Pensie întreţinere. Sentința nr. 26/2013. Judecătoria BRAŞOV
| Comentarii |
|
Sentința nr. 26/2013 pronunțată de Judecătoria BRAŞOV la data de 26-06-2013 în dosarul nr. 31779/197/2012
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA B. – SECȚIA CIVILĂ
Dosar nr._
SENTINȚA CIVILĂ NR._
Ședința publică din 26.06.2013
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE - I. C. - judecător
GREFIER - D. C.
Pentru astăzi fiind amânată pronunțarea în cauza civilă de față, care s-a dezbătut în fond în ședința publică din data de 17.06.2013, când părțile prezente au pus concluzii conform celor consemnate în încheierea de ședință din acea zi, încheiere ce face parte integrantă din prezenta sentință, iar instanța, din lipsă de timp pentru deliberare, a amânat pronunțarea pentru data de 19.06.2013, iar ulterior pentru data de 26.06.2013.
La apelul nominal făcut în ședință publică se constată lipsa părților.
Procedura este legal îndeplinită.
Instanța, în urma deliberării, a pronunțat sentința de mai jos:
JUDECĂTORIA
Deliberând asupra cauzei civile de față, constată următoarele:
Prin acțiunea civilă înregistrată pe rolul Judecătoriei B. la data de 20.12.2012, sub numărul mai sus indicat, reclamantul R. N., prin curatorul R. M., a chemat în judecată pe pârâtul R. O. G., solicitând instanței ca, prin hotărârea pe care o va pronunța, să dispună obligarea pârâtului la plata unei pensii de întreținere în favoarea sa, în cuantumul prevăzut de lege.
În motivarea acțiunii, s-a arătat că, deși nu mai este minor, reclamantul se află totuși în stare de nevoie de terminată de gradul de handicap grav de care este afectat, boală confirmată de specialiști care este ireversibilă și incurabilă, motiv pentru care acesta nu va putea munci niciodată pentru a-și putea procura mijloacele necesare traiului. În acest sens, s-a mai apreciat că atât timp cât este în viață, reclamantul are nevoie de întreținere, din cauza incapacității de a munci.
În drept, au fost invocate dispozițiile art. 516, 524, 528-529 C.civ.
În probațiune au fost depuse, în fotocopie, înscrisurile aflate la filele 6-9, respectiv: Certificat de încadrare în grad de handicap nr. 3889/18.07.2012, referate medicale, Dispoziția nr. 3504/07.07.2011 privind instituirea curatelei.
Cererea de chemare în judecată este scutită de plata taxei judiciare de timbru și a timbrului judiciar conform art. 15 lit. c) din Legea nr. 146/1997.
La data de 11.01.2013, prin fax, pârâtul a depus întâmpinare (filele 16-18) prin care a solicitat respingerea acțiunii și obligarea reclamantului la plata cheltuielilor de judecată.
În motivare, s-a arătat că starea de handicap nu împiedică incapacitatea totală de muncă, iar certificatul de încadrare în grad de handicap nr. 3889/18.07.2012 are valabilitate 12 luni și nu este permanent. În plus, s-a învederat că reclamantul a participat la examenul de bacalaureat 2009, terminând studiile liceale la Grupul Școlar de Turism și Alimentație Publică B., având deci o meserie conform certificatului de absolvire, specializarea Tehnician în gastronomie, iar ulterior s-a înscris la școala postliceală FEG B..
Totodată, pârâtul a menționat că la rândul săi este bolnav, sub tratament.
Întâmpinarea nu a fost întemeiată în drept.
În probațiune a fost solicitată încuviințarea probei cu înscrisuri, expertiză, interogatoriul reclamantului și proba testimonială, în probațiune fiind atașate înscrisurile aflate la filele 26-28.
În temeiul art. 167 C.p.c., instanța a administrat proba cu înscrisurile depuse la dosar de ambele părți și interogatoriul reclamantului, iar la solicitarea pârâtului a fost efectuată ancheta socială privind situația reclamantului și s-a dispus emiterea unei adrese către Comisia de Evaluare a Persoanelor cu Handicap. Totodată, din oficiu, instanța a solicitat societății angajatoare a pârâtului comunicarea veniturilor nete realizate de către acesta și a dispus emiterea unei adrese către Direcția Financiară B. în vederea aflării veniturilor impozabile realizate de curatorul R. M.. Față de refuzul expres al curatorului reclamantului, în sensul de a asigura prezența acestuia la Institutul Național de Expertiză Medicală și de Recuperare a Capacității de Muncă, instanța a constatat imposibilitatea efectuării expertizei medicale a capacității de muncă a numitului R. N., încuviințată la cererea pârâtului.
Analizând actele și lucrările dosarului instanța reține următoarele:
Prin Decizia civilă nr. 107/R din data de 06.12.2012 pronunțată de Tribunalul pentru Minori și Familie B. în dosarul nr._/197/2012 (filele 22-25) a fost menținută sentința civilă nr._/10.09.2012 a Judecătoriei B. prin care s-a dispus sistarea plății pensiei de întreținere la care a fost obligat pârâtul în favoarea reclamantului, până la terminarea studiilor, dar nu mai târziu de împlinirea vârstei de 25 de ani, reținându-se că situația de fapt care a determinat nașterea obligației de întreținere – continuarea studiilor, în cazul copilului major – a încetat.
Prezenta acțiune a fost fundamentată pe dispozițiile art. 524 C.civ., potrivit cărora „are drept la întreținere numai cel care se află în stare de nevoie, neputându-se întreține din munca sau din bunurile sale”, coroborat cu art. 516 C.civ. relativ la subiectele obligației legale de întreținere, reclamantul motivând că boala de care suferă, în raport de care a fost încadrat cu grad grav de handicap, este ireversibilă și irecuperabilă, astfel încât nu va putea munci niciodată pentru a-și putea asigura mijloacele necesare traiului.
Instanța apreciază că dreptul la întreținere se naște, și obligația de a da întreținere devine activă, numai dacă sunt îndeplinite următoarele cerințe prevăzute de lege: are drept la întreținere numai cel care se află în nevoie, neputându-se întreține din munca sau din bunurile sale, iar pe de altă parte, poate fi obligat la întreținere numai cel care are mijloacele pentru a o plăti sau are posibilitatea de a dobândi aceste mijloace (art. 527 alin. 2 C.civ.). Se află în stare de nevoie cel care nu obține venituri din muncă ori produse de bunurile sale și nici nu deține bunuri de care potrivit traiului obișnuit, s-ar putea dispensa valorificându-le, existând astfel o relație de cauzalitate între starea de nevoie și incapacitatea de muncă a persoanei care solicită întreținerea.
Or, în speță, în raport de ansamblul probelor administrate, instanța apreciază că nu se poate stabili potențialul real de muncă al reclamantului, cât timp din înscrisurile medicale depuse de către acesta (filele 6-8, 55-63, 89, 106-122) rezultă că, pe de o parte, R. N. suferă de bolile în raport de care a fost încadrat în gradul de handicap grav, cu asistent personal (Certificatul de încadrare în grad de handicap nr. 3889/18.07.2012, fila 6), însă pe de altă parte, în răspunsul remis de Comisia de Evaluare a Persoanelor Adulte cu Handicap (fila 83) se arată că pentru reclamant „sunt posibile activități adaptate cu solicitări fizice reduse, în condiții de confort organic pentru deficitul funcțional existent”.
Instanța nu poate reține referirile la incapacitatea de muncă a numitului R. N. din cuprinsul referatului de anchetă socială efectuată de Serviciul Autoritate Tutelară din cadrul Primăriei Municipiului B. (filele 123-127), cât timp la dosar nu au fost depuse acte medico-legale care să dovedească dincolo de orice dubiu acest aspect, iar ulterior încuviințării expertizei medico-legale a capacității de muncă a reclamantului, la ultimul termen de judecată, curatorul R. M. s-a opus internării acestuia la INERMRCM în vederea efectuării investigațiilor aferente evaluării capacității de muncă a reclamantului (nota de ședință de la fila 132). În plus, chiar dacă este major și absolvent al Grupului Școlar de Turism și Alimentație Publică specializarea în gastronomie (fila 27), potrivit răspunsului la întrebările 16 și 17 din interogatoriul administrat (filele 102-103), acesta nu dorește să se angajeze vreodată, apreciind că nu poate lucra din cauza hipertensiunii care îl obosește, iar efortul îi creează cârcei în picioare.
Rezultă că, în speță, reclamantul nu a probat incapacitatea sa de muncă (chiar și parțială), sens în care instanța apreciază că afecțiunile de care suferă, atestate prin documentele medicale prezentate și pentru care primește pensie indemnizație de handicap (filele 70-71), nu pot conduce, prin ele însele, la o prezumție simplă de imposibilitate de a munci generată de boală.
Instanța apreciază astfel că în cauză nu sunt întrunite condițiile în care există obligația de întreținere între părinți și descendenții majori, alții decât cei aflați în continuarea studiilor, reclamantul nedovedind faptul că starea de nevoie învederată este cauzată de neputința de a munci determinată de boală.
Pentru considerentele de fapt și de drept expuse, instanța va respinge acțiunea formulată de reclamantul R. N., prin curator R. M., în contradictoriu cu pârâtul R. O. G., ca fiind neîntemeiată.
În temeiul art. 274 C.p.c., reclamantul fiind cel din a cărui culpă procesuală au fost ocazionate cheltuielile de judecată, instanța va dispune obligarea acestuia la plata către pârât a sumei de 1500 lei cu titlu de cheltuieli de judecată, reprezentând onorariu avocațial potrivit extrasului de cont depus la dosar (fila 138).
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE:
Respinge acțiunea civilă formulată de reclamantul R. N., prin curator R. M., domiciliat în B., ., ., ., în contradictoriu cu pârâtul R. O. G., domiciliat în Baia M., .. 1, ., ., ca neîntemeiată.
Obligă reclamantul la plata către pârât a sumei de 1500 lei cu titlu de cheltuieli de judecată, reprezentând onorariu avocațial.
Cu drept de recurs în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică, azi, 26.06.2013.
PREȘEDINTE, GREFIER,
I. C. D. C.
red./dact. IC
8.07.2013/4 ex.
| ← Pensie întreţinere. Sentința nr. 06/2013. Judecătoria BRAŞOV | Pensie întreţinere. Sentința nr. 31/2013. Judecătoria BRAŞOV → |
|---|
