Actiune in raspundere delictuala. Sentința nr. 1849/2015. Judecătoria BRAŞOV
| Comentarii |
|
Sentința nr. 1849/2015 pronunțată de Judecătoria BRAŞOV la data de 23-02-2015 în dosarul nr. 1849/2015
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA B.
DOSAR NR._
SENTINȚA CIVILĂ NR. 1849
Ședința publică din data de 23.02.2015
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: I. R. D. - judecător
GREFIER: A. I.
Pentru astăzi fiind amânată pronunțarea în cauza civilă de față care s-a dezbătut în fond în ședința publică din 26.01.2015 când părțile prezente au pus concluzii conform celor consemnate în încheierea de ședință din acea zi care face parte integrantă din prezenta sentință, iar instanța din lipsă de timp pentru deliberare a amânat pronunțarea pentru data de 09.02.2015, iar apoi pentru data de 23.02.2015.
La apelul nominal făcut în ședința publică se constată lipsa părților.
Procedura fără citarea părților.
S-a făcut referatul cauzei după care:
Instanța în urma deliberării a pronunțat sentința de mai jos.
INSTANȚA
Deliberând asupra cauzei civile de față, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul acestei instanțe la data de 24.04.2014, sub nr._, reclamantul P. R. R. în contradictoriu cu pârâta S.C. C. A. S.A. și cu citarea terțului intervenient M. A., a solicitat instanței ca, prin hotărârea ce se va pronunța, să dispună obligarea pârâtei la plata sumei de 3873,30 euro, echivalentul în lei la data plății, reprezentând valoarea maximă de asigurare a autovehiculului asigurat, obligarea pârâtei la plata sumelor achitate cu titlu de preț închiriere autoturism, respectiv suma de 30 euro/zi, în echivalent în lei, începând cu data de 20.05.2013 și până la data reparării prejudiciului cauzat de evenimentul asigurat, cu cheltuieli de judecată.
În motivare, reclamantul a arătat că în baza poliței de asigurare cu nr._, ca urmare a evenimentului rutier asigurat din data de 03.04.2013, a fost deschis dosarul de daună nr. RA0299BV13. Așa cum reiese din fișa de constatare amiabilă a accidentului, autoturismul condus de M. A., având nr. de înmatriculare_, asigurat de S.C. C. A. S.A., a acroșat autoturismul pe care îl conducea, producând numeroase avarii acestuia, respectiv aripă dreapta față, aripă dreapta spate, ușă dreapta, prag dreapta, scaun dreapta, airbag dreapta, spoiler spate dreapta. În urma impactului celor două autoturisme, societatea de asigurare cu care avea încheiată polița de asigurare RCA autoturismul șoferului ce se face vinovat de producerea accidentului, a evaluat prejudiciul produs, afirmând că, cuantumul despăgubirilor depășește 75% din valoarea vehiculului la data producerii evenimentului respectiv. Apoi, așa cum reiese din Fișa de evaluare a valorii maxime a despăgubirii, valoarea maximă de despăgubire este de 3873,30 euro. La data producerii accidentului, valoarea autoturismului era de 5164,38 euro. Întrucât nu s-a mai putut folosi de mașină, a fost nevoit ca pentru a continua activitatea pe care o desfășura în mod normal și pentru ca veniturile lunare să nu îi fie afectate, să încheie contract de închiriere autovehicule cu S.C. Dapo Management S.R.L., în schimbul prețului de 30 euro/zi+TVA.
În drept, reclamantul a invocat dispozițiile art. 194 N.C.civ., art. 1349 N.C.civ., art. 1381 N.C.civ., art. 1385 N.C.civ., art. 54 din Legea nr. 136/1995.
În susținerea cererii, reclamantul, a depus în copie vizată spre conformitate, înscrisuri ( fl. 7-17, 24-26).
În dovedirea cererii, reclamanta a solicitat proba cu înscrisuri.
Cererea a fost timbrată cu suma de 967,75 lei, petit 1, respectiv cu 47,35lei petit 2, conform art. 3 alin. 1 lit. din OUG nr. 80/2013 (fl. 21, 22).
În conformitate cu dispozițiile art. 223 și art. 411 alin. (1) pct. 2 C.pr.civ., reclamanta a solicitat judecarea cauzei în lipsă.
La data de 24.07.2014, prin serviciul Registratură al instanței, pârâta S.C. C. A. S.A. a depus întâmpinare ( fl. 32), în cuprinsul căreia a invocat excepția netimbrării acțiunii, iar pe fondul cauzei, a solicitat respingerea cererii ca neîntemeiată. A afirmat că la data de 03.04.2014, reclamantul împreună cu intervenientul forțat au reclamat un accident de circulație, soldat cu avarierea autoturismelor acestora cu nr._ și_ . Autoturismul condus de M. A. cu număr de înmatriculare_ era asigurat RCA la S.C. C. A.. S.A. cu polița HR_. Părțile implicate au hotărât încheierea unui constat amiabil pentru protocolarea evenimentului, fără a interveni poliția în stabilirea vinovăției în producerea accidentului. Pe formularul de constatare amiabilă, completat de cei doi conducători auto implicați în evenimentul rutier, s-a reținut vinovăția numitului M. A., asiguratul S.C. C. A. S.A., fiind deschis dosarul de daune RA299BV14. Din cele prezentate de părți, din fotografiile efectuate, s-a desprins concluzia că dinamica descrisă nu este reală și prin urmare nu poate justifica avariile suferite de autoturismul reclamantului cu număr de înmatriculare_, acestea nefiind complementare cu avariile prezentate de autovehiculul_ . Prin adresa 1791/12.06.2013, reclamantul a fost înștiințat despre rezoluția adoptată în dosar, respectiv cea de respingere a dosarului de daună. În ceea ce privește solicitarea reclamantului de obligare a societății C. A. S.A. la plata pentru lipsa de folosință a bunului, a precizat că aceasta este inadmisibilă, având în vedere prevederile art. 45 din Norma Ordinului CSA nr. 14/2011.
În drept, au fost invocate dispozițiile art. 205 și următoarele din C.pr.civ., Legea nr. 136/1995. și Ordinul CSA nr. 14/2011.
În apărare, au fost depuse în copie, înscrisuri (fl. 38-65).
Intervenientul forțat M. A., legal citat, nu a depus întâmpinare.
Sub aspect probatoriu, în temeiul art. 255- art. 258 C.pr.civ., instanța a încuviințat pentru părți proba cu înscrisurile de la dosar și proba cu expertiză tehnică specialitatea auto numindu-l pe expertToma O., care a depus raportul de expertiză nr._/02.12.2014 (fl. 90-113)
Analizând materialul probator administrat în cauză, instanța reține următoarele:
În fapt, reclamantul și interveninetul forțat au declarat că la data de 03.04.2013 autoturismul condus de M. A., având număr de înmatriculare_, a acroșat autoturismul condus de P. R. B., producându-i, conform constatării amiabile de accident (fl. 10), avarierea aripii dreapta față, aripii dreapta spate, ușă dreapta, prag dreapta, airbag scaun dreapta, airbag cortina dreapta, spoiler spate dreapta.
Potrivit poliței de asigurare de răspundere civilă auto ./17/G17/HR_ (fl. 13) autoturismul înmatriculat cu nr._ era asigurat la S.C. C. A..SA., polița de asigurare fiind valabilă până la data de 06.02.2014.
Urmare a acestui eveniment rutier, pârâta S.C. C. A..SA a deschis dosarul de daună RA0299BV13.
Prin adresa 2009/01.07.2013, S.C. C. A. S.A. a comunicat reclamantului respingerea cererii sale de despăgubire, această soluție având la bază concluziile raportului de expertiză tehnică extrajudiciară întocmit de expert R. E. (fl.38 – 49), care, în esență, a stabilit că avariile celor două autovehicule s-au produs în alte circumstanțe decât cele declarate.
În drept, pentru a hotărî cu privire la prezenta cerere, instanța urmează să verifice îndeplinirea în cauză a condițiilor prevăzute de art. 49-54 din Legea 136/1995 privind asigurările și reasigurările, a condițiilor prevăzute de art. 1 și art. 44 din Ordinul CSA nr.14/2011 pentru punerea în aplicare a Normelor privind asigurarea obligatorie de răspundere civilă pentru prejudicii produse prin accidente de vehicule, precum și a condițiilor prevăzute de Cap. IV C.civ.
potrivit art. 49 din Legea 136/1995, asigurătorul acordă despăgubiri, în baza contractului de asigurare, pentru prejudiciile de care asigurații răspund față de terțe persoane păgubite prin accidente de vehicule [...] și pentru cheltuielile făcute de asigurați în procesul civil, în conformitate cu legislația în vigoare din statul pe teritoriul căruia s-a produs accidentul de vehicul și cu cel mai mare nivel de despăgubire dintre cel prevăzut în legislația respectivă și cel prevăzut în contractul de asigurare
În conformitate cu art. 1 alin. (1) din Ordinul CSA nr. 14/2011 asigurătorii care practică asigurarea obligatorie de răspundere civilă a vehiculelor pe teritoriul României acordă despăgubiri pentru prejudiciile produse prin accidente de vehicule, de care asigurații răspund delictual față de terțe persoane. Potrivit art. 44 din același Ordin, stabilirea despăgubirilor se poate face în cazurile în care, din documentele existente în dosarul de daună - constatare amiabilă de accident, acte eliberate de persoanele care au competențe să constate accidentele de vehicule, înștiințare, procesul-verbal de constatare a pagubelor întocmit de asigurător sau alte mijloace de probă - rezultă răspunderea civilă a proprietarului sau a conducătorului vehiculului asigurat în producerea pagubei, iar persoana păgubită face dovada prejudiciului suferit.
În raport cu condițiile răspunderii civile delictuale, instanța urmează să verifice dacă în cauză a fost săvârșită cu vinovăție o faptă ilicită, prin care s-a cauzat un prejudiciu, existând o legătură de cauzalitate între faptă și prejudiciu.
Din probatoriul administrat în cauză nu rezultă întrunirea condițiilor răspunderii civile delictuale a proprietarului sau a conducătorului auto asigurat de pârâtă, astfel încât aceasta din urmă să poată fi obligată la plata despăgubirilor în condițiile prevăzute de textele legale mai sus reproduse.
Astfel, instanța constată că starea de fapt declarată de reclamant și intervenientul forțat prin formularul de constatare amiabilă de accident este infirmată de concluziile raportului de expertiză tehnică judiciară încuviințat de instanță, întocmit de expertul T. O. (fl. 90-108). Conform raportului de expertiză „Din analizele comparative privind dimensiunile, poziționarea și gravitatea deformațiilor prin amprentele constate pe cele două autoturism VWBora –_ și Alfa R. GT-_ [...] rezultă că totalitatea avariilor rezultate din evenimentul reclamat, s-au produs în alte circumstanțe decât cele reieșite din înscrisuri”. De asemenea, expertul conchide asupra faptului că „reperele avariate pe autoturismul Alfa R. GT nu sunt rezultatul evenimentului reclamat de cei doi conducători auto, ci sunt rezultatul unui alt eveniment și în alte condiții”.
Instanța reține faptul că în afară de formularul de Constatare amiabilă de accident, reclamantul nu a produs alte probe în susținerea cererii sale. De asemenea, instanța are în vedere dispozițiile art.5 din Normele privind utilizarea formularului Constatare amiabilă de accident puse în aplicare prin Ordinul nr.21/2008 emis de Comisia de Supraveghere a Asigurărilor, conform cărora “Completarea și semnarea formularului Constatare amiabilă de accident nu reprezintă o recunoaștere a răspunderii conducătorilor auto, ci un cumul de elemente și fapte care vor contribui la soluționarea dosarelor de daună”.
Ținând cont că, cele declarate în acest înscris sunt contrazise atât de concluziile raportului de expertiză tehnică administrat în cauză, cât și de concluziile raportului de expertiză tehnică extrajudiciară întocmit de expert R. E. (fil.38 – 49), care are valoarea unui înscris probator depus la dosarul cauzei, urmând a fi apreciat ca atare în cauza dedusă judecății.
Ca atare, față de concluziile raportului de expertiză tehnică administrat în cauză, având în vedere că obiecțiunile formulate față de acest raport au fost respinse ca fiind neîntemeiate, văzând și celelalte acte depuse, instanța apreciază că reclamantul nu probează întrunirea condițiilor răspunderii civile delictuale a proprietarului sau a conducătorului auto asigurat de pârâtă.
Reclamantul nu a probat legătura de cauzalitate dintre fapta declarată în formularul de Constatare amiabilă de accident și avariile reclamate. În aceste condiții, față de dispozițiile art. 49 din Legea 136/1995, art. 1 alin. (1) din Ordinul CSA nr. 14/2011 și ale art. 44 din același Ordin, mai sus citate, care reglementează obligația asigurătorilor de a acorda despăgubiri în cazurile în care rezultă răspunderea civilă a asiguraților lor pentru prejudiciile produse terțelor persoane, nu există un temei pentru obligarea pârâtei ., în calitatea sa de asigurător al intervenientului forțat din prezenta cauză, la plata despăgubirilor pretinse de reclamant.
În consecință pentru considerentele mai sus expuse, instanța urmează să respingă cererea reclamantului ca fiind neîntemeiată.
Întrucât reclamantul nu a achitat suma reprezentând diferență onorariu expert aferentă raportului de expertiză tehnică nr._/2014 întocmit de expert tehnic T. O., instanța îl va obliga pe acesta la plata sumei de 425 lei, urmând a fi depusă în contul de virament nr. RO 27CECEBV01G9RON0531806 deschis la C.E.C. B..
Față de prevederile art. 339 alin.2 N.C.pr.civ., prezenta hotărâre este executorie în ceea ce privește onorariul cuvenit expertului mai sus arătat.
Față de soluția pronunțată pe fondul cauzei, instanța îl va obliga pe reclamant să plătească pârâtei suma de 825 lei cu titlu de cheltuieli de judecată, respectiv onorariu expert conform OP nr._/03.11.2014 și OP nr._/18.12.2014.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Respinge cererea formulată de reclamantul P. R. R., cu dom. în mun. B., .. 13, ., jud. B., iar cu dom. procesual ales în mun. B., .. 14, ., ., la Av. L. M., în contradictoriu cu pârâta S.C. C. A. S.A., cu sediul în mun. Sibiu, .. 5, turnul A, . de Afaceri, jud. Sibiu și cu citarea terțului intervenient M. A., cu dom. în mun. B., ., ., jud. B., ca neîntemeiată.
Obligă pe reclamant la plata sumei de 425 lei reprezentând diferență onorariu expert aferent raportului de expertiză tehnică nr._/2014 întocmit de expert tehnic T. O., urmând a fi depusă în contul de virament nr. RO 27CECEBV01G9RON0531806 deschis la C.E.C. B..
Executorie în ceea ce privește onorariul cuvenit expertului mai sus arătat.
Respinge petitul formulat de reclamant privind obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată, ca neîntemeiat.
Obligă pe reclamant să plătească pârâtei suma de 825 lei cu titlu de cheltuieli de judecată, respectiv onorariu expert conform OP nr._/03.11.2014 și OP nr._/18.12.2014.
Cu drept de apel în termen de 30 de zile de la comunicare, care se depune la Judecătoria B..
Pronunțată în ședință publică, astăzi, 23.02.2015.
PREȘEDINTE GREFIER
I. R. D. A. I.
Red./Dact. IRD
09.07.2015, 5 ex.
| ← Reziliere contract. Sentința nr. 2072/2015. Judecătoria BRAŞOV | Obligaţie de a face. Sentința nr. 2075/2015. Judecătoria BRAŞOV → |
|---|
