Pretenţii. Sentința nr. 10/2014. Judecătoria BRAŞOV
| Comentarii |
|
Sentința nr. 10/2014 pronunțată de Judecătoria BRAŞOV la data de 10-12-2014 în dosarul nr. 1597/197/2013
Dosar nr._
Operator de date cu caracter personal nr. 3062
ROMANIA
JUDETUL BRASOV
JUDECATORIA BRASOV
Sentinta civila nr._
Sedinta publica din data de 10.12.2014
Instanta constituita din:
Președinte: A. N.
Grefier: C. D.
Pe rol se află soluționarea cauzei civile de față, având ca obiect obiect “pretentii” formulată de reclamantul, A. de P. “DEF”, Brasov, prin reprezentant legal, in contradictoriu cu paratul, C. L..
La apelul nominal făcut în ședință publică nu se prezintă partile.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
Dezbaterile au avut loc în ședința publică din data de 18.11.2014, fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată care face parte integrantă din prezenta hotărâre, când instanța, având nevoie de timp pentru a delibera, a amânat succesiv pentru data de 26.11.2014, 03.12.2014, respectiv 10.12.2014 când a dat următoarea hotărâre:
INSTANTA,
Deliberând asupra cauzei civile de față, constată următoarele:
Prin cererea înregistrata pe rolul Judecătoriei Brasov la data de 21.01.2013 sub nr._, reclamantul, A. de P. “DEF”, Brasov, prin reprezentant legal, in contradictoriu cu paratul, C. L., a solicitat instanței ca prin hotărârea ce va pronunța să dispună obligarea acestuia la plata sumei de 3124,17 de lei reprezentand cheltuieli de intretinere restante din perioada 10._, la care se aduga suma de 2901,43 de lei reprezentand penalitati de intarziere aferente perioadei mentionate.
În motivarea cererii, reclamantul a arătat că pârâtul nu a achitat contribuțiile obligatorii pentru perioada menționată.
Cererea de chemare in judecata a fost intemeiata in drept pe dispozitiile Legii nr. 230/2007.
Cererea de chemare in judecata este scutita de plata taxei judiciare de timbru, potriivt Legii nr. 230/2007.
Pârâtul, reclamantul, A. de P. “DEF”, Brasov, prin reprezentant legal, in contradictoriu cu paratul, C. L., nu a depus întâmpinare pentru a combate justetea celor afirmate de reclamant.
Reclamantul a depus la dosar cerere precizatoare, in baza art. 204 alin. 2 din C.proc.civ, prin care si-a majorat catimea pretentiilor deduse judecatii, solicitand obligarea paratului la plata sumei de 6.650,40 de lei reprezentand cheltuieli de intretinere restante din perioada 03._, la care se adauga suma de 5.015,07de lei reprezentand penalitati de intarziere aferente perioadei mentionate, si suma de 1670,64 de lei cu titlu de penalități de întârziere aferente perioadei 10._, calculate ulterior datei de 15.06.2011 (data pronuntarii sentintei civile nr. 7268/15.06.2011 in dosar nr._/197/2010 al Judecatoriei Brasov) (f. 56-57).
În cauză a fost administrată proba cu înscrisuri.
Analizând materialul probator administrat, instanța reține urmatoarea situatie de fapt:
Astfel cum rezultă din probele administrate în cauză, respectiv din coroborarea extrasului depus de către reclamant la fila 56-57 (a cărui valoare probatorie este stabilită de dispozițiile Legii nr. 230/2007), instanța reține ca paratul este proprietar al apartamentului nr. 3 situat în condominiul în discuție. Conform extrasului de cont din fisa proprietarului (f. 56-57), rezultă că acesta figurează în evidențele Asociației de proprietari cu un debit în cuantum de 6.650,40 de lei reprezentand cheltuieli de intretinere restante din perioada 03._, la care se aduga suma de 5.015,07 de lei reprezentand penalitati de intarziere aferente perioadei mentionate, aferente apartamentului său, nr. 3.
Pârâtul nu a contestat existența și întinderea datoriei, după cum nu a probat eventuala plată a sumelor invocate de reclamant, prin producerea chitanțelor liberatorii corespunzătoare.
În drept, instanța constată că dispozițiile art. 46 din Legea nr. 230/2007 prevăd următoarele: “toți proprietarii au obligația să plătească lunar, conform listei de plată a cheltuielilor asociației de proprietari, în avans sau pe baza facturilor emise de furnizori, cota de contribuție ce le revine la cheltuielile asociației de proprietari, inclusiv cele aferente fondurilor din asociația de proprietari”, iar potrivit art. 48 din acelasi act normativ „stabilirea și repartizarea sumei care privește proprietatea comună ce revine fiecărui proprietar din cadrul condominiului se fac proporțional cu cota-parte indiviză din proprietatea comună. Cheltuielile efectuate de asociația de proprietari pentru plata unor servicii de utilități publice sau de altă natură, legate de proprietățile individuale din condominiu și care nu se facturează individual pe fiecare dintre acestea, se repartizează după același criteriu care a stat la baza emiterii facturii, în conformitate cu prevederile contractului încheiat cu furnizorul respectivului serviciu”.
Prin raportare la aceste dispoziții legale, rezultă că pârâtului ii incumbă obligația de a achita cheltuielile efectuate pentru plata unor servicii legate de proprietățile individuale și care nu pot fi înregistrate pe fiecare dintre acestea sau pentru serviciile legate de exploatarea, reparația sau întreținerea proprietății comune, proporțional cu suprafața locativă pe care o deține.
Obligația de care este tinut paratul-de a plăti o sumă determinată de bani- este o obligație de rezultat. În materia obligațiilor de rezultat sarcina probei se împarte între creditor și debitor (astfel încât în condițiile în care primul probează existența obligației, debitorului îi incumbă sarcina dovedirii îndeplinirii acesteia. Dacă debitorul nu face această dovadă, neexecutarea se prezumă-art. 1548 raportat la art. 1481 alin. 1 din C. civ.). În cauză, debitorul nu a făcut nicio probă în acest sens, astfel cum prevede art. 10 din C. proc. civ. Pe cale de consecință, în raport de probele administrate în cauză, instanța urmează a face aplicarea textelor de lege mai sus indicate, respectiv a reține că pârâtul nu și-a îndeplinit în mod corespunzător obligația în discuție, deși a beneficiat de serviciile furnizorilor de utilități pentru apartamentul mai sus individualizat pe care-l deține în condominiu. Față de această împrejurare, s-au acumulat restanțe la plata cotelor de întreținere datorate pentru perioada indicate in cererea de chemare in judecata, fapt ce determină în sarcina acestuia obligația de achita aceste restanțe.
În aceste condiții, instanța apreciază că pretenția reclamantului referitoare la obligarea pârâtului la plata cotelor restante la cheltuielile comune este întemeiată.
În ceea ce privește capătul accesoriu de cerere referitor la obligarea pârâtului la plata penalităților de întârziere aferente restanțelor la plata cotelor de întreținere, instanța reține că, în raport cu cele mai sus, acestuia îi incumbă și obligația de a achita penalitățile aferente.
In drept, instanta retine ca dispozitiile art. 49 alin. 1 din legea nr. 230/2007 prevad urmatoarele: ”asociația de proprietari poate stabili un sistem propriu de penalizări pentru orice sumă cu titlu de restanță, afișată pe lista de plată. Penalizările nu vor fi mai mari de 0,2% pentru fiecare zi de întârziere și se vor aplica numai după o perioadă de 30 de zile care depășește termenul stabilit pentru plată, fără ca suma penalizărilor să poată depăși suma la care s-au aplicat”.
Instanța va reține în sarcina pârâtului c/val penalităților de întârziere calculate de reclamant, în cuantum de 0,2 % pe zi de întârziere, apreciind că în speță a fost făcută dovada faptului că această sancțiune a fost adoptată prin hotărâre a Adunării Generale, în sensul vizat de art. 49 din actul normativ incident in cauza. Perceperea acestor penalități a fost decisă în cadrul Adunării Generale a Asociației de P. si este, sub acest aspect, confirmata de înscrisul constatator al hotărârii emanând de la forul de conducere al Asociației, care să ateste faptul că aceste penalități au fost stabilite și calculate conform legii, respectiv prin voința membrilor asociației. Pentru aceste considerente, instanța va admite capătul de cerere având ca obiect penalitățile de întârziere.
Capătul de cerere având ca obiect obligarea pârâtului la plata sumei de 1670,64 de lei cu titlu de penalităti de întârziere aferente perioadei 10._, calculate ulterior datei de 15.06.2011 (data pronuntarii sentintei civile nr. 7268/15.06.2011 in dosar nr._/197/2010 al Judecatoriei Brasov), este întemeiat în parte, fată de continutul art. 49 alin. 1 din Legea nr. 230/2007, potrivit căruia suma penalizărilor nu poate depăși suma la care s-au aplicat.
În consecintă, instanta îl va obliga pe pârât la plata sumei de 753,24 lei cu titlu de penalitati de intarziere aferente perioadei oct. 2009-feb. 2011, calculate ulterior datei de 15.06.2011 (data pronuntarii sentintei civile nr. 7268/15.06.2011 in dosar nr._/197/2010 al Judecatoriei Brasov), urmând a respinge restul pretentiilor ca neintemeiate.
In baza art. 274 din C.proc.civ., fiind in culpa procesuala, instant îi va obliga pe debitori la plata sumei de 500 de lei cu titlu de cheltuieli de judecata reprezentand contravaloarea onorariului avocațial.
In ceea ce priveste onorariul avocatial solicitat, in cuantum de 1000 de lei atestat prin chitanta . CARM nr. 36/05.09.2014 (f. 53), instanta constata ca este disproportionat fata de complexitatea cererii de chemare in judecata, motiv pentru care, in baza art. 451 alin. 2 din C.proc.civ., îl va reduce la suma de 500 de lei. Astfel, instanța constată că, în conformitate cu art. 31 alin. 1 din Legea nr. 51/1995, pentru activitatea sa profesională avocatul are dreptul la onorariu și acoperirea tuturor cheltuielilor făcute în interesul procesual al clientului. Dintre aceste două componente pecuniare suportate de client, art. 274 din C.proc.civ. declară intangibile numai cheltuielile făcute în interesul procesual al clientului, cum ar fi taxa judiciară de timbru și plata sumelor cuvenite martorilor.
În aplicarea art. 274 alin. 3 C.proc.civ. potrivit căruia "instanța poate, chiar și din oficiu, să reducă motivat partea din cheltuielile de judecată reprezentând onorariul avocaților, atunci când acesta este vădit disproporționat în raport cu valoarea sau complexitatea cauzei ori cu activitatea desfășurată de avocat, tinând seama și de circumstanțele cauzei. Măsura luată de instanță nu va avea niciun efect asupra raporturilor dintre avocat și clientul său " nu se intervine în contractul de asistență judiciară, care își produce pe deplin efectele între părți (art. 1270 C.civ.), ci doar se apreciază în ce măsură onorariul părții care a câștigat procesul trebuie suportat de partea care a pierdut, față de mărimea pretențiilor și de complexitatea cauzei.
Textul induce în sistemul judiciar un principiu de raționalitate economică, de încurajare a alocării optime a resurselor. Dispozitiile art. 274 alin. 3 in C.proc.civ. au menirea de a sanctiona exercitarea abuziva a dreptului de a obtine despagubiri, prin convenirea intre avocat si client a unor onorarii in mod vadit disproportionate cu valoarea, dificultatea litigiului sau volumul de munca pe care il presupune pregatirea apararii.
Acțiunea instanței poate fi numai în sensul reducerii onorariului, nu și în cel al majorării acestuia, iar criteriile de reducere a onorariului sunt „valoarea sau complexitatea cauzei”, „activitatea desfășurată de avocat”, complexitatea cauzei fiind cuantificată suficient de precis în activitatea sau munca.
Este adevărat că art. 274 alin. 3 face referire și la luarea în considerare de către judecător a circumstanțelor cauzei, însă această sintagmă nu poate fi utilizată ca temei pentru crearea de criterii suplimentare de către instanță (operațiune care ar face legea insuficient de previzibilă), ci semnifică doar că aprecierea se face in concreto, nu abstract.
Față de modul de formulare a textului legal, sunt criterii legale pentru exercitarea atribuției reducerii motivate a cheltuielilor de judecată reprezentând onorariul avocaților: valoarea cauzei și munca (activitatea) desfășurată de avocat (complexitatea cauzei fiind un subcriteriu component al muncii).
Cu privire la activitatea (munca) avocatului, prezintă importanță tipul activității, amplitudinea, complexitatea, realitatea, necesitatea, rezonabilitatea și echitatea.
Totodată, este de retinut si practica in aceasta materie a Curtii Europene a Drepturilor Omului, conform careia partea care a castigat procesul nu va putea obtine rambursarea unor cheltuieli decat in masura in care se constata realitatea, necesitatea si caracterul lor rezonabil (cauzele C. impotriva Romaniei, Strain impotriva Romaniei, S. si altii impotriva Romaniei, R. impotriva Romaniei).
În acelasi sens, este de menționt și decizia nr. 401 din 14 iulie 2005 a Curtii Constitutionale, prin care s-a respins exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 274 alin. (3) Cod procedura civila.
Ca atare, suma de 1000 de lei constand in onorariu de avocat, desi are un caracter cert nu indeplineste conditiile de a fi necesara si rezonabila si, in consecinta, diminuarea sa in limita sumei de 500 lei apare ca fiind legala si proportionala cu complexitatea cauzei si efortul depus din partea aparatorului.
În concret instanța are în vedere, într-o apreciere de ansamblu, complexitatea cauzei (raportat la obiectul cererii de chemare în judecată) și munca depusă de avocat (care s-a limitat la formularea precizării de actiune si prezentarea la un termen de judecată), criterii analizate prin prisma necesității asigurării unui raport de proporționalitate și a unui just echilibru între drepturile și interesele legitime ale ambelor părți litigante.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE:
Admite in parte cererea de chemare in judecata astfel cum a fost formulata si precizata de reclamantul, A. de P. “DEF”, Brasov, prin reprezentant legal, cu sediul procesual ales in Brasov, .. 60, jud. Brasov, la Cabinet de Avocat R. Marza, in contradictoriu cu paratul, C. L., cu domiciliul in Brasov, .. 25D, ., jud. Brasov.
Obliga pe parat sa plateasca reclamantului suma de 6.650,40 de lei reprezentand cheltuieli de intretinere restante din perioada 03._, la care se adauga suma de 5.015,07 de lei reprezentand penalitati de intarziere aferente perioadei mentionate, si suma de 753,24 lei cu titlu de penalitati de intarziere aferente perioadei oct. 2009-feb. 2011, calculate ulterior datei de 15.06.2011 (data pronuntarii sentintei civile nr. 7268/15.06.2011 in dosar nr._/197/2010 al Judecatoriei Brasov).
Respinge restul pretentiilor ca neintemeiate.
Obliga pe parat la plata sumei de 500 de lei cu titlu de cheltuieli de judecata.
Cu drept de recurs in termen de 15 zile de la comunicare, ce se depune la instanta a carei hotarare se ataca.
Pronuntata in sedinta publica, azi, 10.12.2014.
PREȘEDINTE, GREFIER,
A. N. C. D.
Red. / Tehno. A.N. /4 ex. / 07.04.2015
| ← Contestaţie la executare. Sentința nr. 9713/2014. Judecătoria... | Plângere împotriva încheierii de carte funciară. Legea... → |
|---|
