Ordonanţă preşedinţială. Sentința nr. 4269/2014. Judecătoria BRAŞOV
| Comentarii |
|
Sentința nr. 4269/2014 pronunțată de Judecătoria BRAŞOV la data de 07-04-2014 în dosarul nr. 6619/197/2014
ROMANIA
JUDECATORIA BRASOV
DOSAR CIVIL NR._
SENTINȚA CIVILĂ NR.4269
Sedinta publica din data de 07.04.2014
P. –E. B.– judecator
GREFIER – L. C.
Pe rol fiind solutionarea cauzei civile avand ca obiect “ordonanță președințială” formulată de reclamanta B. M. în contradictoriu cu pârâtul L. V..
La apelul nominal făcut in ședință publică se prezintă av.N. I. V. pentru reclamantă și pârâtul personal.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a facut referatul cauzei dupa care:
Se constată depuse la dosar, prin serviciul registratură, precizare formulată de către reclamantă vis-a-vis de precizarea formulată verbal prin apărător ales la termenul anterior de judecată, ancheta socială efectuată la domiciliul pârâtului, din partea reclamantei, în copie, minuta Deciziei nr. 83/A/10.03.2014 pronunțată de Tribunalul Bacău în dosarul nr._, prin care a fost anulată sentința nr. 933/25.05.2011 a Judecătoriei P. T., având ca obiect tăgadă paternitate, minuta Deciziei nr. 108/A/24.03.2014, pronunțată de tribunalul Bacău în dosarul nr._ prin care a fost anulată sentința nr. 663/05.09.2012 a Judecătoriei P. T., având ca obiect stabilire paternitate, sentința civilă nr. 266/21.02.2013 pronunțată de Judecătoria P. T. în dosarul nr._, având ca obiect stabilire domiciliu minor, prin care a fost anulată Decizia nr. 316/2013 de către Tribunalul Bacău.
Instanța, față de actele depuse la dosar pentru acest termen de judecată din care rezultă faptul că cele trei dosare se află în rejudecare, invocă din oficiu excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtului în ceea ce privește cererile având ca obiect exercitarea autorității părintești asupra minorului P. A.-G., stabilirea locuinței minorului și obligația de întreținere a minorului și o pune în discuția părților.
Apărătorul ales al reclamantei, având cuvântul, solicită admiterea excepției având în vedere faptul că s-a schimbat situația juridică, urmând ca instanța să se pronunțe asupra ultimului petit al cererii.
Pârâtul personal, având cuvântul, solicită respingerea excepției. Învederează instanței faptul că reclamanta a locuit la domiciliul său și al minorului până în prezent.
Instanța unește cu fondul cauzei excepția lipsei calității procesual pasive a pârâtului, față de dispozițiile art. 248 alin. 4 Cod proc.civ.
Nemaifiind alte cereri de formulat și excepții de invocat, instanța acordă cuvântul în probațiune cu privire la petitul ce are ca obiect înapoierea copilului.
Apărătorul ales al reclamantei, având cuvântul, solicită încuviințarea probei cu înscrisuri și interogatoriul pârâtului.
Pârâtul personal, având cuvântul, solicită încuviințarea probei cu înscrisuri, interogatoriul reclamantei.
Apreciind ca fiind utile, pertinente și concludente soluționării cererii având ca obiect înapoierea copilului probele solicitate și fiind întrunite cerințele prevăzute de art 255 n.c.pr.civ., în temeiul art.258 N.C.pr.civ., admite pentru ambele părți proba cu înscrisuri.
Respinge pentru ambele părți proba cu interogatoriu ca nefiind utilă soluționării cauzei.
Nemaifiind alte cereri de formulat și probe de administrat, în baza dispozițiilor art. 392 Cod procedură civilă, instanța deschide dezbaterile asupra fondului cauzei și acordă cuvântul pe fond cu privire la petitul privind înapoierea copilului.
Apărătorul ales al reclamantei, având cuvântul, solicită admiterea acțiunii având în vedere faptul că sunt îndeplinite condițiile legii privind înapoierea copilului. Pârâtul deține copilul fără nici un drept, nu are un temei legal în baza căruia să-și exercite autoritatea părintească. Minorul are ca tată pe fostul soț al reclamantei.
Nu solicită cheltuieli de judecată.
Pârâtul personal, având cuvântul, solicită respingerea cererii. Învederează faptul că fostul soț al reclamantei a recunoscut că nu este tatăl copilului. De asemenea, arată faptul că nu a fost schimbat certificatul de naștere al copilului.
Față de actele și lucrările dosarului, instanța a pronunțat sentința de mai jos.
JUDECATORIA
Constată că, prin cererea de ordonanță președințială înregistrată la această instanță sub nr. de mai sus, astfel cum a fost completată, reclamanta B. M. a chemat în judecată pe pârâtul L. V. solicitând ca, prin hotărârea pe care o va pronunța, instanța să dispună stabilirea locuinței minorului P. A. – G., născut la data de 30.06.2008, la domiciliul său, exercitarea autorității părintești în exclusivitate de către mamă, obligarea pârâtului la plata pensiei de întreținere în favoarea minorului și obligarea pârâtului să înapoieze copilul, cu cheltuieli de judecată.
În motivarea cererii, reclamanta arată că minorul P. A. – G., născut la data de 30.06.2008, s-a născut în urma unei relații extraconjugale avute cu pârâtul.
Prin sentința civilă nr. 933/25.05.2011 a Judecătoriei P. T. s-a stabilit că fostul său soț, P. G. nu este tatăl copilului P. A. – G., născut la data de 30.06.2008, iar prin sentința civilă nr. 663/2012 a Judecătoriei P. T. s-a stabilit că tatăl acestui copil este pârâtul L. V..
Prin sentința civilă nr. 266/21.02.2013 a Judecătoriei P. T. s-a dispus ca autoritatea părintească asupra copilului să fie exercitată exclusiv de către pârât și ea a fost obligată la plata pensiei de întreținere în favoarea minorului.
A mai arătat reclamanta că a atacat cu apel toate aceste sentințe și în prezent dosarele se află pe rolul Tribunalului Bacău.
Pârâtul a fost dezinteresat de soarta copilului, nu l-a vizitat și nu a contribuit sub nicio formă la creșterea și educarea acestuia, deși se afla în grija bunicii ei materne. Mai mult, la începutul anului 2013, s-a prezentat la domiciliul acesteia și în urma unui scandal iscat chiar de el, a vrut să ia minorul cu forța, fiind necesară intervenția poliției.
În august 2013, fiind venită din Italia, în concediu de odihnă, în timp ce se afla cu minorul la mătușa ei, s-a întâlnit întâmplător cu pârâtul, care, fără nicio explicație, în mod brutal, a luat copilul fără voia ei și l-a dus la domiciliul său unde se află și în prezent.
Mai arată reclamanta că minorul este atașat de ea și de bunica ei maternă care l-a crescut de la vârsta de doi ani. A fost în permanență interesată de situația minorului, modul cum este îngrijit și educat și a contribuit regulat cu importante sume de bani pentru cumpărarea celor necesare. Condițiile de locuit ale minorului erau foarte bune, având în vedere că bunica ei dispune de o locuință compusă din trei camere, bucătărie și baie.
Situația pârâtului este precară. Locuința, pe care o deține cu chirie, este compusă dintr-o cameră de cămin, iar bucătăria și baia fiind folosite în comun cu ceilalți locatari de pe palier. Pârâtul nu dispune de mijloacele necesare unui trai decent, câștigul obținut din taximetrie fiindu-i insuficient întreținerii sale, fără a mai lua în calcul necesitățile minorului. În prezent, din cauza restanțelor la plata chiriei, urmează să fie evacuat din locuință împreună cu minorul.
Pentru că pârâtul este taximetrist, este nevoit să lase minorul în grija altor persoane străine față de acesta sau să-l ia cu el în curse sau să-l lase singur, nesupravegheat.
În drept, s-au invocat dispozițiile art. 996 Cod proc.civ., art. 495 cod civil și Legea nr. 272/2004.
Cererea este legal timbrată.
Prin întâmpinare, pârâtul a solicitat respingerea cererii de ordonanță președințială pentru următoarele considerente:
Anterior nașterii copilului, relația lor de concubinaj a durat doi ani, iar după nașterea copilului, a locuit împreună cu reclamanta și copilul încă trei ani, după care reclamanta a plecat din domiciliul comun împreună cu copilul lor. Din acel moment nu a mai știut nimic de reclamantă și copil, el fiind cel care a făcut toate demersurile necesare pentru a găsi copilul.
Astfel, a luat legătura cu soțul reclamantei, P. G. și împreună, și-au dat concursul pentru a clarifica situația reclamantei și a copilului lor.
Reclamanta solicită ca locuința minorului să fie stabilită la ea, dar nu indică un domiciliu și nu justifică urgența.
Reclamanta are domiciliul sau cel puțin reședința în Italia în prezent și încearcă aceleași tertipuri de inducere în eroare a instanței, evitând a indica o adresă la care locuiește și la care dorește să locuiască împreună cu copilul.
A mai arătat pârâtul că, timp de trei ani, a făcut toate demersurile în locul mamei pentru a-și câștiga dreptul de a fi tată și de a avea alături copilul.
În prezent, copilul merge la grădiniță, s-a integrat în societate, este înregistrat la medicul de familie și se bucură de toată dragostea părintească ce i-a lipsit până la această dată, având în vedere că a fost crescut de persoane străine.
Precaritatea situației lui, invocată de reclamantă, nu este reală. Are într-adevăr restanțe la plata chiriei, dar acestea se datorează faptului că a avut de suportat cheltuieli cu toate procesele și demersurile pe care le-a făcut pentru a-și găsi și recunoaște copilul. Nu este executat silit, restanțele le achită în tranșe lunare, își crește copilul și face mari sacrificii pentru a-i asigura copilului toate cele necesare.
În probațiune, instanța a încuviințat pentru ambele părți proba cu înscrisuri și s-a efectuat anchetă socială la domiciliul pârâtului.
Analizând actele și lucrările dosarului, instanța reține următoarele:
În privința excepției lipsei calității procesuale pasive a pârâtului în ceea ce privește cererile având ca obiect exercitarea autorității părintești asupra minorului P. A. – G., stabilirea locuinței minorului și obligația de întreținere a minorului, instanța reține următoarele:
Astfel cum rezultă din certificatul de naștere . nr._, reclamanta B. M. este mama minorului P. A. – G., născut la data de 30.06.2008. La rubrica “Tatăl” figurează înscris fostul soț al reclamantei, P. G..
Prin sentința civilă nr. 933/25.05.2011 a Judecătoriei P. T. s-a stabilit că fostul soț la reclamantei, P. G. nu este tatăl copilului P. A. – G., născut la data de 30.06.2008, iar prin sentința civilă nr. 663/2012 a Judecătoriei P. T. s-a stabilit că tatăl acestui copil este pârâtul L. V..
De asemenea, prin sentința civilă nr. 266/21.02.2013 a Judecătoriei P. T. s-a dispus ca autoritatea părintească asupra copilului să fie exercitată exclusiv de către pârât, s-a stabilit la tată locuința minorului și reclamanta a fost obligată la plata pensiei de întreținere în favoarea minorului.
Conform certificatelor emise de Tribunalul Bacău, apelurile declarate împotriva sentințelor civile nr. 933/25.05.2011, nr. 663/05.09.2012 și nr. 266/21.02.2013 ale Judecătoriei P. T. au fost admise, iar sentințele au fost anulate și cauzele trimise spre rejudecare Judecătoriei P. T..
Așadar, față de faptul că sentințele nr. 933/25.05.2011, 663/05.09.2012 ale Judecătoriei P. T. privind paternitatea copilului P. A. – G., născut la data de 30.06.2008, au fost anulate, iar, conform actului de naștere al copilului, înregistrat sub nr. 3589/13.08.2008, copilul are stabilită paternitatea față de fostul soț al mamei, P. G., instanta reține că pârâtul L. V. nu mai justifică legitimare procesuală pasivă, neputând figura în prezenta cauză în calitate de pârât în ceea ce privește cererile reclamantei având ca obiect exercitarea autorității părintești asupra minorului, stabilirea locuinței minorului și obligația de întreținere a minorului. În consecință, se constată că nu este îndeplinită una din condițiile de exercitare a acțiunii civile în justiție și anume, calitatea procesuală.
Față de aceste considerente, instanța va admite excepția lipsei calității procesuale pasive pârâtului și, în consecință va respinge cererile având ca obiect exercitarea autorității părintești exclusiv de către mamă asupra minorului P. A. – G., stabilirea locuinței minorului și obligația de întreținere a minorului, ca fiind formulate împotriva unei persoane lipsite de calitate procesuală pasivă.
În privința cererii având ca obiect înapoierea minorului la mamă, instanța reține următoarele:
Potrivit suținerilor ambelor părți, confirmate și prin referatul anchetei sociale efectuate la domiciliul pârâtului, din august 2013, minorul P. A. – G. locuiește cu pârâtul. Pârâtul nu a înapoiat copilul mamei întrucât prin sentința civilă nr. 266/21.02.2013 a Judecătoriei P. T. s-a dispus ca autoritatea părintească asupra copilului să fie exercitată exclusiv de către pârât, iar locuința copilului a fost stabilită la pârât. La momentul pronunțării acestei sentințe, instanța a reținut că, prin sentința civilă nr. 663/2012 a Judecătoriei P. T., s-a stabilit că tatăl copilului este pârâtul L. V. și acesta poate asigura copilului toate condițiile necesare creșterii și educării.
În drept, conform dispozițiilor art. 996 alin. 1 C.proc.civ. “Instanța de judecată, stabilind că în favoarea reclamantului există aparența de drept, va putea să ordone măsuri provizorii în cazuri grabnice, pentru păstrarea unui drept care s-ar păgubi prin întârziere, pentru prevenirea unei pagube iminente și care nu s-ar putea repara, precum și pentru înlăturarea piedicilor ce s-ar ivi cu prilejul unei executări”. Potrivit alin. 2 “Pe cale de ordonanță președințială nu pot fi dispuse măsuri care să rezolve litigiul în fond și nici măsuri a căror executare nu ar mai face posibilă restabilirea situației de fapt.”
Potrivit dispozițiilor art. 495 Cod civil părinții pot cere oricând înapoierea copilului de la orice persoană care îl ține fără drept, însă instanța de tutelă poate respinge cererea dacă înapoierea este vădit contrară interesului superior al copilului.
Așadar, instanța va putea să ordone această măsură vremelnică, doar în cazuri urgente, în vederea asigurării protecției copilului în cazul în care ar exista un pericol pentru acesta și dacă înapoierea nu este vădit contrară interesului superior al copilului.
Așa cum reiese din prevederile textului de lege amintit, pentru admisibilitatea cererii de ordonanță președințială este necesară întrunirea condițiilor urgenței și neprejudecării fondului cauzei, precum și respectarea caracterului vremelnic al hotărârii judecătorești pronunțată în cadrul acestei proceduri speciale.
În speță, instanță apreciază că nu este întrunită niciuna dintre aceste condiții prevăzute, în mod cumulativ, de textul art. 996 alin. 1 și 2 C.proc.civ.
Astfel, urgența, ca primă condiție ce justifică folosirea procedurii sumare a ordonanței președințiale există, raportat la dispozițiile legale menționate, atunci când păstrarea unui drept, prevenirea unei pagube iminente sau înlăturarea unei piedici ivite în cursul executării silite nu s-ar putea realiza în mod eficace pe calea acțiunii de drept comun.
În prezenta cauza, reclamanta a invocat urgența susținând că pârâtul nu manifestă interes față de copil și situația materială a acestuia este precară. Nu a făcut însă nicio dovadă în acest sens.
Pe de altă parte, instanța reține că înapoierea copilului la mamă este vădit contrară interesului superior al copilului. Instanța reține că atitudinea reclamantei denotă rea credință. Reclamanta ignoră interesul superior al copilului în favoarea intereselor sale. Astfel, deși a susținut întotdeauna, inclusiv prin prezenta cerere, că pârâtul este tatăl copilul, după ce au apărut neînțelegerile referitoare la exercitarea autorității părintești, aceasta a atacat sentința prin care s-a stabilit că pârâtul L. V. este tatăl copilului.
Pe de altă parte, este de reținut și faptul că reclamanta nu a putut face dovada că, pe viitor, se va întoarce definitiv în țară și va locui împreună cu copilul.
Cu toate că, în ședința publică din 27.03.2014, reclamanta a arătat că s-a întors în țară și domiciliază împreună cu bunicii săi materni în ., unde dorește să locuiască pe viitor împreună cu copilul, nu a făcut nicio dovadă în acest sens și, având în vedere atitudinea reclamantei, nu există nicio garanție că, pe viitor, cel puțin până la soluționarea celor trei dosare aflate pe rolul Judecătoriei P. T., va locui efectiv împreună cu copilul, astfel încât să exercite supravegherea copilului și să îndeplinească toate actele obișnuite privind sănătatea, educația și învățătura sa.
Astfel cum reiese din înscrisurile de la dosar și din referatul anchetei sociale, în septembrie 2013, reclamanta a făcut o petiție către Autoritatea Tutelară B. prin care a sesizat faptul că minorul este crescut de către tatăl lui în condiții necorespunzătoare și neglijat. Din verificările făcute în urma sesizării, a reieșit că minorul este crescut în condiții corespunzătoare, fiindu-i asigurat strictul necesar privind confortul și dezvoltarea corespunzătoare a acestuia. Spațiul în care minorul locuiește este îngrijit și mobilat corespunzător. Ținuta copilului este bună, specifică vârstei, este bine îngrijit și curat, se înțelege cu pârâtul și este comunicativ, cuviincios și nu prezintă semnele unui posibil abuz emoțional, fizic sau neglijență.
De reținut este și faptul că, în cursul efectuării anchetei sociale, atât pârâtul cât și copilul au fost receptivi la recomandările autorității tutelare și au colaborat cu asistenta socială. În schimb, reclamanta a manifestat în continuare rea credință prin atitudinea sa, respectiv prin faptul că pe perioada cât a fost în țară, nu a luat legătura personal cu asistenta socială în vederea îndrumării și consilierii cu privire la interesul suprior al copilului, doar prin petiția care a formulat-o, care s-a dovedit nefondată.
Instanța mai reține și faptul că, astfel cum reiese din adeverințele nr. 8/21.03.2014 și 92/25.03.2014, la data de 01.11.2013, minorul a fost înscris la medicul de familie, G. I. și la grădiniță, în data de 06.01.2014. În prezent, minorul frecventează cursurile preșcolare, este atașat de pârât și este îngrijit corespunzător de acesta. Pârâtul este sprijinit în îngrijirea copilului de către sora lui, M. F., care-l ajută la anumite treburi gospodărești și supraveghează copilul cât pârâtul este la serviciu.
În referatul anchetei sociale s-a mai reținut că, în urma verificărilor efectuate la domiciliul menționat de reclamantă, respectiv C., ., jud. B., s-a constatat că reclamanta nu a locuit niciodată la această adresă, iar proprietarul imobilului a luat-o în spațiu doar pentru a avea domiciliul în orașul C..
În conformitate cu dispozițiile art. 495 din noul cod civil, părinții pot cere oricând instanței de tutelă înapoierea copilului, de la orice persoană care îl ține fără drept.
De asemenea potrivit dispozițiilor din aliniatul 2 instanța de tutelă poate respinge cererea numai dacă înapoierea este vădit contrară interesului superior al copilului.
Totodată, potrivit noilor reglementări cuprinse în legea nr.272/2004 privind protecția și promovarea drepturilor copilului în art. 2 din lege se menționează că orice reglementări adoptate în domeniul respectării și promovării drepturilor copilului se subordonează cu prioritate principiului interesului superior al copilului.
Astfel, potrivit legii copilul are dreptul să crească alături de părinții săi, ambii părinți fiind responsabili pentru creșterea și educarea copiilor lor. În măsura în care însă există neînțelegeri între părinți, instanța judecătorească trebuie să se pronunțe cu privire la exercitarea acestor drepturi și îndeplinirea obligațiilor părintești, considerându-se necesară măsura în primul rând în interesul superior al minorului.
In consecință, interesul superior al copilului în accepțiunea Legii nr. 272/2004 și care se regăsește în egală măsură în Codul Civil se circumscrie dreptului copilului la o dezvoltare fizică și morală normală la un echilibru socio-afectiv, la viața de familie drept afirmat și prin art.8 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului.
Așa fiind, în această analiză, acolo unde interesele părinților sunt în conflict drepturile și interesele prioritare ale copilului trebuie să fie promovate de dispozițiile art. 8 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului, drepturi de care trebuie să beneficieze nu doar părinții ci și copilul.
Având în vedere vârsta minorului, de 5 ani, faptul că aceasta se află în plin proces de dezvoltare afectivă, emoțională și psihică, de formare a personalității sale, instanța apreciază că primordială în această perioadă este satisfacerea nevoilor de ordin afectiv ale copilului care presupune asigurarea unui mediu familial și social stabil fără modificarea reperelor umane și morale care constituie fundamentul formării sale ca adolescent și ulterior ca adult.
Or, mutarea copilului din domiciliul pârâtului aflat în C., în domiciliul străbunicilor materni situat în ., cu consecința schimbării mediul în care trăiește și învață în prezent și în contextul în care copilul îl recunoaște pe pârât ca fiind tatăl său, nu pot avea decât consecințe negative asupra dezvoltării sale ulterioare și ar crea un dezechilibru afectiv al acestuia.
Prin urmare, instanța reține că, pe de o parte, nu poate fi considerată ca fiind îndeplinită condiția urgenței, iar pe de altă parte, măsura înapoierii copilului la mamă, chiar și în mod provizoriu, este în prezent, vădit contrară interesului superior al copilului.
În concluzie, reclamanta nedovedind urgența măsurii si faptul că sănătatea sau viața minorului ar fi în primejdie cât timp se află în grija pârâtului, constată că nu sunt îndeplinite condițiile art. 996 Cod. proc.civ.
Față de considerentele de fapt mai sus expuse și având în vedere dipozițiile art. 996 Cod. proc.civ. și art. 495 alin. 2 Cod civil, instanța va respinge cererea de ordonanță președințială având ca obiect înapoierea minorului, formulată pe calea ordonanței președințiale de reclamanta B. M. în contradictoriu cu pârâtul L. V., dispunând potrivit celor de mai jos.
Instanța va lua act că nu s-au solicitat cheltuieli de judecată potrivit principiului disponibilității.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Admite excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtului în ceea ce privește cererile având ca obiect exercitarea autorității părintești asupra minorului P. A. – G., stabilirea locuinței minorului și obligația de întreținere a minorului, formulate pe calea ordonanței președințiale, și în consecință:
Respinge cererile având ca obiect exercitarea autorității părintești exclusiv de către mamă asupra minorului P. A. – G., stabilirea locuinței minorului și obligația de întreținere a minorului, formulate de reclamanta B. M., cu domiciliul procesual ales în C., ., jud. B. în contradictoriu cu pârâtul L. V., cu domiciliul procesual ales în Onești, ., ., ca fiind formulate împotriva unei persoane lipsite de calitate procesuală pasivă.
Respinge cererea având ca obiect înapoierea minorului, formulată pe calea ordonanței președințiale de reclamanta B. M. în contradictoriu cu pârâtul L. V..
Fără cheltuieli de judecată.
Cu drept de apel în termen de 5 de zile de la pronunțare, care se va depune la Judecătoria B..
Pronunțată în ședință publică, azi 07.04.2014.
PREȘEDINTE GREFIER
E. B. L. C.
Red. E.B./08.04.2014
Dact.L.C./15.04.2014
Ex.4
| ← Ordin de protecţie. Sentința nr. 4885/2014. Judecătoria BRAŞOV | Pensie întreţinere. Sentința nr. 25/2014. Judecătoria BRAŞOV → |
|---|
