Contestaţie la executare. Sentința nr. 3414/2014. Judecătoria BRAŞOV
| Comentarii |
|
Sentința nr. 3414/2014 pronunțată de Judecătoria BRAŞOV la data de 19-03-2014 în dosarul nr. 27046/197/2013
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA B. – SECȚIA CIVILĂ
DOSAR NR._
SENTINȚA CIVILĂ NR. 3414
Ședința publică din data de 19.03.2014
Președinte: D. - I. M. - judecător
Grefier: A. P.
Pentru azi fiind amânată pronunțarea în cauza civilă de față, care s-a dezbătut în fond în ședința publică din data de 05.03.2014, când cei prezenți au pus concluzii conform încheierii de ședință din acea zi, care face parte integrantă din prezenta sentință, iar instanța, din lipsă de timp pentru deliberare, a amânat pronunțarea pentru data de 12.03.2014, respectiv 19.03.2014
La apelul nominal făcut în ședință publică, se constată lipsa părților.
Procedura este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, după care:
JUDECĂTORIA
Constată că, prin contestația la executare înregistrată sub nr. _ , astfel cum a fost precizată, contestatorul C. A. în contradictoriu cu intimata PRIMĂRIA M. S. a solicitat anularea formelor de executare emise de intimată,cu cheltuieli de judecată.
În motivare, în esență, contestatorul a arătat că la data de 5 10 2013 prin adresa ce i-a fost comunicată i s-a adus la cunoștință că i-au fost indisponibilizate conturile și drepturile de natură salarială pe care le deține la BCR SA, deși nu i-a fost comunicat nici titlul executoriu și nici actele care au stat la baza acestuia .
Pe cale de excepției, contestatorul a invocat prescripția dreptului intimatei de a executa silit creanțele fiscale prescrise provenind din amenzi contravenționale, deoarece s-a împlinit termenul de 5 ani .
În drept, contestația a fost întemeiată pe art.172-174 din O.G. nr. 92/2003.
Intimata a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea contestației.
Pe cale de excepție a invocat excepția lipsei calității procesuale pasive a intimatei, motivată de aceea că unitatea administrativ teritorială este ce care are capacitate juridică deplină,așa încât aceasta este cea care ar avea personalitate pentru a sta în proces ca parte.
Pe fondul contestației, intimata a concluzionat că executarea silită a pornit legal, contestatorul fiind debitorul obligației fiscale.
Intimata nu a formulat apărări cu privire la excepția invocată de contestator.
Instanța a pus în discuție și a calificat excepția invocată de intimată ca fiind excepția lisei capacității procesuale, iar după luarea concluziilor părților prezente a respins excepția pentru considerentele consemnate în încheierea de ședință din data de 22 01 2014.
Instanța a pus în discuție prescripție dreptului intimatei la executarea silită, iar concluziile părților au fost consemnate în încheierea de ședință din data de 5 03 2014. S-a considerat că se impune administrarea de probe comune cu fondul contestației și excepția a fost unită cu fondul contestației.
În probațiune, părțile au administrat proba cu înscrisurile depuse la dosar.
Instanța a administrat din oficiu proba cu înscrisurile consemnate în încheierea de ședință din data de 22 01 2014.
Analizând actele dosarului, instanța reține următoarele:
Intimata a emis adresa de înființare a popririi nr._/2 10 2013/_/2 10 2013, în dosarul execuțional nr._/2 11 2009, prin care s-a înființat poprirea asupra sumelor de bani datorate de terțul poprit debitorului urmărit,contestatorul în cauză, pentru realizarea creanței fiscale de 323 lei.
În adresa de poprire s-a menționat că executarea silită a fost pornită în baza titlului executoriu nr._/5 11 2005 și nr. 407/2 02 2007.
Împotriva acestei executări silite pornită prin forma de executare a popririi, în urma înștiințării sale prin adresa ce i-a fost comunicată și primită la data de 7 10 2013( conform avizului poștal cu confirmare de primire), contestatorul a promovat prezenta contestație afirmând că la data la care s-a pornit executarea silită prin poprire prin emiterea adresei anterior menționate dreptul intimatei de a executa silit obligațiile fiscale era prescris.
Observând cele două titluri executorii menționate în adresa de înființare a popririi se constată că actul nr._/5 11 2005 constituie un procesul-verbal de contravenție, care a fost comunicat contestatorului la data încheierii lui, la data de 5 11 2005, ca urmare a semnării de către acesta .Obligația fiscală constată de acest procesul-verbal a constat într-o amendă contravențională de 120 lei .
La data de 13 12 2005, intimata emită înștiințare de plată a obligației fiscale de 120 lei, fără însă a administra în cauză și dovada comunicării către contestator a acestei înștiințări.
Văzând și titlul executoriu nr. 407/2 02 2007 se constată că și acest act este un procesul-verbal de contravenție care constată obligația de plată fiscală de 203 lei, reprezentând amendă contravențională,și care a fost comunicat contestatorului cu aviz poștal de confirmare de primire la data de 19 02 2007 .
La data de 26 04 2007, intimata a emis somație pentru plata obligației fiscale de 203 lei, însă nu a administrat în speță și dovada de comunicare a acestui act de executare către contestator .
Ulterior, la data de 2 11 2009, intimata a emis un act intitulat titlu executoriu pentru plata o obligație fiscală de 323 lei, care însuma cele două obligații la care s-a făcut referire anterior, pentru care de asemenea nu s-a administrat dovada că a fost comunicat contestatorului.
Văzând art. 131 din O.G. nr. 92/2003 coroborat cu art. 133 lit.al1 lit.c din O.G. 92/203, se reține că „dreptul de a cere executarea silită a creanțelor fiscale se prescrie în termen de 5 ani de la data de 1 ianuarie a anului următor celui în care a luat naștere acest drept”, termen de prescripție care „se aplică și creanțelor provenind din amenzi contravenționale” și care se întrerupe „pe data îndeplinirii, în cursul executării silite, a unui act de executare silită”.
În speță, termenul de prescripție pentru procesul-verbal de contravenție din anul 2005 termenul de prescripție a dreptului la executare silită a început să curgă din data de 1 01 2006 și având dată limită la data de 1 01 2011, iar pentru cel din anul 2007, termenul de prescripție pentru punerea în executare a început la data de 1 01 2008, cu dată de împlinire la data de 1 01 2013.
Totodată, în speță nu se poate reține că intimata a îndeplinit acte de executare prin care să fi întrerupt cursul celor două termene de prescripție, având în vedere că emiterea unor acte administrative care nu au fost comunicare debitorului pentru a se proceda la realizarea efectivă a obligațiilor fiscale, nu sunt de natură să producă efectul juridic la care se referă art. 91 al.1 și art. 92 al.1 lit. a din O.G. nr. 92/2003 raportat la art. 16 al.1 lit. c din Decretul nr. 167/1958(aplicabil în speță), ținând seama de aceea că în conformitate cu art. 145 al.1 din ordonanță, executarea silită începe de la comunicarea somației (și nu de la emiterea somației sau a unui act care nu se regăsește în reglementarea codului de procedură fiscală intitulat „titlu executoriu) sau a adresei de poprire, comunicare suspusă cerințelor prevăzute de art. 44 din O.G. nr. 92/2003 și se continuă în aceleași condiții
Astfel, cum în conformitate cu art. 141 al.1 și 2 din O.G. nr. 92/2003, executarea silită a creanțelor fiscale se efectuează numai în temeiul unui titlu executoriu, emis potrivit prevederilor codului de procedură fiscală de către organul de executare competent în a cărui rază teritorială își are domiciliul fiscal debitorul sau al unui înscris care, potrivit legii, constituie titlu executoriu și cum în speță termenului de prescripție pentru punerea în executare a proceselor - verbale din cauză era împlinit la data emiterii și comunicării adresei de înființare a popririi, se reține că aceste acte nu mai îndeplineau cerința de a fi titluri executorii în înțelesul art. 141 din O.G. nr.92/2003.
În considerarea celor expuse, instanța reține că executarea silită pornită împotriva contestatorului este nelegală, pentru lipsa titlului executoriu,și pe cale de consecință va admite contestația și va dispune conform cu dispozitivul.
Văzând și art. 453 al.1 NCPC, fiind căzută în pretenții, intimata va fi obligată și la plata de cheltuieli de judecată constituite din onorariul de avocat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Admite excepția prescripției dreptului intimatei la executarea silită și în consecință:
Admite contestația la executarea silită formulată de contestatorul C. A., domiciliat în S., ..9, jud. B., în contradictoriu cu intimata PRIMĂRIA M. S. și în consecință:
Anulează măsura popririi înființată prin adresa emisă la data de 2 10 2013, de către intimată, ca nelegală .
Obligă intimata să plătească contestatorului suma de 300 lei, cu titlu de cheltuieli de judecată.
Executorie.
Cu drept de apel în termen de 10 zile de la comunicare,apel care se depune la Judecătoria B. .
Pronunțată în ședință publică, azi, 19 03 2014.
PREȘEDINTE GREFIER
D. - I. M. A. P.
RED.DIM 2 10 2014/ DACT. .
| ← Contestaţie la executare. Sentința nr. 21/2014. Judecătoria... | Cerere de valoare redusă. Sentința nr. 7988/2014. Judecătoria... → |
|---|
