Pretenţii. Sentința nr. 3108/2013. Judecătoria BRAŞOV
| Comentarii |
|
Sentința nr. 3108/2013 pronunțată de Judecătoria BRAŞOV la data de 20-02-2013 în dosarul nr. 8178/197/2012
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA B.
DOSAR CIVIL NR._
SENTINȚA CIVILĂ NR. 3108
Ședința publică din data de 20.02.2013
PREȘEDINTE C. G. Judecător
GREFIER L. S.
Pentru astăzi fiind amânată pronunțarea cauzei civile de față, care s-a dezbătut în fond in ședința publică din 06.02.2013 când instanța a rămas în pronunțare conform celor consemnate în încheierea de ședință din acea zi, încheiere ce face parte integrantă din prezenta sentință, iar instanța având nevoie de timp pentru deliberare, a amânat pronunțarea pentru data de 13.02.2013 și apoi pentru azi, 20.02.2013.
La apelul nominal făcut in ședință publică, la pronunțare se constată lipsa părților.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, după care:
Instanța, în urma deliberării a pronunțat hotărârea de mai jos.
JUDECĂTORIA
Constata ca pe rolul instanței a fost înregistrata, la 04.04.2012, cererea reclamantului I. Nicușor prin care solicită obligarea pârâtului T. B. la restituirea sumei de 200 lei și a sumei de 200 euro reprezentând garanție plătită pentru contractul de închiriere nr._.
În motivarea cererii sale reclamantul arată că a încheiat cu pârâtul contractul de închiriere nr._, în baza căruia a achitat la începerea contractului o garanție de 200 lei și 200 euro. Contractul a fost reziliat înainte de termen prin acordul părților, reclamantul a fost obligat în temeiul unei hotărâri judecătorești să achite pârâtului o restanță de 2 luni la chirie, cheltuieli de întreținere și despăgubiri, dar la stabilirea acestor obligații nu s-a ținut cont că și pârâtul avea de restituit reclamantului garanția plătită acestuia.
Întrucât în prezent reclamantul achită prin poprire sumele la care a fost obligat față de pârât, solicită ca și pârâtul să îi restituie acestuia garanția, în temeiul art. 39 din OUG 40/1999
În probațiune reclamantul a depus înscrisuri, respectiv copii ale unei foi de vărsământ și ale unei chitanțe, precum și a sentinței civile nr. 3076/21.03.2011 a Judecătoriei B..
Pârâtul T. a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea cererii reclamantului motivat de faptul că reclamantul nu și-a îndeplinit obligațiile contractuale, fapt constatat prin sentința judecătorească prezentată de chiar reclamant, situație ce face ca obligația pârâtului de restituire a garanției, garanție apreciată de acesta ca fiind de bună execuție, să nu mai subziste, datorită conduitei culpabile a reclamantului, care nu și-a respectat obligațiile contractuale.
Pârâtul a formulat de asemenea și cerere reconvențională solicitând obligarea reclamantului la plata sumei de 1512 lei reprezentând penalități contractuale calculate pe perioada 12.07._11 la sumele reprezentând chirie datorate de reclamant pentru lunile aprilie și mai 2010, și neachitate de acesta voluntar, fapt ce a necesitat inițierea unei acțiuni judiciare pentru recuperarea lor, finalizată prin sentința civilă nr. 3076/21.03.2011 a Judecătoriei B..
Cererea reconvențională a fost motivată pe faptul că penalitățile solicitate de reclamant au fost convenite contractual de părți prin contractul de închiriere, în cuantum de 0,5%/zi de întârziere, în ipoteza neachitării la termen a chiriei convenite, termenul de plată fiind prima zi a lunii pentru luna în curs, iar pentru lunile aprilie și mai 2010 reclamantul nu a achitat chiria, fiind obligat la plata acesteia prin sentința amintită anterior, sentință prin care pârâtul nu a solicitat și penalitățile datorate de reclamant.
În probațiune pârâtul a depus înscrisuri, respectiv contract de închiriere, notă de calcul penalități.
Analizând actele și lucrările dosarului instanța constată că între părți s-a derulat contractul de închiriere înregistrat la AFP B. sub nr._/04.04.2009, reclamantul în calitate de chiriaș iar pârâtul în calitate de locator, contract reziliat de părți la data de 08.06.2010.
Potrivit contractului chiria lunară a fost stabilită la 600 lei, urmând a fi plătită în prima zi a lunii pentru luna în curs. Tot prin contract s-a stabilit ca plata cu întârziere a chiriei să atragă aplicarea de penalități în sarcina chiriașului, în cuantum de 0,5%/zi, iar la încetarea contractului chiriașul are obligația de a preda spațiul în stare perfectă de funcționare, împreună cu inventarul primit.
I.În contract nu este prevăzută nici o dispoziție cu privire la garanția lăsată de chiriaș în mâna locatorului, dar reclamantul a prezentat instanței copii ale unei foi de vărsământ pentru suma de 200 lei virată în contul numitei I. D. și ale unui proces verbal în care se consemnează că reclamantul a achitat aceleeași I. D. suma de 200 euro reprezentând garanție pentru imobilul închiriat prin contractul de închiriere nr._/04.04.2009, semnat de reclamant și de I. D. în calitate de mandatar al pârâtului.
Pârâtul nu contestă natura acestor plăți, ci contestă dreptul reclamantului de a i se restitui sumele solicitate, întrucât, opinează pârâtul, garanția achitată de reclamant este o garanție de bună execuție a contractului, la care reclamantul nu ar avea dreptul dacă nu și-ar executa culpabil contractul, cum de altfel s-a și întâmplat, reclamantul neachitându-și obligațiile de plată contractuale, reprezentate de chirie și cheltuieli de întreținere pentru spațiul închiriat, și nepredând inventarul complet al locuinței, situație constatată și reținută prin sentința civilă nr. 3076/21.03.2011 a Judecătoriei B..
Dar instanța observă că natura garanției în cazul contractului de închiriere a locuinței este reglementată de lege, care stabilește prin ar.t 37 și următoarele din OUG 40/1999 modalitatea în care această garanție se constituie, scopul ei și modalitatea de restituire.
Această garanție este afectată doar pentru garantarea executării obligațiilor locative ale chiriașului, iar proprietarul are obligația de a o restitui chiriașului în termen de 3 luni de la predarea de către chiriaș a cheilor sub rezerva reținerii sumelor datorate proprietarului pentru:
a) reparația sau înlocuirea obiectelor sanitare, precum și pentru lucrările de construcții care sunt în sarcina chiriașului;
b) întreținerea curentă și reparațiile lunare la elementele de folosință comună care sunt în sarcina chiriașului;
c) alte servicii realizate în folosul chiriașului, de care acesta a beneficiat pe perioada existenței contractului de închiriere și pe care nu le-a achitat. ( art. 40 din OUG 40/1999)
Pârâtul nu a dovedit existența uneia dintre situațiile enumerate de textul de lege, care să nu fi fost deja acoperită prin sentința civilă nr. 3076/21.03.2011 a Judecătoriei B. care constituie titlu de creanță ce poate fi valorificat separat prin punerea în executare.
În consecință nu poate opune nici un argument care l-ar scuti pe acesta de a restitui garanția constituită de reclamant pentru contractul de închiriere încheiat între părți și reziliat la data de 08.06.2010, astfel că pârâtul are obligația de a restitui la rândul său reclamantului garanția despre care s-a făcut vorbire, respectiv suma de 200 lei și echivalentul în lei al sumei de 200 euro – total 1077 lei, în temeiul art. 39 alin 1 din OUG 40/1999, motiv pentru care cererea reclamantului va fi admisă.
II.Cererea reconvențională formulată de pârât este întemeiată pe dispoziția contractuală cuprinsă la pct. II din contractul de închiriere nr._/04.04.2009, dispoziție care potrivit art. 969 alin 1 cod civil ( 1864) are putere de lege între părți.
Instanța constată că în cauză, clauza aplicării de penalități în cuantum de 0,5 % la sumele datorate cu titlu de chirie de către reclamant, și neachitate la scadență, a devenit activă prin neîndeplinirea de către reclamant a obligației de a achita la termen chiria datorată pentru lunile aprilie și mai 2010, fapt constatat deja prin sentința civilă nr. 3076/21.03.2011 a Judecătoriei B..
Acesta este argumentul pentru care reclamantul va fi obligat față de pârât la plata majorărilor asumate de reclamant prin contract, perioada pentru care pârâtul solicită aceste majorări fiind cea cuprinsă între data chemării pârâtului în judecată pentru plata chiriei - 12.07.2010, și data pronunțării hotărârii prin care reclamantul a fost obligat de instanță la plata chiriei restante – 21.03.2011, cu observarea faptului că în acel proces pârâtul-reclamant reconvențional nu a solicitat și plata acestor majorări, care au natura unei obligații accesorii chiriei dar distinctă de aceasta, fapt care permite solicitarea separată a acestor sume.
În consecință instanța va admite cererea reconvențională formulată de pârât, obligându-l pe reclamant la plata sumei de 1512 lei reprezentând majorări contractuale datorate în temeiul contractului de închiriere nr._/04.04.2009 pentru neplata către pârât, la termen, a chiriei aferente lunilor aprilie și mai 2010.
- Instanța, observând că prin soluționarea procesului ambele părți dobândesc titluri de creanță privind obligații bănești, întrucât potrivit art. 1144 Cod Civil ( 1864) compensarea datoriilor reciproce operează de drept, va compensa cele două creanțe determinate prin prezenta hotărâre, urmând ca în urma compensării să se achite doar diferența rezultată din concurența celor două creanțe, respectiv reclamantul va achita pârâtului suma de 435 lei ( 1512 – 1077)
În temeiul art. 274 cod civil, întrucât ambele acțiuni au fost admise, instanța va compensa între părți cheltuielile de judecată reprezentate de taxele de timbru achitate de acestea, urmând ca reclamantul să mai achite pârâtului suma de 42,5 lei reprezentând cheltuieli judiciare ( 135 lei achitați de pârât – 92,5 lei achitați de reclamant)
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Admite acțiunea formulată de I. Nicușor, domiciliat în B., ., ., jud. B. în contradictoriu cu T. B., domiciliat în B., ., ., .
Obligă pe T. B. să restituie reclamantului suma de 1077 lei reprezentând garanție contractuală.
Admite cererea reconvențională formulată de T. B. în contradictoriu cu I. Nicușor.
Obligă pe I. Nicușor să plătească lui T. B. suma de 1512 lei reprezentând majorări contractuale pentru neachitarea la termen a chiriei pentru lunile aprilie și mai 2010.
Compensează cele două creanțe, urmând ca intre părți să se achite doar diferența de 435 lei ce o va plăti I. Nicușor lui T. B..
Obligă pe I. Nicușor să achite lui T. B. 42,5 lei cheltuieli de judecată.
Cu recurs în 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședința publică din 20.02.2013.
PREȘEDINTE GREFIER
C. G. L. S.
RED. 27.02.13
TH.RED.7.03.13
| ← Plângere împotriva încheierii de carte funciară. Legea... | Acţiune în constatare. Sentința nr. 5973/2013. Judecătoria BRAŞOV → |
|---|
