Pretenţii. Sentința nr. 05/2013. Judecătoria BRAŞOV
| Comentarii |
|
Sentința nr. 05/2013 pronunțată de Judecătoria BRAŞOV la data de 05-12-2013 în dosarul nr. 28731/197/2012
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA B.
SECȚIA CIVILĂ
DOSAR NR._ /2013
SENTINȚA CIVILĂ NR._
Ședința publică de la: 05.12.2013
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: C. D. T.
GREFIER: C. BURGUȘ
Pe rol este soluționarea cererii de chemare în judecată având ca obiect „reziliere contract”, formulată de reclamantul R. I., cu domiciliul în S., ., județul B. în contradictoriu cu pârâta . SRL, cu sediul ales în vederea comunicării actelor de procedură la C.. Av. D. Ș., situat în B., .. 66, ., județul B..
La apelul nominal făcut în ședință publică se prezintă reclamantul R. I., personal și asistat de apărătorul său ales, avocat T. B. în temeiul împuternicirii avocațiale aflată la dosarul cauzei, lipsă fiind pârâta.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care,
Nemaifiind alte cereri de formulat sau alte probe de administrat, instanța constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în dezbateri asupra fondului.
Având cuvântul, reprezentantul convențional al reclamantului R. I. reiterează concluzii de la termenul de judecată din data de 12.09.2013, respectiv solicită admiterea acțiunii astfel cum a fost formulată și precizată, pentru culpa contractuală a pârâtei, cu obligare acesteia la plata cheltuielilor de judecată.
Față de concluziile astfel cum au fost formulate și probatoriul administrat în cauză instanța reține cauza spre soluționare.
INSTANȚA
Deliberând asupra cauzei deduse judecății constată :
I. Obiectul cererii de chemare în judecată; Susținerile și apărările părților; Aspecte legate de procedura judiciară
1.1.Prin cererea de chemare în judecată formulată și precizată în condițiile art.132 alin.1 C.pr.civ, reclamantul R. I., a solicitat, în contradictoriu cu pârâta . SRL, pronunțarea unei hotărâri prin care
în principal să se dispună rezoluționea Antecontractului de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 306/20.02.2008, la B. S. V., ce are ca obiect imobilul înscris în CF 5620N a localității B., nr. top.1582/2/3 cad.678 și repunerea părților în situația anterioară;
în subsidiar să se pronunțe rezoluțiunea acestui contract care dă naștere obligației de restituire a prestațiilor contractuale executate, repunând părțile în situația anterioară încheierii actului, iar în caz de lipsa de culpă, să se constate împlinirea condiției rezolutorii sub care a fost contractat antecontractul de vânzare-cumpărare nr. 306/20.02.2008 la B. Sărbu V., dreptul restituirii sumei reprezentând avans de preț, rezultând în acest caz de la lege și din faptul îndeplinirii condiției rezolutorii (f. 3,45 dosar).
1.2.În expunerea situației de fapt, reclamantul a învederat împrejurarea că prin actul a cărui rezoluțiune se solicită a fi constatată, pârâta, promitent vânzător, s-a obligat ca până la data de 31.10.2008 să radieze din cartea funciară procesele notate care grevau imobilul, să efectueze dezmembrarea din corpul funciar cu nr. top inițial 1582/2/3, cad.687, suprafața de 34.000 mp pe care urma să o vândă reclamantului – promitent cumpărător. Reclamantul apreciază că stipulându-se un termen limită în vederea executării obligației, respectiv data de 31.10.2008, această obligație asumată de pârâtă este una de rezultat și nu de mijloace, iar dreptul ce urma a fi transmis, potrivit antecontractului urma să fie pur și simplu, neafectat de modalități. Cum pârâta nu și-a executat această obligație, s-a încercat soluționarea diferendumului ivit pe cale amiabilă, încheindu-se un proces-verbal de conciliere prin care acestea au convenit asupra modalităților de executare a clauzei penale referitoare la arvună într-una dintre următoarele modalități: executarea propriu-zisă a arvunei, darea în plată în contul arvunei a unui teren învecinat cu cel vizat în antecontract sau darea în plată în contul arvunei a unui alt teren. Deși după încheierea acestui acord părțile au mai purtat discuții, prin care pârâta și-a manifestat disponibilitatea de a soluționa într-una din cele trei modalități convenite executarea efectivă a obligației asumate prin antecontract, respectiv aceea de a strămuta proprietatea unui teren în suprafața de 34.000 mp (fie din corpul de proprietate înscris în CF 5620/N a localității B. sub nr. top 1582/2/2/3 nr. cadastral 687, fie dintr-un alt corp de proprietate ) nici până în prezent aceasta obligație nu a fost îndeplinită. Cum în antecontract nu s-au stipulat clauze referitoare la rezoluțiunea convențională, instanța urmează a constata îndeplinirea condițiilor art. 1020 și a dispune rezoluțiune acestui act, cu consecința repunerii a părților în situația anterioară Se arată că obligația asumată de pârâtă prin antecontract este una condițională, iar condiția se consideră ca neîndeplinită, dacă timpul a expirat, fără ca evenimentul să se întâmple. Efectul îndeplinirii condiției rezolutorii în termenul prevăzut, obligând-ul pe creditor (în speță pe pârâtă) a restitui ceea cea a primit. Dacă nu s-ar decide în acest sens, patrimoniul pârâtei ar comporta o mărire fără just temei, în detrimentul patrimoniului reclamantului, care a fost de bună credință și și-a îndeplinit obligația asumată prin antecontract.
În privința excepției prescripției dreptului material la acțiune, excepție invocată de pârâtă prin întâmpinare, reclamantul a solicitat respingerea ca neântemeiată, în cazul dat fiind incidente disp.art. 204 din Legea 71/2011 care prevăd că dispozițiile art. 2.539 alin.2 teza a II-a din Codul civil se aplică și în cazul cererii de chemare în judecată sau arbitrare introduse după . Codului civil, ceea ce însemnă că potrivit voinței legiuitorului termenul de prescripție s-a întrerupt, reclamantul introducând o nouă cerere de chemare în judecată în termen de 6 luni de la data când hotărârea de respingere a primei acțiuni a rămas definitivă, singura condiție ce mai trebuie să opereze fiind dată de admiterea noii cereri de chemare în judecată.
1.3.Pârâta, cu respectarea art. 115 C.pr.civ., a formulat întâmpinare (f.15 ).prin care a invocat excepția prescripției dreptului la acțiune al reclamantului în ceea ce privește capetele de cerere având ca obiect rezoluțiunea antecontractului de vânzare-cumpărare cu consecința repunerii părților în situația anterioară și a obligării pârâtei la restituirea sumei de 29.299 Euro reprezentând avansul prețului convenit în privința bunului ce a făcut obiectul promisiunii bilaterale de vânzare-cumpărare. În privința capetelor de cerere 3și 4 s-a solicitat respingerea acestora ca inadmisibile .
Se arată că obligația asumată de pârâtă trebuia îndeplinită cel mai târziu până la data de 31.10.2008, de la această dată începând a curge termenul de prescripție de drept comun, de 3 ani, iar acțiunea a fost promovată la data de 20.11.2012, deci după împlinirea acestui termen. S-a mai învederat împrejurarea că în anul 2010 reclamantul a mai promovat o acțiune împotriva pârâtei având ca obiect pretenții, prin care solicita ca pârâta să fie obligată la plata sumei de 52.600 Euro reprezentând clauza penală de arvună, demersul judiciar fiind soluționat în sensul respingerii acțiunii ( Decizia nr. 1829/R/10.10.2012 pronunțată de Curtea de Apel B. în dosar nr._/197/2010), ori pentru a produce efectul întreruptiv al prescripției dreptului la acțiune, reglementat de art. 16 alin.1 lit.b din Decretul 167/1958, se impunea ca cererea de chemare în judecată să fi fost admisă. Se arată că procesul-verbal de conciliere nu poate reprezenta o cauză de întrerupere a cursului prescripției, întrucât nu echivalează cu recunoaștere a pârâtei a propriei culpe în neexecutarea obligației asumate, în neexecutarea contractului, prin acest act pârâta nu și-a asumat obligația de plată a sumei stabilite în antecontract cu titlu de arvună.
Se arată că nu sunt îndeplinite condițiile rezoluțiunii judiciare, neexistând vreo culpă a pârâtei în neexecutarea obligației asumate, chestiune ce a fost tranșată cu putere relativă de lucru judecat prin hotărârea pronunțată de curtea de apel.
În privința petitului 2 al acțiunii introductive de instanță, prin care se solicită propriu-zis constatarea unei situații de fapt, pârâta consideră că acest capăt de cerere trebuie respind ca inadmisibil din perspectiva art. 111 C.pr.civ., după cum inadmisibilă este și promovarea unei acțiuni întemeiate pe principiul îmbogățirii fără justă cauză, atâta timp cât izvorul obligației derivă dintr-un act juridic., acțiunea din contract excluzând de plano și ipso facto acțiunea întemeiată pe faptul juridic licit al îmbogățirii fără justă cauză.
1.4.1.Timbraj: cererea de chemare în judecată a fost timbrată cu taxa judiciară de timbru la valoarea câtimii în lei a obiectului pretenției precizată de reclamant, respectiv taxa judiciară de timbru în cuantum de 4.322,44 lei(conform art. 2 alin.1 lit.f din Legea 146/1997) și timbru judiciar în valoare mobilă de 5 lei (conform art. 3 alin.2 din OG 32/1995).
1.4.2. Excepția prescripției dreptului la acțiune a fost unită în condițiile art. 137 cu fondul cauzei.
1.4.3. Probatoriu încuviințat și administrat: înscrisurile depuse de părți
1.4.4. Alte aspecte: deși s-a comunicat pârâtei acțiunea precizatoare, aceasta nu a mai formulat întâmpinare. De altfel prin precizările făcute nu s-au invocat aspecte de fapt sau de drept complementare sau diferite de cele arătate prin acțiunea introductivă, ci doar s-a aprofundat argumentația juridică.
Dezbaterile asupra fondului au avut loc inițial la termenul de judecată din data de 12.09.2013, când constatându-se cu ocazia deliberării că procedura de citare cu pârâta nu a fost legal îndeplinită (citarea făcându-se la adresa sediului social ci nu la sediul procesual ales) în temeiul art. 151 C.pr.civ., instanța dispus repunerea pe rol a cauzei și acordarea unui nou termen de judecată la data de 07.11.2013, pentru când nu s-a îndeplinit procedura de citare cu pârâta, instanța acordând un nou termen de judecată pentru data de 05.12.2013.
II. Starea de fapt reținută de instanță în baza probatoriului administrat:
La data de 20.02.2008, părțile litigante au încheiat antecontractul de vânzare-cumpărare autentificat prin încheierea de autentificare nr. 306 de B. S. V.( f. 6,7), pârâta, în calitate de promitent vânzător, asumându-și obligația ca până cel târziu la data de 31.X.2008 să obțină radierea din cartea funciară a notărilor de proces înscrise cu act_, conexat cu act 632 conexat cu act_/2006 cf sub B+12, precum și să obțină documentația de dezmembrare și intabulare în cartea funciară a acesteia și să încheie cu promitentul cumpărător contract de vânzare cumpărare în formă autentică prin care să vândă acestuia întregul de drept de proprietate asupra terenului în suprafață de 34.000 mp, rezultat în urma dezmembrării terenului situat în extravilanul comunei B., județul B., înscris în cartea funciară nr. 5620/N a localității B., sub nr. top 1582/2/3, nr. cadastral 687, compus din teren arabil în suprafață de 50.000,00 mp, identificat sub A+1, ce l-a dobândit cu titlu de drept cumpărare – act_ conexat cu act 5448/2006 cf, conform celor de sub B+1”.
La împlinirea termenului promitenta vânzătoare nu a fost în măsură a-și îndeplini nici una dintre obligațiile asumate ( radiere notări, întocmire documentație de dezmembrare și încheierea vânzării proiectate).
Ca urmare a notificării primite, reclamantul și pârâta, prin reprezentantul desemnat, au încheiat procesul verbal de conciliere. Potrivit celor consemnate în acest act instanța reține:
- că la momentul întrevederii pârâta nu avea cunoștință despre situația juridică a bunului ce făcea obiectul promisiunii bilaterale de vânzare-cumpărare, respectiv dacă acesta mai este afectat de sarcini solicitând din partea reclamantului o păsuire de două săptămâni pentru a se edifica asupra acestui bun;
- s-au obligat ca în acest interval să prezinte situația juridică a imobilului reclamantului urmând a se negocia următoarele posibilități de rezolvare a conflictului ( deci de transformare a obligațiilor asumate ) și anume: recunoșteau dreptul reclamantului de a da eficiență clauzei penale stipulate în antecontract în favoarea promitentului cumpărător obligându-se a-i plăti acestuia suma de 52.600 Euro ( dublul sumei achitate de promitentul cumpărător la momentul încheierii antecontractului cu titlu de arvună; se conferea reclamantului posibilitatea de a primi ( deci de a cumpăra) de la pârâtă un teren în valoare de 52.600 Euro aflat în vecinătatea bunului imobil inițial contractat, ținându-se seama de prețurile practicate pentru bunuri similare pe piața imobiliară sau se va oferi spre vânzare un alt teren, la același preț de 52.600 Euro, aflat într-o altă locație decât în vecinătatea imobilului ce s-a obligat a-i fi vândut .
Deși s-a împlinit termenul de două săptămâni prin care pârâta s-a obligat practic a-i propune reclamantului una dintre cele 2 modalități de transformare a obligațiilor inițial asumate ( și deci a se încheia un contract de novație obiectivă), instanța reține că nici până la momentul desfășurării prezentei judecăți pârâta nu a prezentat promitentului cumpărător una dintre cele două oferte prezentate și care au fost agreate deopotrivă de către reclamant, prin însăși procesul-verbal de conciliere. Analiza dreptului reclamantului de a solicita și obține obligarea pârâtei la plata dublului arvunei a făcut obiectul unei cercetări judecătorești distincte finalizate printr-o hotărâre intrate în autoritatea lucrului judecat.
Astfel, reclamantul, a promovat o acțiune în pretenții, prin care solicita ca instanța să dispună obligarea pârâtei la plata sumei de 52.600 euro reprezentând contravaloarea clauzei de arvună stipulată în antecontract. Prin sentința civilă nr. 7076/10.06.2011 s-a admis cererea reclamantului, Tribunalul B. a schimbat în tot această hotărâre, în sensul respingerii cererii deduse judecății, iar Curtea de Apel, prin Decizia civilă nr. 1829/R/10.10.2012 a păstrat, cu opinia separată a d-nei judecător C. Ș., soluția pronunțată de Tribunalul B. în dosarul nr._/197/2010.
Văzând că nici vânzarea proiectată nu poate avea loc și nici încheierea unui contract de novație prin schimbarea obiectului antecontractului de vânzare-cumpărare reclamantul a promovat prezenta acțiune.
Înainte de expunerea considerentelor de drept, instanța apreciază că se impune a fi clarificate două aspecte, care pot avea consecințe juridice asupra soluției ce urmează a se da în prezentul proces și anume:
1). Decizia nr. 1829/R/10.10.2012 pronunțată de Curtea de Apel B. în dosar nr._/197/2010, nu are valoare de lucru judecat față de obiectul și cauza prezentului litigii ;
2), instanța investită cu soluționarea prezentei acțiuni, dată fiind că procedura judiciară este reglementată de vechiul cod de procedură civilă nu este ținută de considerentele deciziei anterior enunțate, acestea nedobândind putere de lucru judecat relativă.
- CONSIDERENTE DE D.
Stabilirea normei de drept aplicabile: În soluționarea cererii instanța va avea în vedere disp.art. 6 NCC și regula potrivit căreia tempus regit actum consacrată în mod explicit de art. 3 din Legea 71/2011 .
3.1.Asupra excepției prescripției dreptului la acțiune :
Pentru a aprecia asupra excepției, instanța consideră că trebuie să analizeze natura juridică și efectele pe care le-a generat procesul verbal de conciliere încheiat la data de 15.01.2010 . Potrivit art. 977 C.civ. interpretarea contractului se face după intenția comună a părților, iar nu după sensul literar al termenilor, iar conform art, 978 C.civ., când o clauză este primitoare de două înțelesuri aceasta se interpretează în înțelesul ce poate avea un efect, iar nu în acela ce n-ar putea produce nici unul.
Coroborând aceste reguli de interpretare cu cea stabilită în art. 982 C.civ. care statuează principiul potrivit cu care clauzele convențiilor se interpretează unele prin altele, dându-se fiecăreia înțelesul ce rezultă din întregul act, dar și regula specială instituită în materia vânzării statuată prin art. 1312 C.civ. ( care conține o regulă specială derogatorie de la art. 983 C.civ. in dubio contra stipulantem (în materia vânzării nu numai clauzele privitoare la propriile obligații, dar și cele referitoare la obligațiile vânzătorului se interpretează în favoarea cumpărătorului), instanța consideră că prin încheierea procesului verbal de conciliere, pârâta a recunoscut dreptul reclamantului (promitent cumpărător) născut ca urmare a încheierii antecontractul de vânzare-cumpărare autentificat prin încheierea de autentificare nr. 306 de B. S. V.; antecontractul dând naștere în beneficiul părților la un veritabil drept de creanță, pârâta fiind obligată ( obligație de a face) față de reclamant să vândă în viitor un anumit bun, beneficiarul promisiunii având facultatea de a opta în sensul de a-l cumpăra sau nu. În speța de față, prin semnarea acestui proces verbal pârâta a recunoscut practic dreptul de creanță născut în patrimoniul reclamantului, asumându-și practic o nouă obligație față de acesta, respectiv de a da o sumă de bani sau de a-i face o ofertă reală de vânzare a unui alt bun pentru a putea interveni o novație obiectivă a antecontractului de vânzare-cumpărare încheiat între părți, autentificat sub nr. 306/20.02.2008 la B. Sărbu V.. În cazul speței dreptul reclamantului născut în baza acestui act juridic s-a contractat sub condiție suspensivă, prescripția începând a curge, potrivit art. 7 alin.3 din Decretul nr. 167/1958 privitor la prescripția extinctivă, de la data când s-a împlinit condiția sau a expirat termenul (dacă pentru reclamant creditor al obligației condiția apare ca fiind suspensivă, pentru pârâtă, debitor al obligației, condiția este rezolutorie). Prin urmare acest drept la acțiune a început a curge la data convenită prin antecontract respectiv 31.10.2008. Înăuntr-ul termenului de prescripție de 3 ani, debitorul obligației, pârâta, încheie procesul verbal de conciliere, act prin care în mod indubitabil aceasta recunoaște dreptul reclamantului, conferit prin antecontract, în componența acestui drept de creanță fiind incluse dreptul reclamantului de a cere executarea silită a obligației asumate de pârâtă prin antecontract sau dreptul la daune interese potrivit obligațiilor de a face (art. 1075 C.civ.). În concluzie, instanța apreciază că procesul verbal din data de 15.01.2010 reprezintă un veritabil act prin care debitorul obligației neexecutate recunoaște dreptul a cărui acțiune se prescrie, o recunoaștere făcută în mod direct de cel în folosul căruia curge prescripția, fiind incidente disp.art. 16 alin.1 lit.a din Decretul 167/1958, întreruperea prescripției conducând la modificarea cursului acesteia, care constă în înlăturarea prescripției scurse înainte de apariția cauzei interuptive și începerea unei alte prescripții extinctive. Potrivit acestui raționament instanța conchide că urmare a acestui act, începând cu data de 15.01.2010 a început a curge o nouă prescripție. Reținând că acțiunea a fost înregistrată pe rolul Judecătoriei B. la data de 2011.2012, instanța apreciază că dreptul la acțiune a fost exercitat înăuntrul termenului de 3 ani prevăzut de art. 3 alin.2 din Decretul 167/1958.
Chiar dacă s-ar aprecia în sens contrar, instanța împărtășește apărările reclamantului cu privire la incidența și aplicabilitatea art. 204 din Legea 71/2011 și deci implicit a dispozițiilor cuprinse în art. 2.539 alin.2 teza a II-a din Codul civil.
Pentru aceste considerente instanța va respinge excepția invocată de pârâtă ca neântemeiată.
3.2. Asupra fondului cauzei :
Este evident că nu poate fi în discuție caducitatea unei oferte, deoarece oferta de a contracta a fost acceptată, deci ne aflăm în situația unui act juridic bilateral, a unui antecontract.
De asemenea, este indubitabil că obligațiile asumate de pârâtă prin antecontract ( de a obținere radierea sarcinilor ce grevau imobilul, de întocmi documentația de dezmembrare și respectiv de a transmite dreptul de proprietate în privința unui bun imobil individual determinat) reprezintă fără doar și poate o obligație de rezultat, afectată de o condiție rezolutorie ( din perspectiva pârâtei) și suspensivă (din perspectiva reclamantului), căci condiția este un eveniment viitor și nesigur ca realizare de care depinde existența (nașterea ori desființarea) actului juridic. În cazul speței condiția suspensivă pentru reclamant nu s-a realizat, efectul care se produce fiind următorul: părțile se regăsesc în situația în care ar fi fost dacă n-ar încheiat acel act, adică actul nu se naște cu caracter definitiv, una dintre consecințe fiind aceea că prestațiile executate trebuie restituite.
Condiția rezolutorie pentru pârâtă - evenimente conditione: efectul care se produce este acela al desființării retroactive a actului și în consecință înstrăinătorul promitent este dator a restitui arvuna (parte din prețul convenit).
Problema care se pune în prezenta cauză este aceea că actul în discuție se cere a fi desființat, iar rezoluțiunea apare ca o consecință firească a neeândeplinirii obligației cauzale mixte din partea pârâtei promitent vânzător, care nu a demonstrat ca a făcut diligențe minime pentru îndeplinirea obligațiilor asumate. În convenție părțile nu au înserat pacte comisorii astfel încât potrivit art. 1021 C.civ. rezoluțiunea nu operează de drept, partea îndreptățită trebuind să se adreseze instanței judecătorești cu o acțiune în rezoluțiune. În speța, instanța apreciază că sunt îndeplinite condițiile rezoluțiunii judiciare - pârâta nu și-a executat nici una dintre cele trei obligații asumate prin antecontract și nici una dintre obligațiile asumate prin procesul verbal de conciliere din data de 15.01.2010, iar culpa este evidentă deoarece parte din obligațiile asumate nu erau condiționale în îndeplinirea lor de un eveniment exterior sau de voința altor persoane, instanța apreciind că neexecutarea obligațiilor asumate este imputabilă pârâtei, care a fost pusă în întărziere.
Ca urmare a acestor considerente, instanța va admite cererea de chemare în judecată urmând a dispune în sensul celor ce urmează.
Față de soluția dată cererii de chemare în judecată instanța apreciază că sunt incidente și disp.art. 274 C.pr.civ., obligând-o pe pârâtă să plătească reclamantului suma de 4.327,44 lei, cu titlu de cheltuieli de judecată – reprezentând taxe judiciare.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Respinge excepția prescripției dreptului material la acțiune al reclamantului, invocată de pârâtă, ca neântemeiată.
Admite în parte acțiunea civilă formulată și precizată de reclamantul R. I., domiciliat în comuna S. ., jud. B. îndreptată împotriva pârâtei . SRL înmatriculată sun nr. J_, CUI_, cu sediul social în București ., demisol . și sediul procesual ales în vederea comunicării actelor de procedură la sediul profesional al Cabinetului de avocat D. S. situat în B. .. 66, ., jud. B. în sensul că:
Dispune rezoluțiunea Antecontractului de vânzare-cumpărare încheiat între părți, autentificat sub nr. 306/20.02.2008 la B. Sărbu V. cu consecința repunerii părților în situația anterioară sens în care:
Obligă pe pârâtă . SRL să restituie reclamantului R. I. suma de 29.299 Euro reprezentând avansul prețului convenit în privința bunului ce forma obiectul antecontractului și dobândă legală aferentă acestei sume, curse de la data formulării cererii de chemare în judecată, respectiv 20.11.2012.
Obligă pe pârâtă să plătească reclamantului suma de 4.327,44 lei, cu titlu de cheltuieli de judecată – reprezentând taxe judiciare.
Cu recurs în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică, azi 05.12.2013.
PREȘEDINTE GREFIER
C. – D. T. C. BURGUȘ
Red. CDT/20.03.2014
C.B. 17 Decembrie 2013
- 4 exempl.
| ← Contestaţie la executare. Sentința nr. 16/2013. Judecătoria... | Evacuare. Sentința nr. 20/2013. Judecătoria BRAŞOV → |
|---|
