Situaţie juridică minor. Sentința nr. 5014/2013. Judecătoria BRAŞOV
| Comentarii |
|
Sentința nr. 5014/2013 pronunțată de Judecătoria BRAŞOV la data de 22-03-2013 în dosarul nr. 5937/197/2013
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA B.
DOSAR NR._
SENTINȚA CIVILĂ NR.5014
Ședința publică din data de 22.03.2013
Instanța constituită din:
Președinte: R. L.
Grefier: D. C.
Pentru astăzi fiind amânată pronunțarea in cauza civila de fata, care s-a dezbătut in fond in ședința publică din data de 15.03.2013, când dezbaterile au fost consemnate in încheierea de ședință din acea zi, care face parte integranta din prezenta, iar instanța din lipsa de timp pentru deliberare a amânat pronunțarea pentru data de 22.03.2013.
INSTANȚA
Deliberând asupra cauzei civile de față, instanța constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul acestei instanțe la data de 25.02.2013 sub nr._ reclamanta A. P. a solicitat în contradictoriu cu pârâta Direcția Generală de Asistență Socială și Protecția Copilului B. încuviințarea deplăsării minorei C. R. în Italia, pe o perioadă nedeterminată, pentru continuarea studiilor și pregătirea în vederea unor intervenții chirurgicale oftalmologice și încredințarea acesteia numitei A. S. Puliga, în calitate de familie gazdă menționând în final să se dispună plasamentul familial al minorei C. R. la medicul italian.
În motivare a arătat că minora este un copil abandonat de la naștere, este diagnosticată cu hipermetropie oculară bilaterală, a fost dusă în Italia la Clinica Universitară din Pisa și la alte două cabinete oftalmologice private pentru consultații de specialitate, stabilirea diagnosticului, tratamente, intervenții chirurgicale. A arătat că minora s-a atașat de medicul italian care a fost impresionată de problemele acesteia. Totodată a precizat că a semnat un acord cu medicul italian conform căruia, amândouă se implică și se responsabilizează în creșterea, educarea și asigurarea serviciilor medicale necesare menținerii vederii copilului.
Cererea nu a fost motivată în drept.
În dovedire au fost depuse înscrisuri.
La data de 28.02.2013 reclamanta a depus la dosar precizări arătând că temeiul de drept al cererii sale îl reprezintă art. 94 alin.1 lit.a C., art. 14 alin.1 din Legea nr. 272/2004, art. 5 ș i art. 8 din Legea 87/2007 privind ratificarea Convenției Europene asupra relațiilor personale care privesc copiii, adoptată la Strasbourg atașând și practică judiciară.
Prin întâmpinarea depusă la f.86-88 pârâta Direcția Generală de Asistență Socială și Protecția Copilului B. a solicitat admiterea excepției necompetenței materiale a Judecătoriei B. și declinarea competenței de judecare a cauzei în favoarea Tribunalului pentru Minori și Familie B.. Pe fondul cauzei a solicitat respingerea cererii ca inadmisibilă întrucât persoana la care se solicită instituirea măsurii de protecție nu îndeplinește condițiile legale având în vedere domiciliul acesteia în Italia.
La data de 01.03.2013 a fost introdus în cauză și pârâtul C. Județean B. care nu a formulat întâmpinare.
La termenul din data de 15.03.2013 instanța a invocat din oficiu excepția necompetenței materiale.
Analizând cu prioritate, în baza art. 137 alin .1 Cod procedură civilă, excepția necompetenței materiale a instanței, reține următoarele:
Asfel cum rezultă din decizia civilă nr .1796/R pronunțată la data de 09.10.2012 de Curtea de Apel B. în dosarul nr._ față de minora C. R. s-a dispus măsura de protecție specială a plasamentului la reclamanta P. A., exercitarea drepturilor și obligațiilor părintești fiind realizată de C. Județean B..
Prin cererea formulată în prezenta cauză reclamanta a solicitat să se dispună deplasarea minorei în Italia pe o perioadă nedeterminată și încredințarea acesteia numitei A. S. Puliga, în calitate de familie gazdă. O astfel de măsură însă produce efecte și asupra situației juridice a minorei în privința căreia s-a dispus o măsură specială de protecție.
Având în vedere situația juridică specială a minorei din prezenta cauză instanța reține că devin incidente disp.art. 124 din Legea nr. 272/2004 potrivit căruia (1) Cauzele prevăzute de prezenta lege privind stabilirea măsurilor de protecție specială sunt de competența tribunalului de la domiciliul copilului.
Fiind vorba în cauză de un minor în privința căruia s-a dispus măsura specială a plasamentului toate măsurile care îl privesc se monitorizează de instanța care a dispus această măsură și nu de instanța de tutelă și de familie.
Prin urmare, avându-se în vedere caracterul absolut al competenței materiale, instanța apreciază ca întemeiată excepția de necompetență materială a Judecatoriei B. în solutionarea prezentei cauze, față de dispozițiile art.129 alin.2 pct.2 C.pr.civ raportate la art. 124 din Legea nr. 272/2004, urmând a o admite ca atare.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Admite excepția necompetenței materiale a instanței invocate din oficiu și de către pârâta Direcția Generală de Asistență Socială și Protecția Copilului B. prin întâmpinare.
Declină competența de soluționare a cauzei având ca obiect „situație juridică minor” privind pe reclamanta P. A. cu domiciliul în B., ., . și pârâții Direcția Generală de Asistență Socială și Protecția Copilului B. și C. Județean B. ambii cu sediul în B., .. 6, jud.B., în favoarea Tribunalului pentru Minori și Familie B..
Fără cale de atac.
Pronunțată în ședință publică, azi 22.03.2013.
PREȘEDINTE GREFIER
R. L. D. C.
Red.RL, 04.04.2013/2 ex.
| ← Ordonanţă preşedinţială. Sentința nr. 08/2013. Judecătoria BRAŞOV | Pensie întreţinere. Sentința nr. 31/2013. Judecătoria BRAŞOV → |
|---|
