Ordonanţă preşedinţială. Sentința nr. 3224/2013. Judecătoria BRAŞOV
| Comentarii |
|
Sentința nr. 3224/2013 pronunțată de Judecătoria BRAŞOV la data de 22-02-2013 în dosarul nr. 20916/300/2012
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA B.
DOSAR CIVIL NR._
SENTINȚA CIVILĂ NR. 3224
Ședința publică din data de 22.02.2013
PREȘEDINTE M. Z. Judecător
GREFIER A. M.
Pentru astăzi fiind amânată pronunțarea în cauza civilă de față care s-a dezbătut pe fond în ședința publică din data de 21.02.2013, când părțile au pus concluzii pe fond conform celor consemnate în încheierea de ședință din ziua respectivă, care face parte integrantă din prezenta sentință, iar instanța, din lipsă de timp pentru deliberare, a amânat pronunțarea cauzei pentru data de 22.02.2013.
La apelul nominal făcut în ședință publică, la pronunțare se constată lipsa părților.
Procedura de citare legal îndeplinită.
Instanța, în urma deliberării, a pronunțat sentința de mai jos.
JUDECĂTORIA
Constată că prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Sectorului 2 București sub nr._ la data de 08.06.2012 reclamantul R. T. a chemat în judecată pe pârâta R. M., solicitând instanței ca prin hotărârea pe care o va pronunța să dispună, pe calea ordonanței președințiale, evacuarea provizorie a pârâtei din apartamentul nr. 2 situat în București, sectorul 2, ., . soluționarea partajului bunurilor comune (dosar nr._ ).
În motivarea cererii formulate reclamantul a arătat că prin sentința civilă nr._/3.11.2010 a Judecătoriei Sectorului 2 București s-a pronunțat divorțul din culpa ambilor soți, iar minora R. Doria născută la data de 22.02.2003 i-a fost încredințată tatălui spre creștere și educare. Sentința menționată a fost atacată cu apel de către pârâtă, cale de atac respinsă prin decizia civilă nr. 744/3.10.2011 a Tribunalului București. Soluția adoptată de instanța de apel a fost recurată de către pârâtă, cauza aflându-se pe rolul Curții de Apel București, cu termen de judecată la 12.06.2012. A susținut reclamantul că, prin respingerea cererii sale de partajare a folosinței locuinței potrivit sentinței civile nr._/12.09.2011 a Judecătoriei Sectorului 2, a fost pus în situația de a trăi în continuare în atmosfera de teroare creată de pârâtă, în același apartament cu aceasta, într-o tensiune care de la o zi la alta a devenit insuportabilă. Grave repercusiuni suportă fiica părților, în vârstă de 9 ani, pe care starea tensionată prelungită, scenele inimaginabile la care asistă zi de zi și tot acest infern în care trăiesc au marcat-o efectiv.
Reclamantul a arătat, de asemenea, că sub pretextul de a monitoriza direct și nemijlocit modul în care reclamantul, care are custodia legală a copilului, își îndeplinește obligațiile parentale, pârâta își asigură o locuință gratuită, fără să suporte nici întreținerea apartamentului, nici utilitățile acestuia, își asigură hrana cotidiană din aprovizionarea abundentă și calitativ superioară pe care reclamantul o face pentru fetiță, iar prin șantaj zilnic îl obligă pe reclamant să o slugărească și sub aspect profesional. Pârâta devine tot mai agresivă, îl tâlhărește pur și simplu pe reclamant fără nicio reținere, iar influența negativă pe care i-o transmite direct sau indirect minorei prin comportamentul său necontrolat, devine din ce în ce mai nocivă. Efectiv, sănătatea psihică a fetiței este în pericol ireversibil, iar manifestările acesteia degenerează pur și simplu din cauza stării de nesiguranță zilnică, făcând din ea un copil în stare de derivă.
Reclamantul a mai susținut că singura soluție care poate pune capăt, măcar în parte situației dramatice în care au ajuns atât reclamantul cât și fetița, este aceea ca pârâta să plece, să îl lase pe reclamant să își exercite singur îndatoririle părintești.
În drept reclamantul a invocat dispozițiile art. 6152 C.proc.civ.
Cererea de chemare în judecată a fost legal timbrată cu 10 lei taxă judiciară de timbru și 0,3 lei timbru judiciar.
Pârâta a formulat întâmpinare, prin care a invocat excepția lipsei calității procesuale active a reclamantului motivat de faptul că imobilul în litigiu a fost achiziționat și este proprietatea Cabinetului Individual de Avocatură și nu îi aparține reclamantului, precum și excepția lipsei calității procesuale pasive a sa motivat de faptul că, în urma procesului de divorț, nu mai poartă numele de R.. Pârâta a invocat, de asemenea, excepția inadmisibilității cererii în raport cu temeiul juridic prezentat.
Pârâta a arătat că asupra imobilului în litigiu a efectuat îmbunătățiri substanțiale, constând în amenajări interioare, îmbunătățiri care îi justifică un drept de retenție asupra imobilului, cel puțin până la momentul achitării integrale a ratelor la contractul de vânzare – cumpărare, iar la data formulării întâmpinării nu exista un dosar pe rol cu privire la partajul bunurilor comune. Minora nu este afectată sau traumatizată de către pârâtă, iar prin formularea cererii reclamantul urmărește dezbinarea atât a relațiilor dintre părți, cât și a relației pârâtei cu minora.
În drept pârâta a invocat dispozițiile art. 115 C.proc.civ.
La termenul de judecată din data de 04.09.2012 instanța a respins excepția lipsei calității procesuale pasive invocată de pârâtă pentru considerentele reținute în încheierea de ședință de la acea dată.
La termenul de judecată din data de 18.09.2012 instanța a respins excepția lipsei calității procesuale active a reclamantului, pentru considerentele reținute în încheierea de ședință de la acea dată.
În probațiune la dosar au fost depuse înscrisuri. În cauză a fost administrată proba cu interogatoriile părților și a fost administrată proba testimonială cu martora A. A. A. propusă de pârâtă.
Analizând actele și lucrările dosarului instanța reține următoarele:
Părțile s-au căsătorit la data de 30.11.2001, iar prin sentința civilă nr._/03.11.2010 a Judecătoriei Sectorului 2 București – rămasă definitivă și irevocabilă prin respingerea apelului și recursului promovate - s-a dispus desfacerea căsătoriei încheiate de părți din culpa comună a acestora, reluarea de către pârâtă a numelui avut anterior încheierii căsătoriei, acela de G., precum și încredințarea minorei R. Doria născută la data de 22.02.2003 spre creștere și educare reclamantului.
Părțile locuiesc în prezent împreună cu minora R. Doria în apartamentul situat în București, .. 8, ., sector 2. Imobilul – apartament menționat a fost dobândit de Cabinetul Individual de Avocatură T. R. reprezentat prin avocat T. R., potrivit contractului de vânzare – cumpărare autentificat sub nr. 246/19.01.2000 la Biroul Notarului Public Dr. M. M.. Ulterior, potrivit convenției din data de 20.04.2004, Cabinetul Individual de Avocat T. R. s-a asociat cu Cabinetul Individual de Avocat M. R., asociația fiind denumită R. & R. – Cabinete Asociate de Avocați.
Pe rolul Judecătoriei Sectorului 2 București se află dosarul civil nr._/300/2012 între aceleași părți, având ca obiect „partaj bunuri comune”, cu termen de judecată acordat în data de 10.04.2013.
Atâta timp cât acțiunea privind desfacerea căsătoriei părților a fost în mod irevocabil soluționată, dispozițiile art. 6132 C.proc.civ. care permit instanței să ia, pe tot timpul procesului, prin ordonanță președințială, măsuri vremelnice cu privire la folosirea locuinței și în cazul cărora condiția urgenței specifică ordonanței președințiale este prezumată de legiuitor, nu sunt incidente în speță.
Reclamantul a dedus judecății, așadar, o cerere de ordonanță președințială având ca obiect evacuarea pârâtei din imobilul fost domiciliu conjugal pentru imposibila conviețuire a părților. Astfel, potrivit dispozițiilor art. 581 C.proc.civ. “Instanța va putea să ordone măsuri vremelnice în cazuri grabnice pentru păstrarea unui drept care s-ar păgubi prin întârziere, pentru prevenirea unei pagube iminente și care nu s-ar putea repara, precum și pentru înlăturarea piedicilor ce s-ar ivi cu prilejul unei executări”.
Așa cum reiese din prevederile textului de lege amintit, pentru admisibilitatea cererii de ordonanță președințială este necesară întrunirea condițiilor urgenței și neprejudecării fondului cauzei, precum și respectarea caracterului vremelnic al hotărârii judecătorești pronunțate în cadrul acestei proceduri speciale.
În speță, instanța apreciază că nu este îndeplinită condiția urgenței pentru a se dispune admiterea cererii de evacuare formulate în temeiul art. 581 C.proc.civ.
Astfel, prin probele propuse și administrate în cauză – înscrisurile depuse la dosar - reclamantul nu a dovedit faptul că, datorită comportamentului violent al pârâtei, este imposibilă conviețuirea cu aceasta.
Probele administrate în cauză nu conturează starea de pericol în care se află reclamantul în situația în care ar locui în continuare împreună cu pârâta.
Concluziile certificatelor medico – legale depuse la dosar – filele nr. 71 – 72 din dosarul Judecătoriei Sectorului 2 București - din care rezultă faptul că reclamantul prezenta leziuni traumatice ce s-au putut produce prin lovire cu un corp dur, leziuni care pot data din 02.05.2009 sau 15.11.2011, însoțite de planșe foto, dar necoroborate cu niciun fel de alte probe nu pot conduce prin ele însele la concluzia că pârâta are un comportament violent față de reclamant.
Presupusele loviri datează, de altfel, din data de 02.05.2009 sau 15.11.2011, în condițiile în care reclamantul a formulat cererea de chemare în judecată după aproximativ un an, la data de 08.06.2012, astfel că urgența care trebuie să existe în cadrul oricărei cereri de ordonanță președințială și care reclamă obligația instanței de a interveni prompt în vederea evacuării pârâtului, ca singura măsură eficace în vederea ocrotirii intereselor fostului soț, nu se justifică în cauză.
Deși în principiu evacuarea nu se poate dispune pe calea ordonanței președințiale, deoarece vizează fondul dreptului și nu luarea unor măsuri vremelnice, totuși se apreciază în practica judiciară că cerințele prevăzute de art. 581 C.proc.civ. sunt îndeplinite și se poate dispune evacuarea pârâtului pentru comportamentul său contrar oricăror reguli de conviețuire socială, în vederea reprimării abuzurilor săvârșite de acesta, abuzuri care pun în pericol chiar viața celorlalți membri ai familiei și care, ca orice abuz, trebuie sancționat și reprimat, în vederea restabilirii situației de fapt anterioare acestor abuzuri.
Or, în speță, din probele administrate, nu rezultă faptul că pârâta a manifestat un comportament abuziv față de fostul său soț, abuz care să fie sancționat prin admiterea cererii de evacuare formulate.
Dimpotrivă, potrivit declarației martorei A. A. A. – singura probă testimonială administrată în mod nemijlocit în fața instanței -, martoră care este fostă bonă a fetiței și care continuă să viziteze casa părților, părțile își petrec în continuare concediile împreună, iar minora vorbește mult mai frumos la adresa mamei decât la adresa tatălui.
Împrejurarea că pârâta o influențează pe minoră prin continuarea conviețuirii în același apartament cu reclamantul și cu fetița nu reprezintă un motiv pentru care să se poată aprecia, în interesul superior al copilului, că se impune măsura evacuării mamei pe calea procedurii sumare a ordonanței președințiale.
Într-adevăr, potrivit sentinței civile nr._/12.09.2011 a Judecătoriei Sectorului 2 București, atmosfera din familia părților este conflictuală, determinată de atitudinea agresivă manifestată de pârâtă împotriva reclamantului, însă instanța nu poate reține ca fiind îndeplinită condiția urgenței în prezenta cauză exclusiv pe baza considerentelor reținute în hotărârea judecătorească menționată, pronunțată la data de 12.09.2011, în urmă cu aproape un an și jumătate, pe calea ordonanței președințiale și într-un alt context în care condiția urgenței cererii de partajare a folosinței locuinței formulată pe calea ordonanței președințiale nu a fost analizată, menționându-se, de altfel, în considerentele sentinței împrejurarea că cererea este admisibilă potrivit dispozițiilor art. 6132 C.proc.civ., aplicabile în acel litigiu.
Condiția caracterului vremelnic al cererii de ordonanță președințială nu este, de asemenea, îndeplinită în cauză, întrucât reclamantul nu a făcut dovada faptului că a sesizat instanța de judecată cu o altă acțiune, formulată pe calea dreptului comun, acțiune care să vizeze evacuarea pârâtei din imobil și până la soluționarea căreia să se poată dispune în prezentul cadru procesual evacuarea pârâtei. Într-adevăr, pe rolul Judecătoriei Sectorului 2 București se află cererea formulată de reclamant la data de 10.07.2012 (ulterior introducerii cererii de chemare în judecată în prezenta cauză), însă reclamantul nu a dovedit faptul că, prin cererea dedusă judecății în acel dosar a solicitat instanței să dispună și evacuarea pârâtei din imobilul din București, .. 8, ., sector 2, ci, dimpotrivă, a susținut că acest imobil reprezintă bun propriu al său și nu are legătură cu cererea de partaj de bunuri comune.
În aceste condiții, măsura evacuării solicitată de către reclamant a se dispune pe calea ordonanței președințiale vizează luarea unei măsuri definitive, iar nu vremelnice, care să poată fi dispusă pe calea ordonanței președințiale.
De asemenea, ordonanța președințială nu poate constitui calea de aducere la îndeplinire a cererii astfel cum a fost formulată de către reclamant, față de situația de fapt prezentată în cauză, reclamantul având posibilitatea urmării altor căi procedurale, prin care să solicite pe calea dreptului comun evacuarea pârâtei din imobilul pe care îl ocupă fără titlu, ca urmare a apărării dreptului său de proprietate pe care îl exhibă.
În prezenta cauză, susținerile reclamantului în sensul că pârâta nu are un titlu asupra imobilului nu pot fi valorificate, având în vedere faptul că pârâta nu se află în situația ocupării abuzive, samavolnice a unui imobil, abuz care să justifice folosirea procedurii ordonanței președințiale pentru reprimarea sa, ci pârâta a ocupat acel imobil în urma încheierii căsătoriei cu reclamantul, imobilul reprezentând fostul domiciliu conjugal al părților.
Nici dispozițiile art. 324 C.civ. invocate de reclamant nu pot fi avute în vedere de către instanță ca incidente în cauză, având în vedere faptul că, în speță, cererea de evacuare a fostei soții a fost formulată pe calea procedurii speciale a ordonanței președințiale, fiind necesară așadar întrunirea condițiilor de admisibilitate ale ordonanței președințiale, iar nu condițiile ce ar trebui să fie îndeplinite pe calea dreptului comun pentru a se dispune evacuarea pârâtei din imobil.
Având în vedere considerentele expuse, văzând că nu sunt îndeplinite în cauză condițiile prevăzute de art. 581 C.proc.civ. pentru admisibilitatea cererii formulate pe calea ordonanței președințiale, instanța va respinge cererea formulată de reclamantul R. T. în contradictoriu cu pârâta R. M., dispunând potrivit celor de mai jos.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Respinge cererea formulată de reclamantul R. T. cu domiciliul ales în București, ., ., . la avocat T. R. în contradictoriu cu pârâta R. M. (G. M. în urma desfacerii căsătoriei) domiciliată în București, .. 8, ., sector 2 București.
Cu drept de recurs în termen de 5 zile de la pronunțare.
Pronunțată în ședință publică, azi, 22.02.2013.
PRESEDINTEGREFIER
M. ZUPANA M.
red.MZ/ 22.02.2013
dact.AM/ 25.02.2013 4 ex
| ← Pensie întreţinere. Sentința nr. 31/2013. Judecătoria BRAŞOV | Ordin de protecţie. Sentința nr. 04/2013. Judecătoria BRAŞOV → |
|---|
