Exercitarea autorităţii părinteşti. Sentința nr. 2014/2014. Judecătoria BRAŞOV
| Comentarii |
|
Sentința nr. 2014/2014 pronunțată de Judecătoria BRAŞOV la data de 28-11-2014 în dosarul nr. 9938/197/2014
Dosar nr._
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA B.
CIVIL
SENTINȚA CIVILĂ NR._/2014
Ședința publică de la 28.11.2014
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: T. A.-E.
GREFIER:L. T.
Pentru astăzi fiind amânată pronunțarea asupra cauzei civile de față pentru care dezbaterile au avut loc în ședința publică din data de 05.11.2014, când s-au pus concluzii în sensul celor consemnate în încheierea de ședință din acea dată, care face parte integrantă din prezenta hotărâre, iar instanța, din lipsă de timp pentru deliberare, a amânat pronunțarea pentru data de 14.11.2014 și ulterior la datele de 21.11.2014, 28.11.2014.
La apelul nominal făcut în ședința publică se constată lipsa părților.
Procedura îndeplinită, fără citarea părților.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
INSTANȚA:
Deliberând, constată că:
Prin cererea înregistrată la data de 08.04.2014 pe rolul Judecătoriei B., astfel cum a fost precizată ulterior potrivit notei scrise de la fila 13, reclamanta N. N.-A. a solicitat instanței ca prin hotărârea pe care o va pronunța în contradictoriu cu pârâtul H. L. să se dispună următoarele ( fila 3-4):
- stabilirea locuinței minorei H. ALESIA-D. la mama reclamantă
- autoritatea părintească să fie exercitată exclusiv de mamă
- tatăl să fie obligat la plata pensiei de întreținere.
Cu cheltuieli de judecată.
În motivare, în esență, s-a arătat că din relația de concubinaj a părților a rezultat minora H. ALESIA-D., născută la data de 30.04.2013, copil ce a rămas în îngrijirea sa exclusivă, după despărțirea în fapt a părinților ( 21.02.2014), fără ca pârâtul să se mai intereseze de fetiță, între mamă și copil existând o puternică legătură de atașament, mama având și condiții materiale corespunzătoare creșterii copilului.
Pentru a se lămuri situația juridică a minorei, s-a promovat prezenta acțiune.
În drept, au fost invocate dispozițiile art. 86 și art.C.fam.
În probațiune, a solicitat înscrisuri, interogatoriul pârâtului și anchetă socială.
Cererea a fost timbrată cu suma de 40 lei ( fila 11 ).
Pârâtul H. L. a formulat întâmpinare ( fila 25), prin care și-a manifestat acordul cu acțiunea reclamantei, solicitând totodată și a păstra legăturile cu minora ( petit calificat drept cerere reconvențională la primul termen de judecată, fila 43, pentru care partea a achitat o taxă judiciară de 20 lei, fila 46).
În cursul judecății:
- s-a efectuat anchetă socială, atât la domiciliul mamei, implicit al minorei ( fila 35-37), cât și la domiciliul tatălui ( fila 49-51)
- s-a încuviințat pentru părți proba cu înscrisuri. ( fila 43)
- pârâtul a individualizat programul pe care îl solicită pentru menținerea relațiilor cu minora, respectiv: două sâmbete pe lună, de la ora 10:00 până la ora 19:00, prin luarea copilului la domiciliul său și readucerea acestuia la sfârșitul programului. ( fila 43)
Analizând probatoriul administrat în cauză, instanța reține următoarele:
În fapt, din relația de concubinaj a părților a rezultat minorul H. ALESIA-D., născută la data de 30.04.2013 ( potrivit certificatului de la fila 5 ), copil rămas în îngrijirea mamei după despărțirea faptică a părinților, din luna februarie 2014.
Prin promovarea prezentului demers judiciar se dorește lămurirea situației juridice a minorei.
Din cuprinsul anchetei sociale efectuate la domiciliul mamei rezultă că minora H. ALESIA-D. este bine îngrijită de mama sa, cu care are o strânsă relație de atașament, mama fiind părintele care s-a implicat constant și activ în creșterea și educarea acesteia, motiv pentru care și copilul a înregistrat rezultate pozitive. ( fila 35-37).
Din aceeași anchetă, rezultă că tatăl a ținut foarte puțin legătura cu fiica sa, după despărțirea de reclamantă, contactul limitându-se la petrecerea a doar câteva ore în parc și la dăruirea a „ două rochițe”.
Pârâtul, prin întâmpinarea depusă, a recunoscut aceeași stare de fapt, circumstanțiat ( potrivit declarației date în fața consilierului autorității tutelare, fila 49-51) de împrejurarea că este împiedicat de către reclamantă în a lua legătura cu minora.
În drept, instanța reține aplicabilitatea dispozițiilor premisă în materie de minori, cuprinse în art. 263 alin.1 2 NCC, potrivit cărora „ orice măsură privitoare la copil, indiferent de autorul ei, trebuie să fie luată cu respectarea interesului superior al copilului.”
Astfel:
În ceea ce privește exercitarea autorității părintești:
Instanța reține aplicabilitatea dispozițiilor art. 505 alin.1 și 2 NCC, potrivit cărora „ în cazul copilului din afara căsătoriei …autoritatea părintească se exercită în comun și în mod egal de către părinți, dacă aceștia conviețuiesc”, în timp ce „ dacă părinții copilului din afara căsătoriei nu conviețuiesc, modul de exercitare a autorității părintești se stabilește de către instanța de tutelă, fiind aplicabile prin asemănare dispozițiile privitoare la divorț.”
Instanța mai reține că legiuitorul a prevăzut în cuprinsul art.397 NCC, că „ după divorț, autoritatea părintească revine în comun ambilor părinți, afară de cazul în care instanța decide altfel ”, un atare caz fiind prevăzut chiar în articolul normativ imediat, în temeiul căruia „ dacă există motive întemeiate, având în vedere interesul superior al copilului, instanța hotărăște ca autoritatea părintească să fie exercitată numai de către unul dintre părinți”.
Concret, instanța apreciază că părinții în cauză se încadrează în situația de excepție anterior indicată, întrucât prin abandonul faptic pe care tatăl l-a îngăduit prin părăsirea domiciliului și prin nemenținerea legăturilor cu familia ( în condițiile în care contactele cu totul sporadice nu pot forma o concluzie contrară), se poate aprecia că acesta nu-și dă concursul în mod constant, real și direct la creșterea și educarea minorei H. ALESIA-D., refuzând implicit să coopereze cu părintele rezident (reclamanta) în luarea deciziilor cu privire la copilă, golind astfel de conținut însăși autoritatea părintească, astfel cum este definită în cuprinsul art. 483 alin.1 NCC, anume ca „ ansamblul de drepturi și îndatoriri care privesc atât persoana, cât și bunurile copilului”.
De altfel, absenteismul voit al tatălui pârât se poate deduce și din manifestarea acordului său ca mama să exercite autoritatea părintească în mod exclusiv asupra fetițelor. ( fila 26)
Pe cale de consecință, pentru ca mama reclamantă să nu fie împiedicată de absenteismul pârâtului în procesul de luare a deciziilor privind pe copilul rezultat din relația de concubinaj, instanța va încuviința, în temeiul art. 504 NCC rap. la art. 398 NCC, ca autoritatea părintească asupra minorei H. ALESIA-D. să se exercite în mod exclusiv de mama reclamantă, până la data când minora dobândește capacitate deplină de exercițiu sau până la noi dispoziții ale instanței.
În ceea ce privește stabilirea locuinței minorului:
În temeiul art. 400 alin.1 N.C.C., locuința minorului urmează a fi stabilită la mamă, aceasta fiind părintele în raport de care minorul a dezvoltat o legătură de afecțiune puternică (potrivit celor reținute în ancheta socială, fila 35-37), părinte în îngrijirea căruia copilul și a rămas după despărțirea faptică a părților.
Și concluziile anchetei sociale conduc spre aceeași soluție, reclamanta deținând un spațiu locativ cu condiții bune de locuit și cu amenajări specifice vârstei copilului, copilul beneficiind totodată de sprijinul bunicilor materni.
Nu în ultimul rând, în același sens, instanța va avea în vedere acordul manifestat de pârât prin întâmpinare ca locuința fetiței să fie stabilită la mamă, precum și vârsta fragedă a minorei, aflată la o etate de dependență fizică și psiho-emoțională de mamă.
În ceea ce privește stabilirea pensiei de întreținere:
În temeiul art. 529 alin.2 NCC, drept urmare a stabilirii locuinței minorului la mamă, instanța va obliga tatăl pârât la plata pensiei de întreținere ( echivalentul bănesc al întreținerii în natură a copilului), în condițiile în care potrivit dispozițiilor art. 487 N.C.C. rap. la art. 513 N.C.C și 525 N.C.C., ambii părinții au atât dreptul, cât și obligația legală de a crește copilul, de a îngriji de sănătatea și dezvoltarea lui fizică, psihică și intelectuală, de educația, de învățătura și pregătirea profesională a acestuia.
De asemenea, mai reține incidența prevederilor 529 alin.1 Noul Cod Civil, care arată criteriile legale care trebuie folosite, cumulativ, cu ocazia stabilirii cuantumului pensiei de întreținere, anume: necesitatea beneficiarului și posibilitățile de plată ale debitorului pensiei.
Totodată, mai reține prevederile art. 529 alin. 2 Noul Cod Civil, conform cărora, atunci „ când întreținerea este datorată de părinte, ea se stabilește până la…o pătrime din venitul său lunar pentru 1 copil. “
Concret, instanța apreciază întemeiat și acest petit formulat în cauză, condițiile în care:
- se prezumă că odată cu avansarea în vârstă, cresc și necesitățile de întreținere și de susținere a procesului educațional al minorului, prezumție relativă de necesitate instituită de legiuitorul față de care pârâtul nu a făcut proba contrară în cauză.
- pârâtul obține un venit lunar mediu net de 1004,8 lei, astfel cum rezultă din adresa emisă de unitatea angajatoare a acestuia, . SRL ( fila 27), așadar minorului în cauză i se cuvine un cuantum de 251,2 lei /lunar ( câtimea de o pătrime din venituri), începând cu data de 08.04.2014 ( potrivit art. 532 alin.1 NCC) și până la majorat sau până la noi dispoziții ale instanței, pensia fiind indexabilă trimestrial în funcție de rata inflației, astfel cum impun dispozițiile art. 531 alin.2 NCC.
În ceea ce privește programul de relații personale dintre minor și părintele nerezident:
Instanța reține că potrivit dispozițiilor art.401 alin.1 NCC „ în cazurile prevăzute la art.400 ( locuința copilului după divorț), părintele sau, după caz, părinții separați de copilul lor au dreptul de a avea legături personale cu acesta”.
Iar exercitarea acestui drept urmează a fi încuviințată, în temeiul art.401 alin.2 NCC, exclusiv în interesul superior al copilului, astfel cum o și impune art.263 alin.1 NCC, interes ce la acest moment procesual impune stabilirea unei cenzuri mai pronunțate din partea instanței, sub forma stabilirii unui program progresiv, în condițiile în care:
- însuși pârâtul confirmă în cuprinsul întâmpinării motivele care au determinat formularea cererii de chemare în judecată.
- minorul se află la o vârstă foarte fragedă, dependența sa de mamă fiind una pronunțată.
- până la acest moment nu se poate vorbi efectiv de o „relație” reală dintre tată și minor, în condițiile în care momentele de socializare dintre aceștia au fost cu totul sporadice, ulterior despărțirii părinților ( astfel cum rezultă din ambele anchete sociale), procesul de „ însușire” de către copil a existenței celuilalt părinte fiind așadar de durată.
În aceste condiții, instanța va încuviința pârâtului-reclamant H. L. dreptul de a avea legături personale cu minorul H. ALESIA-D., după următorul program progresiv:
- în primele 6 luni de la pronunțarea prezentei hotărâri, în două sâmbete pe lună, de la ora 10:00 până la ora 14:00, în prezența mamei reclamante, la domiciliul minorului.
- în următoarele luni, până la împlinirea vârstei de 4 ani de către minoră, în două sâmbete pe lună, de la ora 10:00 până la ora 18:00, în prezența mamei reclamante, fie la domiciliul minorului, fie la domiciliului părintelui nerezident.
- începând cu vârsta de 4 ani împliniți de către minoră, în două sâmbete pe lună, de la ora 10:00 până la ora 19:00, fie la domiciliul minorului, fie la domiciliului părintelui nerezident, fără să mai fie necesară prezența obligatorie a mamei reclamante.
În final, în ceea ce privește cheltuielile de judecată:
Instanța va lua act de faptul că părțile nu a solicitat cheltuieli de judecată.
Sens în care,
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
HOTĂRĂȘTE:
Admite cererea principală formulată de reclamanta-pârâtă reconvențională N. N.-A., cu dom. în mun.B., ., ., . în contradictoriu cu pârâtul-reclamant reconvențional H. L., cu dom. în . și fără forme legale în mun.C., ., ..
Admite în parte cererea reconvențională formulată de pârâtul-reclamant reconvențional H. L., în contradictoriu cu reclamanta-pârâtă reconvențională N. N.-A..
Stabilește locuința minorei H. ALESIA-D. ( născută la data de 30.04.2013) la mama reclamantă.
Stabilește ca autoritatea părintească asupra minorei H. ALESIA-D. să se exercite în mod exclusiv de mama reclamantă, până la data când minora dobândește capacitate deplină de exercițiu sau până la noi dispoziții ale instanței.
Stabilește în sarcina tatălui pârât H. L. și în favoarea minorei H. ALESIA-D. ( născută la data de 30.04.2013) obligația de plată a unei pensii de întreținere în cuantum de 251,2 lei/lunar, începând cu data de 08.04.2014 și până la majorat sau până la noi dispoziții ale instanței, pensia fiind indexabilă trimestrial în funcție de rata inflației.
Încuviințează pârâtului-reclamant H. L. dreptul de a avea legături personale cu minorul H. ALESIA-D., după următorul program progresiv:
- în primele 6 luni de la pronunțarea prezentei hotărâri, în două sâmbete pe lună, de la ora 10:00 până la ora 14:00, în prezența mamei reclamante, la domiciliul minorului.
- în următoarele luni, până la împlinirea vârstei de 4 ani de către minoră, în două sâmbete pe lună, de la ora 10:00 până la ora 18:00, în prezența mamei reclamante, fie la domiciliul minorului, fie la domiciliului părintelui nerezident.
- începând cu vârsta de 4 ani împliniți de către minoră, în două sâmbete pe lună, de la ora 10:00 până la ora 19:00, fie la domiciliul minorului, fie la domiciliului părintelui nerezident, fără să mai fie necesară prezența obligatorie a mamei reclamante.
Ia act de faptul că părțile nu a solicitat cheltuieli de judecată.
Cu drept de apel în termen de 30 de zile de la comunicare, calea de atac urmând a fi depusă la registratura Judecătoriei B..
Pronunțată în ședința publică astăzi, data de 28.11.2014.
PREȘEDINTE GREFIER
A.-E. T. L. T.
Red. A.E.T.- 11.01.2015
| ← Partaj bunuri comune. Lichidare regim matrimonial. Sentința nr.... | Pensie întreţinere. Sentința nr. 3490/2014. Judecătoria BRAŞOV → |
|---|
