Ordonanţă preşedinţială. Sentința nr. 08/2013. Judecătoria BRAŞOV
| Comentarii |
|
Sentința nr. 08/2013 pronunțată de Judecătoria BRAŞOV la data de 08-11-2013 în dosarul nr. 17869/197/2013
ROMANIA
JUDECATORIA BRASOV
DOSAR NR._
SENTINȚA CIVILĂ NR._
Ședința publica din 08.11.2013
Președinte - A. R. V.– judecător
Grefier – G.-M. B.
Pentru astăzi fiind amânată pronunțarea în cauza civilă de față, care s-a dezbătut în fond în ședința publică din 07.11.2013, când părțile prezente au pus concluzii conform celor consemnate în încheierea de ședința din acea zi, care face parte integrantă din prezenta sentință, iar instanța, din lipsă de timp pentru deliberare, a amânat pronunțarea pentru data de 08.11.2013.
La apelul nominal făcut în ședință publică se constată lipsa părților.
Procedura îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei după care:
Instanța a pronunțat sentința de mai jos:
JUDECATORIA
Constată că, prin cererea înregistrată sub nr._ reclamanta C. R.-B. a solicitat ca, până la soluționarea dosarului având ca obiect desfacerea căsătoriei încheiată cu pârâtul C. D., să se stabilească domiciliul minorilor C. A. și C. D. Darius, la mamă.
În subsidiar a solicitat să se stabilească un program de legături personale cu minorii, cu cheltuieli de judecată.
În motivarea cererii, reclamanta arată că a locuit împreună cu pârâtul și copii minori în . a fost nevoită să plece de la domiciliul conjugal la data de 08.06.2013, din cauza comportamentului total neadecvat al pârâtului și familiei acestuia față de reclamantă, dată de la care locuiește la părinții săi, în Zărnești.
Arată că, de la acea dată, pârâtul nu i-a permis să îi vadă pe copii, deși a încercat în nenumărate rânduri aceasta. Susține că, până la data la care a fost nevoită să părăsească domiciliul comun, s-a ocupat în permanență de creșterea și educarea minorilor, pârâtul însă nu s-a ocupat niciodată de creșterea și educarea acestora. Arată că pârâtul este violent, foarte irascibil, obișnuiește să consume băuturi alcoolice, de asemenea mama și sora pârâtului obișnuiesc să vorbească urât în fața copiilor și cu aceștia.
Consideră că nu este în interesul minorilor să locuiască împreună cu pârâtul, reclamanta fiind cea care s-a ocupat de creșterea educarea și supravegherea minorilor.
În subsidiar, solicită stabilirea unui program de păstrare a legăturilor personale cu minorii, întrucât pârâtul nu îi permite să îi vadă pe minori și să îi ia la domiciliul său actual, fiind în interesul minorilor să aibă legături personale cu mama.
În drept cererea este întemeiată pe dispozițiile art. 996 și urm. C.pr.civ. art. 400-402 Cod civil.
În probațiune, reclamanta a depus, în copie, certificatele de naștere ale copiilor, certificatul de căsătorie, certificat medico-legal, fișa UPU (f.11-16).
Legal citat, pârâtul a formulat întâmpinare (f.36) prin care a solicitat respingerea cererii, atât cu privire la capătul principal cât și cu privire la petitul subsidiar.
Arată că nu sunt îndeplinite cerințele prevăzute de art. 996 alin.1 Cod procedură civilă, în ceea ce privește urgența, vremelnicia și neprejudecarea fondului.
Arată că minorii locuiesc, de la naștere, în imobilul din C., compus din casă și curte, unde au condiții foarte bune de locuit, de învățătură, de joacă, fiind bine îngrijiți și nu se impune stabilirea domiciliului la reclamantă, aceasta locuind împreună cu părinții și familia fratelui acesteia într-un apartament cu trei camere, nefiind condiții optime pentru minori.
Arată că a părăsit domiciliul conjugal ca urmare a convertirii acesteia la alt cult religios și datorită refuzului său de a face același lucru, nu a bruscat-o, i-a respectat alegerea. Arată că a încercat să o determine pe reclamantă să se întoarcă la domiciliul său, însă aceasta a refuzat, fiind influențată de membrii cultului la care a aderat, iar mediul în care reclamanta dorește să ducă minorii ar contribui în mod negativ la dezvoltarea lor fizică și psihică.
În ceea ce privește programul de vizitare, arată că nu este de acord cu programul propus de reclamantă, întrucât ar fi lipsit de prezența minorilor în fiecare an în luna august, la sărbătorile de C. și de P., iar admiterea programului în forma solicitată de reclamantă ar duce la soluționarea litigiului în fond, ceea ce ar fi contrar dispozițiilor art. 996 alin. 5 Cod procedură civilă.
În probațiune a depus adeverință de la locul de muncă și caracterizare.
În cauză s-a administrat de părți proba cu înscrisuri, s-au efectuat referate de anchetă socială la domiciliul reclamantei (f.28) și pârâtului (f.62), precum și raport psihologic al minorilor și pârâtului (f.64-66), s-a administrat proba cu interogatoriul reclamantei și a fost audiat martorul C. L.-C..
Pârâtul nu s-a prezentat în instanță în vederea administrării probei cu interogatoriu (f. 85).
Cererea a fost legal timbrată cu 20 lei taxă judiciară de timbru.
Analizând probele administrate în cauză, instanța reține următoarele:
Reclamanta și pârâtul s-au căsătorit la data de 17 iulie 2004 (f.11), din căsătorie rezultând minorii C. A. și C. D. Darius (f.12-13).
La data de 02.07.2013 a fost înregistrat pe rolul Judecătoriei B. dosarul nr._/197/2013 având ca obiect divorț (f.68).
Din fișa UPU (f.16) certificatul medico-legal (f.14) și declarația martorei C. L. C., rezultă că, la data de 08.06.2013, reclamanta a suferit leziuni traumatice pentru care a necesitat investigații și îngrijiri medicale, nefiind spitalizată, iar din declarația martorei C. L.-C., rezultă că mama și sora pârâtului ar fi lovit-o și nu pârâtul.
Din interogatoriul luat reclamantei, din declarația martorei și referatele de anchetă socială rezultă că reclamanta a părăsit domiciliul comun după data de 08.06.2013.
După această dată reclamanta a încercat să păstreze legătura cu minorii și au mai avut 2-3 întâlniri ale copiilor cu mama, așa cum rezultă din declarația martorei și raportul psihologic întocmit la solicitarea Autorității Tutelare a Primăriei . și faptul că pârâtul s-a opus ca mama să viziteze copii și să îi ia la domiciliul său. (f.92).
Din referatele de anchetă socială rezultă că în locuința actuală a reclamantei din Zărnești, apartament de 3 camere, locuiesc reclamanta, părinții săi, fratele cumnata și minora acestora (f.33). Pârâtul locuiește în loc. C., într-o locuință compusă din două camere și dependințe, în același imobil locuind și mama și sora acestuia (f.63), instanța reținând că minorii au locuit împreună cu părinții în acest imobil.
Din concluziile raportului psihologic întocmit minorei C. A. (f.65) instanța reține că minora este afectată de discuțiile conflictuale ale părinților, iar plecarea mamei a produs suferință psihică minorei și a afectat în mod negativ relația sa cu reclamanta.
Raportul psihologic privind pe minorul C. D.-Darius arată faptul că minorul este atașat de tată, nu prezintă semne de tensionare și disconfort în prezența tatălui (f.66).
Instanța reține că minorii au rămas în locuința – fost domiciliu conjugal al părinților lor, în îngrijirea tatălui, ajutat de mama și sora sa, după ce mama – reclamantă a plecat din aceasta locuință, în urma neînțelegerilor pe care le-a avut cu pârâtul și familia acestuia.
Din declarația martorei rezultă că mama s-a interesat de minori, a fost la domiciliul pârâtului de câteva ori, i-a telefonat pârâtului, cerându-i să ia legătura cu minoriiînsă pârâtul nu a fost de acord pentru că dorea ca reclamanta să vină la copil doar atunci când acesta îi va permite.
Starea de conflict și tensiune ce există între reclamantă, pe de o parte, și pârât și familia acestuia, pe de altă parte, rezultă din întreg probatoriul administrat în cauză.
Din răspunsurile reclamantei la interogatoriul propus de către pârât rezultă modalitatea în care aceasta a încercat să păstreze legătura cu copii, prin vizitele făcute la locuința acestora și la școală, aspecte confirmate de martoră.
Din înscrisurile depuse, rezultă că reclamanta a contribuit material la creșterea copiilor (f.78).
Potrivit art. 996 alin. 1 Cod procedură civilă, instanța de judecată, stabilind că în favoarea reclamantului există aparența de drept, va putea să ordone măsuri provizorii în cazuri grabnice, pentru păstrarea unui drept care s-ar păgubi prin întârziere, pentru prevenirea unei pagube iminente și care nu s-ar putea repara, precum și pentru înlăturarea piedicilor ce s-ar ivi cu prilejul unei executări.
Potrivit alin. 5 al aceluiași articol, pe cale de ordonanță președințială nu pot fi dispuse măsuri care să rezolve litigiul în fond și nici măsuri a căror executare nu ar mai face posibilă restabilirea situației de fapt.
Instanța constată că, până la soluționarea acțiunii de divorț promovată de reclamantă nu se impune schimbarea locuinței minorilor, aceștia locuind cu părinții în C. de la naștere, fiica părților fiind înscrisă la școală în C., așa cum rezultă din răspunsul la interogatoriul luat reclamantei și din referatul de anchetă socială, iar din probele administrate nu rezultă că interesul superior al minorilor ar impune luarea de urgență a acestei măsuri provizorii, astfel că instanța va respinge cererea reclamantei privind stabilirea domiciliului minorilor la reclamantă, ca nefondată.
În consecință va respinge și cererea de obligare a pârâtului la plata unei pensii de întreținere în favoarea minorilor, acesta prestând obligația de întreținere în natură.
Instanța constată însă că reclamanta este prejudiciată din punct de vedere afectiv și al dreptului său de a veghea la creșterea și educarea copililor, motiv pentru care constată că este îndeplinită condiția urgenței în stabilirea unui program de legături personale cu minorii. Urgența unei astfel de măsuri derivă și din faptul că este în interesul minorilor să mențină relații personale și contacte directe cu ambii părinți, inclusiv pe perioada derulării divorțului, astfel încât viața de familie dintre minori și părintele care nu are legături cu acesta să nu fie afectată.
De asemenea, instanță reține că, potrivit art. 14 din Legea nr. 272/2004, nu numai părintele este îndreptățit la a avea legături personale cu copilul său, ci și copilului îi este recunoscut dreptul de a menține legături cu ambii părinți, atât timp cât asemenea legături nu sunt contrare interesului său. Art. 496 al. 5 Cod civ. prevede că „părintele la care copilul nu locuiește în mod statornic are dreptul de a avea legături personale cu minorul, la locuința acestuia. Instanța de tutelă poate limita exercițiul acestui drept, dacă aceasta este în interesul superior al copilului”.
Instanță reține din întreg probatoriul administrat că nu se impune limitarea dreptului reclamantei de a avea legături personale cu minorii la domiciliul său, așa cum rezultă și din concluziile psihologului un program de legături personale ale mamei cu minorii fiind în beneficiul acestora.
În cauză nu s-a făcut dovada că reclamanta nu ar putea avea grijă de minori, în mod corespunzător, la domiciliul său, pentru câteva zile pe lună sau în timpul vacanțelor școlare, petrecerea de către minori a patru zile pe lună sau a unei părți din vacanțe cu mama lor nu pot avea decât efecte benefice asupra dezvoltării copiilor.
De asemenea, instanța apreciază că sunt îndeplinite și celelalte condiții impuse de lege pentru soluționarea cauzei pe calea ordonanței președințiale, respectiv vremelnicia (deoarece măsura se va dispune până la soluționarea definitivă a acțiunii de divorț și neprejudecarea fondului, în urma soluționări cererii de divorț urmând a se reglementa și relațiile foștilor soți cu copii.
Prin urmare, instanța consideră că sunt îndeplinite condițiile de admisibilitate ale ordonanței președințiale în ceea ce privește păstrarea legăturilor personale cu minorii, având în vedere și faptul că este în interesul minorilor ca ambii părinți să poată avea legături personale cu aceștia.
În ceea ce privește programul solicitat de reclamantă, instanța reține că, acesta poate fi admis în parte, ținând cont și de distanța dintre locuințele părților și faptul că și tatăl are dreptul de a petrece timp cu minorii, în timpul vacanțelor și de zilele acestora de naștere.
Instanța constată că, deși cererea de divorț a fost anulată în condițiile art. 200 alin. 3 Cod procedură civilă, reclamanta a formulat cerere de reexaminare împotriva încheierii de anulare, cerere nesoluționată până la data pronunțării acestei hotărâri (f. 73),cererea fiind întemeiată pe dispozițiile art. 996 Cod procedură civilă și nu art. 919 Cod procedură civilă.
De asemenea, instanța reține că măsurile luate pe calea ordonanței președințiale vor produce efecte până la soluționarea litigiului asupra fondului, ceea ce nu înseamnă că trebuie să existe un litigiu asupra fondului, așa cum rezultă din interpretarea art. 996 alin.4 Cod procedură civilă, ci această sintagmă determină limita maximă a măsurilor dispuse în procedura ordonanței președințiale.
Instanța va respinge cererea privind obligarea pârâtului la plata cheltuielilor de judecată, la dosar nefiind depusă dovada acestora conform art. 452 Cod procedură civilă, până la încheierea dezbaterilor.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Admite în parte acțiunea formulată de reclamanta C. R.-B., domiciliată în Zărnești, ., ., jud. B., CNP_, în contradictoriu cu pârâtul C. D., domiciliat în C., Piața Libertății nr. 6, jud. B. și în consecință,
Dispune ca reclamanta să aibă legături personale cu minorii C. A. născută la data de 08.10.2004 și C. D. Darius, născut la data de 21.04.2010, cu preluarea minorilor la domiciliul reclamantei, până la soluționarea definitivă a acțiunii de divorț, după cum urmează:
- în prima și a treia săptămână din fiecare lună, de vineri de la ora 1600 până duminică la ora 1900, prima jumătate din fiecare vacanță școlară, în zilele de naștere ale celor doi minori de la ora 14.00 la ora 18,00 cu obligația de a readuce minorii, la terminarea vizitelor, la domiciliul tatălui.
Respinge celelalte cereri.
Respinge cererea de acordare de cheltuieli de judecată.
Cu drept de apel în termen de 5 zile de la pronunțare.
Cererea pentru exercitarea căii de atac se depune la Judecătoria B..
Pronunțată în ședință publică, azi, 08.11.2013.
PREȘEDINTE GREFIER
A. R. V. G.-M. B.
ARV/12.11.2013
Ex.4
| ← Ordin de protecţie. Sentința nr. 10/2013. Judecătoria BRAŞOV | Situaţie juridică minor. Sentința nr. 5014/2013. Judecătoria... → |
|---|
