Obligaţie de a face. Sentința nr. 21/2013. Judecătoria BRAŞOV

Sentința nr. 21/2013 pronunțată de Judecătoria BRAŞOV la data de 21-10-2013 în dosarul nr. 1894/197/2012

ROMÂNIA

JUDECĂTORIA B.

CIVIL

Dosar nr._

SENTINȚA CIVILĂ NR._

Ședința publică din data de 21.10.2013

Instanța constituită din:

PREȘEDINTE: C. A. C. – judecător

GREFIER: M. C. P.

Pentru astăzi fiind amânată pronunțarea în cauza civilă de față care s-a dezbătut în fond în ședința publică din 07.10.2013, când părțile prezente au pus concluzii conform celor consemnate în încheierea de ședință din acea zi care face parte integrantă din prezenta sentință, iar instanța, din lipsă de timp pentru deliberare, a amânat pronunțarea pentru data de 14.10.2013, respectiv, 21.10.2013.

La apelul nominal făcut în ședință publică, la pronunțare, se constată lipsa părților.

Procedura este legal îndeplinită, fără citarea părților.

S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință care învederează instanței că s-au depus la dosar, prin serviciul registratură, la data de 10.10.2013, concluzii scrise formulate de reclamant, iar la data de 18.10.2013, concluzii scrise formulate de societatea pârâtă, după care:

Instanța, deliberând, a pronunțat sentința de mai jos.

JUDECATORIA

Constată că prin cererea formulată la data de 27.01.2012 și înregistrată pe rolul acestei instanțe sub nr. de mai sus reclamantul F. L. a chemat în judecată pe pârâta COMPANIA NAȚIONALĂ DE CĂI FERATE „C.” S.A solicitând obligarea acesteia la încheierea contractului de vânzare-cumpărare asupra imobilului situat în B., .. 20M, ., jud. B., în caz de refuz hotărârea pronunțată urmând a ține loc de act translativ de proprietate, cu cheltuieli de judecată.

În motivarea acțiunii se arată că reclamantul a încheiat pe data de 17.07.2006 cu pârâta, reprezentată prin Regionala C. B., un contract de închiriere cu privire la imobilul descris mai sus și având destinația de locuință de serviciu, contract ce a fost prelungit succesiv, ultima dată pentru o perioadă de 2 ani, între 01.06._13. Reclamantul a solicitat pârâtei, prin cererea înregistrată sub nr. 558/02.03.2007, aprobarea vânzării imobilului închiriat, în condițiile prevăzute de art. 7 alin.1 din legea nr. 85/1992, respectiv existența unui contract de închiriere, imobilul închiriat să fie construit din fondurile unităților economice de stat și să nu fie inclus în categoria” locuințelor de intervenție”. În ceea ce privește prețul de vânzare al imobilului, reclamantul solicită ca acesta să fie stabilit în raport de dispozițiile art. II din legea nr. 244/2001, respectiv în raport de reglementările în vigoare la data începerii procedurii de vânzare. Având în vedere faptul că a formulat cererea de cumpărare la data de 02.03.2007, reclamantul apreciază că acela este momentul la care s-a declanșat procedura de vânzare, prelungirea acesteia datorându-se exclusiv culpei pârâtei, care nu a înțeles să-și îndeplinească obligațiile care-i reveneau potrivit legii.

În drept au fost invocate dispozițiile Decretului - Lege nr. 61/1990 și legea nr. 85/1992.

În probațiune reclamantul a depus la dosar copii ale următoarelor înscrisuri: contractele de închiriere în baza cărora a locuit în imobil, cererea adresată pârâtei de aprobare a vânzării cumpărării. Reclamantul a solicitat în probațiune și administrarea probei cu interogatoriul pârâtei și cu expertiza având ca obiectiv evaluarea imobilului în raport de criteriile avute în vedere de dispozițiile Decretului - Lege nr. 61/1990 și ale legii nr. 85/1992 .

Pârâta a depus la dosar întâmpinare (fila 53) prin care a solicitat respingerea acțiunii motivat de faptul că acțiunea promovată de reclamant este prematură având în vedere faptul că locațiunea ce face obiectul contractului de închiriere nr. 623/16.08.2011 încetează pe data de 31.05.2013. Pârâta arată că reclamantul, încheind contractul de închiriere nr. 623/16.08.2011, a acceptat că această locațiune încetează la data expirării perioadei de valabilitate, respectiv la data de 31.0.2013. În legătură cu prețul acestei vânzări, pârâta solicită ca acesta să fie stabilit în raport de valoarea de impunere a locuinței. Mai menționează pârâta că dispozițiile art. 7 alin.4 din legea nr. 85/1995 stabilesc detaliat și explicit modalitatea stabilirii prețului. Pentru motivele mai sus menționate pârâta solicită respingerea acțiunii ca neîntemeiată și prematură.

În probațiune pârâta a depus la dosarul cauzei înscrisuri în susținerea afirmațiilor din întâmpinare.

În cauză a fost realizat raportul de expertiză tehnică nr._/2013 de către expertul tehnic CLIMOVICI L. ( file 80-118, 126-132)

Analizând actele și lucrările dosarului, instanța reține următoarele:

Reclamantul F. L. este titularul contractului de închiriere nr. 4204/17.07.2006 încheiat cu pârâta COMPANIA NAȚIONALĂ C. S.A- REGIONALA C. B. (file 37-42) – contract ce a fost prelungit de mai multe ori, ultima dată pentru o perioadă de 2 ani, între 01.06._13 - pentru spațiul situat în B., .. 20M, ., jud. B..

Potrivit înscrisului aflat la fila 34 din dosar, reclamantul a solicitat pârâtei la data de 02.03.2007 aprobarea vânzării cumpărării imobilului mai sus descris, imobil deținut cu titlu de chiriaș în baza contractului de închiriere nr. 4204.

În condițiile în care reclamantul deține cu titlu de chiriaș un imobil aflat în proprietatea pârâtei, imobil construit din fondurile unităților economice sau bugetare de stat, astfel cum acestea au fost denumite prin legea nr. 85/1992, acesta este îndreptățit să solicite cumpărarea acestei locuințe în temeiul art. 7 din legea nr. 85/1992, potrivit cu care aceste locuințe „… vor fi vândute titularilor contractelor de închiriere, la cererea acestora, cu plata integrală sau în rate a prețului, în condițiile Decretului lege nr. 61/1990 și ale acestei legi. „.

În condițiile în care reclamantul-titular al contractului de închiriere și-a manifestat intenția de cumpăra, în sarcina pârâtei s-a născut obligația de a vinde. Din actele depuse la dosar constatăm că reclamantul folosește cu titlu de chiriaș, în baza unui contract de închiriere valabil încheiat, o locuință care nu este inclusă în categoria celor de intervenție și care este aflată într-un imobil construit din fondurile unităților economice sau bugetare de stat. De altfel, acest aspect nici nu este contestat de către pârâtă prin întâmpinarea formulată.

Cu privire la aceste condiții care trebuie îndeplinite de către chiriașii care solicită cumpărarea unui imobil construit din fondurile unităților economice sau bugetare de stat s-a pronunțat și Înalta Curte de Casație și Justiție cu ocazia soluționării recursului în interesul legii prin decizia nr. 5/2008.

În consecință, instanța constată că reclamantul este titularul unui contract de închiriere asupra unei locuințe construită din fondurile unităților economice sau bugetare de stat și se bucură de dreptul de a cumpăra această locuință astfel cum prevede art. 7 din legea nr. 85/1992. Legea nu stabilește un anumit moment până la care chiriașul trebuie să-și manifeste intenția de a cumpăra, singurele condiții ce trebuie îndeplinite de acesta fiind cele legate de calitatea sa de chiriaș asupra unei locuințe construite din fondurile unităților economice de stat și care nu este inclusă în categoria locuințelor de intervenție. Pentru aceste motive instanța apreciază că nu poate reține susținerile pârâtei din întâmpinarea formulată, potrivit cu care cererea formulată de către reclamant ar fi prematură și, în consecință, urmează a le respinge.

Față de cele de mai sus instanța apreciază ca nejustificat refuzul pârâtei de a încheia cu reclamantul contractul de vânzare cumpărare asupra imobilului situat în B., .. 20M, ..

În ceea ce privește prețul la care urmează a fi vândut acest imobil, instanța va avea în vedere dispozițiile art. II din legea nr. 244/2011, potrivit cu care „ Locuințele ce fac obiectul Legii nr. 85/1992 privind vânzarea de locuințe și spații cu altă destinație construite din fondurile statului și din fondurile unităților economice sau bugetare de stat, republicată, cu modificările și completările ulterioare, pentru care la data intrării în vigoare a prezentei legi sunt în curs de derulare procedurile de vânzare, se vând la prețul stabilit de reglementările în vigoare la data începerii procedurii de vânzare.”

Momentul începerii procedurii vânzării este momentul la care reclamantul și-a manifestat intenția de a cumpăra acest imobil, respectiv la data de 02.03.2007, când a fost înregistrată la pârâtă cererea sa de cumpărare.

Prin raportul de expertiză efectuat în cauză s-a stabilit că prețul de vânzare al imobilului la data de 02.03.2007 - data la care reclamantul și-a manifestat intenția de cumpărare – și actualizat la data de 15.03.2013, conform art. 7 alin.4 din legea nr. 85/1992, era de 4.116,57 RON.

Pentru aceste motive instanța apreciază acțiunea formulată de către reclamanți ca fiind întemeiată, motiv pentru care urmează a o admite astfel cum a fost formulată.

În temeiul art.274 Cod procedură civilă, văzând culpa procesuală a pârâtei, urmează a se dispune obligarea acesteia la plata sumei de 2.403 lei cu titlu de cheltuieli de judecată avansate în cauză de reclamant.

PENTRU ACESTE MOTIVE

IN NUMELE LEGII

HOTĂRĂȘTE

Admite acțiunea formulată de reclamantul F. L., cu domiciliul ales pentru comunicarea actelor de procedură la Cabinetul de Avocat C. PERNICEK din B., .. 8, ., . în contradictoriu cu pârâta COMPANIA NAȚIONALĂ DE CĂI FERATE „C.” S.A cu sediul în București, .. 38, sector 1 și în consecință:

Obligă pârâta să încheie cu reclamantul contract de vânzare cumpărare privind imobilul situat în B., .. 20M, ., jud. B., deținut de reclamanți în baza contractului de închiriere nr. 623/11.08.2011, la prețul de 4.116,57 RON, astfel cum a fost stabilit prin suplimentul la raportul de expertiză tehnică judiciară NR._/29.03.2013 întocmit de expertul CLIMOVICI L., în caz contrar prezenta hotărâre va ține loc de contract de vânzare cumpărare.

Obligă pârâta să plătească reclamanților suma de 2.403 lei cu titlu de cheltuieli de judecată .

Cu drept de recurs în termen de 15 zile de comunicare.

Pronunțată în ședință publică azi, 21.10.2013.

PREȘEDINTE, GREFIER

C. A. C. M. C. P.

Red.CC/dact.CP/11.12.2013 4 ex

Vezi și alte spețe de la aceeași instanță

Comentarii despre Obligaţie de a face. Sentința nr. 21/2013. Judecătoria BRAŞOV