Actiune in regres. Sentința nr. 6503/2015. Judecătoria BRAŞOV
| Comentarii |
|
Sentința nr. 6503/2015 pronunțată de Judecătoria BRAŞOV la data de 17-06-2015 în dosarul nr. 8471/197/2014
Dosar nr._
Operator de date cu caracter personal nr. 3062
ROMANIA
JUDETUL BRASOV
JUDECATORIA BRASOV
Sentința civilă nr. 6503
Ședința publică din data de 17.06.2015
Instanța constituită din
Președinte – A. N.
Grefier – C. D.
Pe rol se află soluționarea cauzei civile având ca obiect “acțiune în regres” privind pe reclamantul, S.C. A. R.-Asirom Vienna Insurance Group S.A., prin reprezentant legal, în contradictoriu cu pârâtul, U.A.T. G., prin reprezentant legal.
La apelul nominal făcut în ședință publică nu se prezintă partile.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
Dezbaterile au avut loc în ședința publică din data de 19.05.2015, fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată care face parte integrantă din prezenta hotărâre, când instanța, având nevoie de timp pentru a delibera, a amânat succesiv ronunțarea pentru data de 03.06.2015, respectiv 17.06.2015 când a dat următoarea hotărâre:
INSTANȚA
Deliberând asupra cauzei civile de față, constată:
Prin cererea înregistrată sub nr._ în data de 25.03.2014, pe rolul Judecătoriei B., reclamantul, S.C. A. R.-Asirom Vienna Insurance Group S.A., prin reprezentant legal, în contradictoriu cu pârâtul, U.A.T. G., prin reprezentant legal, a solicitat instanței să dispună obligarea pârâtului la plata sumei de 4978 lei reprezentând debit principal, cu titlu de prejudiciu cauzat prin evenimentul rutier din data de 23.06.3012, la care se adaugă dobânda legala din data de 25.03.2014 si pana la achitarea efectiva a debitului datorat, cu cheltuieli de judecată.
În motivare, reclamantul a arătat că, la data de 23.06.2012 a avut loc un eveniment rutier pe un drum public aflat în administrarea pârâtului (pe . localității), din cauza stării necorespunzătoare a carosabilului (gropi succesive pe direcția de deplasare), în urma căruia auto marca Iveco Trakker cu nr._ aflat în proprietatea asiguratului Casco Raiffeisen Leasing IFN S.A., prin utilizator So&Yoa S.R.L., a suferit avarii, astfel cum rezultă din declarația de avizare nr._/2012 și constatarea de daună eliberată în baza acesteia. A mai precizat că autoturismul a fost asigurat la societatea reclamantă, potrivit contractului . nr._/08.10.2008, care a achitat asiguratului o despăgubire în cuantum de 4978 lei, evaluate și stabilite în dosarul de daună nr._/2012, subrogându-se, prin plată, în drepturile acestuia împotriva pârâtului. S-a mai arătat că plata a fost efectuată potrivit O.P. din data de 02.10.2012.
În drept, acțiunea reclamantului este fondată pe dispozițiile art. 1349, art. 1357-1371, art. 2210 din C.civ.
Cererea a fost timbrată cu taxă judiciară de timbru în cuantum de 353,46 de lei (f. 27).
În dovedire, a solicitat proba cu înscrisuri, testimonială, expertiză tehnică auto, interogatoriul pârâtului.
Pârâtul, U.A.T. G., prin reprezentant legal, a formulat întâmpinare (f. 41-42) prin care a solicitat respingerea ca neîntemeiată a acțiunii reclamantului, învederând instanței că răspunderea sa nu poate fi angajată în lipsa unor dovezi concludente sub aspectul dovedirii elementelor care pot duce la angajarea răspunderii civile, fără ca agentul de poliție să fi fost la fața locului la momentul avarierii autoturismului pentru a constata personal elementele incidentului.
În drept, pârâtul a invocat art. 205 din C.proc.civ., O.U.G. nr. 195/2002.
În dovedire a solicitat proba cu înscrisuri.
La termenul de judecată de la 07.10.2014 (f. 51), instanța a încuviințat părților proba cu înscrisuri, iar reclamantului și proba cu expertiza tehnică auto, respectiv interogatoriul pârâtului.
La dosar a fost depus dosarul de daună nr._/2012.
A fost întocmit raportul de expertiză de către expert T. D. D., în legătură cu care nu au fost formulate obiecțiuni (f. 64-83).
Analizând materialul probator administrat, instanța reține următoarea situație de fapt:
În data de 23.06.2012 a avut loc un eveniment rutier pe un drum public aflat în administrarea pârâtului, respectiv pe . intravilanul localității, din cauza stării necorespunzătoare a carosabilului (respectiv gropi succesive pe direcția de deplasare), în urma căruia auto marca Iveco Trakker cu nr._ aflat în proprietatea asiguratului Casco Raiffeisen Leasing IFN S.A., prin utilizator So&Yoa S.R.L., a suferit avarii, astfel cum rezultă din declarația de avizare nr._/2012 (f. 9) și constatarea de daună eliberată în baza acesteia (f. 20).
Subsecvent, în temeiul contractului de asigurare facultativă . nr._/08.10.2008 (f. 21), a fost deschis dosarul de daună instrumentat de societatea de asigurare-reclamantă.
Pentru remedierea avariilor înregistrate de autoturismul mai sus menționat au fost efectuate reparații de către S.C. Arinovis Impex S.R.L., fiind emisă factura fiscală nr._/25.06.2012 (f. 17), din valoarea căreia reclamanta a suportat suma de 4978 lei, evaluată și stabilită în dosarul de daună nr._/2012. Plata a fost efectuată potrivit O.P. din data de 02.10.2012 (f. 10).
Prin promovarea prezentei acțiuni, reclamantul urmărește recuperarea sumei datorată de către pârât cu titlu debit principal în cuantum de 4978 lei, la care se adaugă dobânda legală de la data introducerii cererii de chemare în judecată și până la data achitării integrale a debitului, invocând mecanismul subrogației personale, în virtutea căruia asigurătorul preia, în limitele indemnizației plătite persoanei păgubite prin producerea cazului asigurat - în speță, accidentul rutier soldat cu avarierea autoturismului - acțiunea în regres în contra autorului faptei cauzatoare a prejudiciului.
În drept, instanta reține dispozițiile art. 2199 din C.civ care prevăd următoarele: “prin contractul de asigurare, contractantul asigurării sau asiguratul se obligă să plătească o primă asigurătorului, iar acesta se obligă ca, la producerea riscului asigurat, să plătească o indemnizație asiguratului, beneficiarului asigurării sau terțului .“
Principiul aplicabil fiind cel al reparării prejudiciului în natură, persoana păgubită prin accident obține de regulă aducerea bunului avariat la starea anterioară accidentului, valoarea serviciilor de reparare a pagubelor materiale produse prin accident constituind cuantumul despăgubirilor pe care asiguratorul le datorează asiguratului.
Potrivit art. 2210 din C.civ., “in limitele indemnizației plătite, asigurătorul este subrogat în toate drepturile asiguratului sau ale beneficiarului asigurării împotriva celor răspunzători de producerea pagubei, cu excepția asigurărilor de persoane”.
Instanța constată că pretențiile deduse judecății sunt întemeiate.
Astfel, din piesele probatorii ale dosarului, rezultă faptul că autoturismul marca Iveco Trakker cu nr._ aflat în proprietatea asiguratului Casco Raiffeisen Leasing IFN S.A., prin utilizator So&Yoa S.R.L., asigurat la societatea reclamantă, a suferit o . avarii, descrise în cuprinsul declarației de avizare nr._/2012 (f. 9) și constatarea de daună eliberată în baza acesteia (f. 20).
Este adevărat faptul că dosarul de daună a fost întocmit ca urmare a declarațiilor conducătorului auto A. C., împrejurările concrete ale accidentului nefiind atestate ca urmare a constatărilor personale ale organelor de poliție, astfel încât aceste înscrisuri nu au prin ele însele forța probantă necesară acreditării susținerilor reclamantului.
Cu toate acestea, înscrisurile menționate fac dovada cu privire la existența în sine a avariilor, constituind o dovadă relevantă susceptibilă a fi coroborată cu alte mijloace de probă.
Fără a considera că declarația astfel dată de conducătorul auto beneficiază de prezumția de adevăr, cu toate acestea documentele ulterioare emise în baza sa, reprezintă mijloace de probă ce pot fi valorificate prin coroborare cu alte dovezi administrate pe cale judiciară.
În acest sens, din concluziile raportului de expertiză tehnică auto întocmit de expert T. D. D. (filele 64-83), rezultă că avariile suferite de autoturismul în cauză, astfel cum au fost identificate în actele întocmite în dosarul de daună, se puteau produce în condițiile unui sector de drum cu denivelări (gropi, obstacole) adânci h =0,10-0,35 m, cu concursul unor factori precum frânarea roților la trecerea peste obstacole și uzura pneurilor. S-a mai reținut că în condițiile de deplasare concrete, din cauza stării necorespunzătoare a părții carosabilului, prin prezența unor gropi reprezentate de destratificări în suprafața carosabilului, nemarcate și nesemnalizate, conducătorul auto nu ar fi putut evita accidentul prin manevre de virare dacă exista circulație din sens opus. Astfel, expertul a concluzionat ca nu se putea evita producerea avariilor consemnate în condițiile concrete de circulație rutieră, indicând existența unui raport de cauzalitate între faptul trecerii autoturismului peste groapă și avarierea unora dintre reperele reținute de societatea reclamantă și incluse în calculul despăgubirii plătite asiguratului său.
Instanța a acordat valoare probatorie acestei lucrări, apreciind că este riguros fundamentată prin raportare la modul de reconstituire a dinamicii accidentului, fiind aptă să demonstreze, deci, faptul că acele avarii reținute de expert puteau fi, în concret, cauzate de trecerea autoturismului peste groapa din carosabil, expertul formându-și convingerea asupra mecanismelor de producere a avariilor din examinarea documentației din dosarul de daună instrumentat de societatea de asigurare, inclusiv planșele foto ale gropii din carosabil.
Pe de altă parte, artera ce interesează cauza de față se află în sfera de administrare a pârâtului, aspect conformat de interogatoriul adminstrat în cauză (răspunsul nr. 1, f. 43).
Deopotrivă, din probele administrate rezultă că această groapă nu era corespunzător semnalizată la data producerii accidentului, fapt reliefat în cadrul raportului de expertiză. Totodată, pârâtul nu a combătut acest aspect, în sensul de a dovedi faptul pozitiv contrar, respectiv existența indicatoarelor de semnalizare ale acestei gropi, în acord cu dispozițiile art. 5 din O.U.G. nr. 195/2002, care statuează în sarcina administratorului drumului public obligația de a semnaliza corespunzător orice obstacol aflat pe partea carosabilă, care stânjenește sau pune în pericol siguranța circulației, și să ia toate măsurile de înlăturare de îndată a acestuia.
În lumina acestor considerente, instanța apreciază că, în speță, sunt întrunite în sarcina pârâtei, elementele constitutive ale răspunderii civile delictuale în sensul art. 1357 din C.civ., potrivit căruia "cel care cauzează altuia un prejudiciu printr-o faptă ilicită săvârșită cu vinovăție, este obligat să îl repare". În baza art. 1386 din C.civ., “repararea prejudiciului se face în natură, prin restabilirea situației anterioare, iar dacă aceasta nu este cu putintă, ori dacă victima nu este interesată de reparația în natură, prin plata unei despagubiri stabilite prin acordul parților sau, în lipsă, prin hotărâre judecătorească”.
Pentru angrenarea acestei forme de răspundere delictuală, persoana vătămată trebuie să probeze „existența unei fapte ilicite săvârșite cu vinovăție și a unui prejudiciu, între care să existe o legătură de cauzalitate. Revine, deci, acestuia din urmă, sarcina de a proba existența unor cauze exoneratoare de răspundere, și anume fapta victimei însăși, fapta unui terț pentru care pârâtul nu este chemat să răspundă sau existența unui caz de forță majoră sau caz fortuit.
În speță, a fost dovedită fapta ilicită, respectiv omisiunea administratorului drumului public de a executa obligația de reparare a carosabilului sau de a limita ori semnaliza accesul temporar al autoturismelor pe locația respectivă.
În concret, prin probele administrate a fost atestată existența gropii peste care a rulat autoturismul avariat, precum și aptitudinea acestei denivelări de a cauza acele degradări înregistrate de vehicul și reținute de expert ca fiind în conexiune cu trecerea peste groapă.
Deopotrivă, prejudiciul a cărui recuperare se solicită în cauză, are caracter de certitudine, fiind reprezentat de costurile ocazionate de remedierea degradărilor suferite de autoturism, corespunzător numai acelor avarii în legătură cu care s-a făcut dovada că au fost efectiv generate de impactul cu groapa din carosabil, costuri a căror valoare este de 4978 lei, așa cum se atestă în dosarul de daună.
Legătura de cauzalitate între unele dintre avariile efectiv produse și rularea autoturismului peste groapa din carosabil este, de asemenea, demonstrată, astfel cum s-a reținut mai sus în cuprinsul prezentei hotărâri.
Vinovăția pârâtului decurge din împrejurarea că, potrivit actului normativ anterior menționat, administrarea străzii se află în sarcina acestuia, motiv pentru care îi revenea obligația de a asigura integritatea fizică a arterei, de a o întreține în stare corespunzătoare, aptă a servi destinației sale. Prin urmare, pârâtul este entitatea care exercită prerogativa supravegherii arterei de circulație, sub aspectul funcționalității sale, a viciilor care îi afectează structura și care pot constitui surse generatoare de prejudicii pentru terți.
Totodată, pârâtul nu a răsturnat această dovadă prin dovedirea uneia din cauzele exoneratoare relevante în această materie, în sensul mai sus precizat.
Astfel, pârâtul nu a probat faptul că, în realitate, incidentul rutier s-a datorat însuși conducătorului auto, care, prin nepricepere, neglijență ori alte cauze imputabile acestuia, ar fi contribuit determinat la avarierea autoturismului, și deci, că existența gropii nu a fost de natură, prin sine, să cauzeze acest prejudiciu. Deopotrivă, nu fost demonstrată angrenarea în nexul cauzal a contribuției culpabile a unui terț pentru care pârâtul nu este chemată să răspundă. Totodată, nu a fost dovedită existența vreunui caz de forță majoră, deci a unei împrejurări exterioare lucrului (gropii din carosabil) cu caracter absolut imprevizibil și insurmontabil și care să fi condus singură la producerea prejudiciului.
Pentru aceste considerente, instanța reține că răspunderea pentru prejudiciul înregistrat în cauză de proprietarul autoturismului avariat revine pârâtului, în calitate de administrator al arterei de circulație defectuos administrată.
Totodată, conform art. 2210 din C.civ., prin mecanismul subrogării personale, reclamantul preia din patrimoniul persoanei despăgubite acțiunea în contra celui răspunzător de producerea pagubei, putându-se regresa împotriva acestuia. În virtutea acestui mecanism, asigurătorul beneficiază, în limita indemnizației plătite, de toate drepturile pe care asiguratul despăgubit le avea în contra terțului răspunzător, putând să valorifice aceste drepturi așa cum ar fi făcut asiguratul însuși. Or, în lumina principiului reparației integrale a prejudiciului, persoana păgubită este îndreptățită să pretindă atât repararea prejudiciului efectiv (damnum emergens), dar și beneficiul nerealizat ( lucrum cessans), care, în cazul obligațiilor bănești, este prezumat de legiuitor, în conformitate cu prevederile art. 1535 din C.civ., la nivelul dobânzii legale. Acest drept este preluat și de asigurător, neputându-se considera că în acest mod s-ar depăși cadrul impus de art. 2210 din C.civ., întrucât dobânda legală reprezintă un accesoriu inerent oricărei obligații pecuniare, astfel încât acordarea acestor dobânzi corespunzătoare indemnizației de asigurare, nu excede limitei fixate prin lege, ci răspunde exigenței unei reparații integrale a prejudiciului bănesc.
În ceea ce privește data acordării dobânzii, instanța reține faptul că, în materia răspunderii civile delictuale, dobânda curge de drept, cel răspunzător de producerea pagubei fiind de drept întârziere, de la data săvârșirii faptei ilicite. Prin urmare, reclamantul era îndreptățit să solicite dobânda legală încă de la data producerii incidentului rutier. Cu toate acestea, în virtutea principiului disponibilității care guvernează procesul civil, instanța urmează a acorda dobânda legală de la data de 25.03.2014 (data introducerii cererii de chemare în judecată, astfel cum a solicitat reclamantul).
În consecință, în baza art. 1357 raportat la art. 2210 din C.civ, art. 5 din O.U.G. nr. 195/2002, art. 1535 din C.civ, instanța va admite acțiunea și va obliga pe pârât să plătească reclamantului suma de 4978 lei reprezentând c/val despăgubirii suportate de reclamant, corespunzătoare costurilor implicate de remedierea avariilor nemijlocit cauzate de rulajul peste groapa din carosabil, la care se adaugă dobanda legala din data de 25.03.2014 si pana la achitarea efectiva a debitului datorat.
În baza art. 453 din C.proc.civ., instanța îl va obliga pe pârât la plata sumei de 2853,46 lei, reprezentând cheltuieli de judecată, respectiv onorariul expertului, în cuantum de 2000 lei (f. 57, 92), valoarea taxei judiciare de timbru, în cuantum de 353,46 de lei (f. 39) și valoarea onorariului avocațial, în cuantum de 500 de lei (f. 93-95)
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Admite cererea de chemare în judecată formulată reclamantul, S.C. A. R.-Asirom Vienna Insurance Group S.A., prin reprezentant legal, cu sediul în Brasov, .. 11, jud. Brasov, în contradictoriu cu pârâtul, U.A.T. G., prin reprezentant legal, cu sediul în G., ., jud. B..
Obligă pe pârât să achite reclamantului suma de 4978 lei reprezentând debit principal, la care se adaugă dobanda legala din data de 25.03.2014 si pana la achitarea efectiva a debitului datorat.
Obligă pe pârât la plata sumei de 2853,46 lei catre reclamant reprezentând cheltuieli de judecată.
Cu drept de apel în termen de 30 zile de la comunicare, care se depune la instanta a carei hotarare se ataca.
Pronunțată în ședință publică, astăzi, 17.06.2015.
PREȘEDINTE, GREFIER,
A. N. C. D.
Red. / Tehno. A.N. /4 ex. / 17.07.2015
| ← Evacuare art. 1033 CPC ş.u.. Sentința nr. 6778/2015.... | Contestaţie la executare. Sentința nr. 6363/2015. Judecătoria... → |
|---|
