului B. (f. 17-18).
Prezenta acțiune este scutită de la plata taxei judiciare de timbru având in vedere dispozițiile art. 27 al. 1 teza a II-a din OG 137/2000.
In cauză, față de dispozițiile art.27 al. 3 din OG 137/2000, a fost citat C. Național pentru Combaterea Discriminării care nu și-a expus punctul de vedere.
Pârâtele nu au formulat întâmpinare.
În cursul judecății, au fost depuse la dosar înscrisuri (f. 47-75), s-a încuviințat proba cu interogatoriul pârâtelor, acestea refuzând în mod nejustificat să răspundă la acesta.
Analizând actele și lucrările dosarului, instanța reține următoarele:
Prin acțiunea formulată reclamanții au solicitat instanței să constate că au fost supuși unui tratament discriminatoriu prin refuzul pârâților de a pune în executare dispozițiile sentinței civile nr. 821/CA/07.10.2009 a Tribunalului B. irevocabilă prin decizia civilă nr. 25/R/2010 pronunțată de Curtea de Apel B., pronunțată în dosarul nr._, față de alte persoane care au aceeași calitate ca și ei, respectiv funcționari publici în cadrul Direcției Generale a Finanțelor Publice B. și care au beneficiat de punerea în executare a unor hotărâri judecătorești identice (pronunțate în dosarele nr._ și nr._ ale Tribunalului B.), fiindu-le acordate sporurile suplimentului postului și al suplimentului treptei de salarizare în cuantum de câte 25 % fiecare.
În baza art. 27 din OG nr. 137/2000 pentru prevenirea și sancționarea tuturor formelor de discriminare, reclamanții au solicitat înlăturarea stării de discriminare, solicitând instanței să oblige pârâții să le plătească cu titlu de despăgubiri sume echivalente celor două suplimente, calculate prin aplicarea unui procent de 25% din salariul de bază și să dispună completarea carnetelor de muncă ale reclamanților prin menționarea celor două suplimente in cuantum de câte 25% din salariul de bază
Conform jurisprudenței CEDO relativă la aplicarea art. 14, pentru ca o faptă să fie calificată ca fiind o faptă de discriminare trebuie stabilit că persoane plasate în situații analoage sau comparabile, beneficiază de un tratament preferențial și că această distincție nu-și găsește nici o justificare obiectivă sau rezonabilă.
Din analiza hotărârilor judecătorești pronunțate în dosarele nr._, nr._ și nr._ ale Tribunalului B., rezultă că atât reclamanților cât și celorlalți colegi ai lor, le-au fost admise în parte acțiunile formulate, pârâta Direcția Generală a Finanțelor Publice B. fiind obligată să plătească reclamanților din dosarele respective, drepturile bănești reprezentând suplimentul postului și suplimentul corespunzător treptei de salarizare pentru perioadele menționate în hotărârile judecătorești.
Ca urmare, instanța constată că reclamanții din prezenta cauză, prin obținerea sentinței civile nr. 821/CA/07.10.2009 a Tribunalului B., se află într-o situație similară cu cea a colegilor lor care au obținut sentințele civile nr. 757/CA/17.11.2008 pronunțată în dosarul nr._ al Tribunalului B. și nr. 655/CA/01.10.2008 pronunțată în dosarul nr._ al Tribunalului B., fiind îndeplinită prima condiție pentru constatarea unei fapte de discriminare.
Prin prezenta acțiune, reclamanții au susținut că pârâții au aplicat un tratament preferențial reclamanților din dosarele nr._ și nr._ ale Tribunalului B., respectiv au pus în executare hotărârile judecătorești obținute în aceste dosare prin plata celor două sporuri în procent de 25 % fiecare și au refuzat executarea în aceeași manieră a dispozițiilor sentinței civile nr. 821/CA/07.10.2009 a Tribunalului B. obținută de reclamanții din prezenta cauză.
Din adresele comunicată reclamanților de Direcția Finanțelor Publice a Județului B. (f. 15-16), pârâții au arătat că au refuzat să pună în executare dispozițiile sentinței civile nr. 821/CA/07.10.2009 a Tribunalului B. în modalitatea solicitată de reclamați, respectiv plata celor 2 sporuri în procent de 25 % fiecare. În lipsa cuantificării în vreun fel a celor adaosuri salariale (prin lege sau hotărâre judecătorească), nu există un temei legal pentru acordarea suplimentelor solicitate
În considerentele sentinței civile nr. 821/CA/07.10.2009 a Tribunalului B. irevocabilă prin decizia civilă nr. 25/R/2010 pronunțată de Curtea de Apel B., nu se face nicio referire la dimensiunea procentului în care ar trebui acordate suplimentul postului și suplimentul corespunzător treptei de salarizare.
Or în condițiile în care prin sentința menționată pârâta a fost obligată să acorde fiecărui reclamant aceste suplimente, actualizate cu rata inflației și dobânda legală la data plății, fără indicarea modalității de calcul al acestora și s-au respins celelalte pretenții formulate, inclusiv obligarea pârâtei la plata acestor sume avându-se în vedere un procent de 25 % pentru fiecare supliment, se constată că susținerile pârâților sunt întemeiate iar refuzul acestora de a pune în executare dispozițiile unei hotărâri judecătorești în care nu a fost stabilită întinderea obligației de plată a sumelor de bani datorate reclamanților sau modalitatea de calcul a acestora și în condițiile existenței unui vid legislativ referitor la cuantumul acestor sporuri, este unul justificat.
În contextul menționat, simplul fapt că în dosarele nr._ și nr._ ale Tribunalului B., pârâții au procedat la executare prin plata sporurilor în cuantum de 25 %, nu constituie un argument pentru a se reține existența unui tratament discriminatoriu, în favoarea persoanelor ce au beneficiat de executarea acestor hotărâri și în defavoarea reclamanților din prezenta cauză.
Pentru considerentele expuse, instanța reține că refuzul pârâtelor de executare a sentinței civile nr. 781/CA/02.12.2008 a Tribunalului B., irevocabilă prin decizia 143/R/20.02.2009 a Curții de Apel B. în modalitatea solicitată de reclamanți, respectiv prin aplicarea unui procent de 25 % pentru fiecare supliment, este unul justificat și nu constituie un tratament susceptibil de a da naștere unei situații de discriminare în sensul art. 2 din OG nr. 137/2000, acțiunea formulată de reclamanți fiind deci neîntemeiată și urmând a fi respinsă.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Respinge acțiunea formulată de reclamanții C. M., N. R. F., B. E., D. F., S. E., Gadri B. H., Bococ M., T. A., M. A., M. D. A., N. G., G. G., M. I., B. C., S. M., S. M. M., G. N. P., Ș. M., C. D., D. D., B. S., toți cu domiciliul procesual ales în mun. B., .. 36, . la Cabinetul de avocat F. M. C., în contradictoriu cu pârâții Ministerul Finanțelor Publice cu sediul în București, ., Sector 5, Direcția Generală a Finanțelor Publice B. cu sediul în B., .. 7, jud. B. și cu citarea obligatorie a Consiliului Național Pentru Combaterea Discriminării cu sediul în București, Piața V. M., nr. 1-3, Sector 1.
Cu drept recurs în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată in ședință publică astăzi, 20.09.2013.
PREȘEDINTE GREFIER
S. M. C. M.
Red. M.S. 16.10.2013
| ← Pretenţii. Sentința nr. 4396/2013. Judecătoria BRAŞOV | Contestaţie la executare. Sentința nr. 3042/2013. Judecătoria... → |
|---|
